Anti-economie: liberalizarea prețurilor la energia electrică

Uniunea Europeană vine cu idei dintre cele mai îndrăznețe, uneori greu de pus în practică și dovada o are ceea ce s-a întâmplat în timpul pandemiei, când pe bătrânul continent cu s-a realizat un vaccin de o generație perimată, în raport cu vaccinurile venite de peste ocean.

Dacă vorbim de o piață a automobilelor, acestea se văd, se stochează, nu se uzează nici fizic, iar uzura morală nu este instantanee. Când se vorbește de curentul electric, se vorbește de ceva care:

- nu se stochează,

- nu se vede,

- are un proces de producție specific,

- necesită căi de transport,

- este universal necesar, ca aerul.

Dacă fătră automobil omul supraviețuiește, fără caviar, omul nu piere, fără curent electric, viața omului devine un coșmar, iar omul are grave probleme existențiale. Liberalizarea prețului energiei electrice reprezintă măsura anti-economică și neinspirată, care va avea efecte dramatice asupra societății în general și a societății românești în special, căci se suprapune cu măsurile ieșirii din marasmul deficitului bugetar. Este o măsură anti-economică pentru că generează dezechilibre fundamentale între diferite categorii de actori economici. Unii acumulează profituri inimaginabile, pe seama sărăcirii celor mulți, care depind de curentul electric la nivel elementar al necesităților curente de viață.



(24 august 2025)

33%

În vremurile comuniste partidul se lăuda că alocă 33% din venitul național pentru fondul de dezvoltare, ceea ce însemna investiții în fabrici, uzine și combinate. Îmi aduc aminte cum în acele vremuri, de banii alocați pentru investiții se cumpărau pe bani grei utilaje, conducte, know-how, dar limitările date de volumul forței de muncă, genera rămânei în urmă la construcțiile de hale, la montarea de utilaje și în acest fel multe dintre echipamente traversau iernile mioritice sub zăpadă și se depreciau moral. Treceai pe lângă obiective industriale în construcție și ți se rupea inima să vezi mormane de utilaje sub nămeții de zăpadă și ici-colo câțiva zidari sau dulgheri care munceau la construcția de hale industriale, cu ritmul melcului.
Am scris aceste rânduri cu gândul la cele 800 de miliarde de euro pe acre UE le va aloca industriei de armament. Trebuie să existe un management perfect pentru ca fiecare euro alocat să fie folosit integral și pentru câțiva ani deja să vedem la defilările zilelor noastre naționale, a celor din UE, defilând la paradele militare, echipamente realizate folosind banii alocați special pentru industria de armament europeană.

(26 martie 2025)
 

Nicușor DAN și-a depus candidatura la BEC

Azi, 7 martie 2025, Nicușor DAN și-a depus candidatura pentru prezidențialele din mai la BEC. Nicușor DAN este singurul candidat care îndeplinește condițiile de a fi președinte pentru că:
- și-a făcut școala la timp,
- nu a rămas repetent în studenție,
- a terminat facultatea foarte bine,
- a făcut un doctorat la Paris,
- a făcut muncă de cercetare în domeniu unde a făcut doctorat,
- a demonstrat că știe să facă politică în USB și în USR,
- știe pe ce lume este.
Nicușor DAN a strâns semnături ajutat de primari ai USR, deși Elena LASCONI ar fi avut marea șansă să ne arate că este om politic veritabil. Ea a fost excepțională în 24 noiembrie 22025, dar pentru mai 2025, excepțional va fi Nicușor DAN și ea trebuia să facă un aps în spate și să-i creeze contextul de a merge sigur înainte lui Nicușor DAN, ceea ce n-a făcut. În ipoteza că în turul al II-lea intră Călin nGEORGESCU și Nicușor DAN, Nicușor DAN va fi președintele României, vă zic eu!

Televiziunile ar fi trebuit să-i acorde mai multă atenție lui Nicușor DAN la BEC...


(07 martie 2025)

Putiniștii

Cei care împărtășesc ideile lui Vladimir Vladimirovici PUTIN se numesc putiniști. Lucrurile merg un pic mai departe. Există un curent oficial în care se folosesc cuvinte cheie, propoziții și fraze standard, iar cine nu se conformează este catalogat ca fiind putinist. Toți cei care au fost implicați în abordarea problemelor de politică externă trebuiau și trebuie și acum să fie extrem de atenți de cum își aleg cuvintele pentru a nu ieși din construcțiile standard prin care se descriu acțiunile lui PUTIN, a celor din jurul lui, respectiv a modului în care este abordată problema Ucrainei, a războiului dintre Rusia și Ucraina, dar mai ales a modului în care decurg luptele pe front. Există un narativ oficial al războiului și jurnaliștii, propagandiști prin definiție, au înțeles care le este menirea și abordează toate problemele fără a avea interpretări sau abordări pe lângă narativul oficial, în contextul în care internetul este plin cu tot felul de filmulețe și articole pentru toate gusturile, nivelurile și nuanțele. Putiniștii sunt acei jurnaliști, acei oameni politici, acei cetățeni care au alt punct de vedere decât cel dat de narativul oficial și fac afirmații care arată un pic altfel sau cu totul altfel decât ceea ce prezintă presa oficială sau televiziunile oficiale, care se revendică independente, obiective și profesioniste, în timp ce putiniștii sunt amatori, trădători, nenorociți, abjecți, proști, ilogici, gunoaie sau lături.

