Teoria dispariției

Se zice că un sistem dispare datorită propriei lui dezvoltării. Ceea ce se vede în jurul nostru duce spre această idee și ne consolăm cu această dinamică.

Îmi aduc aminte com în comunism, toată lumea accepta că apar niște etape precis delimitate în timp, determinate de caracteristicile atinse până la un moment dat, dar comunismul era văzut ca un mod de producție veșnic, atât timp cât în mintea unora era văzut ca un fel de perpetuum mobile, din cauză că nu erau identificate contradicții antagoniste, care să-l macine din interior. Niște minți luminate au reușit să găsească acele contradicții antagoniste și anul 1989 a demonstrat că prăbușirea comunismului este o realitate, iar revoluțiile fie ele de catifea, fie ele sângeroase, au avut același rezultat, dispariția.

Oamenii ființe raționale fiind, au dezvoltat tot felul de convenții, concretizate prin vocabular, bani, poștă, scris, motoare, automate și multe altele, dar așa cum toate acestea au apărut, vrând-nevrând tot așa vor și dispărea, căci omul fiind schimbător, va avea noi și noi exigențe, nevoi și pentru toate va găsi soluțiile care să-l mulțumească și să-i crească gradul de satisfacție pentru tot ce trăiește el zi de zi.

Ne vom confrunta cu dispariții, dar și cu transformări. 

Observăm că poșta electronică a redus foarte mult volumul de scrisori pe care oamenii le elaborează, le pun în plic, aplică timbru, merg la cutia poștală, le expediază, iar destinatarii le citesc, după care fie le stochează, fie le distrug. Poșta electronică reprezintă o transformare a modalității de schimb de mesaje între oameni. Este benefic și faptul că se menține încă și vechea formă de comunicare prin scrisori puse în plic și timbrate, aduse de poștaș și puse la cutia poștală din holul blocului. Nu știm cât va rezista, dar încă sistemul este funcțional și rezolvă probleme, dar poșta electronică are marile ei avantaje.

Și problema banilor cash îi preocupă pe unii, din moment ce există carduri, bancomate, plăți electronice, însă lucrurile nu trebuie să meargă spre extreme, în ideea că banii electronici ar stârpi corupția. Se zice că nu există lacăte pentru hoți. De aceea, banii electronici cu toate virtuțile lor, duc spre progres omenirea, dar nu trebuie fetișizați, ca fiind soluția de făurire a omului nou, pur, cinstit, muncitor și de dus de nas de cei aflați vremelnic la putere, căci nu va fi așa, la o așa mare diversitate de caractere și performanțe.

Și despre toate celelalte chestii care de înconjoară, ne sunt utile, trebuie să fim îngăduitori, căci așa cum au apărut, tot așa vor fi înlocuite de noi descoperiri, căci schimbarea este definitorie pentru noi ca specie.



(23 octombrie 2025) 

Ciudățenii mioritice: dezinteresul predictibil

Să ne imaginăm că suntem pe 1 octombrie 2024 și începe noul an universitar. Să ne imaginăm că avizierele facultăților au afișate subiectele și rezolvările examenului de admitere din vara anului 2025. Să ne mai imaginăm că pe toate canalele de televiziune, în toate ziarele și pe toate panourile publicitare, dar și în licee la orele de dirigenție s-ar anunța cu lex de amănunte, faptul că subiectele și rezolvările examenelor de admitere din vara anului 2025 au fost făcute publice.

Sunt sigur că la admiterea din vara anului 2025 rezultatele se vor încadra în curba lui GAUSS, căci oamenii nu vor crede că ceea ce s-a zis și s-a afișat este real, căci totul este o farsă, deși la examen se vor prezenta exact acele subiecte. Abordarea sigură că totul este o glumă îi va face pe candidați să nu fie interesați să citească subiectele și rezolvările, măcar ca fapt divers, dar vor trata cu indiferență întreaga abordare și după examenul din 2025 vor spune că bine ar fi să i se dea românului mintea cea de pe urmă.


(16 septembrie 2024)

Gândirea a rămas în urma soluțiilor IT

Cu Olimpiada de la Paris mi-am dat seama cât de în urmă a rămas gândirea oamenilor în comparație cu soluțiile IT. În micimea lor, cei din televiziuni au inventat niște formule de a păpa banii oamenilor cu canale Tv cu plată, soluții stupide, ineficiente, care nu oferă ceva special, căci mediocritatea din televiziuni este covârșitoare și nu duce la nimic. Acum există atât de multe soluții IT ieftine și performante încât dacă ar exista creier în managementul din televiziuni cu siguranță că la Olimpiada de la paris, s-ar fi văzut acel salt calitativ, de care cetățeanul să se bucure la costuri decente, maximizându-și gradul de satisfacție.

Inteligența artificială are tot ceea ce trebuie pentru a oferi oamenilor acele opțiuni de care ei au nevoie pentru a vedea la televizor exact ceea ce-i interesează.

Se știe că totul este filmat. Se știe că în toate punctele unde se desfășoară probe sportive există camere de luat vederi și se fac transmisii. Programul probelor sportive se știe la nivel de minut. Există baza materială a tuturor manifestărilor sportive care se desfășoară în timp real.

