Refuzuri repetate

De-a lungul anilor, am adresat rugămintea unor peroane de a colabora la realizarea de materiale pe care să le postez pe acest blog. Ideea de bază era ca aici să se găsească o serie de detalii privind activitatea și realizările acelor persoane. În multe cazuri, am primit acceptul persoanelor de a colabora, drept care m-am străduit să construiesc seturi de întrebări, pe care le-am transmis pe poșta electronică, în ideea de a primi răspunsuri la ele. 

Au fost foarte multe cazurile în care cei cărora m-am adresat au avut amabilitatea de a-mi răspunde la întrebările puse de mine cu promptitudine. După ce am formatat materialele, am solicitat fotografii sau coperți de cărți scanate pe care să le includ în acele interviuri. După ce am primit acceptul de a posta pe blogu acesta interviurile, am postat și am certitudinea că cititorii au găsit lucruri interesante, căci persoanele cărora le-am adresat întrebările erau oameni de succes în domeniile lor de activitate.

Am întâlnit și situații, nu puține la număr, în care deși am transmis întrebările nu am primit răspunsurile nici până în ziua de azi. Nu m-a deranjat, căci deși oamenii promit că fac un lucru, se iau cu treaba și uită sau nu mai consideră necesar să colaboreze cu mine, pentru că este vorba de voluntariat și numărul celor care citesc blogul meu nu este de ordinul milioanelor pentru fiecare postare.

Am întâlnit și situații în care rugăminților mele de a răspunde la întrebări în cadrul unui interviu, am primit refuzuri categorice, pentru că persoanele consideră important să realizeze lucrări științifice, să construiască, să participe în competiții, nu să-și piardă timpul cu a oferi răspunsuri care să fie publicate pe un blog unde cititorii sunt într-un număr limitat, în niciun caz de ordinul milioanelor, iar beneficiile obținute nu se cuantifică în niciun fel. Oamenii nu vor să fie cunoscuți decât prin lucrările lor științifice publicate, prin acțiunile pe care le întreprind și prin rezultatele muncii lor, așa cum sunt percepute în mod concret de către beneficiari și de către plătitori.

Mulți se consideră nu persoane, ci personalități, iar aceștia agrează ideea de articol despre ei, nu acordarea de interviuri, articole ce presupune o muncă uriașă de documentare, în contextul digitalizării incipiente în care ne aflăm, mai ales că respectivele persoane nu sunt prezente în online, așa cum ar trebui să fie. Dacă aș fi primit un oarece sprijin, aș fi fost dispus ca o persoană să o tratez ca pe o personalitate, dar în lipsa sprijinului, mi-a fost imposibil de a scrie articolele pe care mi le-am imaginat.





(26 septembrie 2024)

Cercetarea științifică în democrația cea originală, de cumetrie

Cercetarea științifică  în România zilelor noastre este sublimă, dar aproape lipsește cu desăvârșire, deși există Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.
Cercetarea științifică în democrația cea originală și  de cumetrie se realizează în:
- institute de cercetare specializate,

- institute ale Academiei Române,
- departamentele din universități,
- centre de excelență,
- locuințele unor pasionați,

- centre pilot din întreprinderi.

Finanțarea cercetării științifice românești se realizează prin:

- fonduri insuficiente de la buget,

- bani europeni în cadrul unor proiecte,

- sponsorizări sporadice, 

- programe de cercetare independente.

Cei care fac cercetare științifică sunt:

- profesori din universități,

- doctoranzi,

- studenți, 

- puținii cercetători științifici care au mai rămas,

- figuranți închipuiți care  mimează cercetarea, 

- tot felul de mediocrii care n-au ce face,

- oameni fără calificare ce cred în perpetuum mobile sau în racheta care merge în cosmos cu apă.

În aceste vremuri triste, credeam că cercetarea fundamentală care necesită doar creier și doar creier va înflori, dar n-a fost să fie, dovadă este penuria de rezultate spectaculoase în zona teoriilor științifice revoluționare, în descoperirea de fenomene, de principii și de teorii.