Putiniștii sunt un fel de neveste care și-au înșelat bărbații, dar rămân sub același acoperiș, fără a avea vreun pic de dreptate, pentru că ei sunt descriși de soacrele lor, soacre care nu le-au privit niciodată cu ochi frumoși pentru că erau nurori puturoase, nepricepute, bârfitoare, curviștine, intrigante și pe deasupra și foarte proaste, acumulând toate defectele pe care le poate avea o femeie oricât de bună ar fi ea. între putiniști și non-putiniști este creată o crevasă imposibil de depășit, ei fiind o minoritate zgomotoasă, care la un moment dat se dovedește a fi eficientă, căci buturuga mică răstoarnă carul mare, dar de cele mai multe ori, cine are ochi să vadă și urechi să audă, își dă seama că împăratul este gol și putiniștii reprezintă doar un curentcare asemeni unui nor, se destramă în clipa în care atenția pleacă în altă direcție și Vladimir Vladimirovici PUTIN intră într-un con de umbră, căci Moscova este la 1.487,93 Km de București cu avionul, iar focul care ne mistuie acoperișul grajdului cu animale este doar la doi pași.

(20 februarie 2025)

Cercetarea științifică surogat

Ideea de a dezvolta proiecte de cercetare științifică cu alocare de fonduri prin competiție pe durată de 3 ani se dovedește a fi falimentară din moment ce din 100 de proiecte, sub 10% se auto-susțin în continuare după terminarea celor  3 ani. Pentru mine dovada cea mai clară a fost faptul că țările UE în timpul pandemiei, la sumele uriașe alocate, nu au fost în stare să livreze decât acel vaccin AstraZeneca, vaccin care era cu două generații în urmă.
În opinia mea, cercetarea științifică surogat este aceea în care fondurile se scheltuie:
- pe teme neinteresante,
- fără eficiență predictibilă,
- după o alocare haotică,
- în cadrul unor structuri neperformante.

Noi vorbim despre centre de excelență, înțelegând prin excelență orice altceva decât performanță adevărată, criterii de evaluare a adevăratelor valori și calități ale persoanelor care derulează activități de cercetare științifică.

Absența transparenței a făcut ca echipele care desfășoară activități de cercetare științifică să fie alcătuite după criterii care nu au nimic cu caracteristicile pe acre trebuie să le îndeplinească un cercetător științific și aici mă refer la pasiune, profunzime, perseverență, ambiție, creativitate, dar și altele. 

În opinia mea, un tânăr student preocupat să devină un profesionist, care se documentează, care aprofundează problematica unui domeniu ceva mai restrâns, care începe să colaboreze cu un profesor care are deja rezultate în acel domeniu, care este dispus să dezvolte teme de cercetare, care este dispus să învețe ce înseamnă cercetare științifică face primii pași pentru a merge pe cont propriu și pentru a munci în a găsi soluții la probleme din domeniul de care se ocupă, soluții proprii, care să fie apreciate de cei care activează în acel domeniu, atunci când face comunicări la conferințe științifice.

Trebuie spus din start că cercetarea științifică nu este subfinanțată, ci finanțarea este greșită. Sunt prea multe proiecte care reprezintă drumuri înfundate, din cauză că finanțarea are la bază criterii în care subiectivismul este dominant și multitudinea de solicitări, nu de teme sau de proiecte, este prea mare, ceea ce fărâmițează fondurile alocate. Noi vorbeam în comunism de auto-cenzură, dar emiterea de pretenții nejustificate acum în democrație este copleșitoare, iar procedurile specifice contestațiilor blochează procesele, cu efecte dezastruoase asupra cercetării însăși.

Există în USA cercetare științifică de succes, nu în UE, dar copierea acelor modele ar însemna transformări dureroase, ceea ce nu ne caracterizează, căci nouă ne place să ne vedem cei mai deștepți, cei mai frumoși, cei mai interesanți și nu acceptăm să ne învețe alții ceva, orice. Ceea ce știu eu este că mulți dintre cei ce lucrează în cercetare, consideră că ei merită ca în mijlocul drumului să fie sacii de bani și ei să se înfrupte după dorința sufletului, ca să aibă timp ca printre picături să mai vină și idei geniale, ca să facă cercetare științifică, uitând că procesele de cercetare științifică înseamnă proceduri, muncă, creativitate și multă nădușeală. În cercetarea surogat mediocritatea se acceptă, căci excelența este tot un fel de mediocritate, un pic poleită și însoțită de zgomote și de laude, mai puțin de rezultate.




(23 ianuarie 22025)

UE - SUA, o analiză comparată

USA are o constituție unică, țările UE au fiecare constituții proprii.
USA are monedă unică, UE are pentru unele țări euro, dar sunt țări care au monede proprii.

USA și UE au libera circulație a persoanelor.

USA are sistem de evidență proprie a persoanelor, UE are sisteme diferite de evidență a persoanelor.

USA are pentru cetățeni un singur tip de pașaport, țările UE au pașapoarte diferite de la țară la țară.

USA are un sistem electoral unic, țările UE au sisteme electorale și date proprii. 