O televiziune inteligentă multicanal ar trebui să ofere cetățeanului probele sportive care se desfășoară și acesta să selecteze exact proba care-l interesează, sau probele care-l interesează, dacă televizorul lui are funcția de partajare a ecranului. Ideea ca televiziunea X să ofere ceea ce vrea ea este cea mai proastă idee, acum în condițiile în care tehnologia a ajuns așa de departe. Cetățeanul trebuie să aibă acces exact la informația de care are nevoie. Inteligența artificială are posibilitatea să implementeze comenzi vocale și dacă cetățeanul vrea să vadă finala X de la proba Y, i se va spune când are loc respectiva finală și i se va oferi ceea ce a cerut. Sunt atât de multe lucruri care au soluție, dar gândirea a rămas tot acolo încremenită în manipulare până și cu secvențe de activități sportive, căci în televiziuni nu se știe altceva. Momentul schimbării a venit și cine nu va ține pasul cu schimbarea va fi vai și amar de c-rul lui, căci tehnilogia IT este necruțătoare și-i mătură pur și simplu pe cei anchilozați în soluții de acum 200 de ani.


(05 august 2024)

Nu pui proștii să facă digitalizare

Digitalizarea este altceva. Digitalizarea nu este procesul prin care ceea ce se făcea fără computer se preia mecanic și se reproduce folosind computerul. Acum că s-au dat facilități pentru cei ce lucrează în domeniul informaticii, toată lumea vrea să lucreze în acest domeniu, chit că nu știu meserie și nici nu au calitățile intelectuale de a exersa în domeniul informaticii. Se știe că informatică se face la:
- facultățile de matematică - informatică,
- facultățile de calculatoare,
- facultățile de informatică economică,
- și atât.
Cine finalizează studiile la una dintre facultățile enumerate de mine mai sus trebuie să fie o persoană dotată cu multe calități, căci acolo se susțin examene deosebit de grele, care nu sunt de nasul oricui. Proșii care se dau informaticieni, sunt indivizi cărora nu le-a plăcut cartea, dar care au o părere prea bună despre ei, ca orice prost și care cred că auzind în stația de tramvai vorbindu-se despre niște concepte de ultimă oră din domeniul informaticii, ei chiar cred că stăpânesc tehnologiile domeniului respectiv și au la degetul lor cel mic cunoștințele de a dezvolta aplicații informatice extrem de moderne. În realitate, proștii oferă soluții:
- proaste,
- incomplete,
- primitive,
- întortocheate,
- absurde.

Dacă accesăm o aplicație oarecare, ar trebui să ne descurcăm din prima în ea și dacă acest lucru se întâmplă, înseamnă că a fost proiectată și realizată de un informatician meseriaș. Dacă aplicația nu ne dă posibilitatea să ne rezolvăm problema din prima sau, cel mult din a doua încercare, a fost proiectată, realizată și implementată de niște ageamii. Există o caracteristică numită continuitate și informaticienii adevărați țin seama de ea, iar noi care am mai folosit aplicații informatice similare, vom ști să ne descurcă, căci această continuitate înseamnă că lucrurile similare au soluții similare și vom folosi cunoștințele acumulate de la alte aplicații să accesăm resursele noii aplicații, fără nicio dificultate. Continuitatea înseamnă să existe aceleași cuvinte pentru aceleași funcții și funcțiile să aibă butoane poziționate la fel, așa cum sunt la aplicațiile deja existente.

(17 iulie 20240

Singurul politician valabil: Leon DĂNILĂ

Marele neurochirurg Leon DĂNILĂ este în opinia mea singurul politician care merita voturile cetățenilor. Leon DĂNILĂ a dovedit că este un specialist de înaltă clasă, iar numărul imens de operații pe creier care i-au reușit îl recomandă ca pe un om de mare performană, un neurochirurg de nota 10(zece). În opinia mea, un om care este de nota 10(zaece) în profesia lui, va avea capacitatea să ofere soluții de nota 10(zece) și în politică.

Leon DĂNILĂ a fost senator al României în legislatura 2016 - 2000, dar înconjurat de oameni mediocrii, căci Leon DĂNILĂ era o floare rarisimă în parlament, nu a avut posibilitatea de a impuse soluții remarcabile de nota 10(zece) după capacitatea sa, vocea lui fiind acoperită de cei din jurul său, care nici pe departe nu aveau anvergura realizărilor sale profesionale.

Dacă are cineva curiozitatea să vadă care este statutul profesional al politicienilor din ziua de azi se va îngrozi, pentru că studiile lor sunt foarte subțiri, activitatea lor profesională care să-i recomande pentru studiile finalizate este ca și absentă. Neavând carieră profesională autentică, definită prin soluții de nota 9(nouă) sau de nota 10(zece), nici ca politicieni nu vor fi în stare să ofere soluții de calitate superioară. Un nene care n-a dat cu sapa niciodată, ca politician, va fi ridicol când va încerca să o învețe pe o lele de la țară să dea cu sapa în lanul de porumb, când va dori să arate cât de viteaz este el. Am avut un ministru la agricultură, dar mass-media care nu vrea profesioniști, l-a pus la zid, că un profesionist nu oferă spectacol, iar ratingul se face din soluțiile mediocre, oferite de oameni politici mediocre. Cine seamnă mediocritate, culege soluții mediocre, care în final înseamnă lipsa autostrăzii Comarnic-Brașov, lipsa spitalelor regionale, viață grea și lipsa de progrese sociale.

Sunt sigur că dacă în parlament s-ar găsi 85% de persoane de talia lui Leon DĂNILĂ, adcă funcționarii din parlament ar fi tot de talia lui Leon DĂNILĂ, ceea ce parlamentul ar livra, ar fi numai legi de calitate, pe care nimeni n-ar mai trebui să le amendeze la câteva luni de la promulgare sau să le proroge cândva.

