Transformarea omului în era inteligenței artificiale

Inteligența artificială aduce modificări extraordinare în activitatea și în atitudinea omului, căci omul acceptă inteligența artificială prin nenumăratele facilități pe care aceasta i le crează omului.

Dispozitivele inteligente, care îi oferă omului tot felul de funcționalități îl disciplinează pe om căci acesta trebuie să facă pașii obligatorii impuși de dispozitiv pentru a ajunge la funcționalitatea dorită și să preia mesajele oferite de aplicațiile activate, pentru a introduce datele sau comenzile necesare trecerii la pașii următori, în vederea obținerii rezultatului final.

Sunt aplicații înzestrate cu componente de inteligență artificială care-l asistă pe om în vederea construirii de conținut digital, care fac și anumite evaluări ale calității conținutului original și aici mă refer la originalitatea acestui conținut. Dacă un compozitor care folosește computerul pentru a scrie o partitură integrează conținutul digital creat într-o aplicație care face comparații cu tot ceea ce există în zona creațiilor muzicale digitalizate, inclusiv prin compararea cu fișiere audio generate, are posibilitatea de a vedea cât de diferit este conținutul digital muzical creat de el sau să constate că există similitudini între muzica scrisă de el și anumite bucăți muzicale deja existente.

Nu mai insist aici asupra tezelor de doctorat căci deja produsele software anti-plagiat au ajuns ceva banal, super-utilizat și mai ales descurajatoare pentru cei ce doresc să elaboreze teze de doctorat prin ne-muncă.

Nu trebuie să se înțeleagă cumva că omul va deveni o anexă a unui computer cu software înzestrat cu inteligență artificială sau a unui robot, ci omul va deveni mult mai activ, mult mai creativ și toate dispozitivele înzestrate cu inteligență artificială îl va ajuta ca tot ceea ce el este în stare să facă, să facă mult mai bine, mult mai eficient. dar, inteligența artificială îl constrânge pe om să nu mai trișeze, să nu mai mintă, să nu se mai fofileze, ci să arate ce știe el exact să facă, chiar dacă el lucrează într-o echipă și crede că totul este de-a valma, la grămadă. Inteligența artificială are posibilitatea să vadă contribuția fiecărui membru al echipei și numai din analiza dialogurilor dintre aceștia, prin analiză semantică a textului captat. Vom crede că nu mai avem scăpare și suntem sub lupa echipamentelor dotate cu inteligență artificială. Este senzație numai aparentă, pentru că și atunci când lucrăm în echipă există un șef sau un vătaf, care stă cu ochii pe noi. Numai că față de șef sau de vătaf, inteligența artificială exclude subiectivismul și elimină discontinuitățile de supraveghere. Omul nu este singur, ci munca lui este potențată de tot felul de echipamente inteligente. El trebuie doar să vrea să facă treabă. În era inteligenței artificiale se va separa grâul de neghină și ponderea băgătorilor de seamă, a șmecherilor a celor care se fofilează se va reduce semnificativ, căci instrumentele de evaluare sunt cele acre vor face diferența. Deci era inteligenței artificiale este era progresului social, cu contribuția efectivă a tuturor membrilor societății. Pe vremuri exista la comuniști lozinca: nu știi, te învățăm; nu poți, te ajutăm: nu vrei, te obligăm. Cu inteligența artificială lozinca va fi nu știi, te învățăm; nu poți, te învățăm; nu vrei, te învățăm. Inteligența artificială este singura care va prelua de la fiecare dintre noi exact ceea ce suntem în stare să facem și ne va pune exact acolo pe locul pe care îl merităm, fără elemente de subiectivism sau ingerințe din exterior.






(31 ianuarie 2025)

#REZIST: capitalul, munca, banii și profitul

Banii sunt sub formă de bancnote și sub formă de monezi. O teorie din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea zice că masa monetară într-o țară trebuie să fie egală cu valoarea serviciilor și produselor care există acolo. O bizarerie mai mare nici că erau în stare economiștii să zică și să rostogolească până în zilele noastre. știut fiind faptul că salariile se plătesc după ce omul a prestat munca sa, deci volumul banilor este mai mic decât valoarea muncii, înainte de a se plăti salariul...

Banii încasați pentru munca prestată se numesc salariu.

Banii folosiți pentru a cumpăra produse se numesc cheltuială.

Banii încasați la nuntă se numesc cadou.

Banii încasați care rămân după ce au fost scăzute cheltuielile se numesc profit.

Banii încasați pentru serviciul prestat datorită funcției se numește mită.

Banii depuși la bancă într-un depozit la termen se numește investiție sigură.

Banii băgați într-o afacere care să producă profit și deci să producă bani se numește investiție adevărată.

Banii jucați la bursă se numesc investiție de risc.

Banii jucați la LOTO se numesc distracție.

Banii duși sistematic la păcănele înseamnă viciu.

