Cu cine faci digitalizarea?

Azi am avut revelația! Calitatea digitalizării depinde de oamenii de la punctele terminale care realizează dialogul cu clienții, viitorii beneficiari ai digitalizării. Azi am văzut că cei care ar trebui să determine calitatea interfețelor pentru aplicațiile care implementează adevărata digitalizare, sunt de acel nivel care au menirea de a compromite întreg procesul. În mintea lor, digitalizarea înseamnă a transpune pe calculator procedurile birocratice, fără a ține seama deloc de lucrurile normale, naturale și uzuale cu care se lucrează în mod normal de către toți clienții care-și asumă tot ce decurge din intrarea lor în mediul online, atât riscuri, cât și beneficiile legate de costuri și de economia de timp.

Când se începe procesul de digitalizare, cei care vor fi chestionați asupra interfețelor și fluxurilor, trebuie școliți astfel încât să dobândească acele abilități legate de ascultarea clienților și înregistrarea tuturor opiniilor, criticilor și doleanțelor acestora, căci numai așa sunt definite soluțiile ca digitalizarea să maximizeze nivelul de satisfacție al cetățeanului care relaționează cu o aplicație informatică.

Așa-zisele măsuri de siguranță sau de securitate, cu coduri transmise pe telefon, cu semnarea de contracte, trebuie chibzuite, astfel încât să-l facă pe cetățean să se simtă și în siguranță, dar și să lucreze în mod natural, nerestricționat de convenții absurde. 

Să zicem că acum Ț ani clientul a făcut un contract pe o perioadă determinată. În mod normal, ar trebui ca reînnoirea contractului să se facă automat, tacit cum se spune, dacă părțile nu-l denunță. Acastă clauză ar trebui stipulată în contract. Dacă există un portal și clientul are cont, la accesarea contului, clientul are posibilitatea, dacă este atenționat fie să reînnoiască contractul, fie să facă alt contract, dar maniera trebuie să fie extrem de simplă, căci în baza de date există toate datele despre client. Cel mult, clientu să fie rugat să-și actualizeze datele. Obligarea clientului să se prezinte la un ghișeu, în condițiile digitalizării eswte o cerință aberantă, care contravine oricăror reguli ale digitalizării. Mi-a plăcut că președintele unei republici baltice a zis că la ei digitalizarea presupune prezența fizică a cuiva doar când anunță o naștere sau un deces. Va mai trebui să curgă multă apă pe Dunăre până să ajungem și noi la acest stadiu.




(17 septembrie 2025)

Grăbitul Elon MUSK

Elon MUSK este cel ce se ocupă de eficientizarea aparatului funcționăresc al USA. Este o pălărie foarte mare, dar sper să nu fie prea mare pentru capul său, ca să-i cadă pe ochi și să nu mai vadă pădurea din cauza arborilor. Și în USA, ca peste tot în lume birocrația sufocă și birocrația nu ține pasul cu mersul societății. Au apărut calculatoarele. Birocrația a rămas pe loc. A apărut Internetul. Birocrația a rămas pe loc. Au apărut rețelele de socializare. Birocrația a rămas pe loc. 
Aparatul funcționăresc împietrit în vechile proceduri, ba chiar accentuând anumite metehne, are construcții anacronice, datorită tendinței și forței de păstrare a privilegiilor, căci acesta în niciun caz nu va ceda tendința de a-i umili pe cetățenii cu care intră în contact, pentru a-și impune necesitatea și superioritatea.
Răul trebuie rupt de la rădăcină, lucru pe care numai un om de succes cum este Elon MUSK are capacitatea de a-l face. Vor fi dureri, căci birocrații au proceduri împietrite și lor le va fi imposibil să treacă să facă altceva. În plus, eficientizarea înseamnă tăierea de fonduri. Fondurile sunt sursa corupției prin puterea de a fi distribuite. Cine are semnătura în pix pentru distribuirea de fonduri, are puterea. Birocrația inventează tot felul de funcții, pentru că funcția crează organul și organul presupune structură cu nenumărați șefi. Așa apar agențiile de tot felul, care se fac că fac ceva, dar nu fac nimic, însă vehiculează fonduri. Numai Elon MUSK este acela care prin succesul cu care este perceput în lume, are ingredientele necesare eficientizării aparatului birocratic. A început binișor, prin tăieri de fonduri. Mai are însă mult de lucru, dar trebuie să fie atent, căci birocrații nu stau cu mâinile-n sân și se repliază repede, generând haos greu de gestionat, dar nu imposibil. Elon MUSK este un bărbat tânăr și dacă are ordine la el în ogradă, va face ordine și în exterior, iar începutul este promițător. Acum rețelele de socializare îl ajută enorm, căci acolo el are posibilitatea să se exprime și să arate toate nenorocirile făcute de inutilitatea birocrației în exces.