(15 decembrie 2023)

Oameni care mi-au influențat viața

Am cunoscut de-a lungul timpului foarte mulți oameni. Foarte puțini dintre ei mi-au influențat viața. S-a întâmplat ca mulți să nu-mi influențeze viața pentru că:

- nu am stat mult timp în jurul lor,

- nu aveau capacitatea de a mă influența,

- aveau limite pe care nu le depășeau,

- eu doream un anumit lucru, ei ofereau altceva,

- comunicarea noastră era deficitară,

- calitățile lor erau altele decât aveam eu nevoie,

- atitudinea lor era incompatibilă față de mine,

- trecutul lor mă depărta și ridica bariere,

- nu-mi plac oamenii care nu sunt fermi,

- eu aveam nevoie de exemple, nu de vorbe,

- mie îmi plac oamenii care fac, nu vorbele lor,

- aveam nevoie să învăț, nu să fiu apostrofat.

În viață am căutat oamenii care să-mi fie modele, astfel ca și eu să devin acea persoană care are o evoluție pozitivă, care să fie definită și lumea să spună că eu sunt un individ destul de bun și de încredere, încât să fie respectat pentru ceea ce este. Oamenii care mi-au influențat viața m-au învățat:

- să gândesc,

- să acționez,

- să mă poziționez,

- să evaluez,

- să vorbesc,

- să ierarhizez,

- să evit,

- să lucrez,

- să judec.

Cred că am învățat de la oamenii mai în vârstă decât mine, oameni cu experiență vastă, dar și de la persoane mai tinere decât mine sau chiar mult mai tinere decât mine, care stăpâneau niște domenii foarte bine și care m-au ajutat să-mi rezolv problemele.

oamenii care mi-au influențat viața sunt oameni în preajma cărora am stat mai mult timp, de la care am învățat multe și de la care am înțeles rațiunile din care trebuie să acționez într-un anume fel pentru a rezolva o problemă, astfel încât soluția să fie apreciată de toată lumea ca fiind soluția cea mai bună sau în cel mai rău caz, soluția pe care foarte mulți o agrează totuși, chiar dacă alta era soluția cea mai bună.


(11 noiembrie 2023)

Berto, cum e cu cele 3 alternative?

Oricine are curiozitatea de a deschide un dicționar explicativ la cuvântul alternativă, va constata că acolo se vorbește de două posibilități. Deci când zicem alternative, ne gândim la două soluții, la două variante și atât. Mulți, ca să pară interesanți vorbesc despre trei alternative sau vorbesc despre mai multe alternative. Ei greșesc, pentru că alternative sunt doar două și atât. În data de 3 noiembrie 2023, la ora 11:50 la o emisiune pe Antena 3, Berta POPESCU, care bănuiesc că-și zice jurnalistă, m-a pisat cu trei alternative de credeam că nu este adevărat. Ea avea și scris pe niște slide-uri despre trei alternative, ceea ce înseamnă că în redacție nu este ea singura ignorantă, ci există o cohortă de ignoranți.

Sunt prea dese erorile pe care le fac așa-zișii jurnaliști care se vede treaba că nu au cultură, din moment ce vocabularul lor este sărac și au fracturi grave în construcțiile de conținut. 

Să le fie de bine!


(06 noiembrie 2023) 

Compromiterea consultanței la români

Peste tot în lume, cei care acordă consultanță sunt specialiști cu:
- înaltă calificare,
- vastă experiență,
- eficiență recunoscută.

la noi, persoanele care nu și-au găsit niciun rost și niciun loc, se apucă să dea consultanță. După absolvirea unui curs de scurtă durată, fără a avea experiență practică, fără a avea înaltă calificare și fără a-și fi demonstrat notorietate, ci au învățat doar niște poezii de din afară pe care le recită celor care vor să-i asculte, se autointitulează consultanți de diferite feluri, precum consultanți financiari, consultanți motivaționali, consultanți în psihologie și tot așa.

Fiecare dintre noi are o problemă. Și firmele mari sau firmele mici au probleme. Când cineva are o problemă grea, merge la un consultant de specialitate, acesta se convinge că a înțeles problema și oferă mai multe variante de soluții, dintre care o alege pe cea mai potrivită și cel cu problema trece la soluționarea problemei pe baza a ceea ce a primit de la consultant. Evident, procedând exact cum i s-a spus, problema se rezolvă. Consultantu a dovedit că știe să rezolve probleme, iar cel cu problema trebuie să se felicite că a apelat la consultantul potrivit care l-a ajutat să rezolve problema. Consultantul nu lucrează gratis, ci pe bani foarte mulți. Nu trebuie să ne mire câtuși de puțin că în occident o oră de consultanță depășește 5.000 de euro către firma de consultanță, iar salariul unui consultant este astronomic, pentru că un consultant nu este oricine, este un specialist adevărat, cu notorietate, care știe să rezolve probleme oferind soluții foarte bune și toate costă foarte mult.

La noi, nefiind ceea ce este peste tot, ci o abordare mioritică, evident este compromisă consultanța din moment ce consultanții sunt persoane care nu prea au legătură cu specializările și cu eficiența.



(25 august 2023)

CIOLACULE, schimbă-le managementul trântorilor!

Acum câțiva ani, un individ de la stabilimentul care se ocupa cu autostrăzile, îmi explica el mie cum nu se construiesc pe meleagurile mioritice autostrăzi, pentru că nu sunt condiții, deși eu am văzut autostrăzi în Polonia, în Suedia, în Finlanda și în Norvegia, unde clima este mai aspră decât la noi.

