1.000 de oameni care m-au impresionat: studentul orgolios

Povestioara aceasta este tot dintr-o bază de practică agricolă. Când studenții lucrau foarte bine, unele ferme le dădeau ceva bănuți. Într-un an s-a întâmplat acest eveniment. De regulă eu aveam studenți foarte muncitori. Grupa mea de studenți era micuță, dar erau foarte buni, disciplinați, respectuoși și așa cum am zis, vrednici. La plecare, studenții mei au primit ceva bănuți, nu mulți, dar erau ceva bănuți. Ei au semnat ștatul de plată. A venit un student la mine să mâ întrebe ce am avut eu cu el de a primit cu un leu mai puțin decât colegii lui. Am mers la contabila care întocmise statul de plkată și femeia mi-a zis că suma nu se împărțea exact la toți și a fost un caz în care un student a primit cu un leu mai puțin.

I-am zis studentului explicația primită de mine și el nu a fost deloc mulțumit. Era tare supărat. Fusese lovit crunt în orgoliul lui, căci el se considera mai puțin bun în raport cu toți ceilalți colegi ai lui. Nicio explicație, nicio consolare, nici faptul că dacă leul acela este foarte important, i-l dau eu de la mine din buzunar, nu au reușit să domolească tensiunea din sufletul acelui tânăr. Am chemat pe studenți, le-am explicat de unde vedea acea diferență de un leu. Studentul a rămas în continuare foarte supărat, cred supărat pe mine, dar statul de plată s-a făcut fără să fiu eu consultat. Au trecut anii și ori de câte ori l-am revăzut pe acel tânăr, tot aveam senzația că bănuia că eu avusesem ceva cu el. Trist, dar adevărat.

(31 martie 2023) 

Am văzut indivizi tâmpiți

Vă mai amintiți de vremurile în care cei care doreau un bilet gratis la Revelion se înscriau pe liste?
Vă mai amintiți de cei care se așezau la coadă la încărcarea buteliei lăsau o cărămidă la coadă?
Vă amintiți de zilele în care oamenii își lăsau rând la alimentara pentru un pachet de carne?
Cei de atunci au transmis genetic dorința de a ocupa un loc pentru un beneficiu viitor.
Az 31 august 2021 am văzut la bazinul interior de la President SPA din 50 de șezlonguri 32 ocupate, adică 64%,  doar cu prosoape de indivizi tâmpiți, care nu au apărut pe parcursul a 60 de minute să intre să se bălăcească, dar au dorit ca atunci când vin să aibă locul lor rezervat. Nu m-am mirat deloc pentru că eu sunt un tip de 75 de ani, din care 44 de ani i-am în comunism și am văzut oameni:
- fricoși,
- lacomi,
- tâmpiți,
- răi,

- servili,
- cârcotași,
- mincinoși,
- hoți,
- proști.

De aceea nu mă miră când văd indivizi care se umilesc în mod gratuit, care ar face gesturi extreme doar pentru a accede la o anumită resursă, iar azi am văzut ceea ce știam și chiar s-a verificat ipoteza că voi găsi șezlongurile ocupate. Eram deja consolat când am deschis ușa de la bazin la ora 9,40 și am văzut totul ocupat și am devenit chiar fericit că mi se verificare ipoteza cu care m-am urcat deja în lift. Acum, când toate lucrurile sunt clare și nu există penurie de resurse și nici restricții de alocare, comportamentul de om tâmpit arată:

- involuție,

- incultură,

- incompetență,

- indolență,

adică rămânerea pe aceeași poziție de dinainte de 22 decembrie 1989, când lumea zice că se debarasat de comunism, ceea ce arată că una este să se zică și alta este să se facă, distanța de la vorbă la faptă este ca xde la c el la pământ și retur.

(31 august 2021)

Drumul spre prăbușire

Există oameni care cred că sunt unici, fără a greși fundamental asupra acestui lucru. Fiecare este unic în felul lui dacă se iau în considerare:

- părinții;

-anul, ziua, luna și ora când a venit pe lume;

- caracteristicile biologice la maturitate;

- tonul vocii;

- temperamentul;

- studiile;

- poziția socială;

- viața de zi cu zi;

- capacitatea de a relaționa;

- abilitățile.