Și societatea pe care doresc să o clădească cei din colectivitățile #REZIST se bazează pe bani și nu pe orice fel de bani, ci pe capital care este aflat tot timpul în mișcare pentru a maximiza profitul.

Manipulatorii societăților conservatoare îi prezintă pe membri colectivelor #REZIST ca pe niște indivizi fără căpătâi, puși pe mișcări de stradă, pe răzmeriță, niște oameni pe care Oculta îi manipulează și persoane care sunt plătite să destabilizeze, exact pe cei care sunt la putere și care, vezi Doamne, sunt dedicați trup și suflet popoarelor în fruntea cărora s-au așezat, datorită unor alegeri puțin reprezentative, căci niciodată nu se prezintă procentele față de totalul alegătorilor, ci procentele față de numărul celor care au participat la vot. 

Ceea ce mă îngrijorează este faptul că din colectivitățile #REZIST nu s-au desprins personalități autentice, care să devină vectori de opinie credibili și care să expună clar doctrina #REZIST.

Manipulatorii societăților conservatoare îi prezintă pe membri #REZIST ori ca indivizi fără căpătâi, ori ca pe niște corporatiști ușor de dus de nas. O astfel de abordare, îi va duce spre pierzanie pe cei care și-o însușesc pentru că cei din #REZIST nu sunt o masă amorfă, niște indivizi oarecare. Lucrurile trebuie studiate la nivel de detaliu și abia după aceea trebuie trase concluzii. Munca pentru cei din #REZIST este la fel ca și pentru ceilalți.Capitalul, banii și profitul la colectivitățile #REZIST nu sunt studiate deloc și am mari semne de întrebare legate de atitudinea celorlalți față de colectivitățile #REZIST, în condițiile în care nu sunt cunoscute lucrurile esențiale despre aceste colectivități, adică dacă au investitori, dacă se urmărește productivitatea, dacă înregistrează profituri. Întrebările stupide de pe la Tv legate de declararea surselor bănești ale ONG-urilor alimentează ideea că sursele de bani ale colectivităților #REZIST sunt dubioase, tocmai pentru a scoate în evidență cât de corecți sunt milionarii bugetari, care n-au lucrat o secundă în mediul privat ca să vadă cum se scoate un leu cu sudoarea frunții.

(27 iunie 2023)

Nemunca la români

În vremea comunismului circula poezioara:
Cine muncește cinstit,
Ori e prost, ori e tâmpit.

Așa cum era structurată societatea, în care oamenii erau considerați egali și cum toată lumea era obligată să muncească și lipsea elementul concurențial și munca era privită nuanțat, căci ori că munceai, ori că nu munceai, un salariu trebuia să ai la sfârșit de lună. Se zicea: dacă nu poți, te ajutăm; dacă nu vrei, te obligăm. Această atitudine spunea multe căci obligativitatea de a munci a schimbat foarte mult optica oamenilor, din moment ce vorba doi cu sapa, cinci cu mapa, era o realitate de netăgăduit.

Acum există săraci și bogați. Se vorbește de bugetari de lux. Nu intru în discuții pe această problemă.

Există acum persoane aflate în șomaj. Există pentru aceștia un ajutor de șomaj și posibilitatea de a fi recalificați.

Există oameni care din motive diferite nu muncesc și primesc ajutor social. Este extrem de dificil de a aborda acest aspect și cu atât mai mult, de a trage concluzii, dar un lucru este sigur: ajutorul social este foarte mic. Este adevărat că salariul minim nu este foarte mult diferit de ajutorul social, căci salariul minim nu este dublul ajutorului social. În opinia mea, se va vorbi de stimularea efectivă a muncii atunci și numai atunci când salariul minim va fi de 5 ori mai mai mare decât ajutorul social. Societatea mai are mult de lucrat pentru a stimula calificarea personalului și ieșirea la lumină a muncii prin salarii corelate cu efortul depus și cu complexitatea muncii.

Există foarte multe forme de a munci. 

Nu înseamnă că numai profesorul de la catedră care ține cursuri, este cel care muncește.

Nu înseamnă că zidarul care construiește o casă, este cel care muncește.

Nu înseamnă că mecanicul care schimbă uleiul la un autoturism, este cel care muncește.

Muncește și instructorul personal al copilului care este învățat să înoate.

Muncește și cel care spală geamurile unui bloc cu 20 de etaje.

Muncește și cel care împarte pliante ale unui supermarket la cutiile poștale din bloc.

Muncește și cel care face un sondaj prin telefon.

Muncește și femeia care vine să facă curățenie la cucoanele din buricul târgului.

Ideea că românii sunt leneși este idee falsă, proastă, nerealistă și  jignitoare, căci cele 5 milioane de români plecați peste graniță sunt dovada vie că românii sunt calificați, pricepuți, muncesc bine, căci niciun patron din străinătate nu ar ține la el la companie oamenii care să-i încurce și care să nu contribuie direct și nemijlocit la prosperitatea afacerii lui, iar românii îndeplinesc toate condițiile.