Când am solicitat tot așa, acum câțiva ani o mică soluție la o problemă simplă, am primit o pagină, pe care o mai am încă, în care mi se dădeau vreo cinci argumente din care ei nu-mi ofereau soluție și misiva era semnat de vreo șapte indivizi, dintre care unul se mai semna și cu titlul de doctor inginer.

Pe mine nu mă interesează să nu se rezolve problema, căci 1.000 de argumente din care să nu mi se rezolve o problemă îmi găsește un țânc de cinci anișori, fără să fie plătit cu salarii babane ca toți cei care m-au dezamăgit pentru cât de incompetenți, comozi și rău voitori sunt.

În acest context, Marcel CIOLACU are posibilitatea să le schimbe managementul hoardelor de trântori care populează structurile organizațiilor bugetare.

Fiecare bugetar trebuie să aibă o fișă a postului cu 10 activități de care răspunde doar el și nu altcineva.

salariul fiecărui bugetar trebuie să depindă strict de activitățile pe care le-a început și pe care le-a dus la bun sfârșit, cu proces verbal de recepție a calității, cu încadrarea în termene și în costuri. Nicio scuză, niciun argument de ne-efectuare nu trebuie acceptat, nici chiar invocarea forței majore, dacă aceasta nu este o pandemie, un cutremur, un taifun sau alt cataclism.

Trebuie stabilite clar sancțiunile care rup lanțul pilelor, rubedeniilor și a altor interese oculte, căci nu mai trebuie să vorbim decât de acțiuni, de calitate, de competență, de profesionalism și de soluții.

Noul management pe care Marcel CIOLACU trebuie să-l implementeze  se va baza pe cooperare, pe comunicare, pe coordonare  și pe responsabilizarea fiecărui individ, din moment ce sarcina are un singur executant. Noul management trebuie să schimbe radical gândirea celor care activează într-o structură în care principala resursă provine de la bugetul de stat. Există un plan de îndeplinit. Există sarcini pe echipe. Există sarcini pe individ. Totul se cuantifică. Nu există nimic la grămadă, deci se va ști exact fiecare cât a lucrat și calitatea muncii, fie că e muncă de teren, muncă fizică, fie că este muncă de birou, care presupune decizii și lucru cu informație. Management înseamnă:

- a gândi,

- a prevedea,

- a planifica,

- a urmări,

- ierarhiza,

- a corecta.

Management nu înseamnă a argumenta de ce nu au fost respectate termenele, de ce au fost depășite cheltuielile, de ce nu s-a executat o lucrare, căci salariul este plătit pentru activităîți realizate, nu pentru scuze, oricât de argumentate ar fi ele. Noul management este managementul acțiunii, al calității, al onoarei și al eficienței, ceea ce presupune o schimbare la 180 de grade.

(30 iulie 2023)

În loc de bani gratis din PNRR, taxe și impozite

Prin Planul Național de Redresare și Reziliență - PNRR au fost prevăzute reforme clare, cu obiective, etape, termene și sume alocate condiționat de implementarea respectivelor reforme. Inițial toată lumea a fost entuziasmată de banii din PNRR și s-a crezut că implementarea reformelor va fi floare la ureche.

Realitatea a arătat cu totul altceva. Nimeni nu dă bani pe jumătăți de măsură. Reformele, ori sunt făcute integral și se primesc banii, ori sunt făcute de ochii lelii și nu se primește nimic. Se vede treaba că la București nu ns-a înțeles prea mare lucru, din moment ce reformele bat pasul pe loc, iar banii întârzie să vină sau probabil nu vor veni niciodată.

În loc să se treacă la acele reforme înscrise din PNRR, se fac tot felul de cârpeli și banii nu vin. Mă refer la reformarea pensiilor speciale, problemă care trebuia să aibă soluție deja, dar nu are, căci nimeni nu a găsit acea soluție inteligentă, deși ea există, fără a fi vorba de a merge pe tăierea acelor pensii sau pe impozitarea lor. Soluțiile cu tăierea și cu impozitarea sunt neconstituționale. Altă soluție există, dar nimeni nu o ia în considerare, deși este unica soluție.

Banii din PNRR nu vin.

Pentru a acoperii cheltuielile planificate în buget, dar fără banii europeni, care sunt bani gratis, guvernul care a amânat nepermis de mult realizarea și implementarea de reforme, a trecut la majorări de taxe și impozite, la introducerea de noi taxe și impozite, aplicând proverbul că boul care trage la jug, tot îl ăla lovești, pentru că îl ai în față, este la dispoziție, deși există soluția cu achiziționarea unui tractor și a unui plug de fier cu multe lame de brăzdat pământul, care oferă un randament de 100 de ori mai bun decât a folosi un plug tras de un bou înjugat.

Mulți au uitat de Nodul Gordian și de soluționarea problemei lui, soluționare rapidă, lejeră, care doar se așteaptă translatată și la reformele înscrise în PNRR. Ceea ce mă miră pe mine este veselia cu care se vorbește de economiile pe care guvernul le face la consultanță, de parcă specialiștii care dau consultanță sunt niște milogi la capul podului. Trebuie să se știe clar că dacă pentru consultanța la soluționarea problemei prețul este de 20.000.000 euro și tu vrei să plătești 2.000.000 de euro, adică de 10 ori mai puțin, vei primi o soluție nu de 10 ori mai proastă, dar vei primi o soluție de 3 ori mai proastă, căci cei care ți-o oferă nu sunt specialiștii în consultanță cei mai buni, ci unii de mâna a IV-a sau a V-a, iar raportul dintre soluția lor și cea mai bună soluție este de 100 de ori, adică soluția lor este de 100 de ori mai proastă.

