Robert NEGOIȚĂ, îți place?

Nu știu a cui a fost ideea de a crea sistemul de stocare temporară a gunoaielor în subteran, dar acolom unde oamenii au grave carențe de a sorta gunoaie și de a le stoca, sistemul deja scârțâie. Dovadă stau mormanele de gunoaie care zac pe lângă acele componente ale sistemului de stocare. Oamenii vin cu gunoaiele, le lasă afară, deși doar prin apăsarea cu piciorul a unei pedale ar avea posibilitatea să le arunce chiar în tomberonul de depozitare subteran. Trecerea de la ghena de gunoaie de la etajul unde stă omul, la sistemul de stocare a gunoaielor departe de bloc, înseamnă un salt pe care mulți nu sunt dispuși să-l facă. Numai așa se explică situația deloc plăcută a punctelor stradale de colectare responsabilă a gunoaielor.

Robert NEGOIȚĂ, îți place?

(14 iunie 2026)

5 sfaturi utile cum să-ți crești copiii

Mulți părinți fac greșeli în cascadă atunci când își cresc copiii pentru că:
- îi supra-apreciază,
- exagerează în a le cere ceea ce ei nu au făcut,
- se oglidesc prin copiii lor,
- sunt orbiți de iubirea exagerată de părinte,
- nu ascultă de nimeni și de nimic,
- cred că dețin adevărul despre geniul odraslelor,
- fac orice pentru a-și vedea odrasla pe primul loc, oriunde și oricând.

Este normal să ne vedem copiii ca fiind deosebiți, pentru că sunt copiii noștri, îi iubim, facem sacrificii pentru a-i crește și ne dorim instinctiv ca ei să aibă parte de tot ceea ce este mai bun pe această lume. Totuși, nu trebuie să facem greșeli care au costuri importante și care îi vor dirija pe copiii noștri pe căi greșite, lucru pe care niciun părinte nu-l dorește.

Sfatul nr. 1: nu te certa cu alți părinți, când copiii voștri se ceartă.

Sfatul nr. 2: nu-i înjura pe profesorii copilului tău de față cu el și nici altfel.

Sfatul nr. 3: consideră-i pe copiii tăi egali și un parteneri valabili de dialog în orice problemă.

Sfatul nr. 4: nu-ți confuza copilul, prin atitudini contradictorii cu celălalt părinte.

Sfatul nr. 5: spune-i doar adevăruri și nu-l pedepsi, recompensându-l cu daruri oricare ar fi acestea.

Mai sunt și altele de zis, dar important este ca părintele să dea dovadă de realism și să se asigure că odrasla lui devine un om independent, căci niciun părinte nu moștenește lumea și vine vremea când copilul, devenit adult, trebuie să se descurce 100% singur.

(12 octombrie 2025)

Ce înseamnă să fii needucat în vestiarul de la sala de fitness

Eu merg din 2005 foarte frecvent la sala de fitness și am toate cele necesare pentru a spune ce înseamnă a fi needucat în vestiarul de acolo.  Un nene este needucat în vestiarul de la sala de fitness atunci când:
- lasă ușile de la dulapurile de haine deschise vraiște și pleacă acasă,

- lasă peturi goale în mod neglijent pe unde apucă,

- vine de la duș cu apa târâș după el,

- aruncă hârtii pe jos ca la mă-sa acasă,

- aruncă încălțările neglijent pe unde apucă,

- sparge recipienți pe jos și nu se sinchisește de cioburi,

- ocupă o băncuță de schimb doar cu lucrurile lui,

- nu salută niciodată pe nimeni.

Sunt prea mulți în această situație și mă întreb dacă vreodată vom ajunge la acel nivel pe care-l au bărbații din alte țări, care la vestiare sunt extrem de atenți cum se comportă și de fiecare dată m-au făcut să-i apreciez pentru nivelul lor de educație, în condițiile în care acolo sunt mult mai multe facilități și ar fi mult mai multe situații în care să greșească, dar nu greșesc, pentru că educația lor de acasă este la acel nivel la care face ca totul să meargă ca uns și vestiarele să arate civilizat.


(21. septembrie 2025) 

Învățământul bazat pe logică și rațiune

Pe vremea mea nu existau rezumate la limba și literatura română. În mintea mea, rezumatele sunt cele mai stupide construcții ale minții omenești, bazate pe minciunile cele mai sfruntate, din moment ce în rezumate se spune ce a vrut să zică autorul operei literare, ca și cum autorul rezumatului ar fi stat de vorbă cu scriitorul și acesta i s-ar fi destăinuit lui ce și cum. Autorii rezumatelor, în loc să fie onești și să spună, în opinia mea, autorul cred că a vrut să spună cutare și cutare lucru, se lansează și-i atribuie scriitorului tot felul de gogomănii, care sunt de fapt presupuneri absurde al minților bolnave avide după bani, căci rezumatele sunt sursă de bani, nimic altceva.
Pe vremea mea, nu existau meditații decât pentru cei care dădeau admitere la medicină și la arhitectură, care veneau duminica la București să se mediteze cu profesori universitari care predau la respectivele facultăți, și acești elevi erau foarte puțini căci lumea era săracă și ambițiile nu-i dominau pe cei mediocri să acceadă la facultăți care le depășeau cu mult lungul nasului.

