5 la 0, bre?

- Chiar așa?
- Chiar așa!
- De ce; da?
- De ce, nu?
- JUNK?
- Mai rău!

(02 octombrie 2026)

Calamitatea din fotbalul mioritic

Meciul calamitate dintre echipele naționale ale României și Ciprului s-a desfășurat marți 09 septembrie 2025 pe GSP Stadium din Nicosia și s-a încheiat cu scorul de 2 - 2. România este o țară cu o populație de  18.888.174, iar Ciprul este o țară cu o populație de 1.344.976, adică de 14 ori mai mică. Clasamentul grupei H este:
1. Bosnia și Herțegovina - 12p
2. Austria - 12p 
3. România - 7p
4. Cipru - 4p
5. San Marino - 0p
Eu am zis: LUCESCULE, lasă-ne! Acum nici nu e OK să schimbi caii la jumătatea cursei, dar nici umilința nu este o soluție. LUCESCU a fost foarte bun cândva, dar omul nu e ca vinul, cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun, așa că plecarea sa este singura soluție pentru a ieși din rahat. Cât despre fotbaliști, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, căci ne-munca se vede pe ei și nu mai trebuie nicio justificare. 

(10 septembrie 2025)

LUCESCULE, lasă-ne!

Ieri 05 septembrie 2025 s-a desfășurat pe National Arena meciul de fotbal amical România - Canada, care s-a încheiat cu înfrângerea mai mult decât rușinoasă a echipei țării noastre cu 0 - 3. Mircea LUCEASCU este un fost fotbalist și actual antrenor, ajuns la vârsta de 80 de ani. Este adevărat că el are merite incontestabile în cariera sa, dar ce a fost a fost, eu analizez ceea ce este. Echipa de fotbal se află în fața unei calificări la un campionat mondial, lucru care nu s-a mai produs din 1998, adică de 27 de ani. Poporul român așteaptă cu sufletul la gură o calificare la mondialul al XXIII-lea, care se va desfășura în Canada în vara anului 2026. Cei 25 de jucători selectați în lot au fost fotbaliștii enumerați mai jos.
Portari: Horațiu MOLDOVAN, Ștefan TÂRNOVANU, Răzvan SAVA

Fundași: Andrei RAȚIU, Deian SORESCU, Andrei BURCĂ, Bogdan RACOVIȚAN, Virgil GHIȚĂ, Mihai POPESCU), Nicușor BANCU, Alex CHIPCIU

Mijlocași: Adrian ȘUT, Marius MARIN, Vladimir SCRECIU), Răzvan MARIN, Nicolae STANCIU, Darius OLARU, Florin TĂNASE, Dennis MAN, David MICULESCU, Alexandru MITRIȚĂ, Ștefan BAIARAM, Alexandru DOBRE  

Atacanți: Denis DRĂGUȘ, Louis MUNTEANU

Nu mă apuc ac um să povestesc drama de pe teren căci nu are niciun sens să pun sare pe rană. Ceea ce s-a întâmplat arată clar că Nu au fost găsite tehnicile cele mai bune de a aduce la nivelul de performanță echipa, încât șansele de calificare la mondialul din 2026 să fie reale. Este clar că Mircea LUCESCU trebuie să plece, să lase loc unui antrenor de mare performanță, cu rezultate certe.

Eu nu acuz pe nimeni. Cel mult acuz reclama deșănțată din preziua meciului de pe PRO Tv, pe care am ajuns s-o reinterpretez ca pe un blestem, din moment ce în reclamă se zice aparent ceva și pe teren se petrece altceva.

PS: Statuia primită în dar de Mircea LUCESCU pentru meritele din Ucraina, după tot ce s-a întâmplat și se va întâmpla dacă se contină tot așa, își va găsi un loc într-un spațiu public?





(06 septembrie 2025)

Reclamele de pe PRO Tv trag a ghinion

Am urmărit reclamele de pe PRO Tv, care mi se par ca niște construcții malefice și care de fiecare dată au adus ghinioane fotbaliștilor . Și pentru emciul România - Canada am ascultată o reclamă prevestitoare de rău și m-am întristat, căci cei care au alcătuit reclama, în loc s-o facă mobilizatoare, cheamă forțele răului care să fie potrivnice jucătorilor în galben. Reclama de azi m-a speriat îngrozitor.

M-aș bucura să nu fie așa, dar dacă este, cu siguranță cine are urechi de auzit și ochi de văzut, să ceară canalului PRO Tv să nu mai facă reclame care cheamă răul pe gazon, ci pur și simplu, să se abține, căci jucătorii dacă sunt lăsați în pace, știu ei ce au de făcut, dar dacă sunt zăpăciți cu energii negative, vor juca nefiresc și nu vor fi pe gazon,  ceea ce cu toții ne dorim, adică învingători.

Să devină reclamele de la PRO Tv sinonime cu pisica neagră care-ți taie calea?

Să devină reclamele de la PRO Tv sinonime cu întâlnirea păguboasă cu un popă când merg la un examen și-l pici; deși ai învățat cât de cât?