Partea proastă este că dacă un șurub îl vedem, o mămăligă o vedem, consultanța nu se vede și de aceea nu este apreciată, dar fără consultanță soluțiile la toate problemele vor fi cu mult mai slabe și costurile vor fi cu mult mai mari, căci ne scumpim la tărâțe și ne ieftinim la mălai, vorba proverbului.

(26 iulie 2023)

#REZIST: responsabilizarea

Fiecare dintre noi a solicitat rezolvarea unei probleme și fiecare dintre noi am primit un răspuns în scris din care ni se spunea toate articolele de lege din care rezulta că problema noastră nu se rezolvă. Ca lucrurile să fie și mai exacte, scrisoarea pe care o primim este lungă, monotonă și semnată de nenumărate persoane, iar ultimul care o semnează este chiar șeful instituție. Aparent, lucrurile sunt corecte. Numai că nu știu de ce sunt plătiți oameni să nu rezolve probleme, căci acele texte stupide care argumentează cu articole de lege din care nu mi se soluționează problema, pe mine nu mă interesează. Eu am o problemă și vreau rezolvarea ei, scurt pe doi. Orice altă abordare este pierdere de timp.

Lipsa de responsabilizare este cauza acestei stări de fapt. Se vorbește de competențe, dar nu se spune că a fi competent înseamnă a rezolva, adică nu să ai competența să rezolvi, ci să rezolvi. Un om competent rezolvă, nu se întreabă dacă are competența de a rezolva. Numai persoanele cu un IQ de sub 20 confundă competența ca meseriaș care este în stare să facă diferite activități cu dreptul de a face o serie de activități, drept câștigat în momentul în care a finalizat cu obținerea unei diplome, o formă de instruire.

Ceea ce vedem acum în legătură cu azilurile groazei este expresia unei arhitecturi absolut eronate, care a pus bazele unei construcții îmbibate cu ineficiență, care aure în structură persoane cu funcții ambigue, care nu sunt puse să soluționeze probleme, ci să găsească argumente care să justifice că problema nu o rezolvă ei, deși salariile lor sunt pentru a rezolva probleme, nu pentru a găsi argumente că nu se rezolvă, așa cum se întâmplă peste tot în ziua de azi.

(07 iulie 2023)

14.000 din 300.000

Vineri 09 iunie 2023 un număr de 14.000 de cadre didactice au mărșăluit prin capitală. Sunt 300.000 de cadre didactice și cei 14.000 câți au demonstrat vineri reprezintă 4,66% din numărul cadrelor didactice. Mai pe românește spus, sindicatele anchilozate într-o lume a lor, nu lumea cadrelor didactice aduse la exasperare, au dovedit cât de slabe sunt. Cu 14.000 de inși pe stradă nimeni nu te ia în serios. Cu 150.000, cu 200.000 sau cu 250.000 de inși în stradă, cu totul altfel stau lucrurile.

Nu mă apuc acum să analizez cine sunt liderii de sindicat din educație.

În primul rând, sunt prea multe sindicate în educație.

În al doilea rând, președinții de sindicate sunt ruginiți.
În al treilea rând, sindicatele nu au capacitatea de a face mobilizări de mase largi de membri.
În al patrulea rând, nu s-a văzut fermitatea sindicatelor care operează cu firimituri.
În al cincilea rând, lipsa de strategie se traduce prin lipsa de unitate de acțiune a greviștilor.

În al șaselea rând, greviștii nu au avut sprijinul maselor largi de oameni din societate, căci momentul ales nu a fost potrivit. În opinia mea, sindicatele din educație trebuiau să parcurgă pașii până la hgrevă și în ziua grevei, trebuiau să fie în Piața Victoriei 250.000 - 300.000 de cadre didactice și în secunda a doua, guvernanții ar fi găsit soluția, nu praf în ochi și nici improvizații. E vina sindicatelor care nu au gestionat cum trebuie fenomenul și au atras ironii crunte din societate și enervarea miilor de tineri care au muncit un an ca să încheie cicluri de educație și s-au văzut dați la o parte ca niște cantități neînsemnate.

Legea educației trebuie să prevadă cum se finalizează studiile în cazuri de forță majoră, de calamitate, de pandemie, de grevă pe durată nelimitată, ca bieții elevi să nu mai fie laîndemâna nimănui.


(11 iunie 2023)

Doar în opoziție sunt deștepții!

Televiziunile oferă ocazii politicienilor din opoziție posibilitatea de a vorbi. Și ca orice politician, cei care apar la televizor, vin să ofere soluții de-a dreptul miraculoase tuturor problemelor cu care noi ne confruntăm.
Politicienii din opoziție au soluția genială pentru reglementarea prețului la energie.
Politicienii din opoziție au soluția genială pentru  elaborarea unui sistem de pensii sustenabil.
Politicienii din opoziție au soluția genială  cum să-i facă fericiți pe români.
Politicienii din opoziție au soluția genială pentru ce trebuie făcut pentru agricultura mioritică.
Politicienii din opoziție au soluția genială pentru  mărirea salariului minim pe economie.

Nu înțeleg cum se deșteaptă politicianul român când ajunge în opoziție, căci când a fost la putere a spus numai prostii și a luat numai decizii submediocre, care au însemnat risipă, ineficiență și pierdere de timp.