(09 martie 2025) 

Statul român este profund birocratic și nedigitalizat

Nu mi-am imaginat că acum în anul 2024, în ziua de 08 ianuarie să concluzionez cu tristețe că statul român este un stat birocratic și voi demonstra acest lucru cu înscrisurile de care dispun.
La un SMS primit în ziua de 19 decembrie 2023 la un organism al statului în care mi se solicita imperativ efectuarea unei acțiuni într-un termen de sub 12 ore, am trimis un e-mail care are ca dată 19 decembrie 2023 ora 18:01 prin care arătam că este imposibil să răspund respectivei solicitări și rugam să fie găsită o altă soluție. În data de 8 ianuarie 2024 am primit o notificare sub forma unui e-mail, la ora 12:57 prin care am fost anunțat că solicitarea mea a fost înregistrată cu un număr 5xx7 / 08.01.2024 și în 30 de zile voi primi soluția. Subiectul scrisorii arată că textul solicitării mele nu a fost citit, căci între timp se găsise soluția și problema mea fusese rezolvată.

Spun că statul român este un stat profund birocratic și nedigitalizat, căci scrisoarea mea din 19 decembrie 2023 trebuia înregistrată cel târziu pe 20 decembrie 2023 și având în vederea urgenței acțiunii, soluționarea trebuia făcută în timp real, nu așa cum se specifică în mesajul primit de mine pe 8 ianuarie 2024, în termenul legal de 30 de zile. 

Caracterul profund birocratic și nedigitalizat este definit și de conținutul imperativ al SMS-ului primit de mine, SMS elaborat de o echipă, ceea ce arată că are girul unei structuri manageriale, dar al cărui conținut nu are niciun element de identificare și aici mă refer la zi, lună, an, oră, pentru a identifica termenul pe care eu ca executant îl am la dispoziție pentru a mă încadra în cerințele imperative ale conținutului. În schimb, acel SMS conține suita de sancțiuni la care voi fi supus în cazul în care eu nu dau curs solicitării, exact cum statul comunist dictatorial o făcea în vremurile de tristă acțiune, când chiar dacă el era în greșeală, tot cetățeanul era cel care suferea rigorile legilor comuniste. Mă așteptam ca după 34 de ani de la Revoluție ceva-ceva să se fi schimbat, dar reminiscențele bolșevismului au rămas, prin atitudinea discreționară a elementelor birocratice din structurile organizatorice ale statului nedigitalizat, în care orice cerere începe cu vă rog să binevoiți și orice soluție poartă o suită de semnături, din care niciodată nu se înțelege cine se face responsabil de calitatea soluției oferite cetățeanului, așa cum  e-mailul prin care mi se notifică înregistrarea solicitării mele are la final denumirea instituției, deși acel e-mail a fost întocmit și trimis de un nene sau de o tanti, căci prin instituție, eu înțeleg până și clădirea.

(08 ianuarie 2024)

De ce tot 30 de zile?

Ca acum 200 de ani sau ca acum 100 de ani, legile bolșevice din spațiul mioritic obligă pe cei ce rezolvă petiții sau probleme să ofere răspuns în 30 de zile, uitând că acum există:
- calculatoare electronice,
- baze de date,
- software de management documente,
- proceduri automate,
- inteligență artificială.
În mod normal, acum în secolul al XXCI-lea o petiție trebuie rezolvată în cel mult 5 zile ca să nu zic 5 ore, căci toată lumea dispune de mijloace eletronice și acestea sunt instrumente care facilitează soluționarea tuturor problemelor. Nu se mai trimit documente cu poșta clasică să facă o săptămână pe drum, ci cu poșta electronică și ajung la destinatar instantaneu. Depinde doar de modul în care destinatarul deschide aplicația de poștă electronică. Este anacronic acum termenul de 30 de zile pentru a soluționa o petiție, acum când bazele de date și procedurile ajută enorm la găsirea soluțiilor care presupun documentare oricât de complexă este această documentare și oricât de dificilă ar fi luarea deciziei. Se impune schimbarea termenelor ca să se meargă în ritmul în care tehnologia s-a dezvoltat, căci societatea este acum cu alt ritm, cu altă dinamică și aceste 30 de zile anacronice nu fac decât să încetinească ritmul și să-i facă pe birocrați să se simtă și mai importanți.

(28 octombrie 2023)

Manipulare, fainoșag și Inteligență Artificială

Cei care conduc lumea au început să-și dea seama că implementarea ChatGPT este începutul sfârșitului dominației manipulării grosolane. Inteligența Artificială scoate la iveală orice element care duce spre manipulare, căci în 99% din cazuri, manipularea are la bază fie jumătăți de adevăr, fie minciuni sfruntate. Să nu uităm că manipularea care au generat evenimentele de la Târgu Mureș din 1990 au avut la bază o succesiune de neadevăruri, inclusiv prezentarea lui Mihăilă COFARIU de la început a fost o dezinformare de dimensiuni apocaliptice.

Un prieten mi-a zis că în 20 martie 1990 s-a spart cea mai frumoasă oglindă de cristal care a existat vreodată în Ardeal.