Pe vremea mea, citeai cartea, o povesteau și răspundeai la întrebări normale pe care profesoara ți le punea, care în niciun caz nu te forțau să dai interpretări aberante ca în rezumatele din ziua de azi, când bietul elev recită un text pe care l-a memorat, dar din care nu a înțeles nimic, elevul fiind transformat în analfabet funcțional.

Pe vremea mea, elevul știind definițiile lui sinus,  lui cosinus și că se lucrează cu triunghiul dreptunghic, elevul reușea să traverseze toată trigonometria, fără a memora formulele, așa cum se face acum, mai ales că bietul elev de azi știe totul o zi sau două, după acre uită ce a memorat.

Îmi aduc aminte că am freușit cu un calculator de buzunar să închid un acoperiș la o casă sofisticată, folosint formule de trigonometrie pe care le-am dedus din aproape în aproape, din ceea ce învățasem cu 15 de ani în urmă, folosind raționamente simple și construcții logice.

În clipa în care va dispare memorarea din învățământ și totul se va baza pe logică, rațiune și creativitate, vor dispare și analfabeții funcționali. Omul nu este robot, ci ființă rațională, cu logică și are capacitatea de a crea, capacitate pe acre sistemul educațional nu are dreptul să i-o anihileze. 



(17 septembrie 2025)

De ce avem atât de mulți analfabeți funcționali?

Se zice că în scumpa noastră patrie avem undeva la 42% analfabeți funcționali, adică 42 de indivizi dintr-o sută nu înțeleg ce citesc și cred că dacă eu nu terminam toată școala în 1970, mă număram și eu printre aceștia, pentru că școala de azi:

- se bazează 100% pe memorat,

- este plictisitoare și enervantă,

- are manuale lipsite de calitate,

- nu face educație, ci informează,

- este depășită tehnologic,

- reflectă degringolada din societate,

- este lipsită de modele semnificative,

- are un nivel de corupție prea ridicat,

- este lipsită de principii și valori autentice,

- folosește metode anti-didactice.

Așa cum stau lucrurile, analfabetismul funcțional nu trebuie căutat în copiii și tinerii care treg pragul școlii, ci în modul în care școala îi îndepărtează de ea, prin modul absurd în care se predă elevilor la clasă, se evaluează elevii și faptul că nu se trezește în elev dorința de auto-depășire prin învățare, căci a memora și a repeta ceea ce s-a memorat este fundamentul dezvoltării analfabetismului funcțional. Se predau rezumate la limba română și elevul trebuie să le memoreze. Un elev care știe să recite 50 de rezumate este analfabetul funcțional perfect. În ziua în care examenele se vor baza nu pe redarea de rezumate și de șabloane de probleme memorate, atunci va dispare și analfabetismul funcțional. 


(16 septembrie 2025)

Bullyingul la români

Îmi aduc aminte de replica din piesa O scrisoare pierdută a lui Ion Luca CARAGIALE :
Cațavencu: Ei bine! Ce zice soțietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem și noi faliții noștri?... Anglia-și are faliții săi, Franța-și are faliții săi, până și chiar Austria-și are faliții săi, în fine oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții săi (îngrașă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliții noștri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!...

În legea 221 din 18 noiembrie 2019 pentru bullying este definit conceptul astfel:

Acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale.

Bullyingul  există peste tot, căci prin natura sa omul este:

- răutăcios,

- invidios,

- vorbăreț,

- certăreț,

- bârfitor,

- violent,

- agresiv.

Societatea încearcă să reglementeze prin legi, prin norme, prin educație, raporturile dintre indivizi, astfel încât aceștia să conviețuiască în armonie, să fie toleranți, să vorbească și să se comporte civilizat, acceptând tacit diferențele dintre ei, în așa fel încât excesele verbale sau fizice să dispară complet.

Am dat citatul din piesa dramaturgului CARAGIALE nu pentru a arăta că musai și noi trebuie să introducem în vocabular bullyingul ca un moft, ci pentru a marca necesitatea conștientizării că societatea nu are cum să meargă înainte și să progreseze atunci când indivizii se cramponează de caracteristici neesențiale și derulează acțiuni care au rolul de a risipi resurse în loc de a canaliza acele resurse spre direcții care să ducă la dezvoltare, la echilibru și la armonie.

