Specializările în vremea studenției mele

Pe vremea studenției mele totul era planificat. Se planifica numărul de studenți din anul întâi la fiecare specializare. La terminarea facultății, absolvenții erau repartizați. Nu rămânea niciun absolvent în afara producției. Pe vremea mea nu exista noțiunea de șomaj și nu existau nici șomeri.

Dacă Institutul de Teatru I. L. CARAGIALE avea o clasă cu 15 actori, la terminarea facultății, toți cei 15 absolvenți aveau locuri de actori în teatrele din țară. Dacă Facultatea de Drept de la Universitatea București avea 70 de absolvenți, toți cei 70 de absolvenți erau repartizați în producție, înțelegând prin producție poziții de juriști în întreprinderi, lucrători în tribunale sau la procuratură. Toți care învățau dreptul profesau în domeniul dreptului.

Pe vremea mea, nevoia socială de specialiști era problema Comitetului de Stat al Planificării - CSP și acesta făcea estimările pe care le includea în planurile cincinale. Defalcările din fiecare an conduceau la stabilirea numărului de locuri:

- la admitere la fiecare specializare,

- la repartizarea în producție,

- în căminele studențești,

- la cantinele studențești,

- volumul cheltuielile cu învățământul superior.

Fetișizarea planificării făcea ca să apară unele diferențe, nu foarte mari, între ceea ce era planificat și ceea ce se producea în realitate. Îmi amintesc că într-un an au fost formulate niște subiecte mai grele și unele erau chiar greșite la un examen de admitere și pentru a se ocupa locurile au fost majorate cu un punct toate notele, iar cei cu medii de 9 și peste 9 s-au trezit prin acea majorare că au intrat la facultate cu media 10.

Este adevărat că planificarea reducea la zero opțiunea personală a proaspătului absolvent de liceu, care se vederea înregimentat în formula dorită de stat și urma o specializare unde avea șansă de reușită la examenul de admitere și nu profesia care l-ar fi pasionat, dar avea locul de muncă asigurat după terminarea facultății. Nu spun că era bine atunci, dar nu cred că este confortabil pentru cineva să facă o anumită facultate și după absolvire să nu găsească job pe profesia pentru care și-a tocit trei ani coatele pe băncile facultății și încă trei ani de masterat și să fie ospătar într-un restaurant sau să fie curier pentru o firmă de transport alimente de la restaurante sau să lucreze într-un fast food, meserii care nu necesită diplomă universitară.



(05 mai 2023)

De câte universități avem nevoie, bre?

 Există o listă a universităților din România care include:
- 53 de universități de stat,
- 35 de universități particulare autorizate, 
- 19 universități temporar autorizate, 
- 04 universități în curs de autorizare.
Bârfitorii spun că sunt prea multe universități în România. Pesimiștii spun că ar cam trebui să fie o universitate al un milion de locuitori, ceea ce ar însemna de fapt că ar fi suficiente 20 universități, dacă acum avem 19, 29 milioane de locuitori, căci rotunjirea se face în plus.
În opinia mea, nu numărul universităților este important,  ci importantă este calitatea absolvenților în raport cu rolul lor pe piața forței de muncă. Una este să pregătești 1.000 de absolvenți din acre 90% intră pe piața muncii și folosesc integral cunoștințele acumulate în facultate și cu totul altfel stau lucrurile când din 1.000 de absolvenți numai 5% lucrează în domeniul în care s-au pregătit.
Numărul de universități depinde de:
- obiectivul strategic al dezvoltării țării,
- dinamica resursei umane,
- nivelul de dezvoltare al economiei,
- cultura asupra calității forței de muncă.
Numărul de universități depinde de numeroși factori, politicile educaționale jucând un rol decisiv. Definirea de criterii riguroase de ierarhizare a universităților pe baze calitative are un rol fundamental în restructurarea fiecărei universități în general și ajustarea numărului de universități în special.

Îmi aduc aminte că acum vreo 20 de ani în urmă, când ne-am întâlnit să discutăm introducerea unui semestru de tractică pentru studenții anului al III-lea de la colegiile universitare de 3 ani de pe vremea aceea, am dezbătut problema vreo 6 ore și nimeni nu a vrut să reducă orele de la discipline, încât discuția s-a încheiat că așa cum funcționează colegiile este excepțional, deși în Franța, în Olanda și în Germania, colegiile aveau acel semestru de practică în producție. Rezultă că strategia privind numărul și rolul universităților trebuie construită de către o agenție specializată, în niciun caz de către cei inplicați în proces, pentru că fiecare va trage spuza pe turta lui și după lungi dezbateri strategia va fi o struțo-cămilă, care va genera o soluție cu mult mai slabă decât ceea ce există acum, căci românul s-a născut poet.

În contextul actual, numărul de universități este nerelevant, căci învățământul online a rescris totul ceea ce înseamnă mediul academic, predare, examinare, certificare și numai universitățile care furnizează forță de muncă înalt calificată absorbită în proporție de peste 70% de piața muncii, vor fi supraviețuitoare. 

(31 decembrie 2021)

Meseriile azi

 În opinia mea, o meserie este o meserie și înseamnă:
- să o ai,
- să o stăpâneti,
- să fii apreciat,
- s-o dovedești,
- să fii recomandat,
- să fii recunoscut,
- să nu te scuzi,
- să nu greșești,
- să ai preț.
Meseria este definită printr-un cuvânt.
Există meseria de tâmplar.
Există meseria de strungar.
Există meseria de învățător.
Există meseria de doctor.
Există meseria de contabil.
Există meseria de informatician.
Există meseria de cântăreț.

Există meseria de regizor.

Există meseria de scenarist.

Există meseria de compozitor.

Există meseria de gropar.

Există meseria de manelist.

Există meseria de fotograf.

Există meseria de sculptor.

Există meseria de pictor.

Există meseria de tinichigiu.

Există meseria de șofer.

Există meseria de potcovar.
Există meseria de violonist.
Există meseria de acordeonist.
Există meseria de pianist.
Există multe alte meserii definite printr-un singur cuvânt și lumea știe exact despre ce este vorba. Cine vrea detalii, mai adaugă la cuvântul de bază alte cuvinte pentru a fi aduse precizări necesare.
În ziua de azi apar noi meserii, multe dintre ele fiind luate din alte limbi de mare circulație precum trainer, businessman, manager , dar și altele. Noi aven COR - Clasificarea Ocupațiilor din România, unde sunt descrise complet toate profesiile, dar există multe alte profesii care nu apar acolo doar din faptul că specialiștii care activează în acele profesii nu sunt preocupați să fie recunoscuți și așteaptă pe alții să le facă descrieri, căci e mai bine ca alții să muncească pentru ei, ceea ce este nasol, rău de tot.

(10 octombrie 2021)