Când nu era voie să se meargă la conferințe internaționale, când erau ceva probleme cu publicatul în reviste și edituri renumite, tot poporul avea idei, dar sistemul nu le dădea voie să se producă. Acum când nu mai sunt aceste bariere, se vede că împăratul este gol. Lipsa de calități autentice îi face pe mulți nici să nu îndrăznească să propună proiecte spre a obține finanțare din fonduri europene, dar toată lumea așteaptă pomană de la buget, căci banii de la buget nu sunt supuși controalelor dure așa cum sunt supuși banii europeni. Acum lumea se vaită că nu sunt bani. Bani pentru cercetarea științifică  sunt, numai că nimeni nu pune sacii de bani în drum, să vină oricine să se înfrupte din ei. Banii trebuie căutați și mai ales, trebuie făcută dovada că dacă sunt obținuți, nu există riscuri majore să se evapore ca un fum pe horn.

(20 decembrie 2022)

Redescoperirea apei calde

Anul trecut, printr-o întâmplare nefericită am avut ocazia să mă confrunt cu o echipă de cercetători formată din tineri care făceau niște măsurători, pentru a face în final nu știu ce studiu. În anul 1980 știu că împreună cu o echipă de medici specialiști și cu profesori de la IMF am făcut o cercetare despre forme rotunde.

În primul rând, am discutat și ei au strâns date respectând cerințe care asigurau calitatea acestora din punct de vedere statistic, pentru ca rezultatele prelucrărilor să fie reprezentative.

În al doilea rând, colectivitatea a fost astfel definită încât să fie o repartiție a cazuisticii în concordanță cu realitatea, fără a deplasa artificial studiul spre o zonă facilă, dar de la care în niciun caz nu se fac generalizări.

În al treilea rând, am solicitat să se asigure calibrarea validă a echipamentelor, lucru care trebuia specificat în studiu, pentru a da garanție că datele culese sunt corecte, completitudinea rezultând din calitatea ipotezelor de lucru.

În al patrulea rând s-a pornit de la realitate spre modelarea statistică și nu invers, căci având câteva mii de înregistrări, realitatea nu avea cum să fie încorsetată în scheme rigide, mai ales că metodele statistice sunt extrem de variate și acoperă o paletă foarte mare de situații.

În al cincilea rând, planificarea culegerii datelor s-a făcut pentru a ne asigura că nu va fi necesar un proces de corecții în înregistrări, știut fiind faptul că reproductibilitatea este una de-a dreptul imposibilă în zona cercetării medicale.

Acum, după 37 de ani am observat că:

- echipa de cercetare nu era interdisciplinară, lipsind statisticianul și informaticianul,

- aparatura de măsurat nu era calibrată, ceea ce anula întregul efort,

- lipseau procedurile, doi cercetători făceau două lucruri diferite pentru aceeași măsurătoare,

- lipseau formularele destinate procesării automate fără risc de introducere eronată a datelor.

Nu știu ce se făcea cu acele date, dar din start lipseau elementele cheie pentru a asigura:

- completitudinea,

- comparabilitatea,

- omogenitatea,

- corectitudinea,

caracateristici esențiale în orice prelucrare statistică, indiferent de ipotezele de la care se pleacă în realizarea unei cercetări, indiferent de cât de mare este volumul datelor de care se dispune la un moment dat.

Îmi și aduc aminte acum cum căram cutiile de date cu cele 16.000 de înregistrări cu care și acum mă mândresc, cu care am construit seriile de date și cu care am făcut cercetări care au scos la lumină niște aspecte de-a dreptul spectaculoase în cazuistica formelor rotunde, inclusiv în ceea ce privește rolul fumatului sau în ceea ce privește perioada dublării, preuluată prin simetrie din fizica nucleară.