Acum în era digitalizării, oamenii trebuie să vadă dincolo de lucrurile evidente, să-și îndrepte atenția spre obiective care să le asigure bunăstarea, progresul și evoluția în direcțiile stabilite cu rigurozitate. Este adevărat că omul primește informația din lumea înconjurătoare prin cele cinci simțuri, dar existența computerului face ca structura informației să fie cu totul alta și modul de prelucrare să se schimbe radical, scara valorilor și toate celelalte ierarhizări legate de caracteristici precum frumos,  inteligent, puternic, priceput, cel mai bun, cel mai performant, să se schimbe dramatic, omul devenind cu totul altceva din moment ce dispune de un telefon mobil inteligent. Nici noi românii nu facem excepție și tehnologia ne duce, vrând-nevrând într-o anumită direcție, iar rețelele de socializare aduc acele schimbări în care chiar și bullyingul este implicat, ceea ce înseamnă că societatea trebuie să se adapteze rapid și să-și educe cetățenii să facă față noilor provocări pe care conținutul digital le generează.

(11 septembrie 2025)

Reguli de bune practici în sălile de GYM

Când se face un abonament la o sală de GYM, se face un contract prin care sala face și drege, iar clientul, la rândul lui derulează antrenamente. În mod normal, cel care pune la dispoziție sala, echipamente, vestiar, dușuri, saună, ar trebui să  indice și câteva obligații pentru client, respectiv, câteva obligații pentru managerul sălii. După ce am văzut eu pe la sălile de GYM, regulile de bune practici se referă la  unele aspecte precum:
- ocuparea unui post de lucru pentru a utiliza exclusiv telefonul mobil,
- folosirea simultană a mai multor posturi de lucru,
- repoziționarea ganterelor sau a discurilor pe stative după utilizare,
- lăsarea fără sarcină a echipamentelor,
- păstrarea curățeniei la postul de lucru,
- dezinfectarea echipamentului după utilizare,
- păstrarea liniștii pe timpul antrenamentului,
- folosirea dușului cu ușile închise,
- folosirea prosopului la ieșirea din duș,
- respectarea indicațiilor de utilizare a saunei.
Cei ce se ocupă de săli mai au și alte reguli și ar fi bine să-i atenționeze pe clienți, astfel încât ceea ce se întâmplă în sală să fie rezultatul unei colaborări civilizate între aceștia și cei ce se ocupă de buna funcționare a echipamentelor.

(09 septembrie 2025)

Greva profesorilor ca eveniment nefericit

Greva profesorilor și faptul că școala nu are deschidere festivă azi 08 septembrie 2025, sunt evenimente nefericite în istoria zbuciumată a poporului român. Faptul că bobocii din clasa zdero sau cei din clasa a I-a nu au parte de prima zi festivă de școală din viața lor este cel mai rău lucru care li se întâmplă.

Eu știam că există sindivate în învățământ, la metrou, la transportul în comun, la brutării și în câte și mai câte alte locuri. În opinia mea, era civilizat, moral și normal, ca sindicatele din educație să facă colaborări cu sindicatele din transporturi și azi, școala era școală, cu descidere festivă și tot tacâmul, iar cei din transporturi făceau o grevă și era mult mai eficient. Acum s-a văzut dezbinarea dintre sindicatele din educație, căci mesajele lor au fost contradictorii. Nici celelalte sindicate nu au mai mul talent, din moment ce nu s-au oferit să colaboreze și să tragă semnalul de alarmă ce trebuia tras deja. Câteva sute de profesori din fața guvernului, căci sindicatele din educație nu sunt în stare să aducă 30.000 de profesori din cei 300.000 de mii de profesori, nu au efectul scontat. 20.000 de transportator iar fi fost mult mai eficienți în Piața Victoriei cu TIR-urile lor la guvern și mesajul ar fi fost mult mai puternic, dar la sindicate ar fi fost creiere și colaborare, desigur, lucru imposibil din moment ce șefii de la sindicate sunt ruginiți și împietriți.



(08 septembrie 2025) 

Mimarea reformei

Orice reformă înseamnă ceva foarte profund, adică se fac schimbări la esența lucrurilor, dar acum asistăm la niște cosmetizări de fațadă pentru a salva niște aparențe. A face reformă în seamnă:
- a defini noi obiective,
- a desena noi structuri,
- a construi noi legăcuti între componente,
- a schimba mentalități,
- a face cu totul altceva.