Să devină reclamele de la PRO Tv sinonime cu blestemele pe beregata de lup sau pe legătura de la mort?

(05 septembrie 2025 ora 19:45 și ora 22:40)

De ce nu avem fotbal?

Mulți se vor întreba de ce am scris acest titlu și titlul nu a fost: De ce nu avem fotbal de calitate? Ceea ce se joacă în spațiul mioritic nnu este fotbal, din moment ce echipele noastre se împotmolesc după maximum 8 meciuri internaționale și echipa națională nu a mai participat la o cupă mondială de 28 de ani.

După opinia mea, nu avem fotbal, ci un fel de îngrămădeală unde niște inși au de-a face cu o chestie sferică, numită minge, pentru că în fotbal se aplică proverbul conform căruia un strop de miere atrage mai multe muște decât o cană cu fiere. Traducând, fotbalul este un sport național. Pe stadioane vin  spectatori. Fotbalul atrage foarte mulți bani. Când în jurul fotbalului apar indivizii lacomi după bani, pe care îi interesează numai banii se ajunge exact la stadiul în care este forma caricaturală a fotbalului mioritic. Când spui fotbal aici, spui cooperativă, termen pe care nu l-am inventat eu, iar cooperativa nu este o structură a cinstei, a onoarei, a muncii, ci este forma cea mai cruntă a corupției.

În fotbalul mioritic au apărut așa-zișii investitori, despre ale căror afaceri la vedere nu se spun foarte mule din moment ce niciunul dintre ei nu are o uzină de fabricație mașini agricole, o fabrică de panificație, nu este dezvoltator imobiliar pe bune, care să nu aibă afaceri cu satul și nici să nu primească subvenții de la stat, ci să se bazeze pe ceea ce produc și ce vând într-o economie de piață reală.

Dacă luăm finanțatorii de cluburi de fotbal, vedem că unii dintre ei au făcut pușcărie și nu au făcut pușcărie că au muncit cinstit și din greu, ci că au fost corupți.

Nu avem fotbal pentru că nu avem jucători valoroși. Nu avem jucători pentru că nu avem antrenori valoroși. Nu avem antrenori valoroși pentru că la conducerea cluburilor de fotbal se află șmecheri, nu oameni cu principii morale sănătoase, ci pescuitori în ape tulburi. Nu avem conducători de cluburi de fotbal serioși, căci în vârful fotbalului se află oameni auto-suficienți. În vârful fotbalului se află oameni auto-suficienți, pentru că spectatorii merg la meciuri de fotbal sub-mediocre. Totul se întâmplă că banii în fotbal se fac prea ușor, nu se fac prea mulți, se fac prea repede și oamenii se mulțumesc cu foarte puțin. Publicul spectator se mulțumește cu puțin fotbal. Fotbaliștii se mulțumesc cu salarii modeste, dar mari comparativ cu salariile altor categorii de muncitori. Conducătorii de fotbal se mulțumesc să-și recupereze investițiile. Cei din vârful fotbalului se mulțumesc să stea acolo sus, chiar dacă sunt arătați cu degetul. Totul este o chestie de onoare, de cinste, de mândrie și de integritate. Le ai sau nu le ai. Aici se pare că nu.





(22 martie 2025) 

Ce lasă un fotbalist în urma lui?

Fotbalul este sportul rege. De aceea, ochii publicului sunt ațintiți asupra fotbaliștilor, asupra finanțatorilor, asupra arbitrilor și asupra meciurilor în ansamblul lor. Un fotbalist lasă în urma lui exact ceea ce dorește el să lase, adică lasă amintirea unor faze de excepție așa cum și acum după multe decenii se vorbește despre apărarea acelor penaltiuri de la Sevilla de către Helmuth DUCKADAM, din 15 mai 1986, când echipa Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni sau lasă imaginile jalnice ale unor ratări decisive, ale unor lovituri intenționate care i-au accidentat de adversari, respectiv, știri despre beții, consumarea de substanțe interzise sau alte grozăvii.

Prin performanțele sale de excepție ca fotbalist, Gheorghe HASGI și-a căpătat numele de rege, iar marile sale realizări se regăsesc în numeroase secvențe în care golurile marcate de el au schimbat decisiv soarta partidelor și poziția în clasament a echipei sale. Istoria fotbalului consemnează multe nume de legendă și ar fi nedrept pentru mine să enumer aici doar câteva, căci lista include zeci sau chiar sute de nume de fotbaliști exemplari.

Un fotbalist lasă în urma lui:

- secvențe de film memorabile, cu goluri marcate sau mingii apărate,

- crâmpeie de ziare cu texte elogioase sau imagini din timpul jocului,

- plachete unde apare numele lui în cazul unor cupe câștigate,

- amintiri legate de apartemența la echipe care au însemnat mult pentru fotbalul românesc.

