1.000 de oameni care m-au impresionat: Georgeta FLOREA

Erau vremuri extrem de aspre când eu mi-am început activitatea în Catedra de Cibernetică Economică. Norocul meu a fost că am întâlnit oameni remarcabili care m-au ajutat enorm să evoluez. Un astfel de om a fost doamna FLOREA, secretara Catedrei de Cibernetică Economică. Pe numele său complet Georgeta FLOREA, știa meserie, știa să se poarte cu toată lumea. Vorbea frumos și profesorilor universitari, dar și nouă celor care eram simpli asistenți universitari.
Au fost câteva momente în care doamna FLOREA m-a ajutat enorm.
Un moment a fost acela al întocmirii dosarului pentru concursul de asistent titular.

Un alt moment a fost acela când mi s-a furat acordul comitetului de partid de la municipiu pentru susținerea tezei de doctorat. Doamna FLOREA a aflat, m-a chemat, mi-a zis și a fost extrem de discretă, nu a știut nici vântul nici  pământul. 

Un alt moment a fost acela în care copiii mei au murdărit niște pereți când eu i-am lăsat singuri în sala 2302 și am plecat să dai taloanele absolvenților care erau membri de partid și luaseră repartițiile în producție. Doamna FLOREA a vorbit cu tanti ANICA și aceasta a reparat stricăciunile făcute de copiii mei, mai ales că problema aceea era cunoscută de rectorul ASE, profesorul Ilie VĂDUVA care pornise în vizită să vadă cum erau pregătite sălile de seminarii pentru începerea noului an universitar.

Tot doamna FLOREA era aceea care îmi dădea plicurile pe care le primeam din străinătate cu tot felul de articole de reviste, pe care eu le ceream autorilor, așa cum mă învățase doctorul de la Universitatea din Bonn Csaba FABIAN, care lucra în Centrul de calcul al ASE.

Doamna FLOREA era un suflet nobil. A trăit o viață foarte grea. Avea un băiat de care nu a știut ani și ani. Doar fetița ei îi alina sufletul.


(20 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: tanti ANICA

Tanti ANICA era femeie de servici pe etajul al VI-lea din clădirea Facultății de Cibernetică. Ea venea la muncă dis de dimineață. Când noi soseam la seminariile care începeau la ora 7,30 birourile noastre erau lună. Mirosea a curat. Tanti Anica ștergea praful, mătura, șetrgea dulapurile, spăla geamurile, bătea covoarele. Nu trebuia să-i spună nimeni nimic, pentru că ea își știa meseria. N-am mai văzut vreodată o femeie atât de vrednică și de pricepută ca tanti ANICA. Era o femeie deosebit de respectuoasă. Eu eram foarte tânăr și felul în care îmi vorbea mă făcea să nu-i trec pe dinainte. 

În aventurile mele politice, am fost și secretar BOB adjunct cu probleme organizatorice, ceea ce însemna printre altele ca în ziua repartiției studenților în producție să dau taloanele de mutare a studenților membri de partid de la organizația noastră de partid, către organizațiile de partid ale întreprinderilor unde ei mergeau în producție. S-a nimerit ca într-o astfel de zi soția mea să aibă o activitate care nu-i permitea să aibă grijă de Laur și de Anda, copilașii mei, drept care eu i-am luat cu mine în ASE. Am găsit sala 2302 liberă, deși era proaspăt văruită, i-am dus acolo. Le-am dat acuarele, pensule și foi de hârtie și le-am zis să deseneze și să fie cuminți. Or fi desenat ei cât or fi desenat, or fi fost ei cuminți cât or fi fost, dar probabil s-au plictisit. Au pus apă în păhărele, au pus vopsele în apă și au băgat hârtii în apă, după care au început să arunce pe pereți.

Pentru că se zugrăvise recent în clădire, au venit în inspecție rectorul, profesorul Ilie VĂDUVA și cu prorectora Viorica NECULAU. Au intrat și în sal 2302 unde i-au găsit pe copilașii mei desăvârșind dezastrul. Rectorul, profesorul VĂDUVA i-a întrebat ai cui sunt. A discutat cu ei foarte frumos și a plecat. Când m-am întors eu, băiatul mi-a spus că a fost acolo un nene rector, care a discutat cu ei și care i-a lăsat să se joace în continuare. A venit ceva mai târziu tanti ANICA și a făcut curățenie, a adus din nou zugravii și au reparat ceea ce stricaseră copilașii mei. M-am dus a doua zi la rectorat să-mi cer scuze. Rectorul, profesorul Ilie VĂDUVA care era informatician ca și mine și care avea să publice cărți de COBOL celebre, a vorbit primul și zâmbind mi-a zis că am copii frumoși și cuminți, ceea ce m-a mirat. Știind căî eu mai aveam documentație de colo și de colo pe care i-o mai dădeam s-o copieze la xeroxul ASE, mi-a zis că dacă mai am ceva noutăți să le aduc la cabinet. Atâta tot a fost. Mă gândeam ce înseamnă să fii un om inteligent și să știi să te porți cu niște copilași. Mare lucru!

Tanti ANICA m-a scos din încurcătură fără niciun zgomot. Sunt sigur că dacă afla șeful meu de catedră, ani în șir ar fi trâmbițat despre acea întâmplare. Ea era o femeie discretă, o adevărată doamnă!


(16 ianuarie 2023)