Reparați șandramaua care stă să cadă?

Dacă vreți să reparați șandramaua care stă să cadă costurile vor fi imense și rezultatul va fi tot o șandrama care va sta să cadă. De aceea trebuie dărâmată șandramaua, făcut un plan pentru o nouă construcție și trebuie făcută fundație solidă și începută construcția, pe noi principii, căci o lume nouă se construiește după noi principii, cu oameni noi.

Nimic nu trebuie peticit. Nimic nu trebuie sprijinit pentru a nu se dărâma, ci trebuie luat totul de la zero și construit totul cu mână de meseriaș, aaș fel încât să avem o construcție care să dureze milenii, nu câțiva ani, cum ar crede unii, care sunt obișnuiți să facă lucruri de mântuială.


(29 august 2025)

Cum se distruge scara valorilor?

Scara valorilor se distruge din mai multe direcții și începe foarte de timpuriu.  Părinții își trimit copiii la școală și își doresc să aibă copiii premianți și nu oricum, ci premianți cu coroniță. Sistemul educațional, în slăbiciunea lui, nu are capacitatea de a face o ierarhizare încât:
- să existe un singur elev premiant cu coroniță,
- colegii de clasă să-l recunoască pe el, ca fiind cel mai bun,
- să nu existe factori perturbatori, subiectivi care să deformeze realitatea,
- lumea să accepte realitatea și adevăratele diferențe dintre elevi.
Scara valorilor este distrusă încă din clasa pregătitoare, când învățătorii, stimulați de părinți caută modalități artificiale de a omogeniza rezultatele elevilor, introducând calificative sau modalități de evaluare nerealiste, în care subiectele grele sunt asociate cu punctaje mici, iar subiectele facile sunt asociate cu punctaje mari, astfel încât cei mai buni se pierd în mulțimea celor mediocri.

Am văzut serbări unde jumătate din elevii clasei erau pe scenă purtând coronițe, datorită unui mod defectuos de a face diferențierea dintre elevi.

În clipa în care vor exista tot felul de baraje, care să aibă drept obiectiv să-l scoată din mulțime pe cel mai bun și să-i ordoneze pe toți elevii, încât să vorbim de un singur elev cu coroniță și ceilalți să-și accepte poziția în colectivitate, atunci elevii vor avea capacitatea de a accepta diferențele și de a accepta o scară a valorilor. Este important ca acea scară a valorii elevilor din clasă să fie reală, să fie acceptată de toți elevii. Nu este deloc ușor să se întâmple un astfel de eveniment, dar până nu se va ști cine este cel mai bun, totul este pierdut, căci fără o scară a valorilor, societatea merge în derivă și regresează inevitabil. Competiția este motorul dezvoltării oricărei societăți, iar diferențierilor abuzive, arbitrare și ilogice nu fac alceva decât să demobilizeze colectivitățile și societatea va bate pasul pe loc. Când oferta este mai mare decât cererea, elementul calitativ este dominant. Când oferta este mai mare decât cererea, evident, calitatea suferă, transformându-se în non-calitate, ceea ce este dramatic pentru forța de muncă.


(22 iunie 2024)

Munca la români

Foarte mulți dintre noi muncim. Unii muncesc mai mult, alții muncesc mai puțin, unii muncesc mai bine, alții muncesc mai puțin bine. Există o serie de criterii după care ne diferențiem între noi, dar nu sunt atât de clare aceste criterii încât să se stabilească o ierarhie clară a noastră și fiecare să ne cunoaștem și locul, dar și lungul nasului.

Există o mare diferență între ceea ce se înțelegea prin muncă înainte de a veni comuniștii la putere, în timpul regimului comunist, dar mai ales, după 1989 când s-a prăbușit regimul comunist.

În timpul regimului comunist:

- toți oamenii aveau un loc de muncă,

- oamenii erau cu toții tovarăși,

- nu existau săraci și bogați,

- oamenii primeau case de la stat,

- se mergea în concediu cu bilete de la sindicat,

- fiecare muncea după puteri și primea după nevoi,

- existau meserii și meseriași cu acte,

- accentul era pus pe meserii industriale,

- prestările de servicii erau periferice,

- agricultura se făcea în CAP și IAS,

- țăranul cooperatist era o categorie distinctă,

- muncitorii și țăranii erau clase, intelectualii erau o pătură.