În sistemul educațional s-a umblat la creșterea normei didactice, ceea ce înseamnă o măsură de ordin cantitativ, cum tot cantitativă este și reducerea b urselor la studenți și la elevi. Dacă se dorea o reformă în educație, trebuia să se definească un obiectiv, să zicem trecerea elevilor români în prima jumătate a clasamentului la testele PISA în următorii 10 ani. Acest obiectiv presupunea modificări esențiale în:

- programele analitice,

- metodele de predare,

- sistemul de evaluare,

- raportul elev-profesor.

Faptul că s-a mărit norma, că au scăzut bursele, nu înseamnă deloc reformă și faptul că nu s-a definit un obiectiv nici în administrație, nici în politică, nici în societate, înseamnă că se bate pasul pe loc. Faptul că luni nu se face școală, mai precis deschiderea anului școlar, ne arată cât de corupt este sistemul de educație și cât de slabe și de ruginite sunt sindicatele din învățâmânt.



(07 septembrie 2025)

De ce învățătoarea are norma didactică de 4 ore pe zi?

Mulți proști se întreabă: cum este posibil ca învățătoarea să muncească doar 4 ore pe zi, când ei la birou sau în atelier sau pe șantier lucrează cel puțin 40 de ore? Ei, pentru că sunt proști, deși au fost la rândul lor elevii unei învățătoare, uită că învățătoarea:
- lucrează cu cel puțin 25 de elevi cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani,
- în cele 4 ore trebuie să-i învețe tot felul de lucru pe cei mici,
- modelează suflete de copii cu maximă sensibilitate,
- trebuie să se comporte diferit cu fiecare dintre cei 25 de elevi,
- face evaluări pentru munca depusă de elevi, iar elevii nu acceptă nedreptățile,
- are vorbe bune pentru fiecare elev, căruia îi vorbește diferit, să se facă înțeleasă,
- își păstrează calmul, chiar dacă elevii din clasă nu prea sunt disciplinați,
- în cele 4 ore nu are voie să se gândească altundeva decât la elevii din fața ei.

După ce termină cele 4 ore, învățătoarea corectează teme, acordă calificative, pregătește programul pentru ziua următoare și realizează materiale didactice pentru ceea ce va face la clasă a doua zi.
Nu oricine are harul de a fi învățătoare și de aceea, sunt țări în lume în care elevii, dar și foștii elevi, când își întâlnesc învățătorul se înclină în fața lui și îi sărută mâna. Este vremea ca nimeni să nu mai comenteze de ce învățătoarea muncește doar 4 ore pe zi, căci munca ei este cu mult mai grea decât multe alte munci, căci în cele 4 ore, învățătoarea are timp pentru ea doar să respire, căci ochii elevilor din clasa ei sunt ațintiți asupra sa și așteaptă informație și acțiune minut de minut.

Dacă munca învățătoarei ar fi ușoară, cu siguranță, multe femei s-ar face învățătoare, dar ele preferă să se facă dansatoare la bară, coafeze, manichiuriste, cântărețe, barmanițe, gărzi personale.

(04 iulie 22025)

Academia Română doarme?

Acum Academia Română reprezintă o lume ruptă de societate, căci dacă ar fi fost altfel, societatea românească ar fi arătat altfel. Dacă Academia Română ar fi avut un rol activ, acest rol ar fi fost înscris în constituție și multe lucruri nun s-ar fi întâmplat dacă Academia Română ar fi avut drept de veto la adoptarea unor legi care privesc societatea. Eu consider că Academia Română trebuie să aibă un rol cu mult mai important decât CCR deoarece academicienii sunt cu mult peste judecătorii de la CCR din punct de vedere calitativ.

Dacă Academia Română arfi avut un rol determinant însocietate, cum ar trebui să aibă, nici învățământul nu ar fi în halul în care este acum, cu profesori de slabă calitate, cu elevi deosebit de violenți și cu manuale de tot râsul, să nu mai vorbesc de rolul dezastruos al memoratului în detrimentul înțelegerii logice a elementelor de tot felul de la toate disciplinele.

Nici cu problematica limbii române nu se stă prea bine, căci fiecare face ce vrea cu gramatica și cu noile cuvinte care intră abuziv și fără rost în vocabular. Să dau un exemplu: se zice chefi la cuțite în loc de șefi la cuțite, căci este vorba de bucătari nu de savanți sau de extratereștri ca să fie nevoie de un nou cuvânt care are o ortografie care nu are nicio legătură cu necesitatea de a scrie SHAKESPEARE și nu ȘECSPIR ca să zic și eu așa.

De fapt articolul acesta are la bază nemulțumirea mea legată de faptul că Academia Română nu a dat acel candidat la președinție pe acre întreaga națiune să-l voteze fără niciun dubiu, iar chestia cu anularea alegerilor nici să nu fi existat ca posibilitate în cele mai puțin probabile scenarii. Încă nu este prea târziu, dar în loc să se facă referendum pentru familia tradițională, ar fi trebuit să se facă referendum cu un articol pentru schimbarea rolului și locului Academiei Române, căci altfel ne ducem de râpă și niciodată nu vom mai fi ce-am fost cândva, adică o națiune mândră, pe picioarele ei, cu valorile și cu trecutul ei glorios.



