Showing posts with label Muzeul Simu. Show all posts
Showing posts with label Muzeul Simu. Show all posts

Monday, August 5, 2024

Vocația demolării

În balada Mănăstirea Curtea de Argeș apare mitul demolării, căci ceea ce se construia ziua, noaptea se dărâma. Cauzele nu se cunoșteau. Pornind de aici, s-a conservat mitul demolării. Există plăcerea încălcării legii regimului construcțiilor. Dacă se aprobă construirea unui bloc cu 7 etaje, constructorul realizează un bloc cu 10 etaje. Dacă într-o zonă bună nu e voie să se construiască ceva, precis că prin acte de coruipție se obțin autorizații și se construiește un bloc uriaș, așa cum s-a întâmplat cu gigantul de la catedrala Sf. Iosif, construcție care trebuie demolată.
Vocația demolării are la bază vocația construcțiilor ilegale, care încalcă regulile elementare ale arhitecturii și de aceea, apar buldozerele și readuc peisajul la forma inițială. Demolările înseamnă risipă de resurse. Uneori sunt necesare. Am asistat undeva prin anul 1974 la demolarea cocioabelor de pe Șoseaua Pantelimon și construirea de blocuri. Undeva după anul 1980 s-a produs demolarea cartierului Izvor pentru a se construi casa Poporului și Bulevardul Victoria Socialismului. Și prin provincie s-au produs demolări. În Pitești s fost demolată Biserica cu ceas pentru a face loc construirii unor blocuri hidoase.
Este adevărat că noul pătrunde dând la o parte vechiul și venind cu acel suflu proaspăt, de primăvară, plin de optimist. Numai că uneori, aruncând lăturile din copaie, unii aruncă și copilul, ceea ce este grav, căci cine a demolat un monument istoric, orice ar face, nu mai are cum să-l readucă la viață, așa cum s-a întâmplat cu Mănăstirea VĂCĂREȘTI.
Este de studiat problema demolărilor, căci entuziasmul care ne duce spre a face dreptate cu orice preț are uneori efecte dintre cele mai puțin acceptabile, din moment ce nu dispunem de fondul locativ al marilor capitale europene și nici de banii ca să ne batem joc după cum cred unii că ar da bine la imagine. Disciplina și rigoarea în construcții este esențială, iar amatorismul nu are ce căuta în luarea marilor decizii legate de sistematizare și mai ales de demolarea de construcții. Este adevărat că nu avem piramide de 5.000 de ani în spațiul mioritic, dar dacă avem o construcție de 200 de ani, să facem ochii mari înainte de a o demola, căci demolarea ei înseamnă anularea unei istorii de 200 de ani.

(06 august 2024)

Wednesday, June 15, 2022

Seria de timbre București 500

În 1959  s-au împlinit 500 de ani de la atestarea documentară a orașului București, prilej cu care a fost tipărită o serie de timbre de dimensiuni ceva mai mari după cum urmează:
Timbrul cu Stadionul 23 August, în valoare nominală de 1,75 lei, cu tiraj de 1.000.000 exemplare.
Timbrul clădirii Operei Române, cu valoare nominală de 1,55 lei și tiraj de 1.000.000 exemplare. 
Timbrul cu Casa Scânteii, în valoare nominală de 55 bani, cu tiraj de 1.000.000 exemplare.
Timbrul cu Atheneul Român, în valoare nominală de 55 bani, cu tiraj de 1.000.000 exemplare.
Timbrul cu Bulevardul Bălcescu, în valoare nominală de 40 bani, cu tiraj de 1.000.000 exemplare.
Timbrul cu Vlad Țepeș, în valoare nominală de 20 bani, cu tiraj de 1.000.000 exemplare.
Colița dantelată cu Hrisovul și cu Vlad Țepeș, valoare nominală de 20 lei și cu tiraj de 30.000 exemplare.
Trebuie spus că pe timbrul cu Bulevardul Bălcescu apare în dreapta clădirea Muzeului SIMU, care a fost demolată pentru a face loc blocurilor care au avut la parter magazinul Eva și, respectiv Oficiul de turism ONT Carpați. Timbrele din seria cu numele București 500 sunt machetate de Ș. ZAINEA.
Această coliță a avut valoare de catalog foarte mare, depășind în 1985 valoarea de 150 lei, iar acum  depășește 180 lei pe piața liberă.










Când a apărut seria, am auzit de ea la radio. I-am scris unei mătuși din București și ea mi-a procurat această serie. Mi-a trimis-o prin poștă și așa am făcut eu rost de ea. Numai că o întâmplare nefericită a făcut ca s-o pierd. Abia la vreo 15 ani după ce am terminat facultatea am mai avut posibilitatea s-o cumpăr eu de la un magazin de specialitate.

(15 iunie 2022)

Tuesday, May 3, 2016

Muzeele arhitecturii virtuale

Acum există multimedia și de aceea niște proiecte bine construite au menirea de a prezenta celor care doresc să știe ce a fost și nu mai este din varii motive. 
Biserica cu ceas din Pitești era pe Strada Mare cam în dreptul magazinului lui Damaschin sau acolo unde este acum acel McDonald. Știu când a fost demolată acea biserică frumoasă, simbol al orașului, care nu deranjea  pe nimeni, dar care dădea un aer special acelui loc prin faptul că mecanismul ceasornicului era funcțional.
Mănăstirea Văcărești a fost demolată nu știu pentru ce, căci în locul ei nu s-a făcut nimic până în 1989. După acest an au existat tot felul de discuții dar în final mlaștina chipurile s-a transformat într-o deltă de București și o parte de pământ a fost folosită pentru un mall unde n-am fost și nici nu voi merge vreodată, tocmai că știu ce a fost pe acel teren.
Muzeul Simu îl știu din timbrele dedicate aniversării a 500 de ani de atestare documentară a orașului București. Nici el nu a scăpat sistematizării orașului. Este firesc să se producă tot felul de transformări. Drama începe atunci când unor construcții unicat locul le este luat de niște hidoșenii, pentru că blocul Eva nu este altceva decât expresia prostului gust și al penibilului.
Consider necesar, ca în orașele unde au dispărut monumente de arhitectură:

  • să se înființeze în clădiri istorice valoroase o secțiune de muzeu virtual;
  • să se definească un șablon după care să se construiască replica în  mediu virtual pentru
    construcțiile care au fost demolate;
  • să fie colectate vederi vechi, filme vechi, resturi din acele clădiri și să fie expuse așa cum se face cu bucățile din frescele de pe pereții unor biserici foarte vechi;
  • să se realizeze filme multimedia cu tururi ale acelori monumente de arhitectură în care să fie utilizate toate materialele pentru a reconstitui cât mai fidel atmosfera de acolo;
  • să se tipărească pliante cu o serie de detalii legate de acele monumente dar și de eforturile care sunt necesare dacă s-ar dori reconstruirea lor în realitate, prin reamplasare și reutulizare de elemente recuperate;
  • să se realizeze mai multe avriante și cu timpul una dintre ele va fi mai bine primită, ceea ce ar face ca toate noile achiziții în plan științific și de arhitectură să facă să se lucreze pentru dezvoltarea acesteia.
Trebuie făcut un inventar al tuturor monumentelor distruse din tot felul de motive, inclusiv din nepăsare și trebuie trecut la un program național de dezvolatre a muzeelor virtuale.


(03 mai 2016)