Dacă avem exemplele de premieri care nu au fost în stare de nimic, dar care vin acum pe la emisiuni Tv și dau interviuri, oferă argumente la tot ceea ce ei trebuiau să facă și nu au făcut, spunând că alții sunt de vină, dar pentru noi provocări, vin cu soluții extrem de atractive și nerealiste în același timp, care frizează populismul cel mai grobian, doar din dorința de a estompa contrastul dintre nerealizările și aroganța din vremurile când se aflau la butoane și lăsau timpul să treacă pe lângă ei prin puzderia de indecizii care i-au caracterizat. Dacă ar avea doar un gram de onoare, ar trebui să meargă în codru și să culeagă ghindă, să uite lumea de ei și să lase pe alții să se ocupe de ceea ce se impune zi de zi pentru poporul nefericit.

Eu știu o treabă: un individ care mi-a arătat că nu se pricepe în a da soluții la 20 de probleme, nu se va pricepe nici să dea soluții la a XXI-a problemă, nici la a XXII-a problemă, nici la oricare altă problemă care va urma. Dacă trăncănește când este în opoziție și vrea să-mi arate cât de măreț este, nu-mi rămâne decât să mă scarpin în c-r când face pe deșteptul la televizor.


(06 noiembrie 2022)

Recensământul inutil

Acum există:
- baze de date,
- tehnologii pentru baze de date de foarte mari dimensiuni,
- suficiente baze de date interconectate,
care țin evidența populației, a locuințelor și a animalelor din gospodăriile populației. Recensămintele erau utile acum 200 de ani când nu existau nici baze de date și nici tehnologiile de azi de a avea o imagine clară asupra populației și a altor elemente care sunt necesare pentru decidenții politici care definesc strategii legate de poziționările demografice pe termen mediu și lung.
Consider că nu există argumente solide ca acum în anul 2022 în loc să fie puse la punct bazele de adte naționale, se umblă cu surogate care nu duc la nimic, pentru că din recensământul anterior, nici după 10 ani nu se știa numărul persoanelor cu drept de vot din Ro.

Există acum o aplicație de recensământ 2022 interesantă, dar neadaptată cerințelor de a realiza interfețe orientate spre cetățean, căci textele sunt extrem de lungi și cu terminologie de statistică, de parcă tot păoporul e obligat să știe statistică. În plus, multe din elementele de acolo trebuiau extrase de la fisc sau de la alte baze de date, căci fiscul are toate elementele legate de case și terenuri. Deci, se dovedește că nu sunt baze de date interconectate sau nu se vrea interconectarea lor.

(09 aprilie 2022)

Cine dă consultanță la PNRR dacă noi nu avem consultanți?

Consultantul este un om special. 
Consultantul este un om cu vastă experiență profesională.
Consultantul este un om cu rezultate de excepție verificate de practică.
Consultantul este un om super-specializat.
Consultantul este un om pe care să te bazezi în meseria lui.
Consultantul este creierul unei echipe de profesioniști.
Consultantul este un om cu capacitatea de a da soluții excepționale problemelor din domeniul său.
Consultantul este un omul în fața căruia îți scoți pălăria pentru cât de bun meseriaș este.
Consultantul este un om care diagnostichează și dă și tratamentul.
Consultantul este un om care oferă certitudinea că tot ceea ce propune este ceea ce trebuie.
Dacă așa stau lucrurile, este evident că noi nu avem consultanți pe niciun domeniu, deci banii de consultanță îi vor lua alții, care au profesioniști pe domeniile înscrise în PNNR. Nu are cum să fie consultant X din PNL sau Y din USR zau Z din PSD căci în afară de a fi doar niște lingăi mediocrii care nu știu pe ce lume se află și habar nu au de vreo meserie, nu se califică prin altceva. Să ne amintim că așa-zișii profesioniști mioritici nu au fost în stare să ofere un proiect de spital regional sau municipal care să fie avizat de Comisie? Să ne aducem aminte că profesioniștii lu'pește prăjit au construit acel pod pe sub care nu trecea locomotiva? Să nu uităm că vreo 10 Km de metrou s-au construit în 20 de ani, când alții l-ar fi făcut într-un an, pe motiv de profesionaliști de c-c-t.

(31 martie 2022)

Doctoratul ca învățământ de masă

Așa cum fiecare dintre noi purtăm pe dedesubt chiloți, tanga, budigăi, izmene, pamperși, slip sau alte asemenea, tot așa fiecare vrea să-și atârne pe peretele de la closet o diplomă de doctor în ceva acolo, n-are importanță, numai diplomă de doctor să fie.
După anul 2000 doctoratul a fost considerat ca învățământ de masă și s-a dat drumul la:
- creșterea numărului de conducători de doctorat,
- relaxarea condițiilor de admitere la doctorat,
- lejeritatea derulării stagiului doctoral,
- explozia domeniilor de doctorat,
- înmulțirea școlilor doctorale,
- torente de susțineri de teze de doctorat.
Este bine ca într-o țară cu 40% analfabetism, restul de 60% să fie doctori în ceva și dintre aceștia 50% să fie analfabeți funcționali în sensul că au diplomă de doctor fără a profesa o secundă în domeniul pentru care și-au căpătat supra-calificarea. A apărut fenomenul de inflație a tezelor de doctorat, chiar dacă s-au înăsprit condițiile legate de originalitatea conținutului științific al tezelor. O analiză onestă a fenomenului PhD ar trebui să aducă o serie de condiționări care să facă din stagiile doctorale chiar trepte ale perfecționării maxime din punct de vedere al calificării și să determine atingerea acelui nivel calitativ care să redea titlului de doctor exact valoarea pe care acesta trebuie s-o aibă, eliminându-se aspectele caricaturale care au condus la decăderea conceptului ca atare.