(20 februarie 2025)

Transformarea omului în era inteligenței artificiale

Inteligența artificială aduce modificări extraordinare în activitatea și în atitudinea omului, căci omul acceptă inteligența artificială prin nenumăratele facilități pe care aceasta i le crează omului.

Dispozitivele inteligente, care îi oferă omului tot felul de funcționalități îl disciplinează pe om căci acesta trebuie să facă pașii obligatorii impuși de dispozitiv pentru a ajunge la funcționalitatea dorită și să preia mesajele oferite de aplicațiile activate, pentru a introduce datele sau comenzile necesare trecerii la pașii următori, în vederea obținerii rezultatului final.

Sunt aplicații înzestrate cu componente de inteligență artificială care-l asistă pe om în vederea construirii de conținut digital, care fac și anumite evaluări ale calității conținutului original și aici mă refer la originalitatea acestui conținut. Dacă un compozitor care folosește computerul pentru a scrie o partitură integrează conținutul digital creat într-o aplicație care face comparații cu tot ceea ce există în zona creațiilor muzicale digitalizate, inclusiv prin compararea cu fișiere audio generate, are posibilitatea de a vedea cât de diferit este conținutul digital muzical creat de el sau să constate că există similitudini între muzica scrisă de el și anumite bucăți muzicale deja existente.

Nu mai insist aici asupra tezelor de doctorat căci deja produsele software anti-plagiat au ajuns ceva banal, super-utilizat și mai ales descurajatoare pentru cei ce doresc să elaboreze teze de doctorat prin ne-muncă.

Nu trebuie să se înțeleagă cumva că omul va deveni o anexă a unui computer cu software înzestrat cu inteligență artificială sau a unui robot, ci omul va deveni mult mai activ, mult mai creativ și toate dispozitivele înzestrate cu inteligență artificială îl va ajuta ca tot ceea ce el este în stare să facă, să facă mult mai bine, mult mai eficient. dar, inteligența artificială îl constrânge pe om să nu mai trișeze, să nu mai mintă, să nu se mai fofileze, ci să arate ce știe el exact să facă, chiar dacă el lucrează într-o echipă și crede că totul este de-a valma, la grămadă. Inteligența artificială are posibilitatea să vadă contribuția fiecărui membru al echipei și numai din analiza dialogurilor dintre aceștia, prin analiză semantică a textului captat. Vom crede că nu mai avem scăpare și suntem sub lupa echipamentelor dotate cu inteligență artificială. Este senzație numai aparentă, pentru că și atunci când lucrăm în echipă există un șef sau un vătaf, care stă cu ochii pe noi. Numai că față de șef sau de vătaf, inteligența artificială exclude subiectivismul și elimină discontinuitățile de supraveghere. Omul nu este singur, ci munca lui este potențată de tot felul de echipamente inteligente. El trebuie doar să vrea să facă treabă. În era inteligenței artificiale se va separa grâul de neghină și ponderea băgătorilor de seamă, a șmecherilor a celor care se fofilează se va reduce semnificativ, căci instrumentele de evaluare sunt cele acre vor face diferența. Deci era inteligenței artificiale este era progresului social, cu contribuția efectivă a tuturor membrilor societății. Pe vremuri exista la comuniști lozinca: nu știi, te învățăm; nu poți, te ajutăm: nu vrei, te obligăm. Cu inteligența artificială lozinca va fi nu știi, te învățăm; nu poți, te învățăm; nu vrei, te învățăm. Inteligența artificială este singura care va prelua de la fiecare dintre noi exact ceea ce suntem în stare să facem și ne va pune exact acolo pe locul pe care îl merităm, fără elemente de subiectivism sau ingerințe din exterior.






(31 ianuarie 2025)

Lipsa proiectului de țară duce la risipa de resurse

Proiectul de țară este un text scris pe o pagină care dă direcția pe 20 de ani pentru o nație. Cel ce citește acest text știe exact ce are el de făcut acum, dar și în viitor, ca parte a nației de care aparține. Îmi amintesc de vremurile în care la congresele partidului comunist se definea ca proiect de țară să ajungem ca nivel de dezvoltare Spania în următorii 10 ani. Când se apropia termenul, se recunoștea că obiectivul nu prea fusese atins și pentru următorii 5 sau 10 ani se mai definea un proiect ambițios de țară, pe care era aproape imposibil de atins, dar comuniștii îl credeau scop mobilizator.

