Intrarea în facultate

Intrarea în facultate înseamnă primul pas în carieră. Alegerea facultății o fac:
- părinții,
- tinerii în cauză,
- societatea,
- și și.
Eu mi-am ales singur facultatea, căci structural vorbind niciodată nu am acceptat să se bage cineva în ciorba mea. Era și un context special căci eram 5 copii. Când este un singur copil la părinți, aceștia îi programează cariera, să devină exact ceea ce ei nu au devenit sau să fie exact copie la indigo a lor. O familie de medici vrea ca odrasla musai să devină medic. O familie de avocați vrea ca odrasla să se facă avocat. O familie de actori vrea ca odrasla să-i calce pe urme, deși talentul nu se transmite ereditar.
În opinia mea, intrarea în facultate este momentul care definește viața unei persoane. O alegere bună este eact cea care duce spre o carieră de succes. O alegere greșită este calea sigură spre insucces, spre ratare și spre insatisfacții în cascadă. Am cunoscut tot felul de situații.
Am cunoscut tineri care i-au urmat orbește pe părinții și au fost toată viața niște nefericiți.
Am cunoscut tineri care și-au urmat visul și au avut realizări și satisfacții enorme.
Am cunoscut tineri care au ales greșit facultatea, după care s-au dus la o alta unde au făcut carieră.
Am cunoscut tineri care au făcut și ceea ce au vrut părinții dar și ceea ce au dorit ei, deci două facultăți și nu au profesat pe niciuna, căci ambele nu au răspuns așteptărilor lor.
Am cunoscut tineri care au făcut facultate doar pentru a avea o diplomă.
Am cunoscut tineri care au făcut facultate din ambiție, să demonstreze altora că ei sunt în stare.
Am cunoscut tineri care au făcut mai multe facultăți care nu aveau legătură una cu alta.
Am cunoscut tineri care au început nenumărate facultăți fără să le termine vreodată.
Viața este complicată și în opinia mea, o facultate, cine o începe, s-o facă pentru a profesa meseria în care se califică. Orice altă abordare este în opinia mea o mare eroare, un timp pierdut. Diploma nu are nicio valoare dacă ea nu are corespondent în munca de zi cu zi. Cel ce se laudă cu ea, greșește.
Intrarea în facultate este momentul crucial din viața unui tânăr. Nu prea văd utilitatea de a începe o facultate la peste 40 de ani. Nu înseamnă că un adevărat profesionist musai să aibă facultate. Cunosc oameni de excepție în meseria lor care nu au facultate și pentru care respectul meu este tota., tot așa cum cunosc tipi cu facultate și cu doctorat pe care nu doau nici doi bani.

(28 martie 2018)

Intrarea în mocirlă

Intrarea în mocirlă este apanajul unora care știu ceea ce este aceea mocirlă și au o mare plăcere de a se bălăci în ea. Se trăiește bine stând în mocirlă, căci de multe ori minciuna, delațiunea, furtișagul, șpaga și traficul de influență aduc avantaje rapide și fără efort. Sunt oameni parcă predestinați să intre în mocirlă fără să regrete, dar atunci când o dau în bară se tânguie și se dau cu capul de pereți, dar nicio clipă nu recunosc că le-a mers bine tot timpul înainte de a fi descoperiți că erau în mocirlă și că sunt scoși temporar de acolo.
Intrarea în mocirlă este pentru unii singurul mod de a câștiga mulți bani prin nemuncă, riscând din ce în ce mai mult, până când ghinionul îi întâlnește și-i execută la rece și nemilos. Degeaba ei se miră și se tăvălesc pe jos de regrete, dar au știut la ce se expun. Le-a plăcut și gândul lor nu este la a trece la lucruri normale, obișnuite, ci la cum s-o ia de la capăt, dar la o scară cu mult mai mare.