Acum tac, pentru că m-am simțit penibil când am încercat să discut cu tinerii cercetători, care au văzut în mine un bătrân ramolit pe care nu au dat nici doi bani. Nu m-a deranjat, doar mi-au inspirat milă, acea milă pe care mi-o inspiră acea potaie hăitută de toți, deși ea săraca nu are nicio vină.
Redescoperirea apei calde este efectul lipsei capacității de a învăța din experiența altora. este trist că de fiecare dată se reia de la început pierzându-se timpul. În timp ce alții merg mai departe, noi o luăm de fiecare dată de la zero.

(11 aprilie 2018)

Savantul fulger

Și despre cercetătorii științifici de azi sau despre savanții de ieri se spun multe lucruri. Cert este faptul că sunt situații în care unii oameni se nasc, produc o ideie, după care dispar. Îl am exemplu pe marele matematician Évariste GALOIS, cel a descoperit una dintre cele mai speciale teorii ale algebrei moderne legate de grupurile care-i poartă numele. El a decedat în urma unui duel la vârsta de 20 de ani. 

Fizicianul Chandrasekhara VENKATA RAMAN a descoperit ceea ce știința recunoaște sub numele de efectul RAMAN, când acesta avea 40 de ani. Tot cam în aceeași perioadă a venit și cu teoria spectroscopiei ce-i poartă numele. El a trăit 82 de ani, dar apogeul carierei se înregistrează undeva la perioada de mijloc a vieții, perioada raportată la întreaga viață, este asemănătoare unui fulger.

Tot în domeniul fizicii, marele Albert EISTEIN a produs teoria sa revoluționară legată de relativitate la vârsta de 26 de ani. El a trăit 76 de ani, dar ideia genială gravitează în jurul articolului Zur Elektrodynamik bewegter Körper publicat în 26 septembrie 1905. Scânteia aici trebuie localizată, generalizările venind natural de aici.

Și la noi, Ștefan ODOBLEJA a publicat la Paris în anii 1938 și 1939 când acesta avea 36 de ani lucrarea în două volume Psychologie consonantiste, el fiind precursorul ciberneticii. De asemenea, Nicolae PAULESCU a descoperit pancreina, iar în lucrarea publicată în 1921, dar și în brevetul obținut în 1922 legat de prepararea acesteia, a pus bazele a tot ceea ce medicina modernă identifică sub numele de insulină.

este adevărat că savanții care au trăit ani buni după marile lor descoperiri s-au bucurat de recunoașterea confraților lor, dar trebuie spus că asemeni fulgerelor, ceea ce ei au făcut, luminează universul științific și ghidează dezvoltarea în continuare a teoriei și practicii.

(17 martie 2018)