Sunt sigur că fiecare fotbalist care a înțeles menirea sa, muncește pentru a-și crea o imagine pozitivă, care să-l impună în lumea sportului cu balonul rotund și care să determine ca spectatorii pe stadion sau oamenii în afara stadionului să-i rostească numele cu admirație. Atunci când puștimea își dorește să die ca DOBRIN, ca HAGI, ca POPESCU, ca PETRESCU sau ca DRĂGUȘIN, înseamnă că fotbalistul a ajuns la un asemenea nivel încât moștenirea pe care o lasă în mentalul colectiv este una semnificativă și eforturile depuse nu au fost în zadar, ci au produs efecte pe termen lung.


(11 octombrie 2024)

Brandul de țară Nadia COMĂNECI .

Eram  Antelope Canyon și am intrat în vorbă cu un vânzător de obiecte artizanale căci doream să cumpăr o farfurioară de ceramică. Em m-a întrebat de unde sunt și eu am zis că din România. El atunci a zis: Nadia COMĂNECI. Ce ILIESCU? Ce BĂSESCU? Ce IOHANNIS? Brandul de țară este Nadia COMĂNECI, căci despre Nadia COMĂNECI am aflat și atunci când în Gold Coast -  Australia, când am fost întrebat de unde sunt și am zis România, cel din fața mea a zis Nadia COMĂNECI.

Din anul 1976 când Nadia COMĂNECI a obținut prima notă de zece la Olimpiada de la Montreal au trecut 48 de ani și pe întreaga planetă acel moment a rămas întipărit în mintea oamenilor din diferite generații. Eu consider că Nadia COMĂNECI este brandul nostru de țară, brand pe care nu știm deloc să-l promovăm și să-l folosim. Gimnastica este mai accesibilă oamenilor decât spectacolele de operă. Gimnastica este mai accesibilă oamenilor decât sculptura. Dacă am fi avut un fotbalist care să fi făcut o minune așa cum a făcut Nadia COMĂNECI, cu siguranță că acesta ar fi fost brandul nostru de țară, căci fotbalul este sportul rege, dar minunea din fotbal care să-l impună pe respectivul, nu s-a produs. Îmi aduc aminte că m-a întrebat cineva cum se zice ghinion în limba spaniolă. Nu aș știut și respectivul mi-a zis că în limba spaniolă ghinion se zice EL DUCKADAM. 

(05 august 2024)

Gică HAGI, un rege înțelept

Eram sigur că marele fotbalist Gică HAGI îl va refuza pe președintele Federației Române de Fotbal - FRF, Răzvan BURLEANU în legătură cu acceptarea funcției de selecționer al echipei naționale de fotbal. Era de așteptat, pentru că marele fotbalist Gică HAGI a mai fost în această poziție în intervalul 2001 - 2002 și știe exact cum stau lucrurile acolo, mai ales în legătură cu restricțiile care apar în alcătuirea lotului, pe durata pregătirii lotului și mai ales pe nenumăratele condiționări ce apar la definirea echipei care evoluează la fiecare meci  de calificare, știut fiind faptul că jocul la aceste meciuri dă vizibilitate jucătorilor și generează oportunități extrem de importante pentru patronii de cluburi în a-și maximiza profiturile din vânzarea de jucători. Campionatul intern este neinteresant, drept care presiunile pentru a se obține vizibilitate sunt acelea care perturbă adevărata calitate a echipei reprezentative, din moment ce există o mare diferență între ceea ce vrea selecționerul și ceea ce impun toți cei care urmăresc cu totul alte interese, decât calificarea  echipei în competiții majore.
Îl apreciez foarte mult pe marele fotbalist Gică HAGI pentru opțiunea sa. Faptul că am văzut un nene de la FRF care avea tot felul de ziceri, mi s-a părut indecent, din moment ce s-a văzut ce nume vehicula respectivul în caz că marele Gică HAGI declină oferta. Să te gândești la gripari, ratați și drogați când vrei să faci propuneri de selecționeri, arată nu numai lipsă de imaginație, dar mai ales mediocritate lucie.

Atât timp cât atmosfera din jurul echipei naționale nu va fi una curată, iar selecționerul să aibă responsabilități fără imixtiuni, lucrurile vor sta sub semnul mocirlirii și băltirii în ape mizerabile, căci cei ce se târâsc în mediocritatea profitului imediat, nu vor înțelege niciodată ce înseamnă performanța.

(31 iulie 2024)

