Unde duce lipsa de creier?

Lipsa de creier duce unde duc muștele, adică la hazna și nu la orice hazna, ci la haznaua istoriei, căci a spune în secolul al XXI-lea că nu ai nevoie de autostrăzi, cum spunea zisul  PETROV, nu era nici dovadă de sclipire de inteligență, nici de putere de convingere, ci pur și simplu, era dovada lipsei de creier.

Aducerea minerilor în București în vara anului 1990, dar și aplaudarea lor în incinta Teatrului Național, nu este deloc dovada deciziilor unor minți ascuțite, ci este dovada fricii de care au dat dovadă niște indivizi înainte de a se scăpa în pantaloni că ar pierde puterea sau nu ar avea aliați puternici, căci bărbații în putere cu astfel de neconcordanțe în ale nevoilor fiziologice sunt precis în minus cu materia cenușie, iar lipsa de creier nu se referă la masa de substanță din craniu, ci exact la acea materie cenușie împuținată la ei.

Faptul că nenumărate autocamioane cutreieră șoselele scumpei noastre patrii încărcate cu bușteni din pădurile de pe versanții acum bărbieriți, este rezultatul indeciziei la toate nivelurile, căci profitul imens din ne-muncă, ci din exploatarea de bogății date de Dumnezeu, este rezultatul unei abordări primitive a realității imediate, ceea ce caracterizează pe oamenii cu lipsă majoră de creier, căci nimeni nu trebuie judecat de rea intenție, din moment ce faptele arată altceva. Un om cu rea intenție are decizii rafinate, sofisticate și greu de urmărit și de evaluat, care sunt exclusiv în beneficiul său, fără a fi descoperit vreodată, căci trăiește într-un anonimat desăvârșit și el și familia lui. Numai cei fără creier sunt zgomotoși.

Lipsa de creier duce la subdezvoltare, la sărăcie, la regres, la vrajbă și la stagnare.


(20 decembrie 2023)

Întocmirea listelor buclucașe

Am văzut de-a lungul anilor că li s-au pus în cârcă unor șefi, chestii făcute de executanți iresponsabili. Mă gândesc la acordarea unor distincții de către administrația prezidențială unor torționari, unor securiști de-ai lui CEAUȘESCU, unor pușcăriași. Mă gândesc cum orașul Caracal a devenit oraș turistic de interes local și premierul nu știa.
În mod normal, să zicem că de la un centru de comandă se cer liste în teritoriu cu persoane sau obiective, dintre care vor fi selectate unele. De la centru se dau precis și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele sau obiectivele pentru a fi incluse în listă. Va pleca de la nivel local mai multe liste însoțite de documentații, care dacă sunt analizate, să rezulte că trecerea pe listă s-a făcut corect.
Aceste filtre se folosesc pentru ca în final să apară o listă centralizată fie cu persoane care îndeplinesc condițiile, fie cu obiective, care de asemenea, îndeplinesc condițiile. Cei de pe liste beneficiază de statutul pentru care s-au cerut listele. Și totuși apar probleme. Cauza apariției problemelor este una simplă: se pierde informația. Fiecare listă de la nivelul local, este întocmită și trebuie să poarte o singură semnătură, semnătura celui care răspunde de conținutul listei. Doar o singură persoană este reponsabilă de ce este în lista de la primul nivel.
La următorul nivel, se primesc mai multe liste și documentații și se adaugă filtre. Va rezulta o nouă listă cu toți cei ce corespund și noilor filtre. Lista trebuie semnată de o singură persoană. Se procedează la fel până se ajunge la cel care atribuie avantajele pentru acre au fost cerute listele. 
Dacă apare o problemă, trebuie văzut unde a fost eroarea. Nu este nicio problemă de a identifica cine este responsabilul pentru că se merge aval-amonte și problema este rezolvată. Chestiunea este că responsabilul care trebuia să se îngrijească de la nivelul cel mai de jos este cel care va fi sancționat. Tot așa se va proceda pe întreg lanțul, până la capăt. În momentul în care nu se procedează așa, să nu ne mirăm. Chestia cu semnături multiple pe un document determină disiparea responsabilității și totul se duce de râpă.

(13 ianuarie 2023)

Sinecuriști, securiști și etc

Sinecuriștii sunt toți cei care primesc oarece daruri de la oamenii zilei, daruri numite sinecuri, concretizate prin funcții și prin bani, meritați sau nu.
Securiștii sunt cei care au avut legătură cu securitatea. Cine crede că securitatea era o hidră care racola niște persoane inocente, face eroarea capitală. Peste 95% din turnătorii la securitate se ofereau voluntari. Deci securiștii erau în proporție de 1% profesioniști, iar restul vedeau în poziția de securist posibilitatea de a obține:
- casă,
- creșă,
- spitalizare,
- medicamente,
- salarii,
- putere,
- răzbunare,
- dominare.
Între securism și sinecurism există o strânsă legătură. Securiștii de ieri sunt sinecuriștii de azi. Pentru a avea acces la sinecuri trebuie o artă, un anumit nivel de educație, pe care doar școala securismului autentic l-a furnizat cu stăruință și eficiență. Luați sinecuriștii ultimilor 30 de ani și veți vedea că ori au fost securiști ori sunt pui de securiți, adică este asigurată continuitatea din tată-n fiu sau din mamă-n fiică, așa cum stă bine unei nații în care 5.000.000 de suflete au fost turnătoare, care au completat 25 km de dosare aflate acum la saramură la CNSAS, din care ies când trebuie detalii la Răzbelul.

(29 mai 2020)

Metode cantitative moderne de a analiza securitatea ceaușistă

Pornim în analiza noastră de la faptul că CNSAS a primit din arhivele securității ceaușiste 25 km de dosare, adică un drum lung de 2.500.000 cm. Dacă un dosar avea grosime de 2 cm înseamnă că acolo erau 1.250.000 dosare. Dacă un urmărit avea în medie 5 dosare rezultă că erau 250.000 de persoane urmărite. Dacă un ofițer avea în subordine 10 urmăriți, rezultă că erau 25.000  de ofițeri. Un dosar avea cam 200 pagini scrise de turnători. Dacă o delațiune avea două pagini, un dosar conținea 100 de delațiuni. Dacă din cele 100 de delațiuni 10 erau scrise de una și aceeași persoană, în jurul unui dosar gravitau 10 turnători. De-a lungul anilor, rezultă că au fost 12.500.000 de turnători. Securitatea a supraviețuit la  3 generații de turnători, adică aproximativ 4.150.000 de cetățeni erau în același timp turnătorii securității, ceea ce reprezenta la o populație de 20 milioane de locuitori din care 10 milioane erau activi și responsabili, 41% dintre aceștia erau colaboratori ai securității. Dacă un dosar avea 1,5 cm grosime și delațiunile erau de o pagină, deja devin dramatice estimările. Numai așa se explică de ce securitatea a coborât și spre vârste fragede, pătrunzând în licee.

Concluzii:

- să nu fim mirați că mai tot românul are o tinichea de coadă,

- o lege a lustrației era imposibil de dat căci însemna autoexcludere,

- antrenamentul din acele vremuri nu a dispărut și practicile există,

- o formă de antrenament a fost cu denunțul la o olimpiadă de limba română,

- vocația delațiunii este o chestie microgenetică de neeradicat.

(29 ianuarie 2019)