Campusul virtual universitar în era digitalizării

Campusul virtual în era digitalizării este o construcție de mare complexitate, astfel realizată încât studentul derulează toate activitățile exact așa cum și le dorește, alegând între a fi prezent în sala de curs sau în laborator sau a lucra de la distanță.
La rândul său, profesorul are posibilitatea să țină cursuri în format clasic, dacă studenții lui cer acest lucru sau să deruleze activitățile de predare, de seminarizare și de evaluare online, dacă studenții doresc acest lucru.

Campusul virtual în era digitalizării presupune ca toate fluxurile din universitate să se deruleze așa cum cere digitalizarea, adică totul se desfășoară în online, prezența fizică a studentului, sa profesorului sau a funcționarului din universitate este necesară numai la cererea celui care dorește să fie deservit și nu din obligația celui pus să servească.

Există baze de date, există autentificări sigure și totul se derulează din fața calculatorului dacă cel care este servit o solicită, cum tot atât de bine, fluxurile sunt și în formă clasică, dacă cel servit dorește așa ceva.

Să dau un exemplu: un tânăr absolvent de liceu, dorește să urmeze cursurile unei facultăți; el intră în campusul universitar al facultății, completează o cerere și din bazele de date existente sunt preluate toate documentele necesare dosarului de înscriere. Există elemente de securitate care exclud ca o altă persoană decât cel în cauză să deruleze elementele unei înscrieri pentru examenul de admitere. Experiența din pandemie arată că însăși examenul propriu-zis cu probele lui se susține în condiții de siguranță 100% online. Evaluarea unui test grilă nu este o problemă. Ierarhizarea după punctele din testul grilă nu este o problemă. Declararea celor admiși este floare la ureche. Despre plăți de taxe, despre derularea activităților din timpul semestrelor, despre examene, doar trebuie să facem un mic exercițiu de imaginație și vom conchide că numai mâine nu este poimâine și campusul universitar virtual 100% va fi o realitate. Trebuie doar voința de a ajunge în punctul în care toate interacțiunile sunt mijlocite de computer, folosind software performant și conținut digital generat de profesori și de studenți conform exigențelor definite de nivelul diplomei dorite de absolvenți.


(22 iulie 2026)

Digitalizarea și disciplina

Digitalizarea joacă un rol fundamental în disciplinarea oamenilor pentru că:
- totul rămâne scris,
- momentele esențiale de timp se văd,
- duratele de așteptare se măsoară exact,
- calitatea textelor se analizează automat,
- majoritatea problemelor au soluțiile prestabilite,
- cresc gradul de specializare și productivitatea,
- repartizarea de sarcini se face automat și echilibrat.

Dacă înainte de digitalizare, o petiție era înregistrată, apoi repartizată și soluționarea se făcea cum se făcea, acum petiția este:

- transmisă electronic cu dată calendaristică, oră, minut,

- înregistrată automat cu oră, minut și dată calendaristică,

- este direcționată cu dată calendaristică, oră și minut,

- se elaborează soluția,

- se transmite soluția spre avizare cu dată calendaristică, oră și minut,

- se avizează cu dată calendaristică, oră și minut,

- se transmite soluția petentului cu dată calendaristică, oră și minut.

Având  dată calendaristică, oră și minut la toate, se calculează automat duratele necesare traversării ciclului și existând durate medii de soluționare se vede randamentul fiecărui salariat, ceea ce înainte de digitalizare era imposibil de cuantificat riguros.

Digitalizarea limitează până la excludere ca persoanele să facă ce vor ele, căci calitatea muncii se cuantifică foarte exact, căci din moment ce soluțiile sunt nesatisfăcătoare, petentul revine și revine și revine până când se obține soluția corectă, ceea ce duce la scăderea nivelului calității muncii celui care dă soluții, calitate care este invers proporțională cu numărul de reveniri. Mergând pe legea numerelor mari a lui GAUSS, dacă soluțiile sunt negative în peste 95% din cazuri, ori procedura de soluționare este eronată, ori fluxul de transmitere a datelor este greșit proiectat, ori cel care soluționează greșește. Toate acestea dau de gândit și pentru că procesul de digitalizare este un proces dinamic, se va umbla în toate punctele ce crează probleme pentru a da satisfacție cetățenilor, căci obiectivul digitalizării este maximizarea gradului de satisfacție al cetățenilor, care sunt de fapt beneficiarii digitalizării.