După anul 1989 lucrurile legate de muncă s-au schimbat radical pentru că:

- a apărut șomajul,

- inițiativa privată a trecut pe primul plan,

- sectorul privat are rol important în PIB,

- rolul proprietății s-a schimbat radical,

- a apărut învățământul privat,

- sfera serviciilor a explodat,

- meseriile au suferit schimbări fundamentale,

- statul de drept a schimbat optica față de muncă,

- au apărut bogații și săracii.

Acum, lumea conștientizează că numai prin muncă inteligentă se obțin veniturile corespunzătoare, iar cine execută muncă brută sau cu nivel de calificare scăzut, obține salariu bun, dar nu atât de bun încât să-l poziționeze în prima treime din vârful piramidei sociale. Este eronat să se vorbească despre muncă privind totul prin prisma concepțiilor depășite ale vremurilor comuniste, căci acum, cererea și oferta sunt cele care definesc cadrul economic fundamental și cine nu ține seama de reglarea fină dată de raportul cerere/ofertă se va trezi în cea mai dificilă situație, aceea a falimentului, căci cererea și oferta înseamnă atât diversitate, cât și cantitate, dar mai ales calitatea corelată cu prețul. Orice diferență care apare între cerere și ofertă, este sancționat de piață, cu efecte dezastruoase pentru producător de mărfuri și pentru prestatorul de servicii. vedem șoferul de taxi care muncește. Vedem pe cel care manipulează mărfurile în supermarket care muncește. Vedem pe cel care face curățenie pe stradă și deci, care muncește. Vedem pe cel care vinde în piață produse agricole proprii sau este doar intermediar și muncește căci produsele nu sar la noi în plasă direct de pe ogor sau din depozit, ci sunt supuse unor operațiuni specifice de la câmp până a le avea noi în plasă, prin multă muncă. 

Au apărut meserii noi, au apărut modalități de calificare diferite de ceea ce știam înainte de 1989 și acum ierarhizarea salariilor este cu totul alta decât am crezut noi căci salariile reflectă și ele raportul cerere - ofertă, despre care tot vorbim, dar nu depunem eforturi corespunzătoare pentru a-l înțelege.

Acum, prin a munci înțelegem cu totul altceva decât se înțelegea acum 50 de ani sau acum 30 de ani, căci nevoile oamenilor s-au schimbat foarte mult și interesează acum atingerea unui grad de satisfacție al fiecăruia dintre noi atunci când solicităm un serviciu de la un prestator sau un produs anume din magazin, pentru că acum avem de unde alege și mai ales, avem ce alege. Acum, a munci înseamnă a efectua activități după proceduri bine definite, astfel încât clientul să fie satisfăcut, căci el are de unde alege și data viitoare el va reveni dacă a fost mulțumit sau va evita pe prestatorul sau pe producătorul de care nu este mulțumit. Munca are acum o componentă de calitate care este direct evaluată de client sau de partener. orice altă abordare schimbă raporturile dintre oameni și efectele sunt directe și neechivoce.

(07 mai 2023)

FILATELIA: prezentarea noilor apariții

În fiecare an ROMFILATELIA proiectează și tipărete serii de timbre dintre cele mai diferite, făcându-și simțită prezența în peisajul românesc cât mai mult posibil. Cu aceste prilejuri, sunt tipărite și pliante care marchează într-o splendidă grafică fiecare serie în parte, oferind și detaliile tehnice corespunzătoare. În acest fel, atât colecționarii de ocazie, cât și colecționarii profesioniști, găsesc suficiente elemente în aceste pliante, pentru a ști cum să se poziționeze, adică să stabilească numărul de serii pe care le achiziționează sau dacă achiziționează timbre din respectivele serii.

Pentru fiecare timbru se specifică valoarea, dimensiunea, conținutul și un mic istoric al monumentului de arhitectură sau detalii privind semnificația imaginii prezentate pe timbru.