Lumea nu înțelege că Inteligență Artificială - IA, face exact ceea ce omul își dorește să facă. Se vorbește de roboți care vor acționa greșit. Și acum, un tractor care este lăsat de izbeliște face dezastre. Roboții prost programați sunt ca o sculă clasică lăsată nesupravegheată, care distruge în loc să producă. Frica decidenților față de Inteligență Artificială - IA este dată de faptul că ea va fi cu un pas înaintea acestor decidenți și le va da peste mână când o vor lua razna. Decidenții politici nu vor mai face lucruri arbitrare, așa cum sunt obișnuiți să facă, ci li se va spune de la obraz că bat câmpii. Se spune că legea nu pedepsește pe nimeni când este analizată oportunitatea unei acțiuni, a unui obiectiv, ci doar modul în care activitatea sau obiectivul sunt implementate. Inteligență Artificială - IA intervine și în chestiunea oportunității. la noi se fac studii de prefezabilitate și studii de fezabilitate pe bani grei. Dacă vom implementa Inteligență Artificială - IA, fără prea mari dificultăți aceste studii se vor face de mici comenzi date unui software înzestrat cu elemente de Inteligență Artificială - IA. Deci milogii, toți troglodiții care sunt abonați la banul public pe nimic, vor fi înlăturați. Deci ei au de ce să se teamă dacă se dezvoltă Inteligență Artificială - IA. Să nu mai vorbim de funcționărimea leneșă, incompetentă și bazată pe pile și corupție. Inteligență Artificială - IA va elimina tot felul de fluxuri informatice inutile și deci va simplifica teribil de mult viața cetățeanului, spre disperarea birocraților. 

Acum se face reclamă la foinoșag. Inteligență Artificială - IA este un fel de fainoșag al vieții noastre sociale, ea dă gust tuturor demersurilor noastre căci ea are menirea de a da rigoare criteriilor de ierarhizare a indivizilor, de a corecta acțiunile în derulare și de a scoate ceea ce este cel mai bun din oameni. Ca și în cazul pateului ardelenesc cu fainoșag, care se pune din abundență pe felia de pâine, Inteligență Artificială - IA se pune din greu în viața noastră și ne urmărește, că ne convine sau nu ne convine.

Va fi dramatic pentru fiecare dintre noi să primim marile adevăruri în față, căci dacă acum noi nu ne măsurăm IQ și spunem despre noi că suntem geniali, prin software de Inteligență Artificială - IA se va măsura ce IQ avem nu din teste de inteligență, ci din acțiuni simple de zi cu zi, precum mersul pe stradă, vorbitul la telefon, tăiatul legumelor pentru ciorbă și tot așa. Cine pune fainoșag în pateu pentru a-i da unicitate gustului, va trebui să înțeleagă că și Inteligență Artificială - IA este ingredientul care ne va izbăvi și va face specia umană cu mult mai bună decât este, căci Inteligență Artificială - IA este pericol numai pentru cei care ne vor răul, nu și pentru cei care luptă pentru binele umanității.


(19 iulie 2023)

#REZIST: responsabilizarea

Fiecare dintre noi a solicitat rezolvarea unei probleme și fiecare dintre noi am primit un răspuns în scris din care ni se spunea toate articolele de lege din care rezulta că problema noastră nu se rezolvă. Ca lucrurile să fie și mai exacte, scrisoarea pe care o primim este lungă, monotonă și semnată de nenumărate persoane, iar ultimul care o semnează este chiar șeful instituție. Aparent, lucrurile sunt corecte. Numai că nu știu de ce sunt plătiți oameni să nu rezolve probleme, căci acele texte stupide care argumentează cu articole de lege din care nu mi se soluționează problema, pe mine nu mă interesează. Eu am o problemă și vreau rezolvarea ei, scurt pe doi. Orice altă abordare este pierdere de timp.

Lipsa de responsabilizare este cauza acestei stări de fapt. Se vorbește de competențe, dar nu se spune că a fi competent înseamnă a rezolva, adică nu să ai competența să rezolvi, ci să rezolvi. Un om competent rezolvă, nu se întreabă dacă are competența de a rezolva. Numai persoanele cu un IQ de sub 20 confundă competența ca meseriaș care este în stare să facă diferite activități cu dreptul de a face o serie de activități, drept câștigat în momentul în care a finalizat cu obținerea unei diplome, o formă de instruire.

Ceea ce vedem acum în legătură cu azilurile groazei este expresia unei arhitecturi absolut eronate, care a pus bazele unei construcții îmbibate cu ineficiență, care aure în structură persoane cu funcții ambigue, care nu sunt puse să soluționeze probleme, ci să găsească argumente care să justifice că problema nu o rezolvă ei, deși salariile lor sunt pentru a rezolva probleme, nu pentru a găsi argumente că nu se rezolvă, așa cum se întâmplă peste tot în ziua de azi.

