Lipsa modelului cibernetic al economiei românești

Dacă ar fi existat modelul cibernetic al economiei românești, acum nu s-ar mai bâjbâi în a găsi căile și mijloacele cele mai potrivite pentru reducerea deficitului bugetar, folosind metode empirice sau folosirea unor încercări după ureche. Nici problema inflației nu ar mai fi o calamitate, căci modelul cibernetic este acela care oferă informații legate de căile de urmat pentru reducerea inflației.

Modelul cibernetic nu este o sperietoare. El oferă variante de soluții și omul este cel care gândește, face calculele proprii și alege acea soluție ușor corectată de el, pentru a atinge obiectul pe care el l-a definit.

Nu este niciun motiv ca oamenii să se teamă de cibernetică, pentru că asemeni cleștelui cu acre scoatem foarte ușor cuiele, modelul cibernetic, ne ajută să fim mai deștepți, mai riguroși și mai eficienți, căci primim informații care zac ascunse în spatele noianului de serii de date care ne inundă creierii.

(07 mai 2026)

Inflația nu are nicio legătură cu creșterea nesăbuită a prețurilor!

Economia clasică făcea o legătură directă între creșterea inflației și creșterea prețurilor, lucru care nu mai este valabil și în ziua de azi, când informatica și informația și-au intrat în drepturi și lumea gândește în alți parametri.

Față de perioadele de dinaintea pandemiei, acum se lucrează de acasă. Acum digitalizarea face ca multe aspecte necunoscute cândva, să devină transparente și creșterea de prețuri nu mai are nicio legătură cu inflația sau în cel mai bun caz, are o legătură foarte slabă.

Acum, creșterea prețurilor se datorează abordarea la un alt nivel al calității produselor și serviciilor.

Acum, creșterea prețurilor se datorează cuantificării mult mai riguroase a discrepanței cerere-ofertă.

Acum, creșterea prețurilor se datorează reducerii semnificative a fluctuațiilor de produse din piață.

Acum, creșterea prețurilor se datorează atitudinii schimbate a oamenilor față de cheltuirea banilor.

Acum, creșterea prețurilor se datorează atitudinii oamenilor față de muncă, dar mai ales față de ne-muncă.

Acum, creșterea prețurilor se datorează polarizării a societății în bogați speculativi și săracii care muncesc.

Acum, creșterea prețurilor se datorează efectelor manipulării populației din toate direcțiile societății.

Dacă informatizarea ar fi permis cunoașterea valorii masei produselor și serviciilor, căci despre masa monetară se știu foarte multe detalii, cu siguranță s-ar fi calculat un coeficient de corelație între fluctuațiile dintre masa monetară și suma valorii produselor și serviciilor din economie. Cum așa ceva nu este posibil a se calcula, nici măcar într-o economie excesiv de centralizată, singura modalitate de a studia creșterea nesăbuită a prețurilor trebuie căutată în comportamentul subiectiv al oamenilor, care se transformă în ultimă instanță în atitudine vădit obiectivă prin acțiuni curente ale acestora.



(21 noiembrie 2024) 

Combaterea inflației

Nicio intervenție fie ea de catifea, fie ea cu barda, a statului, nu combate inflația, ci o adâncește. Numai piața este aceea care cu mijloacele ei brutale, neiertătoare, dar eficiente, este aceea care reglează cererea și oferta și implicit, diminuează inflația.
Inflație este atunci când în piață sunt mulți bani și puține produse și servicii, dar și cei ce dețin produsele își permit luxul să jongleze cu produsele, crescându-le prețurile, pentru ca în acest fel, cu puțina lor minte, să creadă că pun semnul de egalitate între masa produselor și masa banilor. Nimic mai fals.
Singura cale de combatere a inflației este creșterea volumului producției și serviciilor, dar nu a oricărei producții, ci doar a producției de calitate înaltă, fără ca prețurile s-o ia din nou razna. Este vorba de un sacrificiu al producătorilor pentru a-și răscumpăra greșelile lăcomiei prin penitența muncii cu plată redusă, ca pentru un tip să se reașeze lucrurile pe făgașul normal, al inflației sun 2%, ca să aibă de unde crește din nou când năravurile vechi vor reînvia și prostele obiceiuri ale lăcomiei și nemuncii își vor face de cap.
Combaterea inflației nu o face statul, nu o fac băncile, nu o face nicio baghetă magică. O face numai comportamentul producătorilor și prestatorilor de servicii care vor trebui să acopere deficitul de produse și de servicii creat prin tipărirea aiurea a banilor din anii precedenți sau a golurilor lăsate de nemunca și suficiența care au dus la creșterea profiturilor fără o bază reală în creșterea producției  și volumului serviciilor de calitate.