CSIE'50 - Cercetătorul Alexandru VINEA

În varava anului 1969 am făcut practica în producție în Centruk de Calcul al ASE, aflat la parterul clădirii din EMINESCU a instituției. Atunci l-a, cunoscut pe tânărul cercetătotr Alexandru VINEA. Era un tip blond, înalt și foarte subțire. M-a impresionat foarte mult calmul său și capacitatea de a explica lucruri complicate cu cuvinte simple, pe înțeles. După terminarea Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică, secția Mecanizarea și Automatizarea Calculului Economic, căci așa se numea secția de Informatică Economică de azi, am ajuns să lucrez și eu în Centrul de Calcul, într-un laborator de la sala 2314 de azi, de la etajul al III-lea. Cercetătorul Alexandru VINEA lucra pe același etaj, la sala 2320. Am avut multe întâlniri cu el. Lucra programare în FORTRAN și ca preocupare de bază a sa erau calculele simbolice, o temă extrem de importantă la acea vreme, ca teorie și maiales ca programare, căci atunci erau restricții dure legate de dimensiunea operatorilor ce se defineau în programe. Și nici programele nu erau kilometrice. Nici memoria internă și nici memoria externă nu erau IBM 360 ceea ce sunt azi pe orice laptop banal, ci infinit mai puține. În studenție și eu vedeam un program cam care ar deriva simbolic un polinom, dar nu mai mult de atât. Cercetătorul Alexandru VINEA avea un program FORTRAN de mici dimensiuni care deriva simbolic cam orice funcție. Chestia m-a impresionat. Îl respectam pe Alexandru VINEA pentru ceea ce făcea el, pentru ce știa el, pentru cum vorbea el și pentru preocupările lui. La un moment dat am observat că Alexandru VINEA a dispărut din Centrul de Calcul. Am văzut că fusese numele lui tăiat din condică. Era clar: pleca. Își depusese actele de a pleca definitiv din țară, așa cum se întâmpla în acele vremuri cu unii tineri care doreau să plece în Izrael sau în Germania de unde erau ei sau părinții lor sau rudele lor foarte apropiate. Când depuneau actele, securitatea informa instituția și respectivii erau trecuți pe la diferite servicii administrative, nemai având acces în niciun fel la laboratoarele Centrului de Calcul și la tehnica de calcul de acolo. L-am mai întâlnit pe Alexandru VINEA de vreo cîteva ori pe coridoarele ASE și am discutat diverse. Eu tot îi aminteam de acel program minunat care făcea derivare simbolică. Ampoi am aflat că i s-a aprobat dosarul și a plecat. Când am mai discutat în timp despre el, știam că lucra la Viena. Erau colegi care l-au mai întâlnit. Sunt sigur că a făcut o carieră de excepție, pentru că era un tip de-a dreptul genial și nu mă joc cu cuvintele.

(14 iunie 2017)

Comunismul și cercetarea științifică

Comunismul a căutat să ajungă din urmă țările capitaliste și s-a intuit corect că acest lucru devine realizabil prin:

- învățământ de calitate;

- cercetare științifică;

- institute de cercetare puternice;

- cercetători de înaltă clasă;

- prin bani alocați cercetării.

În decembrie 1990 erau peste 150.00- de cercetători științifici, bașca profesorii din mediul universitar. Cercetarea se făcea în institute de cercetări și aici aș enumera IFA, ISPH, ICI, ITC, ICPE,ICECHIM, INCERC, ICEMENERG, IPIU și multe, foarte multe altele. Acolo intrau numai absolvenți de facultăți cu medii foarte mari, de peste 8,50 să zicem sau superpiloși.  Foarte mulți dintre absolvenții mei de informatică de excepție erau în ICI sau în ITC și ori de câte ori mergeam pe acolo îi întâlneam și mă mândream că le-am fost dascăl pe la programarea calculatoarelor.

Cercetarea științifică era cu caracter aplicativ și chiar mergea că marile combinate plăteai pe bază de contract să li se rezolve probleme. Vapoarele acelea imense s-au făcut mai întâi pe calculatoare ărin Centrul de Calcul al ASE, iar ICEPRONAV era clientul permanent pentru modelare și lucru pe IBM 360 în ASE. 

După revoluție multe dintre platformele industriale, fiarele veci ale lui Petrică au dispărut și o dată cu ele a murit și cercetarea pe bază de contract destinată rezolvării de probleme concrete. Cercetătorii au plecat către alte direcții sau în alte țări avansate unde mai este respect pentru cercetarea științifică. Salariile de mizerie din cercetare i-au dezarmat pe foarte mulți. Încercările de privatizare a cercetării au sfârșit lamentabil, fiind dominate de obținerea de clădiri care erau foarte bine poziționate. Și un actoraș a făcut o privatizare în cercetare, dar s-a ales praful de acel institut, căci imobilul era baza afacerii, nu cei vreo 20 de cercetători rămași.