Dimensiunea prostiei comentatorilor Tv la nunta lui Ianis HAGI

Nu cred că a fost o idee bună a familiei HAGI de a oferi exclusivitate unei televiziuni de a prelua imagini de la nunta lui Ianis HAGI, pentru că nunta este un eveniment privat, indiferent de notorietatea mirelui, iar riscurile care apar din transmiterea live a momentelor de la nuntă, naște tot felul de comentarii, iar zicerea că gura lumii nici pământul nu o astupă, se aplică și aici, iar cui nu-i convine, n-are încotro din moment ce a făcut pasul de cedare a drepturilor de transmitere. Te pui la troaca  din televiziune, te mănâncă porcii de acolo.
Am scris acest articol pentru că am fost revoltat să aud că Ianis HAGI a ajuns la națională că ilustrul său tătic l-a împins, că Ianis HAGI nu ar fi chiar atât de talentat în ale fotbalului precum ilustrul său tătic și am mai auzit și alte răutăcisme pe care comentatorii le-au emanat, în cea mai frumoasă zi din viața tânărului fotbalist.
Fotbalul se joacă pe teren și echipa are 11 jucători acolo, iar jucătorii foarte buni se remarcă imediat. Dacă tânărul Ianis HAGI nu ar fi un fotbalist foarte bun, oricâît de puternic șo oricât de celebru ar i fost Gică HAGI, nu ar fi avut cum să-l impună la o echipă de club mare și cu atât mai puțin la echipa națională, căci un jucător slab gafează în primele secunde de meci și devine o calamitate pentru echipă, iar spectatorii sunt nemiloși, indiferent de ce origini au jucătorii de pe teren. 
Cu alte cuvinte, comentatorii din televiziunea care au vorbit urât despre Ianis HAGI sunt niște proști, care într-o zi așa de importantă pentru aceststa, trebuiau să aibă bunul simț să-și reprime răutăcismele la adresa un fotbalist care e foarte tânăr și care pe teren a arătat că este foarte bun. Geniile nu se nasc pe toate drumurile, dar trebuie văzut cu trecerea timpului cum un fotbalist foarte bun devine fotbalist bun sau rămâne foarte bun sau i se vede strălucirea geniului. Trebuie doar răbdare.

(15 iulie 2024)

Scorul prognozat de șoferul de taxi

Când m-am întors spre casă din Piața Romană, am luat un taxi pentru că autobuzul electric al lui Nicușor nu venea și șoferul de la taxi vorbea fără întrerupere despre scorul echipei noastre de fotbal în meciul cu Slovacia. El a zis 2 la 1 pentru Slovacia și a venit și cu multe argumente, dintre care unele se refereau la forma sportivă pe care o prezentau fotbaliștii, în sensul că nu au corpuri de sportivi profesioniști, ci arată ca niște amatori de pe un teren de mahala, în loc să aibă fibră, mușchi bine conturați, așa cum zicea el.

Nu m-a convins șoferul de taxi, dar din clasamente se vede că Slovacia este o țară cu o suprafață de 49.035 km pătrați și o populație de 5.449.270 locuitori, iar România are o suprafață de 238.397  km pătrați, adică o suprafață mai mare de 4,86 ori decât a Slovaciei și o populație de 19.053.815, de 4,49 de ori mai mare decât a Slovaciei. În clasamentul mondial al echipelor de fotbal, echipa noastră este pe locul 47, iar echipa Slovaciei este pe locul 45, deci ca valoare ar fi cam la același nivel. Dacă Dumnezeu va vrea, scorul ne va fi favorabil, dar numai și numai dacă Dumnezeu va vrea. Balonul e rotund și despre valoarea jucătorilor este mult de vorbit căci elevii lui Edi IORDĂNESCU sunt buni, dar în fotbal există și jucători excepționali, nu însă în fotbalul din spațiul mioritic.

(26 iunie 2024)

O privire realistă nu strică nimănui pentru EURO 2024 . Marin, Mihăilă – Drăguș

Eu aș zice că o privire realistă a echipelor care joacă în grupa E la EURO 2024 din care face parte și echipa noastră de fotbal este absolut necesară.
Echipa națională de fotbal a Belgiei este pe locul al 3-lea cu 1797,98 puncte.
Echipa națională de fotbal a  Ucrainei este pe locul al 24-lea cu 1565,37 puncte.
Echipa națională de fotbal a Slovaciei este pe locul al 45-lea cu 1467,77 puncte.
Echipa națională de fotbal a României este pe locul al 47-lea cu 1462,35 puncte.

Diferența de 44 de poziții dintre echipa Belgiei și echipa noastră națională de fotbal s-a văzut foarte clar, iar comentariile făcute de  Ion ALEXANDRUl și Cristi PETRE la PROTV au fost de un penibil strălucitor, care nu a avut nicio legătură cu ceea ce se întâmpla pe teren. Gafe elementare de anatori au fost prezentate ca mișcări geniale ale unor maeștri, deși se vedea cu ochiul liber că nu este așa. dacă echipei îi dau nota 5 (cinci), celor doi comentatori  Ion ALEXANDRUl, Cristi PETRE le dau nota 3 (trei) căci nu vedeau esența și se pierdeau în detalii nesemnificative, mai ales despre fotbaliști, nu despre jocul lor de pe teren, așa cum ar fi fost normal.

este foarte bine că fotbaliștii au jucat dând tot ceea ce au avut ei mai bun, dar diferența de valoare a belgienilor s-a văzut din primele pase, iar golul din minutul al doilea al partidei dat de belgieni a arătat exact cum stă treaba. Chestia cu jucatul de la egal la egal este doar o vorbă-n vânt de adormit copiii șturlubatici, care nu aveau somn după miezul nopții.