Suntem diferiți unii de ceilalți și în raport cu capacitatea de a primi informații din partea celor din jurul nostru referitoare la:

- experiența acestora pentru a fi utilizată;

- modul în care suntem evaluați;

- resursele care ne sunt alocate;

- resursele pe care ni le alocăm singuri;

- modalitățile de adaptare.

Sunt multe persoane despre care se spune ca sunt opace pentru că:

- nu comunica;

- nu se informează;

- nu acceptă alte idei decăt ale lor;

- cred că ceea ce știu ele este tot;

- unde nu văd soluții cred ca nu există soluții;

- deciziile luate sunt fără drept de a se reveni asupra lor;

- drumul lor este din ce ăn ce mai îngust;

- parcurg un traseu în care lipsurile se amplifică.

Un om se prăbușeste:

- pe stradă când își pierde cunoțința;

- de pe o schelă când lucrează neasigurat;

- când consideră oportun;

- când sinele lui se descompune.

Prăbușirea în interior este un proces îndelungat care debutează cu apariția suficienței și a unei încrederi supradimensionate în propriile puteri.

Prăbușirea în interios trece prin mai multe etape, atingând punctul critic în momentul în care persoana se consideră goală, fără o speranță și crede că a ajuns într-o stare de degradare încât acceptă orice, pierzând toate criteriile de selecție. Este o trecere de la extrema în care era un om bogat, apreciat, selectiv, către extrema în care hainele sale sunt uzate, bucatele sale sunt vechi și neîndestulătoare, iar cei care roiau în jurul său trec pe partea cealaltă a străzii când îl văd.

Am cunoscut astfel de persoane, mai corect, personaje, care la început:

- au considerat că toți greșesc;

- nu au înțeles din zicerile și sfaturile celor din jur;

- au acționat vădit împotriva propriilor interese;

- nu au acceptat nici evaluări și nici nu s-au autoevaluat;

- au refuzat orice formă de sprijin cu o superioritate demnă de altă cauză;

- s-au pierdul în detalii nesemnificatice;

- au așteptat reîntoarcerea vremurilor trecut, fără a reclădi nimic din fundamentele acelor vremuri;

- nu au luat în caclul nici cheltuielile și nici veniturile, ajungand datori;

- și-au limitat existența la percepții simpliste, virtualitatea jucand un rol excesib de important;

- au ignorat adevărurile concretizate prin lovituri dureroase în cascadă.

Este greu de urmărit fără a încerca o limitare a efectelor prin dialog. Imposibilitatea de a obține un minim de adaptare la noi condiții și toate ușile și ferestrele trântite în nas. dezarmează pe oricine intră în dialog cu un astfel de om. Faptul că din start spune că:

- nu are încredere în nimeni;

- toată lumea este formată din oameni de nimic;

- el însuși este terminat;

- soluțiile sunt toate nule;

- trecutul trebuie să reapară de la sine;

- viitorul este legat de trecut și nu are nicio legătură cu prezentul;

- așteptarea pasivă duce la rezolvare,

lasă să se înțeleagă că are o speranță și prăbușirea în sine este dătătoare de energii regeneratoare. Este bună și o astfel de abordare până la un punct. Dacă prăbușirea în sine este însoțită de o rostogolore în plan financiar prin amplificare de datorii cu gândul la niște conturi volatilizate între timp, lucrurile se complică. este nevoie de multă perseverență dar și de căi de reluare a luptei alături de o astfel de persoană a celor din jur, pentru a nu se ajunge la acel nivel de degradare încât să apară însîși probleme de tulburare a minților acestuia din prea multă apăsare și suferință neexteriorizată.

Am considerat și continui să consider că persoanele care construiesc acest zid gro, înalt și foarte rezistent în jurul lor o fac din mândrie și din slăbiciune că nu au capacitatea de a se înfățișa exact așa cum sunt în realitate și nu altfel cum și-au clădit într-o lume virtuală, o imagine virtuală. De regilă artiștii au astfel de abordări, considerânduse ori neînțeleși ori niște neica-nimeni, chiar daca au talent cu carul. Persoanele care vin pe toboganul vieții trebuie să inteleagă că cu cât găsesc remediul mai repede cu atât rostogolirea lor va fi mai suportabilă.

(08 aprilie 2016)