(28 martie 2018)

Intrarea în bucluc

Intrarea în bucluc nu este un lucru greu de realizat, căci buclucul este la tot pasul. Cel ce nu face evaluări corecte, intră în bucluc. De regulă intră în bucluc cei care se supraevaluează și care cred că estimează că vor dispune în viitor  de resurse cu mult mai mari decât acestea vor fi în realitate. Decalajul care s-a creat, evident îi bagă în bucluc, căci nu mai au resurse:
- să continue o construcție,
- să plătească rate,
- să se achite de datorii,
- să termine ceea ce au început.
Am văzut mulți care au intrat în bucluc atunci când au antamat cheltuieli cu mult mai mari decât resursele lor disponibile sau care ar fi fost de antrenat de la cunoscuți. În momentul în care din lipsa resurselor se apelează la credite sau la cămătari, atunci omul intră în bucluc. Se intră în bucluc atunci când omul:
- fură,
- minte,
- jefuiește,
- violentează,
- păcăleșyte,
- trafichează,
- împrumută,
- fraudează.
adică face lucruri nesăbuite care în niciun caz nu-i aduce liniștea. Noi avem proverbul că înainte de a tăia o stofă, croitorul trebuie să măsoare de 10 ori. Și la noi tot așa este. Înainte de a face un ceva, trebuie să facem analize, să vedem riscurile și știind că sunt lucruri care nu se fac, să nu le facem.
Intrarea în bucluc pare pentru unii că este mâna destinului, deși totul era previzibil și de evitat. Numai că omul se riscă și nu de puține ori mai și reușește, ceea ce-l determine să riște din nou și se miră când nu-i reușeșete. El dă vina pe forțe exterioare, deși totul este datorită a ceea ce a făcut și el știe că nu a făcut bine.

(28 martie 2018)

Intrarea în pușcărie

Intrarea în pușcărie acum este act de eroism. Văd tot felul de corupți care se perindă pe la televizor și fac pe victimele sau pe eroii. Este de-a dreptul jenant nu pentru ei, ci pentru o societate care nu-i pune la punct. Ei acuză justiția că a fost nedreaptă cu ei și că au făcut pușcărie pe nedrept. Sunt multe întrebări de pus, dar multe lucruri sunt foarte clare, din moment ce niciunul nu a făcut pușcărie că a furat o pâine că îi mureau de foame copilașii sau o jucărie s-o dea la copilaș.
Intrarea în pușcărie este privită la noi ca spectacol la care ca în Evul Mediu când vrăjitoarele erau duse să fie arse pe rug în piața publică, acum se aplaudă, se zăngăne cătușe și ca și atunci, lumea se bucură, în primitivismul ei.
Pușcăria și-a pierdut demult caracterul educativ, ea fiind un fel de loc de păstrare, din moment ce hoții rămân cu bani mulți și în pușcărie unii au dreptul de a trăi chiar în lux, cu telefoane mobile, cu posibilitatea de a cheltui și mai ales, cu speranța de a mai jupui și statul prin câștigarea unor drepturi la CEDO, căci nu li s-au respectat oarece drepturi.

(28 martie 2018)

Intrarea în partid

Intrarea în p,
artid ar trebui să fie un act de maturitate, de dăruire și mai ales de înțelegere a diferențelor dintre doctrine. În realitate nu este așa. Oamenii intră în partide doar de a-și rezolva probleme care nu se rezolvă altfel decât prin decizii politice. Decizia politică înseamnă:
- poziție în partid,
- forța în partid,
- telefonul dat,
- influență,
- subiectivism,
- neperformanță,
- abuz,
- ton ridicat,
- slugărnicie,
- lingușeală,
- avantaje.
Pe vremea comuniștilor intrarea în partid însemna selecție acerbă și mai ales muncă și mai puțin avantaje. Acum partidul înseamnă:
- funcții,
- bani,
- vizibilitate,
- putere,
- funcții.
Cine nu are o meserie pe care să se bizuie găsește în a intra în partid singura modalitate de a-și asigura un serviciu, un salariu și mai ales de a promova atât timp cât cei care sunt la putere fac parte din partidul respectivului. Apoi, dacă respectivul partid intră în opoziție și protejatul întrî într-un con de umbră. Nu pleacă pentru că rotirea cadrelor nu este radicală dinteama că la următoarele alegeri roata se întoarce. Eu i-am sfătuit pe tinerii informaticieni cu care am mai discutat una-alta, să nu intre în partide decât după 40 45 de ani și numai după ce au o situație bine stabilită pentru a nu deveni anexele unor nefericiți sau slugi la alții și mai nefericiți ca să nu spun nepregătiți.

(28 martie 2018)