Echipa de fotbal a țării noastre, care a evoluat la Köln a avut în componență pe Florin NIȚĂ, Andrei RAȚIU, Radu DRĂGUȘIN, Andrei BURCĂ, Nicușor BANCU, Marius MARIN, Nicolae STANCIU, Răzvan MARIN, Valentin MIHĂILĂ, Denis DRĂGUȘ, Dennis MAN, Darius OLARU, Ianis HAGI, Denis ALIBEC. este ceva nou pentru fotbalul românesc o astfel de participare  la un campionat european și entuziasmul spectatorilor este necesar și normal, căci fotbalul se trăiește atât timp cât mingea de pe teren are forma unei sfere și echipele marchează sau încasează goluri. Altfel viața ar fi fără emoții, bucurii, trăiri, patimi, speranțe, entuziasm și mai ales, fără viitor.



(23 iunie 2024)

Fundamentele mediocrității din fotbalul mioritic

Mediocritatea din fotbalul mioritic nu trebuie căutată în afara spațiului mioritic și nici în afara colectivității care populează spațiul mioritic. Noi avem ca popor nenumărate proverbe care demonstrează cu claritate care sunt cauzele care au dus la acel nivel de mediocritate inadmisibilă a fotbalului românesc până la pandemie, din care cel care spune că așchia nu sare departe de trunchiul copacului, este unul dintre proverbele elocvente.

Se știe cum s-au făcut banii în spațiul mioritic și cine sunt milionarii în EURO și miliardarii în LEI din spațiul carpato-danubiano-pontic și faptul că mulți dintre posesorii de averi născute peste noapte sunt și autori de lucrări așa-zise științifice fătate între zidurile pușcăriilor, ne dă imaginea inteligenței care s-a revărsat în postură de investitori în fotbal, iar efectele s-au văzut în ultimii 25 de ani.

Mediocritatea din fotbalul românesc a avut ca fundament mediocritatea investitorilor din acest sport, mediocritate care s-a întins ca o pecingine asupra:

- managementului de la toate nivelurile din fotbal,

- selecționării de talente după alte criterii decât cele valorice,

- rostogolirii de bani fără o corelare între sume și performanțe,

- intervențiilor brutale asupra ierarhizării cluburilor,

- ingerințele arbitrare ale patronilor în alcătuirea de loturi.

Se pare că pandemia și nivelul de sărăcire a făcut ca fotbalul din spațiul mioritic să nu mai fie atât de atractiv încât să mai atragă atât de multe muște așa cum un strop de miere o face cu prisosință, drept care lent, dar sigur, a început un proces de curățire a mediului fotbalistic, iar ceea ce a făcut Gheorghe HAGI la Constanța a fost semnalul marilor și dramaticelor transformări pe care fotbalul mioritic a început să le sufere, din moment ce monștrii sacri din acest sport se zbat în mediocritatea care i-a consacrat, lucru ce se vede prin rezultatele de-a dreptul jenante obținute de cluburile unde ei se consideră tartori și dictatori.

Așa cum arată rezultatele echipei naționale de fotbal, fundamentele mediocrității din fotbalul mioritic se clatină zdravăn și nu mai au rezistența care să le permită să impună acel climat șmecheresc al transferurilor bizare de jucători, acele afirmații hazardate din cadrul cooperativei și mai ales, acele mișcări haotice de impunere în puncte cheie a peroanelor neavenite. Din anul 2022 s-a intrat într- nouă eră a fotbalului mioritic, pentru că nivelul la care se ajunsese a impus saltul calitativ la care asistăm acum.



(25 noiembrie 2023) 

Munca fotbaliștilor de la națională

Cine muncește are și rezultate! Este un adevăr simplu, știut de toată lumea, dar evitat de cei mai mulți pentru că este evident, simplu, arhicunoscut, banal și mai ales că presupune timp, efort, disciplină, voință, răbdare, abnegație, încredere și modestie.

Primul lucru bun care s-a întâmplat a fost numirea lui Edward IORDĂNESCU pe poziția de antrenor al naționalei de fotbal. Edi IORDĂNESCU nu era nici prea tânăr, nici prea bătrân, nici necunoscut, nici prea cunoscut, ci exact persoana cu putere de muncă, cu tactul de a lucra cu fotbaliștii și cu viziunea de a derula un proces cu intensitatea corespunzătoare atingerii obiectivului numit calificarea la un campionat.

Al doilea lucru bun care s-a produs a fost legat de faptul că lui Edi IORDĂNESCU i s-a dat posibilitatea de a alege fotbaliștii cu care să alcătuiască lotul echipei naționale de fotbal, căci includerea în lot a unor fotbaliști cu alte obiective decât acela de a duce echipa națională la un campionat s-a dovedit a nu fi decât ceva inutil, păgubos și ineficient pe termen lung, căci echipa națională avea nevoie de o altă abordare.

Al treilea lucru bun pe care l-a făcut Edi IORDĂNESCU a fost crearea unui climat de muncă pe teren, de respect față de suporteri, de responsabilitate față de activitatea de pe teren la toți cei selectați să facă parte din echipa națională de fotbal.