USA are o singură formă de guvernământ, în UE unele țări sunt republici, iar altele sunt monarhii.

USA are Senat și Camera Reprezentanților, UE are parlament format din europarlamentari.



(11 ianuarie 2025)

UE și țările lagărului socialist - o analiză comparată

Eu care am trăit în comunism până la vârsta de 42 de ani și am fost îndoctrinat cu dogmele bolșevice în tinerețea mea, am suficiente cunoștințe pentru a face o analiză comparată a conglomeratului de state numit Uniunea Europeană și a conglomeratului de state, numite la vremea respectivă țările lagărului socialist.

Voi lua acele elemente care aseamănă UE de țările lagărului socialist.

Atât UE cât și țările lagărului socialist erau formate din state cu niveluri de dezvoltare foarte diferite.

Atât UE cât și țările lagărului socialist erau formate din state cu tradiții și culturi diferite.

Atât UE cât și țările lagărului socialist erau formate din state cu care au hotărât democratic să facă parte din aceste conglomerate, chiar dacă în cazul țărilor lagărului socialist lucrurile erau așa doar pe hârtie.

Atât UE cât și țările lagărului socialist și-au declarat ca obiectiv fundamental creșterea nivelului de trai al locuitorilor din țările ce le alcătuiesc.

Atât UE cât și țările lagărului socialist aparțin unor blocuri militare distincte, respectiv NATO și Tratatul de la Varșovia

Atât UE cât și țările lagărului socialist nu au o constituție unică.

Există și numeroase elemente care diferențiază UE de țările lagărului comunist.

În țările UE există pluripartidism, în timp ce în țările lagărului socialist era doar partidul clasei muncitoare.

În țările UE există libertatea de credință, în timp ce în țările lagărului socialist exista orientarea spre ateism.

În țările UE staul garantează proprietatea privată, în timp ce în țările lagărului socialist există proprietatea poporului asupra mijloacelor de producție și a bunurilor solului și subsolului.

În țările UE muncitorii au posibilitatea de a declanșa greve în timp ce în țările lagărului socialist se considera că sunt doar contradicții neantagoniste, deci lipsește fundamentul organizării de greve.

Cert este că atât UE, cât și conglomeratul țărilor lagărului socialist sunt un produs istoric, cu o dinamică proprie și s-a văzut că lagărul socialist și-a epuizat resursele și în 1989 s-a dezintegrat ca și cum nici n-ar fi existat, iar BREXIT a fost un semnal pentru trecerea la un nou stadiu al UE în perfecționarea sa structurală.




(11 ianuarie 2025)

Maia SANDU a câștigat. Și acum ce va urma?

Maia SANDU a câștigat al doilea mandat de președintă a Republicii Moldova. Bravo ei! Diaspora a avut un rol extrem de important, căci moldovenii care trăiesc în Europa de Vest simt cu totul altfel efectele democrației și știu care rosturile lor corecte din evoluția istorică a țării lor.

Pentru Maia SANDU urmează perioade grele, căci a lucra pentru aderarea la UE nu este deloc simplu și nici ușor. Trebuie întocmite niște dosare, trebuie purtate niște negocieri, trebuie acceptate niște reguli ale jocului democratic, ceea ce înseamnă muncă, muncă și iar muncă.

Mai urmează alegerile parlamentare, care nu sunt deloc ușoare. Toată lumea știe că multe se schimbă în viețile oamenilor, dar cea mai mare greutate se întâlnește la schimbarea mentalităților și obiceiurilor oamenilor. Chiar dacă au trecut 35 de ani de la căderea zidului Berlinului, multe dintre mentalitățile oamenilor care au trăit în comunism au rămas anchilozate și cu greu vor fi schimbate, chiar dacă se schimbă generațiile. Maia SANDU este o femeie tânără și 52 de ani ai ei are multă energie pentru a mișca lucrurile în țara ei. Ea are aprecieri excelente de la președinții multor state din Europa și din USA, ceea ce este un mare avantaj, mai ales că Republica Moldova este o țară cu graniță la Ucraina, Ucraina care este în război cu Rusia. Poporul din Republica Moldova a avut posibilitatea să facă două alegeri fundamentale în două săptămâni și a ales calea europeană la referendum și a ales-o pe Maia SANDU duminica ce abia a trecut. Aștept ca în perioadele imediat următoare, televiziunile să mă anunțe că guvernul de la Chișinău a încheiar rând pe rând capitolele de aderare la UE și chiar dacă data limită este undeva mai departe în timp, aștept ca aderarea Republicii Moldova să se producă un pic mai accelerat.



(04 noiembrie 2024)

Se rupe coaliția?