(07 iulie 2023)

Elefantul a născut un purice

Modul defectuos de a face digitalizare a generat un nivel de birocrație incredibil. La o solicitare a mea de a fi sprijinit cumva să corectez o eroare prin care am plătit pentru o rovinietă deși o aveam plătită deja, dar nu mi se înregistrase, am primit răspunsul încercuit de mine. Ei aveau o bază de date. Un specialist adevărat și nu un birocrat de acolo ar fi dat soluția spunându-mi cum trebuie să procedez, pas cu pas.
Să concepi un document care te acoperă pe tine ca emitent, fără să ajuți, fără să propui o soluție, este expreia celei mai stupide forme de birocrație la care au pus umărul 6 indivizi care au mai și semnat acea mizerie de document. Atribuțiile și le definesc oamenii, căci nicio lege nu face așa ceva. Fișa postului știm clar cum se alcătuiește și nimeni nu uită să treacă spre final că salariatul va executa cam tot ce i se cere, deci ceea ce ceream eu intra acolo, dacă birocrații ar fi văzut dincolo de nasul lor și de limitele lor severe de inteligență.

Citind porcăria aceea scrisă și semnată de incompetenți, mi-am dat imediat seama de ce la CNAIR nu se întâmplă nimic. Acolo se fabrică justificări din care să rezulte cu putere de ce nu se face nimic.


(02 ianuarie 2023)

Decuplarea unui telefon fix

În vremurile comuniste, a avea un telefon cuplat cu altcineva era soluția obișnuită și numai lumea bună avea posturi telefonice necuplate. După ce am făcut cerere de a mi se monta un telefon și după ce am așteptat ani buni, am primit aprobarea montării unui post telefonic, dar cuplat, cu un vecin de pe scară. Era destul de dificil, pentru că vecina vorbea destul de mult și au fost situații de forță majoră în care pentru a da un telefon a trebuit să rog frumos pe vecina să întrerupă discuția. Am solicitat la Direcția de Telecomunicații a Municipiului București, Secția Exploatare Urbană și Radioficare să fiu decuplat și am primit răspunsul de mai jos:

Era o abordare tipic comunistă, în care cetățeanul este un vierme și statul este totul, iar slujbașii statului nu sunt altceva decât unelte de tortură pentru a-i face pe cetățeni să nu depășească stadiul de unelte vorbitoare. E bine să nu uităm acele vremuri, căci oamenii au tendința să le uite și când se vor trezi la realitățile dure asemeni celor de dinainte de 1989, vor crede că au nimerit pe un drum greșit, dar respectivul drum și l-au ales singuri. Acum în contextul telefoniei mobile, nu se mai înțelege problema, dar ea a fost și era ca un loc îngust, care a creat un fir de așteptare nefericit, cu neajunsuri.

(04 decembrie 2022)

Digitizarea domestică, necesitate și realitate

Digitizarea domestică înseamnă procesul de eliminare a utilizării informațiilor stocate pe suport de hârtie în favoarea utilizării de fișiere document, fișiere pdf, fișiere imagine, fie că sunt primite pe poșta electronică, fie că sunt scanate, fie că sunt fotografiate, fie că sunt generate prin tastare, fie că sunt primite pe un suport extern de memorare a informației, oricare ar fi acesta.
Fiecare dintre noi are posibilitatea, dacă își dorește să treacă la derularea unui proces de digitizare domestică, singura condiție fiind legată de asigurarea securității informațiilor stocate, realizabilă prin:
- salvarea periodică a tuturor documentelor digitizate pe un suport extern,
- transmiterea prin e-mail a documentelor pentru a fi salvate acolo.
Este important să existe modalități care să asigure regăsirea rapidă a informațiilor. Dacă se găsește un sistem bun de generare a acronimelor care desemnează numele fișierelor, cu siguranță, procesul de regăsire va fi eficient.
Pentru facturile de telefonie mobilă acel acronim va conține AAAAAA-YYYY-LL-ZZ unde AAA...A este numele rețelei de telefonie mobilă, YYYY este anul în care s-a emis factura, LL este luna în care s-a emis factura și ZZ este ziua în care s-a emis factura. Dacă a fost efectuată plata, fișierul cu ordinul de plată va conține AAAAAA-YYYY-LL-ZZ BBB, unde BBB este acronimul asociat băncii prin care s-a efectuat plata. În cazul în care există alte documente, vom identifica modalități clare de construire a acronimelor și vom face un fișier OPIS cu documentele digitizate ca să ne ușurăm munca de căutare. Denumirea documentului în clar va conține tipul documentului (adeverință, notă, înștiințare, aviz, răspuns, solicitare, etcetera) emitentul și data. Dacă simțim nevoia, acolo vom mai pune în text și alte elemente care să ne ajute, inclusiv acronimul documentului pentru a-l regăsi mai ușor.
Procesul de digitizare este:
- dificil,
- disciplinat,
- riguros,
- permanent,
- omogen,
- complet,
căci orice abordare ne va pune în situația de a nu mai știi dacă avem sau nu documentul digitizat, ceea ce înseamnă că trebuie să-l căutăm în arhiva cu hârtii, ca după ce l-am găsit să ne dăm seama că îl aveam și în format electronic și l-am căutat degeaba, când aveam de făcut altceva.
Este rezonabil să derulăm procesul de digitizare exact așa cum fac și cei care trec la digitizarea arhivelor din întreprinderi. Este important ca la procesul de digitizare să nu se facă niciun rabat de la calitatea transpunerii informațiilor de pe suportul de pe hârtie la fișier text sau fișier imagine, căci nu este deloc productiv să fie repetate la momente diferite corecțiile pentru a înlocui fișierele cu deficiențe de calitate. Rezoluția este esențială în procesul de scanare și de aceea trebuie pornit de la realitatea că:
- de la o rezoluție mare la una mică drumul e posibil, dar invers, nu,
- căutarea fișierului de înlocuit nu este o treabă ușoară,
- procesul de asigurare a calității este el însuși bântuit de riscuri.
Se știe că o treabă trebuie făcută bine de la început și trebuie să existe un plan pentru digitizarea domestică, astfel încât în doi sau trei ani acest proces să fie finalizat, mergând în paralel cu digitizarea documentelor curente și cu digitizarea documentelor de arhivă, sistematizate anterior pentru a nu digitiza de mai multe ori un același document.