Al patrulea lucru bun făcut de antrenor a fost identificarea jucătorilor cu potențial adevărat de a evolua în echipa națională, astfel încât aceștia să ofere randamentul maxim în meciurile de calificare, răspunzând direct de opțiunile pe care le-a făcut, întrucât el de pe poziția de antrenor a jucat și rolul de selecționer, lucrând în acest sens cu o echipă de specialiști.

Al cincilea lucru care s-a produs la echipa națională a fost creșterea nivelului de profesionalism pe toate palierele, cu limitarea pozițiilor și influențelor de pe margine ale tot felul de chibiți care doar au căutat să profite din gravitatea lor în jurul echipei de fotbal naționale, fără asumarea vreunei responsabilități. Un rol decisiv l-a avut în definirea structurilor operaționale de la echipa națională lui Răzvan BURLEANU, acum un bărbat copt, ajuns la vârsta de 39 de ani, vârstă tocmai bună pentru decizii ample, definitorii.

Consider că după aproape doi ani de muncă într-un nou context, Edi IORDĂNESCU a reușit derularea unui proiect așa cum trebuie, ca la carte și a ajuns să-și îndeplinească obiectivele, căci el este un om puternic, s-a înconjurat de oameni puternici. El este un om muncitor, cu vorba măsurată, care s-a înconjurat de oameni care să-i semene și nu a lăsat loc abordărilor festiviste, de conjunctură, ci a pus accent pe muncă, pe seriozitate, iar fotbaliștii selectați de el au muncit respectând indicațiile lui, ceea ce s-a văzut pe teren.   Se zice că ce naște din pisică, tot șoareci mănâncă. Proverbul este adevărat căci Edward IORDĂNESCU este fiul lui Anghel IORDĂNESCU și nu trebuie să scriu eu aici nimic despre cine a fost Anghel IORDĂNESCI pentru fotbalul românesc, pentru că toată lumea știe.


(24 noiembrie 2023)

Calificarea naționalei de fotbal

Îmi aduc aminte de Odă în metru antic lui Mihail EMINESCU din care predau aici câteva versuri: 

Nu credeam să-nvăț a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,

Ochii mei nălțam visători la steaua

Singurătății

Căci ceea ce am văzut la meciul naționalei de fotbal în ultimul meci de calificare pentru campionatul European din 2024 mi-a arătat că politicienii din spațiul mioritic au mari carențe de imaginație, atunci când vor să-și lipească figura lor în poze de echipa de fotbal. Numai simpla lor prezență pe stadion face să se simtă acest artificiu bizar, mai ales când se știe că nu sunt prezenți săptămână de săptămână la meciurile unei echipe favorite, pe poziție de susținători de suflet ai respectivei echipe de fotbal. Ar fi lăudabil mai ales dacă echipa ar fi pe o poziție fluctuantă și ei ar fi dovedit că sunt trup și suflet la bine și la greu cu acea echipă. Nu credeam să învăț a-i privi vreodată în poziții atât de puțin inspirate pe X și pe Y, dar și pe Z, care doar-doar pentru o baie de mulțime, doresc să fie considerați oamenii potriviți, la momentul potrivit, în locul potrivit. Numai că efectul a fost invers și lumea știe să taxeze aceste gesturi forțate.

M-am bucurat că echipa de fotbal s-a calificat pentru campionatul din 2024 din Germania. Voi fi foarte bucuros dacă și în Germania această echipă va evolua frumos.

Să le fie de bine și fotbaliștilor și politicienilor, căci 2024 este anul marelui test pentru toți!

(23 noiembrie 2023)

În România toată lumea e deșteaptă!

În România toți se pricep la fotbal, dar nimeni nu joacă fotbal de calitate.
În România toți se pricep la politică, dar tot ce se face în politică este anapoda.
În România toți sunt cei mai pricepuți meseriași, dar nimeni nu face treabă de calitate.
În România elevii iau note foarte mari, dar analfabetismul funcțional e covârșitor.
Îmi place la nebunie să văd tot felul de foști premieri care la vremea când erau în funcție și-au dat dovada mediocrității lor, iar acum când apar la televizor sunt plini de idei de-a dreptul geniale, în cascadă, dar pe care premierii în funcție le tratează cu dispreț, exact așa cum le tartez și eu din moment ce vin de la niște indivizi care nu au trecut proba practicii când erau în funcție.

Se zice că noi românii suntem deștepții deștepților din născare. O fi adevărat. Numai că ar cam trebui ca tot noi, dacă am dat-o-n bară, să avem decența de a face mai mulți pași în spate și de a lăsa pe alții mai deștepți decât noi să-și dovedească eficiența, dacă noi nu am fost în stare să facem lucruri ca lumea când a fost rândul nostru și am avut toate pârghiile la dispoziție. Până nu vom înțelege că atunci când am dovedit că suntem ratangii, trebuie să puăm calea pustietății și să facem loc celor competenți, calea noastră spre progres este blocată și șansa de a evolua este redusă spre zero.