Tocmai când am crezut că ne-am depărtat de politicile mărunte care ne-au dus în secolul trecut în pragul unor situații limită, prin alegerea neinspirată a aliatului din al Doilea Război Mondial, prin crearea marii coaliții PSD + PNL, acum se vântură ideea nefericită că această coaliție se va rupe înainte de alegeri, pentru că președinții celor două partide, respectiv, Marcel CIOLACU pentru PSD și Nicolae CIUCĂ pentru PNL, se vor înfrunta în campania electorală, că amândoi candidează la funcția de președinte. Ar fi o mare dezamăgire pentru populație, căci dispariția partidelor balama de la guvernare, a dus la implementarea marilor proiecte de investiții și a stabilitatea politică a țării, în condițiile existenței unui război la graniță. Sper să nu se producă ruperea coaliției și sunt sigur că nu se va rupe această coaliție, pentru că cei trei bărbați de stat de la vârful puterii știu exact care sunt așteptările de la noi ale aliaților și am certitudinea că au înțeles că pentru a sta la masa celor care contează, trebuie îndeplinite o serie de condiții, din care înțelegerea semnificației momentului și luarea celor mai importante decizii pe baza managementului politici și nu a unui empirism primitiv, este tot ceea ce contează.
Coaliția nu se va rupe!


(27 septembrie 2024) 

O nenorocire nu vine niciodată singură

Există proverbul care zice că o nenorocire nu vine niciodată singură și m-am întrebat ce l-a făcut pe cel ce a formulat pentru prima dată această concluzie, să o spună atât de bine concentrat și cu atât de multă tărie, încât să devină proverb. Se știe că lucrurile bune care ni se întâmplă și care să ne bucure cu adevărat, în viață sunt puține. Deci dacă majoritatea lucrurilor cu care ne confruntăm nu sunt bune, adică sunt rele, probabilitatea ca două sau mai multe lucruri rele să se producă unul după celălat este cu mult mai mare decât probabilitatea ca două lucruri bune să se întâmple unul după celălalt.
Să zicem că jucăm la păcănele. Probabilitatea de a pierde de două sau de mai multe ori succesiv este cu mult mai mare decât probabilitatea de a câștiga de două ori succesiv. Este ca și la jocul care folosește zaruri. Probabilitatea de a avea de două ori succesiv zaruri cu fețe duble este cu mult mai mică decât probabilitatea de a avea zaruri cu fețe oarecare și aceste două probabilități se și calculează, dacă stăm un pic și ne punem ambiția.
Noi mai avem și proverbul că norocul e și cum și-l face omul. Și aici e un mare adevăr. Dacă mâine am un examen și vreau să am noroc, adică să obțin o notă peste 8(opt), mă apuc și învăț cele 25 de cursuri și mă verific să fiu sigur că le stăpânesc de cel puțin nota 8(opt) și mă apuc să rezolv și cele 30 de probleme din cele 30 de clase diferite, să mă asigur că am acoperit întreaga diversitate de probleme. Deci norocul mi l-am făcut cu mâna mea. Există și riscul de a avea ghinion, dar acest risc l-am diminuat, căci din 25 de cursuri am învățat 25 de cursuri și din 30 de clase de probleme am rezolvat probleme din toate clasele. Ar interveni ceva dacă eu nu mi-am făcut norocul cu mâna mea și n-aș fi învățat toate cursurile și nu aș fi rezolvat probleme din toate clasele de probleme, deci aș fi lăsat ca ghinionul să mă urmărească și neșansa de a-mi pica subiecte necunoscute să se producă.

Azi am aflat că ÎCCJ a dat o sentință legată de niște case și faptul că din primăvară se întâmplă tot felul de lucruri rele, proverbul că o nenorocire nu vine niciodată singură își confirmă valabilitatea. Numai că norocul și-l face omul cu mâna lui, tot așa cum neșansa și-o construiește omul prin definirea de obiective cu șanse reduse de realizare. 


(25 septembrie 2025)

Despre cine aleargă după doi iepuri știm

Despre cine aleargă după doi iepuri știm că proverbul spune că nu prinde niciunul. Ce se întâmplă cu cel ce aleargă după mai mulți iepuri, concluzia vine de la sine, căci nu există număr negativ pentru iepurii neprinși, ceea ce înseamnă că nu prinde niciunul.
Acum mulți ani am cunoscut un nene la universitatea unde lucram care nu avea o poziție prea bună datorită caracterului său, mai precis a lipsei sale de caracter și la momentul în care s-au organizat alegeri pentru șefia catedrei, căci așa era în vremea aceea, a candidat. S-a supus la vot și a obținut un singur vot, adică votul său. Deci nu a fost ales șef de catedră. A fost ales în consiliul profesoral al facultății, cu un număr de voturi care l-a situat pe ultima poziție a celor pe care catedra avea dreptul să-i trimită în consiliu.
La consiliu s-a pus problema alegerii decanului. Omul nostru s-a înscris în cursa de decan și a luat doar un vot, adică votul său. S-a înscris în cursa pentru prodecan și figura s-a repetat.Și-a dorit să ajungă în senat, dar numărul de voturi i-a fost insuficient. A plâns amarnic. Nu a fost figură de stil. A plâns cu adevărat, că-și dorea acel om să candideze pentru poziția de rector sau în cel mai rău caz, la poziția de prorector.
Totul s-a datorat imaginii deformate pe care acel coleg și-a proiectat-o în mintea sa. El se vedea bun pentru oricare funcție eligibilă din universitate, dar acea imagine nu coincidea cu părerea colegilor săi despre el, mai ales că unii dintre colegi nici nu-l cunoșteau prea bine sau deloc, pentru a fi luat în considerare în fața urnelor de vot.
Îmi aduc aminte că la unele primării unde au candidat la alegeri niște tipi, numărul de voturi pentru a fost zero, ceea ce înseamnă că nici ei nu s-au votat, să nu mai vorbim de rudele apropiate, prieten sau cunoscuți.