(06 octombrie 20210

Depolitizarea e un vis imposibil

 Situația în care se găsește statul la ora actuală este datorată politizării excesive a procesului de ocupare a tuturor pozițiilor din administrație și nu numai, căci:
- directorii de școli sunt numiți politic,
- inspectorii școlari sunt numiți politic,
- suplinitorilor li se dă catedre după criterii politice,
- directorii de agenții sunt numiți politic,
- directorii de spitale sunt numiți politic,
- angajarea de funcționari publici se face pe criterii politice.
Tot ce mișcă în țară în zona promovărilor și a angajărilor în instituțiile de stat se desfășoară pe criterii politice. Elementul valoric a dispărut cu desăvârșire. Numai așa se explică cum pe poziții bine plătite, călduțe, apar persoane care nu au nicio legătură cu ceea ce trebuie să muncească acolo, ceea ce duce la situații dintre cele mai grele, dacă nu chiar fără ieșire. Totul se datorează sforăriilor, pilelor, intervențiilor care promovează persoane fără calificare, dar cu carnet de membru de partid, care:
- au lipit afișe,
- au slugărit șefi la partid,
- au primit promisiuni ferme,
- au aspirații nejustificare,
- nu știu nicio meserie, dar vor salarii mari,
- ocupă funcții fără să-și asume niciun rol.
Greșelile se țin lanț din faptul că au dispărut criteriile de angajare, criteriile de promovare și s-au creat complicități la toate nivelurile, încât toată lumea închide ochii și nu vede abuzuri, traducând totul în rezolvări de probleme și nimic altceva. Numai așa se explică situația catastrofală în care se află economia noastră condusă de persoane care nu au nicio legătură cu nimic. Apare ministru o femeie care s-a ocupat de epilare. Apare director unul care s-a ocupat de pompe funebre. Coordonează un sector o femeie care a fost coafeză. Devine ministru unul care nu știe să vorbească și folosește cuvântul pamblică deși era profesor doctor la o universitate. Ca să dea bine, unii au obținut fraudulos titlul de doctor în științe.

la câtă corupție este în România, depolitizarea este cam ultima chestie care s-ar produce, ceea ce ar duce, dacă s-ar produce la o situație foarte bizară, căci statul n-ar mai funcționa, el fiind acum modelat pe pile, relații și incompetență

(02 octombrie 2021)

COVID 19 și birocrația

COVID 19 dă o lovitură năpraznică birocrației de la noi, birocrație care a înflorit în ultimii ani nejustificat de mult, pentru că angajarea la grămadă pe criterii de neperformanță a amplificat încetinirea soluționării de probleme.

Acum când COVID 19 și-a făcut apariția și a generat o criză de cu totul altă natură decât crizele cu care noi eram familiarizați, a apărut necesitatea de a întreprinde acțiuni:

- rapide,

- eficiente,

- profunde,

lucru pe acre birocația nu este în stare să-l producă. De aceea, birocrația se va transforma și sub imperiul necesității, birocrații care n-ar fi făcut în vecii-vecilor anumite lucruri, acum le vor face, obligați. 

Este creat un spirit de solidaritate și birocrații nu au cum să rămână în afara armatei oamenilor de bine care sunt puși să rezolve bine în folosul cetății, mai ales că ochii tuturor sunt ațintiți asupra lor și se vede clar dacă au făcut ce li s-a cerut sau nu au făcut, mai mult se vede dacă au lucrat bine sau nu și ierarhizarea lor se va face în funcție de rezultatele efective și nu de sprijinul ocult pe care se bizuiau până acum două sau trei luni. COVID 19 lucrează profund la restructurarea fluxurilor birocratice, reducându-le sever și la dinamica birocratizării, stopând-o. Totul se face fără nicio ezitare căci este situație de forță majoră.

(18 martie 2020)

Efectele dezastruoase ale transparenței

Se zice că de când chestia cu legea transparenței se întâmplă miracole. Legea este suficient de proastă ca să nu se întâmple nimic. Numai așa se explică situațiile cu totul bizare în care plutește societatea noastră și nivelurile exacerbate de:

- birocrație,

- lentoare,

- incompetență,

- zgomote,

- ineficiență,

- ermetism,

- formalism, 

care bântuie societatea noastră iremediabil, ireversibil și pentru totdeauna, căci așa se întâmplă oriunde lucrurile sunt abordate cu jumătăți de măsură și cu amatorism infantil.