Doctoratul nu a fost cândva și nici în viitorul apropiat nu mai trebuie să fie învățământ de masă, lucru care se rezolvă extrem de simplu, prin:

- limitarea numărului de conducători de doctorat,

- restricționarea existenței școlilor doctorale,

- reducerea numărului de locuri la admitere,

- restructurarea stagiului de doctorat,

- introducerea de condiționări la admitere.

Așa cum la teatrul de opera și balet pe poziția de balerin nu se acceptă o persoană care nu are abilități fizice, dar nici pe post de tenor nu se acceptă cineva fără ureche muzicală și fără voce, tot așa trebuie să existe criterii foarte clare de selecție a celor care devin doctoranzi, pentru a reduce rata celor care nu finalizează prin susținerea tezei de doctorat a stagiului și sunt exmatriculați.


(17 octombrie 2021)

Cercetarea științifică

    Europa stă foarte rău lșa capitolul. cercetare științifică pentru că prin proiectul Bologna nu a făcut altceva decât să distrugă baza de la care pornește orice cercetare științifică. Cercetarea științifică prsupune:

- personal supra calificat,

- oameni pasionați de muncă,

- putere de documentare,

- inteligență reală,

- criterii de selecție,

- ierarhii bazate pe valoare,

- competiție corectă.

Niciuna dintre aceste cerințe nu este stimulată în țările UE, unde doctoratul a devenit un fel de kk-pak, iar plagiatul se practică până la nivel de șef de stat, pentru miniștri fiind ceva de-a dreptul banal. Dovada clară este dată de vaccinul care să-i imunizeze pe oameni de SARS COV 2 care în Europa este un produs de generația a III-a în timp ce în Statele Unite vaccinul folosește teorii ale generației a V-a.

    Mă apucă jalea să-i văd pe politicienii noștri cu câtă emfază vorbesc despre proiectele de cercetare științifică, știut fiind faptul că acele celebre FP7 nu sunt accesibile cercetătorilor de pe Dânbovița decât sub forma unor firimituri nesemnificative.

    În niciun caz nu se va vorbi de cercetare științifică bazăată pe structurile comuniste din anii '70, cu acele idei ale megalomaniei concentraționiste unde spionajul tehnic era sursa clasică de inspirație mioritică. Nici acum cercetarea științifică nu are bază de dezvoltare din moment ce finanțarea ei este la niveluri de-a dreptul ridicole, iar intelighenția academică supraviețuiește din grămezi-grămezi de seminarii și de cursuri în plata cu ora, pentru cercetare fiind alocate zero ore în realitate, căci documentarea este pentru orele de curs șide seminar nicidecum pentru derularea de cicluri de cercetare.

    Dacă mâine s-ar produce o reformă în educație și s-ar dori ca o parte din formarea forței de muncă să fie orientată spre cercetare, abia peste 20 sau 30 de ani se vor vedea rezultatele, căci ceea ce face acum sistemul de educație din țările UE este numai dedicat scoaterii unor executanți pe bază de proceduri cu activități în corporații unde diviziunea muncii are caracter industrial, orientat spre satisfacerea cerințelor cetățenilor de la care vin marile profituri care sunt expatriate.

    Aș vrea să se cunoască exemplul nefericit al Școlii de literatură din anii de început ai comunismului, când scriitori consacrați căutau să-i învețe pe tineri să scrie literatură militantă. Experimentul a eșuat lamentabil căci talentul nu se învață. Tot așa este și în cercetarea științifică, unde originalitatea soluțiilor are fundamente extrem de diverse, necunoscute nouă, iar cine crede că a fi cercetător înseamnă doar un birou și un salariu, face o mare eroare, căci cercetarea științifică înseamnă probleme noi și soluții noi, originale, eficiente la acele probleme, nimic mai mult, nimic mai puțin.

    Are cineva curajul să ia proiectele de cercetare finanțate din banii UE și să vadă câte din ele sunt continuate după 5 ani, după 10 ani? Eu cred că nu.

(03 aprilie 2021)

Soluțiile mediocre

La tot pasul mediocrii îşi pun amprenta prin ceea ce fac. Se vede de la o poştă soluţia dată de fiecare mediocru pentru că acesta:

- nu aplică proceduri pentru că nu învaţă proceduri,

- crede că ştie tot că s-a născut atoateştiutor,

- este inventiv şi oricărei probele dă soluţia lui originală,

- consideră că tot ceea ce el face este foarte bine,

- nu acceptă să fie evaluat de alţii şi soluţiile proaste criticate.

Soluţiile mediocre, date de oamenii mediocrii au imaginea unor improvizaţii de moment, sunt fără valoare, nefireşti, de departe sunt costisitoare, nefiabile şi de neacceptat în condiţiile unei minime exigenţe. Întotdeauna acel merge şi aşa este înlocuit de afirmaţii categorice de mulţumire exprimată zgomotos, cu gewsturi ample în aşteptarea laudelor, care nu încetează să vină tot din partea unor tovarăţi de-ai lor, la fel de mediocrii.

(18 aprilie 2018)

Comanda socială

Este o mare șmecherie treaba asta cu comanda socială. Când cineva vrea să-și rezolve o probleă de tot rahatul invocă chestia cu comanda socială. Acum penalii s-au înscris în cursă pentr primării nu că pohta ce-o pohtesc îi îndeamnă, ci că poporul ce-o cere.