(18 iulie 2024)

Iată, unde duce necunoașterea managementului politic!

Nu credeam că acum în secolul al XXI-lea, la nivelurile superioare, unde știința credeam eu, este la ea acasă, se adeverește că folosirea metodelor empirice, pun oamenii în situații de-a dreptul stânjenitoare. Eu am discutat cu diferiți tineri care au lucrat după ureche și s-au pus singuri în situații delicate, dacă uitându-se în oglindă s-au văzut Brad PITT, dacă ei erau bărbați sau dacă s-au văzut în oglindă Angelina JOLIE, dacă respectivele persoane erau femei. În cazul în care oglinda i-a indus în eroare, poziționările greșite erau scuzabile, dar dacă îmsă oglinda îl arăta exact pe Gigel, pe Ionel, pe Alex sau pe oricare dintre tinerii cu care discuram, respectiv, pe Lenuța, pe Gicuța, pe Ionela sau pe oricare dintre tinerele cu care discutam, lucrurile nu mai erau în regulă, ci intervenea necunoașterea managementului politic.
Cine crede că a obține o anumită funcție, oricare ar fi ea, este nevoie doar să pocnești din dește, este o mare eroare. 
Trebuie o mare pregătire, pentru:
- a defini contextul,
- a ieși în evidență,
- a obține acceptarea,
- a studia profilul cerut,
- a încadra profilul propriu.
Orice poziție se obține prin muncă direcționată conștient și prin orientarea tuturor activităților în vederea atingerii obiectivului bine definit, dar, nedeclarat ostentativ, pentru a cei din jur să compare profilul poziției, cu profilul tău și în final să conchidă că ești omul providențial. Numai că această concluzie nu vine din neant, ci, managementul politic, are etapele bine definite, prin care pornind de la ceva nedefinit, se ajunge la o concluzie, unanim acceptată.
Eu aș da exemplu ceea ce face marea noastră campioană olimpică Elisabeta LIPĂ cu pregătirea tinerilor. Obiectivul este medalia olimpică la proba X. Ea alege Ț tineri. Îi antrenează. Îi selectează. Are criterii clare. Ea știe cât durează un ciclu de pregătire. După filtre consecutive, Elisabeta LIPĂ stabilește cine este sportivul Y care intră în competiție. Nimic nu este întâmplător. Totul este matematică, pentru că marea campioană aplică teoriile de management politic și atât.
Nu spun mai multe, dar mă gândesc la situațiile neplăcute în care este pus acum prezidentul căruia i se încheie mandatul și pentru care s-au vehiculat diferite poziții deosebit de importante în plan internațional, dar ignorarea managementului politic de acum 4 sau 5 ani până acum, au dus la rezultatele care se văd.

Toată lumea știe explicația pentru faptul că noi nu avem niciun laureat al premiului NOBEL, care a muncit în România și care trăiește în România. Aceeași explicație este și pentru problema în discuție.

(18 iunie 2024)

Stângăcismul, boala copilăriei comunismului...

În vremurile bolșevice se făcea foarte mult caz de Operele lui LENIN, publicate la Editura Politică în volume cu coperți cartonate bleumarin și cu scris auriu, iar la seminarii se cera citit volumul Stângismul, boala copilăriei comunismului, dintr-o mie de motive, unul dintre motive fiind acela că erorile făcute de stângiști aveau menirea de a compromite comunismul.

Ceea ce se întâmplă acum cu măsurile care sunt în devans cu mult în raport cu realitatea din jurul nostru, este cam la același nivel cu gândirea stângiștilor, care prin ceea ce emiteau în plan teoretic era cu mult prea înaintea practicii. A vorbi despre mașinile electrice, în ideea generalizării lor,  când autonomia lor este modestă, când încărcarea lor e o problemă, când înlocuirea acumulatorilor va fi o dramă, deja este o exagerare, care va însemna un mare regres.

Europa nu conștientizează marile eșecuri în care s-a afundat, iar dovada clară s-a văzut în pandemie,, când cercetarea științifică europeană nu a fost în stare să dea un vaccin ca lumea, în timp ce USA a furnizat două vaccinuri pe care europenii și le-au însușit fără să crâcnească. 

Este de-a dreptul comic cum niște birocraați îmbuibați, de la Bruxelles, exact cum făceau bolșevicii din blocul comunist, plasați undeva la centru, dar nu la CAER, emiteau tot felul de aiureli, care sfidau realitatea cruntă, căci în mintea lor comunismul era deja implementat spre maturitate, dar de fapt nu era deloc nici măcar în pruncie. Cineva în loc de stângism a zis stângăcism și am senzația căci despre stângăcism este vorba, din moment ce unii zic că noi n-ar mai trebui să facem foc cu lemne pentru a ne încălzii, ca planetei să-i fie bine.