Când am fost în anul 2017 să cumpăr timbre pentru nepoții mei, doamna de la magazinul filatelic din blocul turn de la Piața Palatului, mi-a oferit 5 pliante cu serii tipărite în acel an și care se referă la:

- simfonia lalelelor de la Pitești, 

- jocurile copilăriei,

- colecții de marcă,

- peisaje marine în pictură, 

- fructe de pădure.

Așa cum sunt alcătuite, aceste pliante au cu mult mai multă informație decât cea necesară pentru colecționarii de timbre, oferind detalii legate de semnificația fiecărui timbru. Cred că după citirea lor ieșim cu mult mai bogați, căci primim multă informație de cultură generală.

(07 decembrie 2022)

Cum scăpăm de nulitățile din viața publică?

Toată lumea își dă coate și bârfește pe la colțuri că suntem:
- conduși de niște mediocrități,
- puși în situația de a alege răul cel mai mic,
- blestemați s-o ducem din rău în mai rău.
Realitatea este cu totul alta și anume că trăim așa pentru că ne dorim să trăim astfel. Ne facem că nu vedem și trecem mai departe pe lângă cei care nu au făcut nimic la viața lor și care vor să acceadă la cele mai importante funcții. Nu ne implicăm deloc în a alege cu toată vigoarea pe cei care merită să ne conducă. Ridicăm din umeri atunci când vedem neregulile care se produc în jurul nostru și mergem mai departe nepăsători.
Acum mulți ani, o doamnă stabilită după soț în RFG spunea că doar atunci când șomajul de la noi va depăși 25% și oamenii nu vor mai avea ce mânca, iar statul va fi secătuit și nu va mai avea cu ce să-i ajute pe cei în nevoie, deci doar atunci se va pune problema de a-i da la o parte pe incompetenți, pe superficiali și pe trântori și de a pune oamenii potriviți, valoroși, competenți, responsabili pe locurile potrivite, iar cei fără calificări corespunzătoare vor trece să execute munci de oameni nepricepuți, exact așa cum sunt ei.

La început nu am dat atenție spuselor acelei doamne, dar acum mă gândesc că chiar are dreptate. Dacă apare un post și sunt 20 de candidați, pilele și relațiile nu mai funcționează, căci acolo trebuie asigurată transparența și concursul nu se va mai truca așa cum se face acum, când este admis cine trebuie, nu cine merită.

Pentru a scăpa de nulități trebuie găsite modalități obiective de a măsura performanța indivizilor și de ierarhizare acceptată a acestora, încât să se atribuie resurse exact celor valoroși.

Acum foarte mulți ani, s-a scos un post de dactilografă la concurs. Eram șef de catedră. În seara de dinaintea concursului, ca prin minune, am primit vreo trei telefoane de la persoane despre care știam ce poziții importante ocupă, dar cu care nu discutasem chiar niciodată nimic. Cu o nerușinare demnă de cu totul alte demersuri, persoanele cu pricina îmi reaminteau că a doua zi va avea loc un concurs. Cu o nesimțire care mă definea, le mulțumeam pentru că-mi reaminteau ce am de făcut, dar le rugam să nu-mi dea nici un nume de candidat că așa cum am procedat întotdeauna, anunțam în sala de concurs cine a pus pila și pentru cine. Nefericiții intervenționiști se retrăgeau din dialog.

A doua zi, la concurs, am stabilit cum vor curge lucrurile. Aveam o carte. Fiecare candidată deschidea cartea și avea la dispoziție 30 de minute să dactilografieze din acea carte. Persoana care dactilografia cel mai mult și avea cele mai puține greșeli, era declarată câștigătoare. Erau trei candidate. O candidată nu știa să așeze hârtia în mașină. O altă candidată nu tasta din cauză că o împiedica manichiura. A treia doamnă a bătut la mașină folosind metoda oarbă, căci era dactilografă de meserie. Eu zic că a fost un concurs corect și sunt sigur că dacă toate concursurile ar fi corecte, nu s-ar ajunge în haznaua unde ne aflăm acum.

Cum scăpăm de nulitățile din viața publică? Simplu: organizând concursuri pe bune, cu comisii unde integritatea este maximă și unde criteriile valorice adevărate generează o ierarhizare încât omul potrivit să fie la locul potrivit.

