Păcatele unor culturiști

Culturismul este un sport extrem de greu, cu mult mai greu decât boxul, decât halterele și s nu mai vorbim, este infinit mai greu decât fotbalul, pentru că:
- performanța culturistului o dă însăși corpul său,
- dinamica definirii și volumului mușchilor este accelerată,
- abordarea neștiințifică a antrenamentelor e catastrofală,
- talentul culturistului este 1%, iar munca lui este 99%,
- ciclul de pregătire are nivel de severitate maxim,
- vârsta la care se practică depinde strict de sportiv.

Unii dintre culturiști, mai ales dintre culturiștii tineri păcătuiesc prin:

- a posta fotografii și clipuri pe portaluri destinate adulților, fără a ține seama de migrația necontrolată a conținutului digital, cu efecte nedorite peste ani și ani, când și-ar dori ca acel conținut digital să nu-i mai urmărească în niciun fel, mai ales când cariera lor a luat o cu totul altă direcție,

- a se lăsa duși de val, fără a defini o strategie legată de cariera de după activitatea competițională și se trezesc la un moment dat ca într-un ocean, debusolați și nu știu de unde să înceapă un nou drum,

- a-și crea o imagine deformată asupra nivelului lor de performanță, cu efecte negative după evaluările arbitrilor în competiții, care au rolul de a-i demotiva, căci se consideră nedreptățiți și în loc să înceapă noi cicluri de pregătire pentru noi competiții în viitor se lasă pe tânjeală,

- a trece de la culturism spre cariere specifice muncilor fără calificare, munci care nu au nicio legătură cu acest sport, fără a fructifica experiența acumulată de-a lungul multor ani de antrenamente, fără a pregăti alți tineri care la rândul lor să practice culturismul de performanță,

- a crede că performanța se realizează și pe alte căi, ocolind munca la antrenamente, disciplina strictă și dieta, prin folosirea a tot felul de substanțe, cărora în mod eronat li se asociază denumirea de suplimente, dar care au rolul de a ajusta pe termen scurt ceea ce munca, disciplina și dieta generează cu adevărat performanță, iar surogatele din culturism sunt depistate rapid și sunt sancționate drastic.

Mai sunt și alte păcate, dar este important ca tinerii culturiști să caute să se ferească să cadă în păcat, pentru că în hăul unde ajunge, se iese îngrozitor de greu, iar cei ce nu reușesc se îndreaptă spre drumuri înfundate, iar regretele tardive nu le țin de cald în niciun fel

(26 octombrie 2024)

Extensoarele mele

Mi-a plăcut dintotdeauna să fac mișcare. La căminul de studenți nu existau posibilități deosebite de a face sport. Mi-a venit ideea să-mi cumpăr un extensor. Costa cam 100 de lei. Am pus ban pe ban și în câteva luni ale anului al III-lea mi-am cumpărat un extensor. Erau două mânere de care se prindeau cel mult 5 cordeline elastice. Am început să exersez și destul de rapid am ajuns să fac exerciții cu toate cele 5 cordeline puse la extensor. Mă simțeam foarte bine și am folosit acest mic echipameny ani în șir. În anul 1972 când am făcut o excursie în Republica Democrată Germană, la Berlin am văzut într-un magazin de echipamente sportive un extensor, la care cordelinele elastice erau înlocuite cu arcuri. Prețul era bun și l-am cumpărat.
Am început să lucrez cu el chiar de când am ajuns la hotel. Am luat-o progresiv și cât am stat în excursie nu am exagerat și am lucrat cu 3 din cele 5 arcuri montate la cele două mânere ale extensorului. Când am ajuns acasă am continuat să mă antrenez și am crescut la 4 arcuri și chiar am ajuns să întind toate cele 5 arcuri ale extensorului, chestie care mă făcea să mă simt foarte mândru de mine.
S-a întâmplat într-o zi, când lucram cu extensorul să apropii arcurile întinse pe piept și când am slăbit întinderea, acele arcuri mi-au prins pielea pieptului, lăsându-mi niște linii paralele de culoare foarte închisă și mai ales extrem de dureroase. A trebuit să treacă mult timp până când să se vindece acele semne și să dispară, dar de atunci am lucrat cu foarte mare atenție, căci și în cazul echipamentelor simple, concentrarea este esențială, iar lipsa ei duce la accidentări.
Mai am și acum, acel extensor, dar mergând la sala de fitnes, am alte aparate la care lucrez. Totuși el a fost elementul esențial care mi-a ghidat tinerețea și m-a făcut să cred în mine cu mult mai mult decât ar fi făcut-o alte activități de la locul de muncă, pentru că în fața extensorului era lupta mea cu mine însumi.
(12 ianuarie 2023) 

Culturistul Martyn FORD e un colos

Martyn FORD este englez.