(23 martie 2024)

Ceasul care a zburat în rucsac

Televiziunile sunt pline de tot felul de știri. Una dintre știri arată cum un nene care a avut o funcție oarecare de reprezentare a noastră undeva, pe aeroport s-a pus într-o situație bizară. Unei doamne i-a dispărut un ceas. Vameșii au verificat pe camere și în final s-a văzut că  acel nene, care ne-a reprezentat undeva, a făcut magia conform căreia, ceasul din cutia cu lucruri personale care a trecut pe la razele X, a zburat în rucsacul său. Lucrurile care trebuiau să fie simple, s-au complicat din varii motive și anume:
- ancheta este în curs,
- există prezumția de nevinovăție,
- știriștii sunt destul de proști,
- e bine ca totul să fie diluat,
- ratingul se face și din lucruri ambigue.
În opinia mea, lucrurile sunt simple rău de tot. Este vorba de un nene cu mâna cam lungă, care credea că face c-c-tul praf furând unc eas și nu va fi prins. Noi avem proverbul că ulciorul nu merge de multe ori la apă, ceea ce s-a întâmplat acum. Nu vreau să mă apuc să fabulez, dar sunt sigur că acel nene are un istoric foarte bogat în a șterpeli de colo și de colo, numai că acum a fost prins. Regret comunismul, care avea dosarele de acdre, căci în lipsa lor, nimeni nu mai știe nimic despre nimeni și carențele de caracter se pierd în spațiu și timp și indivizi cu grave defecte la mansardă ocupă funcții nemeritate. Pe vremea comuniștilor, acele dosare de cadre ar fi conținut și vreo turnătorie sa mai multe despre faptul că nenea era hoț și n-ar mai fi ajuns să ne reprezinte în vecii-vecilor...

(01 februarie 2024)

Ce mai știm despre războiul din Ucraina?

Știm cu exactitate că au trecut peste doi ani de la începerea lui. Știm cu exactitate că Uniunea Europeană a aplicat o serie de sancțiuni economice Rusiei. Știm cu exactitate că vreo câteva milioane de cetățeni ucrainieni și-au părăsit țara și au plecat în pribegie prin țările vecine sau pe meleaguri mult mai îndepărtate. Știm cu exactitate că USA și țările UE sprijină economic, politic și militar Ucraina. Știm cu exactitate că militarii ucrainieni luptă eroic pe front împotriva armatei ruse. Știm cu exactitate că că președintele Volodymyr ZELENSKYY a formulat un plan de pace al Ucrainei cu Rusia în zece puncte, pe care l-a prezentat lumii. Știm cu exactitate că că fragmente de drone lansate de armata rusă au căzut accidental și pe teritoriul României. Știm cu exactitate că propaganda rusă este activă peste tot, nu numai în Rusia, prin cozile ei de topor extrem de vocale. Știm cu exactitate că anul 2024 este anul alegerilor de foarte multe feluri în multe țări din lume, ceea ce schimbă toate calculele războiului din Ucraina. Știm cu exactitate că a mai apărut un conflict militar în Gaza, ceea ce face ca resursele materiale ale țărilor democratice să se împartă acum spre două conflicte militare majore. Știm cu exactitate că lucrurile deja complicate se vor complica și mai mult și situațiile imprevizibile vor crește numeric, mai ales din calculele greșite ale unor strategi militari, care uită provebul că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și mizează pe lovituri fulger, care în realitate se dovedesc a se transforma în războaie de lungă durată, căci nu degeaba avem în istorie războiul de treizeci de ani, războiul de o sută de ani, iar cele două războaie mondiale au durat cu mult peste patru ani.

(24 ianuarie 2024)

Teza loviturii de stat din decembrie 1989

De câțiva ani buni, niște nene și niște tanti vorbăreți de felul lor, vântură teoria loviturii de stat din decembrie 1989 și vin cu argumente extrem de interesante, care însă mai trebuie aprofundate destul de mult până la a da statut de teorie viabilă și credibilă demersului lor.

Sunt cunoscute în istorie numeroase lovituri de stat atât militare, cât și nemilitare și există deci suficient material pentru a caracteriza riguros ce înseamnă o lovitură de stat și mai ales, ce nu înseamnă o lovitură de stat. Trebuie studiate și revoluțiile care s-au produs în lume și de asemenea, trebuie stabilit prin ce se deosebește o revoluție de o răscoală sau de o răzmeriță sau de o lovitură de stat și Revoluția Franceză oferă deosebit de mult material de studiu, ca și Marea Revoluție Socialistă din Octombrie din Rusia sau Revoluția Culturală din China lui Mao TZEDONG sau Revoluția Chineză din 1911, dar și atele.

În decembrie 1989 s-a schimbat orânduirea de stat de la comunism la o societate democratică.

În decembrie 1989 a fost înlăturat partidul comunist de la putere.

În decembrie 1989 au ieșit în stradă sute și sute de mii de oameni.

În decembrie 1989 presa aservită comunismului s-a autodenunțat.

În decembrie 1989 partidul comunist a fost scos în afara legii.

În decembrie 1989 membrii partidului comunist au ales calea democrației spre alte partide.

În decembrie 1989 constituția comunistă a fost abrogată.

În decembrie 1989 a fost acceptat pluripartidismul.

În decembrie 1989 structurile statului comunism au fost dizolvate.

În 20 mai 1990 de duminica orbului, au avut loc alegeri libere și democratice.

Au fost create premisele dezvoltării statului de drept.