(26 septembrie 2023)

Cu mucii-n fasole pe National Arena

De la Revoluție am văzut multe ciudățenii care arată primnitivismul nostru ca popor. Nu voi uita ziua de 1Decembrie 1990 când în Ardeal, cei de la putere au bruiat discursul lui Corneliu COPOSUL, dând dovadă de cea mai crasă lipsă de respect. Am mai văzut și alte mizerii, exact când nu era nici momentul și nici contextul, dar așa suntem noi. În 12 septembrie 2023 pe national Arena se desfășura meciul reprezentativei naționale a României cu reprezentativa statului Kosovo. Kosovo nu este stat recunoscut de România dar FIFA are regulile ei și noi trebuia să ne conformăm acelor reguli. Un grup de suporteri au pus un banner cu Kosovo este Serb ia și jucătorii kosovari au ieșit de pe teren. Meciul a fost întrerupt 40 de minute. A fost haos. Eu zic că suporteri au dat cu mucii-n fasole, căci dacă se întrerupea definitiv jocul echipa noastră pierdea 3 puncte și adio calificare.
Ne lipsesc foarte multe, inclusiv puterea de a înțelege că noi trebuie să respectăm niște reguli. Grupul Uniți sub Tricolor erau atât de patrioți și de uniți încât era cât p-aci să se anuleze meciul și naționala României să fie descalificată, din patriotism, desigur. Mi-e milă de bietul George SIMION care căîuta să se delimiteze parțial de grupul Uniți sub Tricolor, dar nu i-a reușit 100%.

(13 septembrie 2023) 

Eu și ...

M-am gândit să lămuresc niște lucruri pentru a nu lăsa lucrurile nelămurite și pentru a nu lăsa pe alții să-și dea cu părerea nici despre mine și nici despre ceea ce înțeleg eu despre anumite chestiuni. De aceea, voi scrie niște texte scurte, uneori prea scurte, dar lămuritoare, care să arate exact cum stau lucrurile și să nu lase loc de interpretări de niciun fel despre teme care m-au interesat.

Viața nu este deloc simplă și de aceea este corect să spun eu ce cred despre niște aspecte și nu să-și dea cu părerea unii sau alții despre ceea ce mi s-ar fi părut mie că stau lucrurile cu acele teme sau obiecte sau acțiuni, pentru că întotdeauna mijlocirile dau loc la interpretări, unele mai exagerate decât altele.

În plus, dacă eu spun exact ceea ce spun, nu este loc de interpretare sau de deformare, căci nu am interese să se producă înfrumusețarea nejustificată a lucrurilor și există modalități din care să se vadă că ceea ce scriu, chiar așa este. Eu am teoria că dacă am scris din 1.000 de chestii 990 adevărate, nu văd de ce acele 10 elemente despre care ar exista semne de întrebare, ar fi neadevărate, mai ales că acele 10 elemente nu sunt nici esențiale, nici definitorii și nici nu contribuie la modificarea semnificativă a imaginii despre mine, deci chiar ar fi comic un efort nejustificat de a mistifica un adevăr de dragul unei aiureli bizare.


(12 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: VIZITIU ăl bătrân

VIZITIU ăl bătrân era vecinul nostru. Așa i se zicea, ăl bătrân, deși nu știu dacă avea mai mult de 50 de ani. El era microbist. Iubea echipa Dinamo Pitești. Eu nu eram amator de fotbal, dar duminicile în care erau peciuri pe stadionul de la ștrandul din Pitești și juca Dinamo Pitești, VIZITIU ăl bătrân era nelipsit de la meciuri.  Nu de puține ori s-a întâmplat să vină autobuzul și să oprească în fața porții lor și să-l coboare pe bărbat, care nu se mai ținea pe picioare de beat și să-l lase în șanț prăbușit pe spate. Venea muierea lui cu copiii și- târau în curte și apoi îl băgau în casă. 
VIZITIU ăl bătrân urla ca din gură de șarpe sau se apuca să cânte cântece pe care nu le auzisem niciodată. Răsuna mahalaua. Când era treaz, VIZITIU ăl bătrân era pâinea lui Dumnezeu. Se scula devreme. Pleca la muncă. Aducea banul. Când era treaba cu meciurile, nu-l mai recunoștea nimeni. Când treceam pe stradă prin dreptul porții lui, noi, copiii îi ziceam sărut mâna și el ne lăuda pe unde apuca, spunând la toți ceilalți ce copii buni are cucoana Aurica sau cucoana Mițica. De ceilalți copii care nui ziceau sărut mâna, avea numai vorbe de ocară și-i privea cu atâta răutate, încât mulți treceau pe partea cealaltă a drumului.
Pe mine m-a impresionat la VIZITIU ăl bătrân contrastul acela de om de casă, de om muncitor, de tată bun și iubitor în zilele de luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă și de fiară, în ziua de duminică, după terminarea meciurilor de la ștrand.

(05 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion BĂRBUȚĂ

Pe Ion BĂRBUȚĂ îl cunoșteam din vremurile în care amândoi eram asistenți universitari. El era asistent universitar la Catedra de Sport, iar eu eram asistent universitar la catedra de Cibernetică Economică. Ne-am întâlnit la examenele de admitere când preluam fiecare dintre noi sarcini de supraveghetori de sală. Ne-am întâlnit în baze de practică agricolă, căci acolo mergeau să fie alături de studenții din anii mici de studii, asistenții universitari și cel mult lectorii. Practica agricolă nu era pentru conferențiari și cu atât mai puțin pentru profesori.

