Profesori de demult

În anul 7490 de la facerea lumii eram secretar de BOB al PCR de la o serie a facultății unde lucram. Bunul meu prieten cu care făcusem cercetare științifică și publicasem articole în reviste de specialitate, m-a anunțat că i s-a aprobat plecarea definitivă în Israel. Am mers la comitetul de partid pe universitate și am anunțat că bunul meu prieten, care era membru de partid, va pleca în Israel. El trebuia exclus din partid. profesorii cu care am discutat mi-au spus că noi nu trebuie să ne facum dușmani și că eu trebuie în adunarea de partid să mă ridic în picioare, să spun că bunul meu prieten și să-i dau numele, are dosarul aprobat să plece în Israel. Să-l întreb dacă are ceva să ne reproșeze. Așa am făcut. Bunul meu prieten s-a ridicat în picioare, mi-a spus că nu are nimic a ne reproșa. Am propus excluderea lui din partid. Bunul meu prieten a părăsit ședința. Câteva zile mai târziu, l-am  condus la aeroport pe bunul meu prieten și pe soția lui și au plecat. Peste ani, când a revenit prin țară, l-am întâlnit. Noi corespondăm și acum pe e-mail.

Am scris toate acestea pentru a arăta că au existat doi mari profesori care m-au ajutat să ies dintr- încurcătură care presupunea înfierarea cu mânie proletară a celui care părăsea țara și trebuia exclus din partid. Întâmplarea a făcut ca în aceeași zi să se producă excluderea altui coleg din partid pe motiv că pleca definitiv în Germania, iar la adunarea de partid a fost făcut în fel și chip de colegii lui, după care a fost exclus din partid. În zilele următoare, am fost apostrofat că eu nu am procedat la fel. Mă uitam la cei care mă abordau și mi se făcea milă de ei. După Decembrie 1989 ei erau cei mai înfocați apărători ai democrației și detestau comunismul din adâncul suflețelelor lor.

(05 august 2024)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Gheorghe TOMESCU

Aici vreau să scriu despre profesorul Gheorghe TOMESCU de la catedra de Economie politică, cel care era membru în BOB- biroul organizației de bază al cărui secretar am fost eu pe durată de doi ani. Erau probleme extrem de dificile de rezolvat în acele vremuri și acolo erau două persoane cu totul speciale și aici mă refer la profesorii Gheorghe TOMESCU și Geo VASILESCU, oameni cu vastă experiență profesională și de viață.

dacă despre persoanele din ASE am scris câte ceva despre:

- studii,

- doctorat,

- lucrări publicate,

în cazul profesorului Gheorghe TOMESCU voi scrie despre omul Gheorghe TOMESCU care m-a impresionat prin gândirea sa, prin corectitudinea sa, prin profesionalismul său și prin cultura sa. Nu mă voi apuca acum să scriu în detaliu despre problemele cu care eu m-am confruntat, dar voi da totuși un exemplu. Au fost situații în acre colegi de-ai noștri alegeau să nu se mai întoarcă din excursii de prin Franța sau își depuneau actele de plecare definitivă din țară. Mie nu-mi plăceau spectacolele grotești de a-i înfiera pe fugari sau de a-i bălăcări pe cei care-și depuneau dosarele de plecare legală. Am discutat cu profesorul Gheorghe TOMESCU, am ajuns la o concluzie, în baza căreia dacă suntem inteligenți vom evita înfierările cu mânie proletară. Trebuia doar să știm cum se pune problema. profesorul Gheorghe TOMESCU m-a ajutat să definesc o strategie, cu care am mers la comitetul de partid pe ASE și am zis cum stau lucrurile. Acolo am găsit doi oameni cu capul pe umeri, curajoși, care au acceptat strategia cu care plecasem de la sala 2305 unde discutasem cu profesorul Gheorghe TOMESCU. La momentele adevărurilor, am zis ce aveam de zis, am exclus din partid, fără niciun fel de zgomot de fond și totul s-a încheiat civilizat. Dovadă stă faptul că pe unul dintre cei care au plecat eu l-am acompaniat la aeroport și port și în ziua de azi corespondență pe e-mail cu el.