Să mă explic: am transmis pe o adresă de e-mail un mesaj civilizat prin care solicitam ceva, simplu, pe care orice funcționar decent, eficient, profesionist, conștiincios, interesat să-și facă meseria nu ar fi făcut altceva decât să consulte o bază de date și să dea răspunsul simplu și la obiect la solicitarea mea banală, normală, simplă, omenească și decentă.

Iată fraza halucinantă de răspuns a oficialilor la rugămintea mea:

Precizăm că în lipsa oricăror atribuții privind încasarea sumelor din amenzile ce se fac venit la bugetele locale, subunitatea noastră nu poate să confirme achitarea corespunzătoare a acestora (din punct de vedere al cuantumului sumelor achitate, a respectării termenelor stabilite, a destinatarului etc).

Misiva care poartă numărul 99/79/EX/08.12.2017 III B 5 ar fi trebuit să fie semnată de:

- un director executiv, care nu uită să scrie dr.ing. în dreptul numelui;

- un director DEA...;

- un director adjunct DEA...;

- cel care a întocmit;

- un șef serviciu;

- un consilier juridic.

Totul are la bază un act la fel de mediocru ca soluția dată mie și aici mă refere la OG 27/2002 care zice-se că reglementează soluționarea petițiilor și la legea 233/2002 tot mediocră și ea. După cum se vede, elefantul a născut un purice, căci acel răspuns îl dă fără vreo ezitare orice om al străzii sau orice persoană ci IQ mai mare de 15. Pentru curiozotatea mea științifică, ar trebui să se verifice ultimele ața-zisele răspunsuri date de această cohortă de birocrați să vadă și societatea pe ce ape ale sâmbeteilor se duc banii strânși cu trudă la bugetul și așa secătuit de tot felul de șmecheri.
Efectele dezastruoase ale transparenței se văd cu ochiul liber atunci când lucrurile sunt abordate formal. A soluționa nu înseamnă a da un răspuns că nu oferi nimic, ci a soluționa, adică a face ceva, căci a rezolva nu înseamnă a spune a spune că nu oferi nimic, că nu faci nimic ascunzându-te în spatele unor așa-zise atribuții de serviciu, care oricum sunt imprecis definite. Unde onoare nue, nimic nu e. Punct.

(14 decembrie 2017)

Birocrația mioritică

Birocrația nu este o invenție românească, ci este creația unei minți dacă nu diabolice, cel puțin producătoare de stres, angoase, nefericiri și dureri. Când se vorbește de biorcrație, se vorbește de:

- birocrați, 

- birouri,

- fire de așteptare

- nervi întinși la maximum,

- ineficiență,

- corupția mică,

- nepotism,

- pile,

- mediocritate,

- bătaie de joc.

Statele înapoiate dezvoltă mecanisme ce proliferează birocrația pentru că ele nu au interes ca populația să fie:

- fericită,

- activă,

- eficientă,

- dinamică,

- creativă.

Sceste state au nevoie de oameni:

- înapoiați,

- stresați,

- săraci,

- înregimentați,

- dependenți,

- umili.

Un mijloc sigur de a-și atinge toate obiectivele limitate, minore și pe termen scurt ale statului este acela de a exacerba dezvoltarea birocrației. Am crezut un timp că numai comunismul este cel care a dezvoltat o birocrație bolnăvicioasă. Am văzut că după 1989 statul așa-zis capitalism de la noi a dezvoltat o birocrație mai ceva decât birocrația comunistă care era cât de cât controlată de partid și când se sărea calul, partidul comanda restructurări ce se executau fără comentarii. La noi, în așa-zisul capitalism de cumetrie cum zisu-i-a corect bătrânul ILIESCU, birocrația parcă e mai a dracului decât la stat, căci patronii noștri în loc să urmărească eficiența maximă, urmăresc niște căi halucinante, angajând fictiv neveste și copii, făcându-i salariați de lux, care nu fac nimic, dar cheltuiesc nelimitat. La patroni, datorită mediocrității și lipsei acestora de preocupare pentru eficiență, căci ei sunt interesați mai mult de a li se zice șeful sau patronul sau directorul, aspectele legate de relația cu cetățeanul este lăsată pe mâna unora care fie că nu se pricep, fie că sunt rău intenționați și prin urmare fac ei ce fac și din zicala clientul nostru, stăpânul nostru, fac de fapt clientul nostru, prostul nostru, că nici măcar sclav nu-l numesc pe client. Orice relație a cetățenului cu o organizație, fie ea de stat, fie ea privată este precedată de stres, dar urmată de regrete, însă bietul de el nu are soluție. Birocrația se concretizează prin:

- lipsa de proceduri clare ale funcționarului;

- informații insuficiente care detrmină nenumărate reveniri;

- ambiguitatea traseelor de documente;

- amânări și nerezolvări rapide;

- necesitatea obținerii a nenumărate aprobări prealabile;

- depunerea de documente inutile;

- neintroducerea programărilor online;

- comportamentul discreționar al celor de la ghișee;

- vocabularul neadecvat al funcționarilor;