Dacă proiectul de țară numit România educată era lansat în anul 2015 lucrurile ar fi stat cu totul altfel, căci în 9 ani de mandat ai președintelui IOHANNIS, implementarea era începută și deja acum aveam posibilitatea să culegem roadele lui. Pentru faptul că proiectul de țară a fost demarat către sfârșitul celui de al II-lea mandat al președintelui, sunt sigur că aplicând principiul Meșterului MANOLE, proiectul va fi trecut pe un plan secund, vor fi operate modificări, iar prin anul 2026 se va considera că se reia de la zero și este ca și cum nici nu ar fi existat proiect de țară, iar resursele antrenate și acum abandonate echivalează cu o mare risipă de resurse. Noi avem obiceiul ca atunci când se schimbă guvernarea, toate proiectele începute intră în conservare, se deteriorează sau se uzează moral, totul nefiind altceva decât risipă de resurse, pe care nu o vede nimeni, dar care se resimte în buzunarul fiecăruia, toată lumea ridică din umeri.




(27 ianuarie 2025) 

Reforme, reforme, reforme

În anii întunecați ai comunismului mă aflam prin Piața Amzei din întâmplare și am văzut un cârd de activiști în frunte cu o femeie, ministră a comerșului din RSR care gesticula și zicea:
- Decid! Decid!
N-am auzit ce decidea, ci doar o vedeam gesticulând și îi vedeam și pe activiștii grăbiți care erau cu gura căscată la ministreasa care decidea, decidea și tot decidea, fără să știu ce.
Am spus toate acestea căci de ani v=buni îi aud pe politicieni vorbind despre reforme, fără să spună despre ce reforme este vorba, dar mai ales fără a spune ce se așteaptă de la reforme. Îi aud cum își reproșează că nu au reformat partidele, cum nu au făcut reformele promise, dar nu scot ei niciun cuvânt să detalieze.
În mintea mea, ar trebui să vină cu detalii și să spună:
- domeniul în care să se facă reforma,
- cine trebuie s-o facă,
- la ce efecte să se aștepte,
- ce eforturi presupune.
În istoria noastră a fost vorba de:
- reforma agrară din 1945,
- reforma administrativă din 1968,
- reforma învățământului din 1948.
Sunt sigur că reformele înseamnă să tai în carne vie, sunt dureroase și pentru ele în democrație este nevoie de o voință politică extraordinară și nu prea văd eu cum să se facă reforme benevole, ci doar când ne ajunge cuțitul la os, când apar condiționări care impun trecerea unor legi extrem de grele, care afectează multă lume, hiar adcă efectele scontate ar fi pozitive pe termen lung. Nu prea văd cum în 200 de ani parlamentarii de azi ar fi dispuși să facă reforme, inclusiv să elimine pensiile speciale, căci s-a dovedit că o lege în acest fel nu trece de CCR, oricât s-ar strădui parlamentarii s-o lustruiască.

(19 decembrie 2024)

13 greșeli fatale ale părinților față de copiii lor

01. Îi finanțează și după ce și-au dobândit statutul de trântori trecuți de 25 de ani.
02. Vorbesc urât despre profesori în fața copiilor lor.
03. Îi învață să-și pârască colegii fără rost.
04. Vorbesc în contradictoriu în fața copilului lor.
05. Când unul îl ceară pe copil, celălalt îi ia apărarea.
06.Se jignesc reciproc în fața copilului.
07. Iau de bune necondiționat minciunile copilului.
08. Transformă în calități defectele copilului.
09. Se implică părtinitor în certurile dintre copilul lor și alți copii.
10. Pedepsesc fizic copiii altora pentru erorile copilului lor. 
11. Își consideră  nedreptățită de către profesori odrasla, înjurându-i pe profesori  în fața copilului.
12. Acceptă de la copil răspunsuri obraznice și agresiuni.
13. Trec cu vederea actele sociale săvârșite de odrasla lor.


(02 octombrie 2024)

Prostia de la catedră

Am fost de toate. Am fost elev, am fost student, am fost profesor, deci dacă vorbesc despre prostia de la catedră, știu despre ce vorbesc.

În opinia mea, învățătorul prost este acela care:

- bate copiii,

- părtinește,

- nu are criterii morale de evaluare,

- acceptă favoruri,

- urlă la copii,

- le vorbește urât copiilor,

- dă note pe nedrept,

- nu are empatie,

- este împrăștiat,

- se coboară la mintea copiilor,

- nu are dragoste de meserie.

În opinia mea, profesorul elevilor este prost, dacă și numai dacă:

- a fost în studenție un student mediocru,

- habar nu are de materia pe care o predă,

- predă texte memorate, fără să înțeleagă ce spune,

- vine la clasă ca la o corvoadă,

- spune bancuri deșucheate elevilor,

- face ochi dulci elevelor, dacă el e un bărbat,

- stochează răutăți și plătește polițe,

- nu-și tratează în același fel elevii,

- nu are cultură și e troglodit,

- face pe profesorul că nu e bun de nimic.