(20 decembrie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Alexandru POPOVICI

Doctorul inginer Alexandru POPOVICI era profesor de Electronică în Politehnica din București. Tot profesor de Electronică mi-a fost și mie ca student la secția de Mecanizare și Automatizare a Calcului Economic, în anii I și II. De la el am în carnet două note de 10(zece) cu care mă mândresc pentru că profesorul Alexandru POPOVICI era un om extrem de riguros, de exigent și de pretențios.
Cursurile de Electronică ale profesorului Alexandru POPOVICI erau așteptate cu deosebit interes de toți studenții seriei mele.
Erau cursuri foarte bine structurate.
Erau cursuri foarte clare.
Erau cursuri în care explicațiile erau complete.
Erau cursuri care nu lăsau nimic nelămurit.
Erau cursuri construite la cronometru și la milimetru.
Profesorul Alexandru POPOVICI venea la sala 103 din clădirea veche a ASE, unde erau patru table pe care le folosea eficient și știa să drămuiască spațiul încât după terminarea celor două ore, cine ar fi avut un aparat foto, găsea acolo întreg cursul din ziua respectivă.
Scrisul profesorului Alexandru POPOVICI era citeț, chiar frumos ortografiat.
Schemele executate de profesorul Alexandru POPOVICI erau extrem de interesante căci el avea crete colorate și se vedea de departe că reușea pe măsură ce explica să și rămână în desene fluxurile pe care le definea, astfel încât noi să înțelegem tot ce era de înțeles legat de circuitele bistabile prezentate.

Mulți spuneau că Electronica este o disciplină grea. Eu o găseam o disciplină complexă, dar pe care dacă o înțelegeai, devenea extrem de interesantă și nu te mai săturai să descoperi alte și alte taine ale ei. Totul s-a datorat profesorului Alexandru POPOVICI, care era un om subțirel, înalt și avea niște degete lungi ale mâinilor, iar cum ținea acele crete când desena, mă duceau cu gândul la desenele lui Leonardo da Vinci și nu de puține ori când mă duceam să văd albume cu acele desene ale lui Leonardo la bibliotecă, mă gândeam la desenele de pe tablă ale profesorului meu Alexandru POPOVICI.

(12 ianuarie 2023)

Fluxuri complete în digitalizare

Să zicem că trebuia să plătesc curentul electric acum 20 de ani. Se găsea un afiș pe ușa de la scara blocului unde mi se spunea că în ziua de joi 14 februarie anul Ț, vine să citească contorul și să încaseze banii. Trebuia să stau acasă, să am banii și să aștept pe cel care încasa banii. Era o jumătate de zi pierdută.
Acum, îmi vine pe e-mail sau pe aplicație de pe Internet când să citesc contorul. Transmit pe o aplicație de la ENEL valoarea indexului de la  contor. Îmi vine pe e-mail factura. Intru pe e-Banking și plătesc. Fluxul actual nu este ceea ce ar trebui să fie căci în mod normal când eu intru să plătesc factura, ar trebui să existe o colaborare între bancă și ENEL încât atunci când selectez ENEL de pe aplicația mea de e-Banking să apară ordinul de plată și eu cel mult să selectez contul din care plătesc, valoarea să nu mai fie necesar să o introduc eu.
Fluxurile complete presupun ca bazele de date să fie corelate. Eu când îmi fac cont pe aplicația ENEL ar fi bine să dau detalii care este banca de unde plătesc și cu CNP voi fi identificat fără probleme și nu mai introduc eu date de pe factură, căci redundanța nu face bine la digitalizare.
Fluxurile complete trebuie definite peste tot și în niciun caz nu mai trebuie să merg cu documente legalizate, din moment ce bazele de date sunt interconectate și accesul meu la acele baze de date este condiționat prin natura aplicațiilor. Dacă vreau să mă înscriu la o facultate, procedez astfel:
- intru pe aplicația de înscriere a universității,
- introduc CNP-ul meu,
- se intră pe aplicația ministerului de unde se vede că am luat BACul; dacă nu am luat BACul sunt scos din aplicația de înscriere cu mesaj adecvat,
- mi se cere să selectez facultatea,
- mai introduc niște date,
- mi se cere să plătesc taxa și direct din aplicație plătesc cu un card valid taxa,
- mai introduc ceva fișiere,
- se face validarea automată și mi se comunică faptul că sunt înscris și că sunt programat la examen în ziua X ora Y sala Z cu adresă,
- mi se spune dacă vreau să tipăresc sau să salvez un fișier din care rezultă că sunt înscris,
- mi se oferă legitimația de intrare pe care o tipăresc sau o salvez, sub forma unui cod QR.
Cei care lucrează cu jumătăți de măsură nu fac digitalizare și caricaturizează acest proces spre rușinea contra-performanței lor.