Martyn FORD are 33 de ani.

Martyn FORD are 203 cm înălțime.

Martyn FORD are 140 kg greutate.

Martyn FORD e plin de tatuaje.

Martyn FORD e un culturist.

Martyn FORD e un colos.

Martyn FORD e un actor.

Martyn FORD e un sportiv.

Martyn FORD e un etalon.

Martyn FORD are 4 antrenamente pe săptămână: lunea piept și biceps, marți spate și trapez, joi umeri și triceps, vineri lucrează picioare. Miercurea, sâmbăta și duminica are repaos.

Ceea ce se știe despre acesta sunt numai lucruri pe care el dorește să le facă publice. Am scris pe contul său de facebook pentru a primi detalii legate de măsurătorile privind circumferințele la piept, braț, talie, coapsă și gambă. Discuțiile pe care le-am avut cu cunoscători m-au determinat să caut participările sale în concursuri. Am găsit ceva fotografii dar fără vreo explicație. El apare în fotografii foarte des în compania altor culturiști și se ved care sunt diferențele. Ceea ce trebuie spus în legătură cu evoluția sa este faptul că fotografiile cu el când era foarte tânăr sunt total diferite de cum arată azi, după antrenamente istovitoare. Faptul că are multe tatuaje pe acre le-am studiat arată că este un tip bine puternic și are obiective precis delimitate, ceea ce pentru un tip de statura sa este foarte important în valorificarea trăsăturilor cu care este înzestrat. Toate discuțiile din jurul său au la bază ipoteze legate de folosirea știiunțifică a suplimentelor și a antrenamentelor. Din punctul meu de vedere, în acest caz peste 70% este zestre genetică. Nu cred că folosește steroizi întrucât dacă ar face acest lucru, altele ar fi proporțiile dezvoltării sale.

(30 noiembrie 2017)

Sălile de fitness culturism

Mă plimb prin săli de fitness  și culturism de ani buni și am cuvinte frumoase pentru unele, mai puți pentru o sală din zona pieței Vitan, unde acum este un restaurant și unde un escroc m-a fraierit de vrei 450lei și a fugit dar și cu banii salariaților. Îi știam și numele dar nu vreau să-i fac reclamă. În Ro și dacă-l pomeniști pe unul că este nenorocit, îi faci reclamă și business-ul îi va merge de 100 de ori mai bine că oamenii simt nevoia să și-o ia la geoale necondiționat. În sălile unde am mers după acel nefericit incident am văzut:

• un management bun;
• încercarea de a-i mulțumi oe clienți;
• dorința de a realiza dotare;
• curășenie și respect;
• oameni foarte diferiți care lucrează;
• instructori pricepuți;
• oameni care la început fiind acceptau indicații;
• atmosferă foarte civilizată.

Cu regretele de rigoare, în săli n-am prea văzut antrenându-se3 campioni, pentru că se pare că aceștia preferă numai și numai anumite săli. Am mai văzut când și când unii campioni stând la o cafea, dar nu la antrenamente. Este la SAS GYM Răzvan ARITON, fostl mare campion,  care antrenează niște tineri. Există o explicație la scăderea interesului culturiștilor pentru competiții mai ales de când se manifestă o cvânătoare acerbă a celor care se dopează din toate sporturile. La noi, dar nu numai la noi se construiesc diferite structuri pentru supraveghere și control. În mintea mea, ar trebui ca respectivele structuri să aibă în primul rând componenta de formare și de instruire. După aceea să aibă componenta de verificare și abia ân ultumul rând să apară componenta de constrol și sancționare. La noi se trece drect la control și sancționare. Cândva am avut un student care terminase facultatea cu 6 și un pic, dar având niște pile adecvate nimerise într-o echipă de evaluatori la un program de finanțare. Am văzut atunci o fațetă nebănuită a insului, în sensul că emitea niște pretenții absurde, iar ce evalua el era deja punctat la minimum, deși nu avea dreptate. Noi avem și un proverb în care să nu dai sabie pe mana celui cu puțină minte. Se ve ajunge și la momentul în care cei ce analizează dacă sportivii se dopează, nu vor mai avea sportivi și vorba lui nenea Marx, fenomenul dispare datorită propriei lui dezvoltări. În mintea mea, cred că trebuie:

• făcută lista cu substanțele interzise;
• instruiți sportivii cum să se ferească de substanțele interzise;
• arătate care sunt suplimentele OK;
• arătat cum se face controlul și care sunt sancțiunile;
• discitat în săli ca să nu se facă dopaje acolo;
• dezvoltată o cultură a culturismului curat.

Numai după aceea specialiștii din organizatia care se ocupă de antidoping va trebui să treacă la verificări, la supravegheri și după un interval de grație să treacă la conroale și într-un târziu la sancțiuni. La noi toți dau cu barda. rezultatul este exact pe dos, adică reducerea intensității în ramura de sport până la dispariție. Nu se face altceva decât a cânta în corul celor care distrug și nu construiesc, mai ales că în acest tip de structuri nu sunt deloc sportivi, ci diverse persoane instruite parcă să nu orienteze sportul spre o dezvoltare curată. Amin!

(09 octombrie 2016)

Nostalgia vechii săli SAS GYM din 87A

De miercuri 4 main 2016 sala SAS GYN din strada Traian Popovici 87A, București va fi o amintire. Noua locație va fi într-o fostă hală de fabrică în apropiere. De la mutarea mea la această sală acum trei ani, am crezut că voi avea nostalgia locației fooarte luminoase din Calea Vitan 23D. Nu a fost așa pentru că:

• sala era primitoare;
• sala avea numeroase aparate;
• sala era liniștită;
• cei care se antrenează acolo sunt oameni cu obiective precise;
• mulți de la Sporty Club au venit aici;
• personalul era civilizat;
• curățenia era la un nivel foarte ridicat;
• preocupările managementului pentru clienți este foarte bun;
• parcarea nu ridică probleme;
• sauna umedă dar și cea uscată ridicau standardul;
• politețea era cuvântul de ordine.

O descriere a sălii SAS GYM de forță trebuie să includă câteva cuvinte despre spațiul care era format din:

• o locație ceva mai mică unde se aflau aparatul Smith, un echipament pentru gambe și un cadru pentru lucrul cu halterele;
• o sală mai mare din partea cu strada Popovici unde se aflau niște biciclete, echipamente pentri lucru cu brațele, cu picioarele și lucrul în  planul înclinat, planul declinat, respectiv, din culcat cu halterele;
• o locație unde se găseau stativele cu gantere, helcometru dar și băncuțe pentru lucrul cu gantere iar prin reglare se asigură poziția culcat și cea inclinată;
• o zonă ceva mai îngustă unde au fost plasate benzile, solicitate destul de mult.
• sala de dușuri, saună și vestiar, renovată acum un an este caracterizată pri curățenia menținută de doamnele pentru care am o mare admirație la cât de mult muncesc și mai ales cum muncesc.

Chiar dacă sunt foarte multe persoane care lucrează în același timp în sală, indiferent de intensitatea de utilizare a echipamentelor, niciodată nu mi s-a întâmplat să vin la sală și să nu fac antrenamentul exact așa cum mi-am propus.
Această sală de miercuri de după Paști va fi o amintire. va fi o amintire frumoasă. Am credința că noua sală va reprezenta un salt calitativ, căci zona este foarte bună, mai ales pentru cei care urmăresc performanțe proprii, în lupta cu ei înșiși.