Combaterea inflației se face natural, empiric și haotic, căci nimeni nu are nici puterea și nici ideile necesare pentru a impune măsuri energice pe care poporul să le respecte. Dacă ar fi existat un astfel de cadru, inflația și crizele economice ar fi fost combătute din fașă și lumea nu s-ar mai fi confruntat cu dramele pe care inflația le generează în societate.

Unii cred că pentru a fi bine trebuie mai întâi să fie rău, de parcă ar exista alternative. oamenii acționează independent și numai din întâmplare se crează curente care duc deciziile lor spre o direcție unică și doar atunci se văd efectele, dar pentru aceasta trebuie să le ajungă cuțitul la or la foarte mulți dintre membri societății. Numai când inflația atinge cote dramatice, se schimbă comportamentul oamenilor și cotele relelor care au generat-o încep să scadă, căci oamenii nu mai au încotro. Ei își schimbă comportamentul la consum, își modifică ritmul cheltuielilor și conștientizează că trebuie să pună mâna pe muncă fără a încerca să mai păcălească pe nimeni, căci piața muncii are deficit de locuri de muncă și cel ce a găsit un job trage cu dinții de el să nu-l scape.

Combaterea inflației se face prin calitate și muncă, acestea fiind singurele care echilibrează balanța dintre masa banilor și masa produselor și serviciilor din piață. Restul e poveste de adormit copiii.

(08 ianuarie 2023)

Cum îmi aleg facultatea?

La alegerea facultății, tânărul trebuie să-și răspundă la niște întrebări.
Merită să urmez o facultate?
Fac facultate doar să am o diplomă?

Fac facultate de gura părinților?
Fac facultate să practic meseria învățată acolo?

Ce fac după terminarea facultății?

Ce șanse am să profesez în meseria învățată pe băncile facultății?

Care este situația pe piața muncii pentru meseria oferită de facultate?

Voi fi șomer cu diplomă?

Salariul oferit de meserie corespunde aspirațiilor mele?

Ce șanse am să evoluez profesional?

Cât mai trebuie să învăț după terminarea facultății?

Ca să profesez, trebuie să fac o investiție?

Cine nu-și pune aceste întrebări va avea surpriza ca în anul al III-lea de facultate să primească răspunsuri, deși nu a pus nimănui nicio întrebare și va vedea că ceea ce părea inițial frumos și avantajos, în realitate nu este deloc roz și plăcut, că riscul de a nu profesa meseria este mare, că posibilitatea de a schimba calificarea este enormă și că visul frumos de la început se spulberă, iar realitatea este cu totul alta.

Sistemul educațional românesc are nenumărate hibe, una dintre ele se referă la supradimensionarea unor meserii, în raport cu necesarul exprimat de piața forței de muncă.

Nu mă apuc eu acum să spun care sunt acele specializări, dar se vede cu ochiul liber și este necesar să se intre pe un portal cu oferte de joburi și se vede rapid care sunt meseriile cerute de piața muncii. În niciun caz un tânăr nu trebuie să se îndrepte spre meseriile unde condiția de apariție a unui loc de muncă este eliberarea unui loc existent, adică să moară cineva pentru a deveni postul vacant.

(02 iulie 2022)