În opinia mea, profesorul studenților este prost dacă:

- este prost pur și simplu,

- miroase a prost,

- vorbește ca un prost,

- se comportă ca un prost,

- nu are nicio treabă cu meseria lui,

- face pe deșteptul, dar e prost de bubuie,

- nu are valoare, dar se crede valoros,

- este bântuit de suficiență,

- crede că tot. ce zboară se mănâncă,

- îi fuge ochii după prospăturile din sala de curs.

Faptul că dascălii au salarii de mizerie, a determinat ca învățământul să fie ocolit de cei mai buni absolvenți de facultate, care în niciun caz nu doresc să fie jerpeliți, neapreciați, flămânzi, bătaia de joc a politicienilor sub-mediocri, bătăuși și cu ciocate. Să vorbești despre pereții de pepsiglas, nu este semn al unei inteligențe debordante, cum nici să spui că ai făcut cursuri la Universitatea Standford nu arată inteligență ieșită din comun, iar calități de cadru didactic, în niciun caz.



(01 iunie 2024) 

Greșeli în Curriculum Vitae

Am avut posibilitatea să citesc multe prezentări sub formă de Curriculum Vitae - CV ale diferitelor persoane și am identificat tot felul de greșeli, care arătau de fapt caracterele persoanelor care încercau să se prezinte acolo, căci fiecare dintre noi se definește prin ceea ce scrie, atunci când cele scrise descriu acțiuni, fapte, adică un parcurs pe o durată mare de timp, așa cum este orice CV.

Dar să le luăm pe rând.

Greșeala de a scrie fără a respecta regulile elementare de ortografie și scrierea denumirilor de orașe, de persoane fără a o face corect, este supărătoare și arată că proprietarul acelui CV este superficial, neglijent și disprețuitor, un om care nu-l respectă pe cititor și chiar crede că cititorul este un prost. Pornind de la această premisă, eu îmi schimb radical părerea despre proprietarul CV-ului și-l tratez ca atare.

Greșeala de a nu data CV-ul îmi arată mie că persoana care l-a întocmit, folosește acel CV la nesfârșit, fără a-l actualiza, pentru că pentru el este suficient că a trimis acel CV, proprietarul considerând că este atât de important și este sub demnitatea lui să compună un CV special pentru momentul cerut. 

Greșeala de a nu semna un CV când i se cere explicit persoanei care l-a alcătuit să o facă, îmi arată mie neglijența respectivului în a studia cerințele momentului la care s-a angajat, căci un CV se trimite când ceri o finanțare, când participi la un concurs, adică, atunci când vrei să accezi la o anumită resursă, deci tu vrei ceva și din respect pentru cei care au resursa și au deci ce oferi, iar tu ești cel care ceri, trebuie să le acorzi mult mai multă atenție și să dai dovadă de respect, iar respectul începe cu elaborarea  CV-ului.

Greșeala îngrozitoare a celui ce întocmește un CV este legată de dorința disperată de a impresiona cu orice preț, prin enumerarea de studii prin diferite locuri, prin diplome primite cu diferite ocazii, prin lucrări elaborate și prezentate pe colo și pe colo. Când nu exista Internetul, problema verificării era chiar o mare problemă și în absența dovezilor materiale primite o dată cu acel CV era extrem de greu de verificat afirmațiile din CV. Acum există Internet și a =verifica cele scrise într-un CV nu mai este deloc o problemă. Atunci când proprietarul CV-ului a inclus în text neadevăruri legate de studii, diplome, lucrări, poziții ocupate, CV-ul se anulează de la sine și atrage depunctarea autorului său.

Greșeala de a oferi detalii nerelevante este specifică persoanelor mărunte, care nu au realizri semnificative și care doresc să arate celorlalți cât de grozave sunt dacă scriu în CV că au deschis o ușă, că au spălat un pahar sau despre alte activități la fel de insignifiante.

Greșeala de a nu include lucruri semnificative, importante și definitorii este partea riscantă a proprietarului unui CV, iar omiterea reprezintă elementul de risc extraordinar de mare, care joacă un rol decisiv în ierarhizarea unor concurenți, mai ales când la dosarul de concurs nu apar piesele care să dovedească exact acele contribuții hotărâtoare ale candidatului.

(24 octombrie 2023)

Cum ne dăm seama că avem în față un copil prost crescut?

Societatea modernă a venit cu nenumărate surprize, una dintre ele fiind abundența de copii prost crescuți, pe care îi întâlnim la tot pasul.

Copilul prost crescut nu știe să salute când intră într-o încăpere.