(29 aprilie 2016)

Încălzirea celor ce se antrenează la o sală de forță

Merg la sala de forță de destul de mult timp. Zic că sunt un tip cu foarte multă experiență, mai ales că am și părul alb. De câte ori văd începători, mă uit cum:
- fac încălzirea;
- potrivesc aparatele;
- încep să lucreze la un aparat;
- se uită în oglindă să vadă că mușchii le-au crescut în 5 minute;
- se plimbă prin sală plini de ei;
- te refuză dacă vrei să le dai un sfat.
Eram la sala de lângă Piața Vitan, restaurant acum, când un începător s-a așezat să lucreze cu haltera, cu greutăți mari fără a pune cleme și fără a fi asistat. A ridicat haltera, n-a reușit s-o țină paralelă cu solul, a înclinat-o, greutățile au luat-o la vale și s-a lovit nasol la gură. Culmea este că mai înainte i-am zis:
- să înceapă cu greutăți mici;
- să pună obligatoriu cleme;
- să-l asist eu dacă vrea.
M-a repezit.
Aici la SAS GYM unde sunt acum abonat lucram la presa pentru gambe. Făcusem încălzirea de la 5+5kg și ajunsesem la 40+40kg. După ce am terminat am vrut să duc discurile la locul lor pe stativ, ca tip educat ce mă aflu și să las aparatul fără sarcină. Un tinerel mi-a zis să las așa aparatul și că va lucra el. Ca fraierul ce sunt, m-am băgat în seamă și l-am întrebat dacă nu face și el o ăncălzire. S-a uitat la mine și mi-a zis că el știe ce are de făcut și ar fi bine să-mi văd de treaba mea, așa că la anii mei ar trebui să stau să mă obloșesc. L-am lăsat și după puțin timp după ce s-a ridicat șchiopăta și șchipătând l-am văzut și la vestiar. L-am lăsat în durerea lui.
Morala: încălzirea mușchilor este esențială pentru oricine derulează un antrenament oricare ar fi complexitatea.
În politică încălzirea este și mai necesară!

(11 martie 2016)

Profil de campion: Răzvan ARITON

În sala SAS GYM am remarcat un antrenor al cărui comportament mi-a atras atenția din mai multe motive:
- calmul cu care oferea explicații elevului antrenat;
- ținuta specială pe care o afișa;
- masa musculară proprie;
- faptulcă însoțea explicațiile cu execuții perfecte.
Am aflat că aveam în față pe marele campion Răzvan ARITON. M-am documentat și după aceea am intrat în discuții cu el. În fața unui campion, AS în două litere la rebus, am întotdeauna respect, pentru că viața a fost aceea care i-a validat performanțaîn competiții de mare anvergură. Am fost deosebit de încântat că și-a dat acceptul de a fi prieteni pe facebook. A participat în competiții încă de pe vremeacând era junior ocupând locul întâi la categoria 70 kg juniori mari la
campionatul național de culturism din anul 1988.
A lucrat intens la club, cu antrenamente dure, dar despre care vorbește cu deosebită plăcere și în anul 1994 a ocupat locul întâi, devenind campion național la categoria 80 kg seniori.
A concurat peste cincisprezece ani, fiind pe podiumuri în compania unor mari personalități ale culturismului românesc precum Florin Uceanu, Constantin Bebeșelea, Vasile Ardel și Octavian Mihăiță.
Este absolvent al Universității Naționale de Educație Fizică și Sport din București, dar este și legitimat ca antrenor încă de pe vremea cănd a obține o astfel de legitimație se baza pe nenumărate condiționări.
Am discutat cu marele campion nenumărate aspecte legate de:
- organizarea sălilpr de forță;
- latura managerială a antrenamentelor din sălile de fitness din București;
- efortul unor persoane dornice să devină culturiști adevărații;
- excesul de suplimente la unii sportivi;
- ce se întâmplă cu competițiile de culturism acum;
- cum era cândva culturismul în țara noastră când era asociat cu cei ce făceau haltere.
Este o plăcere pentru mine să am discuții cu un om de meserie. Urmăresc cu mare interes postarile sale pe facebook și sunt încântat să văd pagini de istorie a culturismului românesc, din care Răzvan Ariton este parte.  N-am pareciat niciodată profesorii de canto care le explică studenților lor cum se cântă un rol, ei nefiind niciodată într-un spectacol de operă pe nicio scenă, ci numai la ei în baia apartamentului.
Îl apreciez pe Răzvan Ariton căci tot ce face are la bază experiență proprie, lucru care se vede, iar în culturism aspectul este dovada antrenorului că are în spate o istorie a sa adevărată.

(26 februarie 2016)