Toate ce au urmat datei de 22 decembrie 1989 au marcat transformările radicale spre societatea pe care o trăim acum, când țara noastră este membră UE și membră NATO și nu a fost nevoie de nicio mișcare socială de anvergură care să zguduie societatea din temelii pentru a ajunge aici, ceea ce arată că în decembrie 1989 s-au produs acea falie între regimul comunist ce a dispărut și democrația ce avea să vină, democrație de care ne bucurăm acum. Se știe că loviturile de stat au efecte vremelnice și nu duc în niciun caz la regimuri democratice cu continuitate și stabilitate dovedite de istorie. Poporul român are nevoie în măreția lui de această revoluție, pentru că poporul român a crezut în victoria revoluției, în libertatea sa și mai ales în calea democratică pe care și-a dorit să evolueze în viitor și visul i s-a împlinit.



(14 decembrie 2023) 

Bilanțul de dinainte de alegerile pentru Parlamentul European

Au mai trecut 5 ani de la alegerile care au avut loc între 23 și 26 mai 2019 și la care au fost aleși cei 751 de parlamentari care să-i reprezinte pe cei 512 milioane de locuitori din cele 28 de țări membre ale UE de la acea vreme. În cei 5 ani care s-au scurs Europa a cunoscut transformări de excepție, mai ales din cauza restricțiilor impuse Rusiei invadatoare a Ucrainei din februarie 2022.

Democrația se exprimă prin vot, iar votul trebuie să mulțumească pe toată lumea sau cel puțin o majoritate, ca o directivă sau o lege să treacă. Faptul că UE nu are o constituție, că directivele chiar dacă sunt obligatorii au termene foarte largi și aplicabilitatea lor trebuie să țină seama de particularitățile statelor, arată că chiar după foarte mulți ani de la fondarea UE, lucrurile se mișcă cu dificultate, din moment ce există decalaje foarte mari între state.

În anii care s-au scurs de la alegerile din anul 2019 s-au întâmplat foarte multe, iar provocările cărora a trebuit ca Bruxelles să facă față au fost destul de multe și destul de complicate.

A venit pandemia și chiar dacă OMS a bâjbâit nepermis de mult, UE a luat decizii corecte, mai ales în ceea ce privește politica vaccinurilor, asigurând uniformitatea derulării campaniilor de vaccinare. Că lucrurile au decurs cu totul diferit de la țară la țară, este o cu totul altă poveste, dar faptul că UE a asigurat dozele de vaccin a fost lucrul cel mai important. Cârcotașii au vorbit de corupție, dar gura lumii nici pământul nu o astupă, se știe de foarte mult timp.

A venit PNRR și faptul că cele 27 de state au reușit să adopte acele planuri naționale de redresare și reziliență, arată că dacă se vrea, se face tot ce trebuie pentru a derula un proiect grandios, dar totul depinde la implementare de fiecare stat în parte.

Există aspecte concrete de care trebuie să ținem seama când vorbim despre UE și aici mă refer la cercetarea științifică, pe care eu o notez cu 4(patru) pentru că pandemia a arătat că UE nu a reușit să pună pe piață un vaccin de ultimă generație prin forțele proprii, iar restul cu rachete, cu sateliți și alte tehnologii sunt frecții la un picior de lemn, din moment ce unitățile de cercetare din UE nu au fost în stare să spună prezent tocmai când ne ardea buza.

Faptul că și în conducerea UE au apărut acte de corupție, arată nu că lupta cu corupția este eficientă și că criteriile de selecție a celor care conduc în UE sunt ineficiente și trebuie lucrat la ele. Eu am văzut pe la televiziune cum deputați din PE se împiedică în vorbire, cum ridică probleme neesențiale, ceea ce arată că la nivelul UE nu s-au propus și nici impus criterii de selecție a celor care să-i reprezinte pe cetățeni. Am văzut cazuri de parlamentari europeni cu două legislaturi în spate care nu știau nicio limbă străină. Nu-mi mai pun întrebări legate de eficiența muncii lor, căci răspunzul ar fi jenant.

La un bilanț al celor patru ani și jumătate scurși din mandatele parlamentarilor europeni, prin ceea ce au făcut ei acolo le dau nota 5(cinci) cu indulgență, iar parlamentarilor români le acord nota 3(trei) pentru ineficiență, pentru abordări disipate și pentru zgomotul pe care îl fac la București.


(21 septembrie 2023) 

Zgomote fără sens despre SCHENGEN

Toți se zbuciumă ca să intrăm și noi în spațiul SCHENGEN. Vorbe, vorbe vorbe într-o sală atât de goală cum n-am văzut în viața mea. Realitatea este că nu intrăm în stațiul SCHENGEN și probabil nici în anul 2024 evenimentul nu se produce. Europarlamentarii noștri în frunte cu Rareș BOGDAN fac jocuri de imagine, dar în realitate nu aun fost în stare să pună degetul pe rană la București și Austria să-șui schimbe părerea la ei la Vieva acolo.
Totul este un spectacol grotesc, fără efcte, Chiar dacă mai marilor UE Rareș li se adresează pe numele mic cu Ursula, Renata, Charles Michel, de parcă s-ar fi jucat în țărână în copilăria lor, ceea ce arată că el nu-și vede lungul nasului.
(13 septembrie 2023)

Să învățăm să fim serioși!

