Cetățeanul nu reprezintă în ochii stăpânilor absolut nimic. Ideia de boier a fost, este și va fi veșnică. Ideia de sclav a fost, este și va fi veșnică. Ideia de privilegii a fost, este și va fi veșnică. Ideia de inechitate a fost, este și va fi veșnică. Așa este natura umană, creată pe diferențe, de împărțire în grupuri omogene în interior, foarte diferite între el. La tot pasul cetățeanul este cel abandonat, discriminat, batjocorit și în cele din urmă disprețuit.
Tot ce scriu aici sunt lucruri văzute și trăite de mine în calitatea de cetățean și nimic altceva, iar cei pe care i-am întâlnit mi-au arătat disprețul lor total.
Instituții cu două intrări, una pentru șefi, alta pentru salariați și vulg. Intrarea pentru șefi are o ușă mare, cu fier forjat, cu portar și acolo este un mozaic frumos dar și un covor care duce până la biroul conducătorului. Cetățeanul, umilul cetățean intră pe o altă ușă, nu calcă pe covor și el niciodată nu va fi primit de acel șef, deci pașii lui nu vor călca în vecii vecilor pe covorul plușat. Deși aveam acces la ușa principală a șefilor, am frecventat ușa a doua și portari brutali, needucați cu comportament de zbiri făceau barajul de netrecut. Acolo la balcon erau funcționari obraznici care s-au purtat cu mine absolut execrabil. Mi-am acceptat statutul pentru a vedea până unde duce lipsa de respect, lipsa de bun simț și disprețul. N-am iertat astfel de comportamente și am cerut luarea de măsuri, iar vinovații nu mai erau deloc vitejii aceia groaznici, pentru că regulile erau impuse de ei, pentru a face pe placul șefișorilor lor direcți.
Lipsa unui scaun unde să te așezi la o adică, atunci când trebuie să ți se rezolve o oarece problemă. Este exact ceea ce mi s-a ântâmplat pe când eram șef de catedră și aveam contracte de dolari și doream o discuție cu șefa contabilă, nevasta unuia de la Agrară. Aia n-a pregetat și m-a dat afară din birou că aranja o nuntă. Pentru ea nu conta că venise un ins să-i soluționeze o problemă, nu particulară, ci de serviciu. Era importantă nunta ei pe banii instituției. Nu numai că individa nu a zis să aștept un minut invitându-mă să stau pe un scaun că avea acolo, dar mi-a zis să aștept pe hol. Urât din partea ei.
Formularea unei cereri cu vă rog respectuos, în condițiile în care cel căruia îi este adresată cererea are în fișa postului obligativitatea de a analiza și de a da o soluție favorabila sau nu, caz în care trebuie să argumenteze, acelei solicitări. Așa cum sunt făcute legile, responsabilitățile sunt foarte vagi. Normal trebuie să existe lucruri precise. Trebuie să se știe cui i se adresează cererea, la ce sală se depune, care este ziua în care se dă răspunsul și ce se întâmplă pentru nerespectarea termenului, mergând până la despăgubirea cetățeanului cu părți din salariul neglijentului. Dar nu este așa. Cetățeanul este disprețuit la nivel maxim și face drumuri și este la cheremul unor corupți.
Crearea de privilegii prin contracte în afara legii de către unii pentru a obține venituri importante sau pentru a crește nivelul șpăgilor, pentru că o poziție mai specială atrage după sine o repoziționare care schimbă raportul celui care trebuie mituit. Dacă salariul mituitul lui este Y lei și șpaga pe care respectivul o primea curent era Z lei, la o creștere cu U% a salariului, șpaga crește cu mult mai mult decât U%, pentru că șpăguitul nu mai consideră demn de noua poziție să primească un ceva proporțional. Este o chestiune reală care acționează în baza principiului rarității, așa cum argintul este mai rar decât fierul, aurul este mai rar ca argintul, iar platina le depășește pe toate în raritate.
Poziția geamului de la ghișeu este astfel dispusă încât să marcheze pe vecie disprețul arătat nu de funcționar, ci de instituția în sine cetățeanului. Nu trebuie niciodată confundat funcționarul cu instituția. Aceasta are o organigramă, încât funcționarul este un executant, iar filosofia întregului este dat de ceea ce instituția reprezintă în întregul ei. Un geam mic, ușor mai jos decât este normal pentru a-l face pe cetățean să se aplece a umilință. Dacă suntem atenți, ctățeanul are o fantă pe unde să introducă hârtiile și o mică gaură în geam pe unde să vorbească. cetățeanul este luat la întrebări, este apostrofat. este trimis să cumpere timbre de aiurea, căci acolo, din dispreț pentru el, nici dosare și nici timbre nu se găsesc laîndemână. Totul este gândit ca disprețul față de bietul petent să atingă apogeul.
Textele standard pe care diverse instituții le trimit la cetățean au o tonalitate absolut neadecvată. Cetățeanul este un nimeni care trebuie într-un termen impus, după regulile impuse să facă ceea ce instituția gândește discreționar. Numai așa se explică faptul că cetățeanul trebuie să achite nișe dări numai unde vrea instituția, neexistând pentru cetățean nicio șansă. Disprețul se vede după tonalitatea, cetățeanul fiind considerat un gunoi. Nimeni nu face reguli care să vină în sprijinul cetățeanului, pentru că acesta este disprețuit. Din dispreț unii pun afișe în locuri nevizibile, scrise pe fond rosu cu font verde, drept care trec neobservate. Chiar textele sunt compuse indecent de ambigue și fărăp subsatnță, încât nimeni nu înțelege nimic.
Sistemele informatice sunt expresia totală a disprețului arătat față de cetățean prin faptul că îl pun pe cetățean pe drumuri. La plata taxelor multe din aceste sisteme nu funcționează sau taxele se plătesc numai din anumite puncte, fără a fi acceptate plățile online de acasă, tot ca expresie a diprețului pe care proiectanții acestor sisteme îl nutresc față de utilizatorii lor. Chiar schimbările de interfețe reărezintă un dispreț față de utilizatori, undeva mai arfinat, invocându-se perfecționarea, deși toată lumea vede câtă imbecilitate este ascunsă în noile propuneri.
Disprețul față cetățeni apare și se fundamentează din texte fundamentale. Atât timp cât numărând cuvintele alocate articolelor ce privesc cetățeanul nu reprezintă 80% din totalul numărului de cuvinte, acest text va da drepturi și privilegii celorlalți, nu cetățenilor. Absurditatea documentului arata că nimeni nu este mai presus de lege, că cetățenii sunt egali. După aceea, câteva pagini mai încolo apar imunitățile, lipsesc interzicerile legate de posibilitatea ca parlamentarii să-și dea salarii oricât și orice sporuri vrea mușchii lor.
Acolo nu se suflă o vorbuliță despre calitatea muncii la guvern, la parlament, la președinție, despre calitatea legilor, despre onoare, cinste, decență, mândrie și multe altele.
Apropo! Nu scrie niciunde că nu e voie ca mașinile să fie parcate pe trotuar încât cetățeanul să nu aibă pe unde păși.
(04 mai 2016)