(21 septembrie 2022)

Valori false

Este o valoare studentul repetent care devine șef de partid?

Este o valoare acela care a dat admitere la facultate de mai multe ori și nu a reușit?

Este o valoare acela care a reușit în carieră prin pilele și prin relațiile familiei?
Este o valoare absolventul unei facultăți neclasificate care devine șef mare?

Este o valoare acela care nu are o meserie din care să-și câștige existența?

Este o valoare acela care iese în evidență doar prin scandaluri?
Este o valoare cineva care termină o facultate dar profesează în cu totul alt domeniu?
Este o valoare persoana care a făcut u doctorat fără a folosi în practică nivelul de calificare obținut?
Este o valoare sportivul aflat pe ultimul loc într-o competiție cu caracter local?
Este o valoare cel care își pune în CV o carte pe care n-a scris-o?
Este o valoare cel care a fost manager de proiect și proiectele nu sunt de succes?
Este o valoare persoana care a făcut pușcărie pentru acte de corupție?
Desigur, respectivele persoane nu sunt valori, deci nu sunt modele de urmat, deși faptul că apar în prim plan și se vorbește de ele crează premise de a deruta lumea și de a fi considerate exemple, căci se vede că unii au răzbit în viață și fără muncă și fără a intra în competiții, doar trecând prin școală ca gâsca prin apă, adică fără a se lipi nimic de ei.  Uneori, astfel de persoane apar ca fiind persoane de succes, până în clipa în care ceva se întâmplă și cade cortina, apărând adevărata înfățișare a personajului, adică lipsa de performanță, cabotinismul, arivismul, lăcomia, ineficiența, superficialitatea, răutatea, care se dovedesc a fi caracteristicile de bază ale personajelor care s-au cățărat pe socluri destul de înalte, dar pe care viața le-a rostogolit de acolo în vârtejurile ce apar din când în când, când lumea are nevoie de valori autentice.

(18 august 2022)

Cine este omul valoros?

Asemeni teoriei mulțimilor, se definește omul valoros prin exemple.
Nadia COMĂNRCI este o sportivă valoroasă pentru că la Olimpiada de la Montreal a obținut note de 10 la probelele de la paralele și de la bârnă.
Liviu REBREANU este un scriitor valoros pentru că romanele lui ION, Răscoala și Pădurea spânzuraților sunt citite cu același interes de generații și generații de oameni.
Henri COANDĂ este un inventator român valoros pentru că el a realizat primul avion cu reacție din lume și a descoperit Efectul COANDĂ.
George CĂLINESCU este un istoric și critic literar valoros pentru că a scris Istoria literaturii române de la origini și până în prezent și lucrarea Viața lui Mihail EMINESCU.

Anghel SALIGNI este un inginer valoros pentru că el a realizat podul peste Dunăre de la Cernavodă și silozurile de cereale de la Constanța.
Valoarea unui om se stabilește prin comparație. 
Mai mulți oameni sunt puși să facă ceva, se definește un criteriu și acei oameni sunt puși să execute acel ceva. Întotdeauna va exista un om care se poziționează pe primul lor, un altul care va ocupa al doilea lor și va exista și ocupantul ultimului loc.
Valoarea se obține în timp prin aprecieri ale unor colectivități mari.
Valoarea se stabilește în competiții prin evaluări făcute de oameni așa cum se procedează la patinajul artistic, la gimnastică sportivă, la evaluările lucrărilor în examene, sau de către aparate sau  așa cum se stabilește la atletism sau la înot sau la examenele cu grile.
Adevăratele valori vizează domenii unde efortul de autodepășire este real, unde participanții sunt ei înșiși concurenți bine pregătiți, iar cei ce fac evaluările sunt oameni de onoare, care repsectă criteriile și asigură transparența întregului proces.
Valorile false sunt cele în care este vorba doar de poleială, de lipsă de efort, de dorința de a ieși în față prin minciună, prin omisiune sau prin înșirarea de calități, titluri, lucrări inexistente sau realizate prin mijloace ilicite. Valorile false sunt rezultatul unor răsturnări ale ierarhiilor, astfel încât sunt prezentate pe poziții de eroi învingători, persoane altele decât ocupanții primelor 3 -6 poziții din clasament, ci care se află pe pozițiile 7 - 30.