Copilul prost crescut bate cu piciorul în podea când nu i se satisface un moft.

Copilul prost crescut  își scoate mucii din nas în public.

Copilul prost crescut se tăvălește pe jos când i se refuză cumpărarea unei jucării.

Copilul prost crescut  are prostul obicei de a îngâna pe orice necunoscut care nu-i convine lui.

Copilul prost crescut mănâncă cu gura deschisă și-și folosește degetele în loc de furculiță.

Copilul prost crescut se adresează cu cuvinte urâte maturilor cu care părinții lui vorbesc.

Copilul prost crescut răspunde obraznic învățătoarei.

Copilul prost crescut își pârăște colegii, deși vina îi aparține în totalitate.

Copilul prost crescut își umilește părinții ori de câte ori are ocazia, iar aceștia zâmbesc tâmp.

Copilul prost crescut se manifestă zgomotos chiar când nu are dreptate, vrând să iasă deasupra.

Copilul prost crescut  îi întrerupe pe maturi din discuții, pentru a obține exact ceea ce crea el.

Mai face încă multe altele copilul prost crescut, dar noi ne dăm seama rapid cu cine avem de-a face și este foarte bine să părăsim terenul unde am întâlnit un copil prost crescut, pentru că tot disconfortul din lume va fi de partea noastră dacă vom continua să participăm la manifestările unui astfel de copil, căci din o sută de momente diferite petrecute în compania unui copil prost crescut, toate o sută, vor fi dovada că respectivul copil are în minte soluții deformate, specifice unui copil de care părinții sau bunicii nu s-au ocupat adecvat și ei au reușit performanța de a-l aduce în halul de copil prost crescut. Eu sunt persoana care nu m-am sfiit să spun părinților, de față cu respectiva odraslă că este un copil prost crescut, atunci când respectivul specimen mi-a aplicat mie un tratament pe care nu-l meritam.

(16 septembrie 2023)

Videochat pentru educație

Industria videochat-ului din scumpa noastră țărișoară, contribuie la PIB cu 6% adică exact cât scrie în Legea educației din 2011 că trebuie alocat pentru învățământ și cât nu s-a alocat niciodată. Dacă această industrie a videochat-ului unde lucrează peste 400.000 de fecioare sau cam așa ceva este atât de productivă, de prosperă, de eficientă și de cuprinzătoare, este clar că banii nun au miros și guvernanții n-ar trebui decât printr-o semnătură să-i direcționeze spre învățământ. banii din industria plăcerii s-ar duce grațios și silențios spre educație, căci și cele 400.000 de salariate nu vor rămâne veșnic tinere și trebuie înlocuite cu ființe grațioase, cunoscătoare de limbi străine, bune la conversație și educate, căci nu este exclus ca niște clienți să le solicite și consultații prinvind integrala RIEMANN, teorema lui FERMAT sau ecuația lui DIRAC și de ce nu, expozeuri legate de teoria relativității generalizate. Banul nu vine singur, din nimic, ci trebuie dat exact pentru ceea ce se cere pe piață, căci clientul lor la videochat este stăpânul lor, chiar dacă uneori clientul joacă și rolul de sclav, iar persoana din fața unui webcam este stăpâna.




(12 septembrie 2023)

Aleșii neamului au contribuit la distrugerea învățământului românesc

Nu știu de ce ei își zic aleșii neamului, pentru că sunt aleși dar nu ai neamului, căci neamul înseamnă totalitatea populației care trăiește pe acest pământ, incluzând și pe cei sub 18 ani, ceea ce nu se întâmplă. Dar să acceptăm sintagma de aleși ai neamului, căci cei ce se autointitulează astfel sunt oameni care:
- nu prea au meserie,
- nu prea au terminat facultăți de top,
- nu prea au recunoaștere ca profesioniști,
- au mers și slugărit la partid,
- știu să vorbească despre orice și oricât.

Aleșii neamului au contribuit la distrugerea învățământului românesc prin modul nociv în care:

- au făcut masterate,

- au terminat facultăți,

- au făcut doctorate,

- au exercitat presiuni asupra profesorilor,

- s-au crezut zmeii zmeilor peste educație,

- au contribuit la inversarea scării valorice.

Mulți dintre aleșii neamului au absolvit facultăți de tot râsul, au făcut doctorate în condiții obscure și au votat legi care să le fie lor în avantaj, umilinu-i pe foștii lor profesori. ca să fie totul perfect s-au instalat și în funcții didactice ei sau odraslele lor, fără a avea nici dreptul și nici calitățile necesare. S-au creat adevărate dinastii ale mediocrității în învățământ prin cultivarea nepotismelor, doar prin faptul că sursele de apartenențe erau din rândul celor care-și zic aleși ai neamului.

(04 septembrie 2023)