(15 iulie 2022)

Riscurile digitalizării la români

Digitalizarea prezintă riscuri strict dependente de cei care:
- definesc conceptul,
- implementează conceptul,
- folosesc fluxurile ca beneficiari,
- servesc aplicațiile ca executanți.
Este de dorit să se studieze grupurile țintă principale și aici mă refer la cei care dispun de aplicațiile cu baze de date și la cetățenii care accesează aplicațiile pentru a se bucura de avantajele digitalizării. Pornesc de la ipoteza că toți cei implicați în definirea de concepte și strategii sunt de înaltă calitate și nu sunt niște terchea-berchea care ocupă niște scaune, fără să aibă habar cu ce se mănâncă digitalizarea, de unde pleacă și unde trebuie să ajungă.
Riscurile care pândesc procesul de digitalizare sunt numeroase și dimensiunea lor se planifică, dacă cei ce se ocupă de digitalizare sunt persoane inteligente sau sunt lăsate la voia întâmplării, dacă la vârful procesului de digitalizare sunt numai amatori de doi bani.
Există riscul ca funcționarii care gravitează în jurul aplicațiilor de digitalizare să nu-și facă datoria că au fost angajați fără să se evalueze abilitățile lor în legătură cu procesele de digitalizare care presupun conștiinciozitate, ritmicitate, corectitudine și mai ales eficiență.
Există riscul  cetățenilor care resping accesarea aplicațiilor informatice, dacă acestea au interfețe greoaie sau dacă aplicațiile nu funcționează ca lumea, în sensul că au timpi de așteptare nepermis de mari și necesită introducerea de informații cu conținut fix de mult prea multe ori sau când bazele de date nu sunt actualizate și există surprize impardonabile, ca de exemplu, schimbarea denumirii unei străzi care este operată în cartea de identitate nu estre operată în baza de date și crează senzația că posesorul CI nu știe unde locuiește.
Există riscul ca facilitățile digitalizării să fie diminuate sever din modul greșit de proiectare a aplicației cu care relaționează cetățeanul, prin aceea că lipsesc funcții de bază, dintre care una este aceea de a certifica primirea fișierelor cu datele necesare, cel puțin din punct de vedere cantitativ, dacă din punct de vedere calitativ este necesară intervenția unui operator uman.
Dacă cei ce se ocupă de digitalizare nu privesc acest proces ca fiind orientat spre cetățean, evident, lucrurile o vor lua razna. Este greșit să fie lăsați operatorii economici sau guvernamentali să tragă spuza pe turta lor și să definească proceduri care au rolul de a-l tortura pe cetățean, în speranța că acesta va abandona lucrul online și va veni la ghișeu, unde măria sa funcționarul corupt îi rezolvă solicitarea dacă.

(14 iulie 2022)