(18 august 2022)

Nu avem timbru cu Marin PREDA

Marin PREDA a fost un mare porozator român al secolului al XX-lea.
Au fost tipărite timbre în ultimii 10 ani cu:
Calor Eduard NOVAK
Florin Alexandru BOLOGA
Nadia COMĂNECI
Dumitru PRUNARU
Priscilla CARPIAN
Catrinel MENGHIA
Nichita STĂNESCU
Marin CONSTANTIN
Dumitru PANAITESCU PERPESICIUS
Maia MORGENSTERN
Oana PELLEA
Luminița GHEORGHIU
George CONSTANTIN
Marcel IUREȘ
Horațiu MĂLĂELE
Maria TĂNASE
Ana ASLAN
Alexandru ARȘINEL
Ilinca TOMOROVEANU
Florina CERCEL
Ion CARAMITRU
Adela MĂRCULESCU
Cornel CONSTANTIN
Ion ȚIRIAC
Octavian BELLU
Mariana BITANG
Draga OLTEANU
Tamara BUCIUCEANU
Sebastian PAPAIANI
Sanda TOMA
Valeria GAGIALOV
George MOTOI
Mitică POPESCU
Mircea ALBULESCU
Ioana Stana IONESCU
Florin PIERSIC
Olga TUDORACHE
Marin MORARU
Elena CERNEI

Nu vorbim aici despre tiraje căci în era utilizării de e-mailuri este greu să credem că tirajele mai sunt de sute de mii de exemplare sau milioane de exemplare pentru timbre ca acum 50 de ani. Acum și tehnologiile de realizare a timbrelor sunt altele și nu este exagerat dacă un om care are o imprimantă laser color are capacitatea de a produce timbre. Singura condiție este cea legată de conținut și de utilizarea legală a acelor produse, căci există restricții de punere în circulație. Văzând lista de mai sus, rezultă că ROMPRESFILATELIA trebuie să acorde o și mai mare atenție conținutului timbrelor, pentru a contribui ca și până acum la formarea tinerei generații cu acele elemente stabile ale culturii românești, cu valorile autentice ale poporului nostru.

(09 august 2022)

Filatelia românească în comunism (I)

Nici filatelia nu a fost scutită  în comunism de politica partidului, căci vorba poetului George LESNEA:

    Partidul e-n toate
    E-n cele ce sunt
    Și-n cele ce mâine vor râde la soare
    E-n pruncul din leagăn
    Și-n omul cărunt,
    E-n viața ce veșnic nu moare.

Așa că, din 1945 și până în 1989 filatelia:

- a reflectat realizările democrației populare,

- a scos în evidență eroii comuniști,

- a evitat adevărurile istorice neconvenabile,

- a servit regimul comunist cu fidelitate,

- a făcut educație comunistă poporului.

Timbrele tipărite au avut tematici variate, bine selectate, tiraje generoase și au fost orientate spre acoperirea nevoilor sociale în principal și în secundar, alinierii la exigențele colecționarilor de filatelie. 

Timbrele uzuale:

- au avut tiraje impresionante,

- s-au tipărit în format mic,

- seriile au avut o largă reprezentativitate a valorilor,

- reflectau meserii precum zidar, sudor, siderurgist,

- se găseau peste tot.

Timbrele tematice:

- erau omogene,

- aveau o paletă de culori excelentă,

- prin dimensiuni erau diferite de celelalte,

- formele definite le făceau atractive și căutate,

- reflectau evenimente importante,

- dezvoltau cunoașterea oamenilor.

Organizarea filateliștilor a fost realizată de comuniști în cadrul Asociației Filateliștilor din România și membrii care plăteau cotizație aveau acces la unele timbre cu tiraj redus, la preț nominal, în timp ce prețul de piață era foarte mare, așa cum s-a întâmplat cu colița nedantelată supranumită și Nadia COMĂNECI.

Cercurile filatelice funcționau în marile orașe, în întreprinderi, la nivelul organizațiilor de pionieri.

Comerțul filatelic se desfășura:

- la oficiile poștale centrale din marile orașe,

- în magazinele specializate,

- la chioșcurile de difuzare a presei.