- productivitatea scăzută a funcționarilor;

- lipsa de responsabilizare a funcționarilor;

- evaluările pe pile ale lucrătorilor și promovarea anapoda a acestora;

- volumul redus al soluțiilor date în favoarea cetățeanului;

- intenția de a arăta că altcineva este de vină nu incompetența.
Birocrația mioritică este izvorul atâtor nefericiri aduse cetățeanului în principal din lipsa preocupării statului de a-l respecta pe cetățean, exact cel care face ca prin taxele pe care le plătește să huzurească birocrații în locuri călduțe, mocirlindu-se aleatoriu, cu direcție spre niciunde, cu orientarea  spre nimic. În lipsa unei strategii, a responsabilizării și a criteriilor de performanță nemunca în birourile statului este în plină ascensiune, iar inerția sistemului crește exponențial, spre disperarea cetățeanului.

Se zice că omul sfințește locul. În cazul birocraților, aceștia nu au cum să sfințească locul pentru că birocratul prin natura lui este plin de păcate și de limite, iar contextul în care evoluează este viciat și îi permite dezvoltarea de apucături specifice unui mod de gândire nociv, orientat spre contraperformanță. Intersecțiile mele cu birocrații au fost dintre cele mai nefericite și aceasta m-a dus să mă feresc de a merge pe la birouri, exact cum se ferește dracul de tămâie. Nu vreau să dau deocamdată exemple, dar cred că mă voi înfuria și la cald, voi da acele exemple cutremurătoare.

(27 august 2017)

Ce nu mai este dezastruos?

Sistemul de sănătate este dezasgtruos.

Sistemul educațional este dezasgtruos.

Sistemul administrației este dezasgtruos.

Sistemul de transport în comun este dezasgtruos.

Sistemul de asigurări este dezasgtruos.

Televiziunea națională funcționează dezastruos.

Sistemul de protecție a mediului este dezasgtruos.

Parlamentul funcționează dezastuos.

Calitatea alimentelor din marketuri este dezastuoasă.

Calitatea apei potabile este dezastruoasă.

Ce se întâmplă cu pădurile este un dezastru.

Vânzarea pământurilor la străini este un dezastru.

Calitatea vieții în penitenciare este un dezastru.

Necheltuirea banilor europeni este un dezastru.

Nivelul la care a ajuns corupția este un dezastru. 

Nivelul nerecuperării prejudițiilor este dezastruos.

Se observă că spre orice ne îndreptăm atenția nu există un oarece oricât de mic să nu fie generator al unui dezastru sau să nu fie chiar el un dezastru în sine. Este foarte greu de găsit ceva care să nu fie bântuit de dezastre, unde un corp de control sau o componentă a justiției să nu găsească grave nereguli și să genereze tragerea obloanelor.

Lenin, a scris prin 1902 lucrarea Ce-i de făcut?  Tot el a mai scris o carte Un pas înainte, doi paşi înapoi prin 1904. Să fie așa de actual Volodia pentru noi, după cum avansăm?

(07 decembrie 2016)

Disprețul etern față de cetățean

Cetățeanul nu reprezintă în ochii stăpânilor absolut nimic. Ideia de boier a fost, este și va fi veșnică. Ideia de sclav a fost, este și va fi veșnică. Ideia de privilegii a fost, este și va fi veșnică. Ideia de inechitate a fost, este și va fi veșnică. Așa este natura umană, creată pe diferențe, de împărțire în grupuri omogene în interior, foarte diferite între el. La tot pasul cetățeanul este cel abandonat, discriminat, batjocorit și în cele din urmă disprețuit.

Tot ce scriu aici sunt lucruri văzute și trăite de mine în calitatea de cetățean și nimic altceva, iar cei pe care i-am întâlnit mi-au arătat disprețul lor total.

Instituții cu două intrări, una pentru șefi, alta pentru salariați și vulg. Intrarea pentru șefi are o ușă mare, cu fier forjat, cu portar și acolo este un mozaic frumos dar și un covor care duce până la biroul conducătorului. Cetățeanul, umilul cetățean intră pe o altă ușă, nu calcă pe covor și el niciodată nu va fi primit de acel șef, deci pașii lui nu vor călca în vecii vecilor pe covorul plușat. Deși aveam acces la ușa principală a șefilor, am frecventat ușa a doua și portari brutali, needucați cu comportament de zbiri făceau barajul de netrecut. Acolo la balcon erau funcționari obraznici care s-au purtat cu mine absolut execrabil. Mi-am acceptat statutul pentru a vedea până unde duce lipsa de respect, lipsa de bun simț și disprețul. N-am iertat astfel de comportamente și am cerut luarea de măsuri, iar vinovații nu mai erau deloc vitejii aceia groaznici, pentru că regulile erau impuse de ei, pentru a face pe placul șefișorilor lor direcți.