Îmi aduc aminte de un corifeu al macroeconomiei cum venea la rectorul ASE cu tot felul de înscrisuri semnate de tot felul de institute de cercetare din care rezulta că elucubrațiile sale musai trebuie să se afle în planuri de învățământ, pentru că există comandă socială. Lucrurile sunt foarte simple în legătura cu comanda socială și anume:

• cine are nevoie de ceva, vine, cere, plătește și primește;
• nu există purtător de cuvânt sau intermediari, ci profitori;
• un proiect presupune manager și managerul aduce finanțarea;
• faptele sunt mai presus de intenții subiective.

rezultă cu claritate că treaba cu comanda socială este un text. ceea ce este comandă socială nu stă într-o ideie a unui individ. este ceva acre plutește în aer, este o problemă care presează și trebuie rezolvată. orice altceva este intenție personală, ambiția cuiva și în niciun caz comandă socială, mai ales dacă vine din partea unui fomist sau respectivul este exponentul unor interese care se văd cu ochiul liber. Sunt sătul să tot aud conceptul de comandă socială ori de câte ori un individ îșă dorește rezolvată problema lui personală fără a avea o susținere reală de niciunde.

(24 aprilie 2016)

Discuția directă candidat - alegător în ASE

Funcția de rector al Academiei de Studii Economice este pusă în joc de a doua zi de la numirea în mandat a noului ales. Cine își propune ca peste patru ani să candideze, încă din acea primă zi trebuie să înceapă să construiască. În acest sens, viitorul candidat trebuie să aibă grijă:
- cum vorbește colegilor;
- ce propuneri face spre a nu aduce prejudicii intereselor colegilor;
- cum se poziționează în mediul virtual;
- să identifice problemele publice și să exprime poziționări foarte clare;
- să se remarce prin inițiative apreciate de toată lumea;
- să nu se depărteze de idealurile comunității în care activează;
- să nu dea dovadă de lăcomie, trufie, avariție, poziții discreționare;
- să nu vorbească de sus nimănui și mai ales celor care l-au ales sau îl vor alege;
- să ajute, nu să impună restricții artificiale celor din jur;
- să găsească la cei din jur calități nu defecte pe care să le reproșeze permanent.
Se dezvoltă în mintea celor ce doresc să devină candidați peste patru ani un proiect, acela de a concentra toate eforturile pentru a se defini ca viitor rector, acel candidat valabil.
Relația unui profesor care privește cu atenție derularea proiectului cu cei din jur se realizează printr-un dialog permanent cu colegii. Este vorba de dialogul cu:
- colegii de departament în fiecare zi, în secretariat, în cabinet, pe hol, oriunde merge zi de zi;
- cu colegii din facultate cu toate prilejurile ce se ivesc, în ședințe, la manifestări științifice;
- cu colegii din ASE, în orice moment, oriunde se află și cu orice prilej.
Un salut colegial, o întindere a mâinii, un salut respectuos, două vorbe, o întrebare politicoasă, un sprijin într-un moment decisiv, toate au menirea de a defini pe viitorul candidat ca pe acel om providențial gata să ia în piept marile probleme.
A fi popular este una, a fi ostentativ apropiat de mase este altceva. Supără foarte tare pe toată lumea:
- aparițiile publice în colectivități restrânse a celor care vin să se facă auziți;
- modul ostentativ cu care o persoană abordează în campanie, dacă niciodată n-a făcut așa ceva;
- amabilitatea forțată pe durata campaniei, față de modul rezervat din merioadele anteriaore;
- mesajele cu conținut ortogonal față de tot ce se știa din afara campaniei.
Unul dintre rectorii de după 1996 a instituit politica ușii deschise, fără să însemne că la acel acbinet era puhoi de inși veniți să stea la taclale. La etajul întâi, acolo unde sunt cabinetele prorectorilor acestă politică a fost preluată parțial și numai o doamnă și un domn profesor și-au manifestat totala deschidere, soluționând instantaneu problemele. Doamna făcea acest lucru pentru că era și este o doamnă, iar domnul, făcea acest lucru pentru că experiența sa îndelungată îl învățase că numai rezolvând în favoarea solicitanților va fi în primul rând el mulțumit, prin mulțumirea celor din jur.
Contează mult și cine sunt cei care dau acces, adică secretarii sau secretarele. Nu doresc să descriu scene dintre cele mai hilare petrecute undeva între 1999 - 2003 cu secretare și prorectori care nu meritau nimic, deci nici să candideze. Cei care vin pe 26 februarie 2016 la vot, sunt sigur că au și ei în memorie scene și imagini interesante, iar ștampila fiecăruia se va așeza pe numele potrivit, pentru că nu-mi imaginez să vină cineva să glumească numai în cabină.
Proiectul de a deveni candidat, definit, așa cum am arătat a dpua zi de incepere a mandatului noului ales, dacă este construit corect și mai ales dacă este urmărit pas cu pas, va duce la succes în mod garantat. Știu că unul dintre candidați a definit un astfel de proiect și l-a urmărit constant. Cu siguranță ca va și câștiga poziția de rector. Fiecare dintre cei cinci candidați dacă își fac o corectă autoevaluare vor stabili cu exactitate care a fost momentul de start al proiectului său de a deveni rector. Știu că prin anul 2008 un profesor făcea calcule și estima că acum în 2016 șansele sale sunt maxime. N-a fost să fie pentru că. Cei cinci candidați, cel mai omogen grup de competitori se diferențiază tocmai prin modul în care și-au definit și urmărit proiectul. Să nu se uite că intrarea și ieșirea din rețelele de socializare sunt acțiuni nefaste. În rețeaua de socializare se intră. Cel care intră, iese și reintră, mai bine se abține. Prieteniile nu se reconsideră. Ele există sau se pierd pe vecie. În rețelele de socializare au loc discuții pe privat candidat - alegător, dacă toată lumea își dorește așa ceva. Punct.

(23 februarie 2016)