Exista o întreprindere care se ocupa de producerea timbrelor și existau profesioniști care gândeau seriile de timbre, designul lor, astfel încât, filatelia românească a ținut cu brio pasul evenimentelor de tot felul, din țară, din Uniunea Sovietică și ceva mai târziu din lumea întreagă.

Ceea ce s-a întâmplat în literatura românească și în arta românească, s-a întâmplat și în filatelie, căci partidul era infiltrat în totalitate în toată structura filatelică, astfel încât planul de producție al timbrelor a reflectat integral politica partidului.

Ar fi eronat să se creadă că în comunism filatelia nu s-a dezvoltat. Din contră, filatelia a avut o dezvoltare extraordinară, numai că direcția pe care s-a dezvoltat a avut constrângeri și filatelia nu a reflectat cum trebuie și cât trebuie realitatea acelor vremuri și nici trecutul, mai ales perioada 1870 - 1947.

Serialul deschis acum despre filatelia românească în comunism are ca obiectiv să evidențieze atât ceea ce a fost bun în acest domeniu, cât și să reflecteze minusurile, care nu au fost de neglijat, minusuri care au depins de caracterul oamenilor implicați în filatelie, nu de comunism și nici de comuniști.

(13 iunie 2022)

Valori și nonvalori

Societatea modernă are cu totul alte modalități de a ierarhiza oamenii. În primul rând, judecîțile de valoare se concretizează prin:

- sondaje,

- voturi,

- opinii,

- note,

agregările fiind făcute publice ori de câte ori acest lucru se impune.

Spunem că un om este o valoare, că o bijuterie este o valoare, că o clădire este o valoare, că un film este o valoare, că un cântec este o valoare, dacă și numai dacă acestea îndeplinesc niște criterii simple de apreciere din partea altor persoane. Tot atât de bine, ceea ce este  de oameni, reprezintă nonvaloare pentru un alt grup, dacă acesta din urmă are definite alte criterii de apreciere.

Există manele în care se spun multe despre valoarea mea, valoarea mea, concept definit în raport cu reperele culturale ale celor care compun manele și ale celor ce le ascultă. Uneori, valoarea se rezumă la succes, la bani și la schimbarea poziției sociale, prin ieșirea din anonimat datorită unor calități speciale, care-l fac pe individ să se distanțeze de masele din care el a făcut parte cândva.

Întotdeauna se va vorbi despre:

- o scară a valorilor,

- citerii valorice,

- ierarhii valorice,

- valori materiale,

- valori spirituale,

- valori în sine,

- valori intrinseci,

- valori absolute,

- valori relative.

Ceea ce este sigur în legătură cu valorile, acestea ies în evidență cu prilejuri foarte exacte, acolo unde comparațiile sunt evidente, iar rezultatul plasării pe o anumită scară ierarhică este fără niciun dubiu. Un român care devine campion olimpic, este în mod cert o valoare. Calitățile sale excepționale îl diferențiază de ceilalți semeni ai lui, iar recunoașterea are la bază o performanță exact măsurată, fără drept de a fi contestată, actul sportiv desfășurându-se sub ochii a milioane de privitări.

Un tânăr care începe vreo zece facultăți fără a termina vreuna, dar pe cea de-a XI-a o termină cu chiu cu vai și susține și un doctorat care se dovedește 100% plagiat, evident este o nonvaloare, dacă prin teză de doctorat valoroasă se înțelege una care aduce soluții noi, originale și validate experimental pentru o problemă nouă. Autorul unei astfel de teze este un om valoros. Opusul ei, etza plagiată, are în spate un personaj căci autor nu se numește, care este în mod real o nonvaloare.

Deci, fiecare dintre noi identifică destul de ușor dacă are în față un om valoros sau dacă persoana din fața sa este o nonvaloare. Un om care este tinichigiu auto și este șomer este o nonvaloare pentru că nu știe meserie și pe deasupra este bețiv sau hoț. Un electrician auto care repară excelent instalațiile de la mașinile cu care vin clienții este o valoare, căci știe meserie și om face și foarte bine.

(19 aprilie 2018)