Lipsa unui scaun unde să te așezi la o adică, atunci când trebuie să ți se rezolve o oarece problemă. Este exact ceea ce mi s-a ântâmplat pe când eram șef de catedră și aveam contracte de dolari și doream o discuție cu șefa contabilă, nevasta unuia de la Agrară. Aia n-a pregetat și m-a dat afară din birou că aranja  o nuntă. Pentru ea nu conta că venise un ins să-i soluționeze o problemă, nu particulară, ci de serviciu. Era importantă nunta ei pe banii instituției. Nu numai că individa nu a zis să aștept un minut invitându-mă să stau pe un scaun că avea acolo, dar mi-a zis să aștept pe hol. Urât din partea ei.

Formularea unei cereri cu vă rog respectuos, în condițiile în care cel căruia îi este adresată cererea are în fișa postului obligativitatea de a analiza și de a da o soluție favorabila sau nu, caz în care trebuie să argumenteze, acelei solicitări. Așa cum sunt făcute legile, responsabilitățile sunt foarte vagi. Normal trebuie să existe lucruri precise. Trebuie să se știe cui i se adresează cererea, la ce sală se depune, care este ziua în care se dă răspunsul și ce se întâmplă pentru nerespectarea termenului, mergând până la despăgubirea cetățeanului cu părți din salariul neglijentului. Dar nu este așa. Cetățeanul este disprețuit la nivel maxim și face drumuri și este la cheremul unor corupți.

Crearea de privilegii prin contracte în afara legii de către unii pentru a obține venituri importante sau pentru a crește nivelul șpăgilor, pentru că o poziție mai specială atrage după sine o repoziționare care schimbă raportul celui care trebuie mituit. Dacă salariul mituitul lui este Y lei și șpaga pe care respectivul o primea curent era Z lei, la o creștere cu U% a salariului, șpaga crește cu mult mai mult decât U%, pentru că șpăguitul nu mai consideră demn de noua poziție să primească un ceva proporțional. Este o chestiune reală care acționează în baza principiului rarității, așa cum argintul este mai rar decât fierul, aurul este mai rar ca argintul, iar platina le depășește pe toate în raritate.

Poziția geamului de la ghișeu este astfel dispusă încât să marcheze pe vecie disprețul arătat nu de funcționar, ci de instituția în sine cetățeanului. Nu trebuie niciodată confundat funcționarul cu instituția. Aceasta are o organigramă, încât funcționarul este un executant, iar filosofia întregului este dat de ceea ce instituția reprezintă în întregul ei. Un geam mic, ușor mai jos decât este normal pentru a-l face pe cetățean să se aplece a umilință. Dacă suntem atenți, ctățeanul are o fantă pe unde să introducă hârtiile și o mică gaură în geam pe unde să vorbească. cetățeanul este luat la întrebări, este apostrofat. este trimis să cumpere timbre de aiurea, căci acolo, din dispreț pentru el, nici dosare și nici timbre nu se găsesc laîndemână. Totul este gândit ca disprețul față de bietul petent să atingă apogeul.

Textele standard pe care diverse instituții le trimit la cetățean au o tonalitate absolut neadecvată. Cetățeanul este un nimeni care trebuie într-un termen impus, după regulile impuse să facă ceea ce instituția gândește discreționar. Numai așa se explică faptul că cetățeanul trebuie să achite nișe dări numai unde vrea instituția, neexistând pentru cetățean nicio șansă. Disprețul se vede după tonalitatea, cetățeanul fiind considerat un gunoi. Nimeni nu face reguli care să vină în sprijinul cetățeanului, pentru că acesta este disprețuit. Din dispreț unii pun afișe în locuri nevizibile, scrise pe fond rosu cu font verde, drept care trec neobservate. Chiar textele sunt compuse indecent de ambigue și fărăp subsatnță, încât nimeni nu înțelege nimic.

Sistemele informatice sunt expresia totală a disprețului arătat față de cetățean prin faptul că îl pun pe cetățean pe drumuri. La plata taxelor multe din aceste sisteme nu funcționează sau taxele se plătesc numai din anumite puncte, fără a fi acceptate plățile online de acasă, tot ca expresie a diprețului pe care proiectanții acestor sisteme îl nutresc față de utilizatorii lor. Chiar schimbările de interfețe reărezintă un dispreț față de utilizatori, undeva mai arfinat, invocându-se perfecționarea, deși toată lumea vede câtă imbecilitate este ascunsă în noile propuneri.

Disprețul față cetățeni apare și se fundamentează din texte  fundamentale. Atât timp cât numărând cuvintele alocate articolelor ce privesc cetățeanul nu reprezintă 80% din totalul numărului de cuvinte, acest text va da drepturi și privilegii celorlalți, nu cetățenilor. Absurditatea documentului arata că nimeni nu este mai presus de lege, că cetățenii sunt egali. După aceea, câteva pagini mai încolo apar imunitățile, lipsesc interzicerile legate de posibilitatea ca parlamentarii să-și dea salarii oricât și orice sporuri vrea mușchii lor.

Acolo nu se suflă o vorbuliță despre calitatea muncii la guvern, la parlament, la președinție, despre calitatea legilor, despre onoare, cinste, decență, mândrie și multe altele.

Apropo! Nu scrie niciunde că nu e voie ca mașinile să  fie parcate pe trotuar încât cetățeanul să nu aibă pe unde păși.

(04 mai 2016)