Acum cercetarea științifică este numai ținută în viață prin niște finanțări ridicole, artificiale și pe teme nesemnificative, unde printr-o împărțire de tip egalitarist și comunist se încearcă să nu dispară cercetarea de la noi, deși ceea ce se face este cam pe cont propriu și contractele sunt între minister și nuclee de cercetători, dar salariile acestora din contracte sunt microscopice, penibile, fluctuante, jenante, umilitoare și nefirești în raport de câtă carte știu cercetătorii care fac știință.

(20 mai 2017)

Cercetarea științifică de pe la noi

Cercetarea științifică este un domeniu strategic de activitate pentru orice națiune. Cercetarea științifică este derulată de:

• oameni cu talent;
• oameni foarte bine pregătiși în domeniul lor;
• oameni care trebuie să aibă de finit un anumit context;
• oameni care cred în steaua lor;
• oameni curajoși;
• oameni viziionari.

Ca și în artă, în cercetarea științifică este absolut necesar să existe un cadru instituțional care să permită:

• dezvoltarea de proiecte;
• ierarhizarea valorilor;
• schimbul de idei;
• existența de școli și de lideri;
• existența unei competiții reale;
• generarea de probleme reale de rezolvat;
• finanțarea proiectelor de cercetare.

Cercetarea științifică nu este domeniul în care se supraviețuiște, ci este domeniul unde gândirea liberă, crează, dezvoltă, validează și implementează.

Am văzut în viața mea nenumărați cercetători științifici autentici, pe care i-am apreciat pentru că:

• aveau un nivel de documentare de excepție în domeniul lor;
• știau să deruleze un ciclu complet de cercetare științifică;
• lucrau excelent în cadrul echipelor din care făceau parte;
• erau de o modestie exemplară;
• comparau tot timpul ceea ce făceau cu ceea ce era deja făcut;
• cunoșteau com tot ce se lucrează în laboratoare;
• participau la conferințe și schimbau idei cu alții;
• excludeu abordările formale cu o exigență proverbială;
• ierarhizau propriile rezultate;
• construiau și nu acceptau pe demolatori.

A existat cercetare științifică înainte de comunism, dovadă fiind numele ilustre de savanți interbelici care au avut descoperiri recunoscute atât la noi cât și în lumea întreagă. 

Comunismul a adus cercetarea științifică de tip sovietic în care cercetătorii erau concentrați în mari institute de cercetare, devenind un fel de funcționari, activitatea lor era o activitate ca oricare alta de opt ore pe zi, cu program, cu condică, cu ierarhizări stricte, ca în orice întreprindere. Au existat și atunci rezultate notabile, mai ales în medicină, chimie și matematică.

Noua democrație nu s-a împăcat cu lipsa elementului concurențial de piață din cercetare și ușor-ușor institutele de cercetare s-au destrămat, cercetătorii valoroți plecând în mediul academic sau în străinătate. Ceilalți s-au dus spre producție, s-au privatizat sau au continuat să rămână în vechile locuri de muncă așteptând pensionarea. Mai sunt câteva institute de cercetare precum ICI, ICECHIM dar și unele de pe lângă Academia Română pentru literatură, matematică, arheologie sau alte domenii mai puțin frecventate de industrie.

În momentul de față, nefiind industrie și nici agricultură care să genereze probleme deosebite, adică să ceară soluții noi, nu există nici bani, nu există nici cercetare științifică foarte consistent finanțată. Bugetul de stat alocă sume infime, iar UE are condiții draconice pentru a finanța cercetarea. Nimeni nu vrea să se riște de nicio sămânță. 

Ceea ce este foarte clar, este faptul că nu s-a găsit încă modul de a gândi cercetarea și statutul cercetătorului, oricum altfel decât acela de a fi un banal funcționar public.

Goama după cantitate nu duce la performanță în cercetare. Dacă la noi a avea articole ISI este un scop, în America nici nu se știe ce este ISI, dar se știu adevăratele conferințe cu factor de respingere pe bune și se știu valorile autentice, care se cern prin rezultate obținute cu nădușeală, evaluate pe baza unor criterii stricte și validate de practica exigentă.

(16 iunie 2016)