Ceea ce trebuie să remarcăm este diferența foarte consistentă între persoanele care lucrează la stat, cele care lucrează în mediul privat și cele care lucrează pe cont propriu. Cei ce lucrează pe cont propriu sunt muncitorii cu ziua sau meseriașii foarte bine calificați cu experiență, care execută lucrări fără contracte de muncă și care nu plătesc taxe și impozite la stat, ceea ce duce la prețuri convenabile pentru beneficiari. Toată lumea este mulțumită. Trebuie acceptat că prin intermediul TVA la produsele pe care ei le achiziționează și munca lor este taxată, mai târziu și mai puțin, dar este taxată totuși.

(07 mai 2023)

Munca la români

Foarte mulți dintre noi muncim. Unii muncesc mai mult, alții muncesc mai puțin, unii muncesc mai bine, alții muncesc mai puțin bine. Există o serie de criterii după care ne diferențiem între noi, dar nu sunt atât de clare aceste criterii încât să se stabilească o ierarhie clară a noastră și fiecare să ne cunoaștem și locul, dar și lungul nasului.

Există o mare diferență între ceea ce se înțelegea prin muncă înainte de a veni comuniștii la putere, în timpul regimului comunist, dar mai ales, după 1989 când s-a prăbușit regimul comunist.

În timpul regimului comunist:

- toți oamenii aveau un loc de muncă,

- oamenii erau cu toții tovarăși,

- nu existau săraci și bogați,

- oamenii primeau case de la stat,

- se mergea în concediu cu bilete de la sindicat,

- fiecare muncea după puteri și primea după nevoi,

- existau meserii și meseriași cu acte,

- accentul era pus pe meserii industriale,

- prestările de servicii erau periferice,

- agricultura se făcea în CAP și IAS,

- țăranul cooperatist era o categorie distinctă,

- muncitorii și țăranii erau clase, intelectualii erau o pătură.

După anul 1989 lucrurile legate de muncă s-au schimbat radical pentru că:

- a apărut șomajul,

- inițiativa privată a trecut pe primul plan,

- sectorul privat are rol important în PIB,

- rolul proprietății s-a schimbat radical,

- a apărut învățământul privat,

- sfera serviciilor a explodat,

- meseriile au suferit schimbări fundamentale,

- statul de drept a schimbat optica față de muncă,

- au apărut bogații și săracii.

Acum, lumea conștientizează că numai prin muncă inteligentă se obțin veniturile corespunzătoare, iar cine execută muncă brută sau cu nivel de calificare scăzut, obține salariu bun, dar nu atât de bun încât să-l poziționeze în prima treime din vârful piramidei sociale. Este eronat să se vorbească despre muncă privind totul prin prisma concepțiilor depășite ale vremurilor comuniste, căci acum, cererea și oferta sunt cele care definesc cadrul economic fundamental și cine nu ține seama de reglarea fină dată de raportul cerere/ofertă se va trezi în cea mai dificilă situație, aceea a falimentului, căci cererea și oferta înseamnă atât diversitate, cât și cantitate, dar mai ales calitatea corelată cu prețul. Orice diferență care apare între cerere și ofertă, este sancționat de piață, cu efecte dezastruoase pentru producător de mărfuri și pentru prestatorul de servicii. vedem șoferul de taxi care muncește. Vedem pe cel care manipulează mărfurile în supermarket care muncește. Vedem pe cel care face curățenie pe stradă și deci, care muncește. Vedem pe cel care vinde în piață produse agricole proprii sau este doar intermediar și muncește căci produsele nu sar la noi în plasă direct de pe ogor sau din depozit, ci sunt supuse unor operațiuni specifice de la câmp până a le avea noi în plasă, prin multă muncă. 

Au apărut meserii noi, au apărut modalități de calificare diferite de ceea ce știam înainte de 1989 și acum ierarhizarea salariilor este cu totul alta decât am crezut noi căci salariile reflectă și ele raportul cerere - ofertă, despre care tot vorbim, dar nu depunem eforturi corespunzătoare pentru a-l înțelege.

Acum, prin a munci înțelegem cu totul altceva decât se înțelegea acum 50 de ani sau acum 30 de ani, căci nevoile oamenilor s-au schimbat foarte mult și interesează acum atingerea unui grad de satisfacție al fiecăruia dintre noi atunci când solicităm un serviciu de la un prestator sau un produs anume din magazin, pentru că acum avem de unde alege și mai ales, avem ce alege. Acum, a munci înseamnă a efectua activități după proceduri bine definite, astfel încât clientul să fie satisfăcut, căci el are de unde alege și data viitoare el va reveni dacă a fost mulțumit sau va evita pe prestatorul sau pe producătorul de care nu este mulțumit. Munca are acum o componentă de calitate care este direct evaluată de client sau de partener. orice altă abordare schimbă raporturile dintre oameni și efectele sunt directe și neechivoce.

(07 mai 2023)