Ceea ce se întâmplă acum legat de solicitările de a modifica ceea ce este scris în PNRR este dovada faptului că noi practicăm un management neserios. În managementul adevărat, dacă ai spus ceva, vorba este vorbă și nu ți-o retragi după două minute, pentru a veni cu o nouă idee. Niște profesioniști adevărați, când au de făcut ceva, fac acel ceva bine, căci de aceea sunt profesioniști. Ei nu bâjbâie, nu revin asupra deciziei, deci asemeni croitorului măsoară de zece ori și taie o singură dată. Așa trebuia să fie și acel PNRR, adică scris într-o mie de variante, adoptat o singură dată și asumat, fără a mai se reveni cu modificări, care nu vor fi acceptate niciodată, căci așa a fost și ideea de la început, că dacă a fost adoptat, va fi respectat și punct.

Ceea ce se întâmplă acum cu deplasările la Bruxelles pentru a încerca modificarea PNRR nu este altceva decât demonstrația faptului că nu s-a practicat un management profesionist, că cei ce au lucrat la PNRR au fost doar niște simplii ageamii, care nu au avut habar pe ce lume se află, din moment ce acum se solicită modificări extrem de mari, dar doar în sensul dorit de guvern, cu un minim de schimbări și de reforme, ceea ce axcela care dă banii nu va fi de acord în vecii-vecilor. Dușul rece pe care îl primim este legat de faptul că meseria e meserie și politica e politică, cele două nu trebuie să fie amestecate, așa cum s-a întâmplat când a fost întocmit PNRR de către echipa lui Cristian GHINEA și PNRR care a fost aprobat de parlament exact așa cum semnează primarul, pe nevăzute.

De fiecare dată mă gândesc la o întâmplare. Un nene trebuia să rezolve ceva. Am stat de vorbă cu el și el a fixat ziua și ora când vine cu soluția. La ora și în ziua cu pricina a venit să-mi spună că are o treabă acum. Și la următoarea dată fixată tot de el, s-a comportat exact la fel. Cu astfel de indivizi nu ai cum să soluționezi probleme și respectivii trebuie înlocuiți obligatoriu. Cel mai bun lucru este să pui să facă treabă profesioniști adevărați pe care îi cunoști. Dacă găsești ageamii care ocupă poziții și nu rezolvă, la următoarea iterație trebuie îndepărtați, căci altfel se vor produce lucrurile ca acum și se vor pierde banii din PNRR căci UE nu stă să asculte tânguielile de la București. UE vrea soluții nu tânguieli.

(02 septembrie 2023)

Noi am vrea, dar alții nu ne lasă...

Ca în vechea tradiție mioritică, alții sunt de vină că noi nu avem autostrăzi, că noi nu avem spitale, că nu mai avem industrie, că nu cresc pensiile și că se întâmplă lucruri îngrozitoare în azilurile de bătrâni.

Acum este fredonată melodia că guvernanții ar mări pensiile chiar de mâine, dar procentul de 9,4 din PNRR nu ne lasă și de vină sunt birocrații de la Bruxelles că nu acceptă modificarea lui. Nimeni nu suflă o vorbă asupra faptului că acel 9,4% a plecat cu voioșie de la București căci PNRR a fost votat de parlament cu elan patriotic, fără să fi existat o dezbatere adevărată, căci politicienii dâmbovițeni așa ceva și-au dorit și au exact ceea ce au visat sau s-au făcut că analizează, gândind de fapt la cu totul altceva.

Ca ridicolul să ajungă la cote maxime, zilele acestea se merge cu jalba în proțap, târându-se pe coate o echipă importantă de miniștri, condusă de premier, pentru a solicita modificarea a diverse lucruri din PNRR, pe care tot Bucureștiul le-a propus.

Eu vin cu o poveste: acum ceva timp, discutam cu un nene despre o problemă și i-am zis acelui nene să-mi spună când crede că va veni să discutăm și să-mi spună și despre ce vom discuta. ca să fiu sigur de mine, l-am rugat pe acel nene să scrie în agenda mea ziua, ora și materialul pe care el îl va aduce să discutăm. El a avut toate libertățile din lume. Când a venit ziua și ora, nenea a venit la mine să-mi spună că nu vom discuta, căci el are un curs, de parcă acum câteva zile n-ar fi știut orarul, căci semestrul era către sfârșit și deja orarul era rodat, să zicem.
I-am zis să-mi lase materialul, dar a zis că nu-l are. Cu astfel de indivizi nu ai cum să faci treabă, căci ei sunt niște oameni care nu au simțul muncii, nu știu ce este disciplina și ei cred că toți ceilalți se joacă cu ei și nimeni nu este serios. PNRR este un duș rece pentru politicienii din spațiul mioritic și este dovada că noi suntem singurii care de dăm cu stângul în dreptul. Este indecent să pui un nene să facă un proiect de dimensiunea PNRR când el nu a fost în stare la viața lui să facă un proiect pentru managementul eficient al unui closet. Toată lumea știe că economia actuală trebuie să funcționeze ca un sistem colaborativ și în orice sistem colaborativ comunicarea, cooperarea și coordonarea sunt esențiale. La alcătuirea PNRR comunicare nu a fost, cooperare nu a fost, coordonarea a lăsat de dorit și de aceea lucrurile sunt cum sunt.


(15 august 2023)