Asistentul universitar Ion BĂRBUȚĂ era o fire veselă, un om dinamic, o persoană care caută soluții, le găsește și le pună în practică. M-a impresionat la Ion BĂRBUȚĂ calitatea de a descâlcii situații complicate și de a aplana conflicte. Îmi aduc aminte de o bază de practică în care doi politruci iscaseră o furtună într-un pahar cu apă și Ion BĂRBUȚĂ, deși era doar asistent universitar, comparativ cu politrucii, a avut tactul și inspirația de a pune problema altfel și totul s-a terminat frumos, iar studenții implicați, care erau puși la zid, au plecat spre treburile lor și toată lumea era mulțumită.

După Revoluție nu l-am mai întâlnit pe Ion BĂRBUȚĂ, dar bănuiesc că a evoluat și el, așa c um am evoluat fiecare dintre noi. Am înțeles că în ASE s-au organizat niște săli de sport la subsolul clădirii vechi din Piața Romană 6 și acolo au fost aduse echipamente de toate felurile. Am mers să le văd și eu. M-am convins că omul sfințește locul. Mi-ar fi plăcut să-l întâlnesc atunci pe colegul meu Ion BĂRBUȚĂ, pe care îl prețuiam foarte mult pentru inițiativele pe care le avea căci el lucra cu studenții de la facultatea de Cibernetică și dacă facultatea avea echipă de fotbal, se datora lui Ion BĂRBUȚĂ, dacă facultatea avea rezultate la handbal, acestea erau în mare parte datorate lui Ion BĂRBUȚĂ. E mare lucru să pui suflet în ceea ce faci și Ion BĂRBUȚĂ făcea acest lucru.

Ion BĂRBUȚĂ a muncit din greu, căci așa au fost vremurile tinereților noastre, iar rezultatele s-au văzut. A făcut un doctorat. A urcat treaptă cu treaptă de la asistent universitar, la lector universitar, apoi la conferențiar universitar și a devenit profesor universitar în domeniul educației fizice și al sportului, unde nu este deloc ușor să ajungi profesor doctor, căci teza de doctorat nu se susține în ASE, ci la IEFS sau UNEFS cum se zice acum, ceea ce nu este treabă simplă, căci raportul cerere/ofertă este disproporționat la capitolul cerere, numărul conducătorilor de doctorat fiind extrem de redus. De aceea performanța profesorului Ion BĂRBUȚĂ este cu atât mai specială!

(28 martie 2023)

O carte despre fotbalistul Dan PTRESCU

Trebuie să spun din start că mie nu-mi place deloc fotbalul. Trebuie să spun că am mers la meciul România -Grecia de pe national Arena, când echipa noastră a fost umilită și aceasta mi-a întărit convingerea că fotbalul este un sport de tot c-c-tul. 

Era prin 2010 iarna când a venit la mine un domn, destul de îndrăzneț, știut fiind faptul că eu am niște principii, dintre acre unul este ca studenții să nu vină la mine cu părinții să ceară clemență, pentru examene. Aici nu era cazul. Domnul care a venit era după examenul de Structuri de date, pe care fiul său îl promovase cu o notă foarte bună și dorea să-l cunoască pe cel care-i produsese probabil coșmaruri fiului său, căci pentru a promova examenul, mai trebuia să și învețe, dar să și lucreze pe calculator.
Ca semn al respectului față de mine, bănuiesc, domnul mi-a oferit o carte referită prin:
Gabriel ȘEITAN - Un campion de legendă Dan PETRESCU, Editura SemnE, București, 2009, 115 pag, ISBN: 978-973-624-821-4
M-am apucat să citesc această carte, nu pentru fotbal, ci pentru a vedea cum autorul și-a structurat demersul, care era stilul autorului și să compar ceea ce aveam eu ca idei fixe, cu ceea ce scria Gabriel ȘEITAN despre Dan PETRESCU.

Cartea are 16 capitole cam de 5 - 7 pagini fiecare abordează evoluția fotbalistului Dan PETRESCU în timp, dar pentru a-și justifica titlul cărții, autorul începe cu perioada Chelsea a jucătorului, unde acesta a fost numit LEGENDA. Dimensiunile cărții nu i-au permis autorului să includă copii după documente, pentru a da cărții acea veridicitate de document. Eu l-am crezut pe cuvânt pe autor, dar tot rămân la ideea mea că fotbalul românesc este de o mediocritate strălucitoare și nimic altceva.

Cartea este bine scrisă. Autorul Gabriel ȘEITAN are un stil curat, urmărește în mod coerent firul povestirilor și ceea ce mi s-a părut interesant este legat de faptul că nu a idilizat figura lui Dan PETRESCU, ci a căutat să-l aducă în fața cititorului pe fotbalistul Dan PETRESCU, dar și pe omul Dan PETRESCU, ca om de fotbal, mă refer.


(12 martie 2023)