(30 martie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mirela SCHWARTZMANN

Mirela SCHWARTZMANN a fost studenta mea înainte de 1989. Ei i-a plăcut programarea calculatoarelor foarte mult și am coordonat lucrarea ei de stat, căci așa se numeau lucrările de terminare ai celor 4 ani de facultate, ceea ce noi numim acum lucrare de licență.
Am convenit să facem o lucrare prin care să studiem complexitatea programelor scrise în limbajele COBOL și FORTRAN. Ea a citit foarte multe articole pe acest subiect și chiar a reușit să facă o lucrare pentru cercuș de cercetare științifică studențească, cu care a avut succes. A mers și la o sesiune pe țară a cercurilor științifice studențești, iar lucrarea ei a fost bine primită. Este vorba de  zilele de 7 si 8 aprilie 1980 în care s-au desfășurat la Universitatea Al. I. CUZA din Iași lucrările Colocviului Național Studențesc PROBLEME ACTUALE ALE INFORMATICII ȘI MATEMATICII APLICATE. 

La adresa
https://www.ionivan.ro/IE50/cercetare%20studedentesca%201980%20Iasi.htm
se află mai multe detalii.
Noi aveam o echopă cu care studiam problema complexității software și am elaborat mai multe lucrări, dintre care împreună cu Mirela avem lucrarea:
Ion IVAN, Emil MOSCOVICI, Mirela SCHWARTZMAN, Considerații privind analiza complexității programelor, a 8-a Sesiune de comunicări științifice a Academiei Militare, București,  18-19 Noiembrie 1980.

Mirela SCHWARTZMANN m-a impresionat pentru că s-a integrat foarte repede în echipa de cercetare de credeai că este o specialistă cu mulți ani de experiență în spate, căci înțelesese structura etapelor unui ciclu de cercetare și reușea de fiecare dată să treacă de la o etapă la alta cu un plus de cunoaștere.

(05 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Gheorghe WEISS

Gheorghe WEISS era cercetător științific în cadrul Laboratoarelor Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE. A fost asistentul nostru universitar care ne-a învățat programarea în limbajul COBOL. El era un om cu vastă experiență. Vorbea calm, explica sistematic, avea un plan de lucru și ne făcea să înțelegem cum stau lucrurile căci era o mare deosebire între limbajul ALGOL și limbajul COBOL, limbaj extrem de rigid.

Când am trecut din anul al IV-lea spre anul al V-lea de facultate, am făcut practica în producție la LCCE și răspundea de noi chiar cercetătorul Gheorghe WEISS cu care făcusem seminarii cu câteva luni mai înainte. Și cu această ocazie am învățat multe, căci 6 ore pe zi făceam muncă de a scrie programe, de a perfora cartele, de a rula programe, iar profesorul nostru Gheorghe WEISS ne sprijinea pe tot parcursul căci avea plăcerea să ne vadă cum evoluăm, ceea ce m-a impresionat teribil de tare.

După mai mulți ani, când eram deja asistent stagiar, am aflat că cercetătorul științific Gheorghe WEISS a plecat în Israel cu familia sa. După mulți ani, am primit pe e-mail de la un prieten al meu stabilit și el in Israel o fotografie de ziar care anunța că fostul meu profesor Gheorghe WEISS a fost victima unui jaf și tragedia m-a mișcat profund și am regretat că un om așa de bun ca el a avut un astfel de sfârșit.

(13 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ladislau GASPAR

Ladislau GASPAR mi-a fost coleg de grupă în studenție. Am rămas într-o relație foarte bună. El a fost repartizat la ICI și de acolo, chiar în primii ani de muncă, a mers la o specializare în Franța pentru a se instrui în utilizarea calculatorului FELIX C-256 care era făcut după lecența calculatorului franțuzesc IRIS. Peste câțiva ani el a devenit directorul Bibliotecii Naționale de Programe - BNP de la ICI. De-a lungul timpului am realizat o serie de materiale împreună, dintre care amintesc aici:
Ion IVAN, Ludovic TOVISSI, Emil MOSCOVICI, Sergiu COMAN, Ladislau GASPAR - Asupra prezentării matriceale a secțiunilor de plan ale întreprinderilor, Informatica pentru conducere – Orizont 1981 Realizări și Aplicații, Editura laboratorul de informatică şi conducere Cluj, Decembrie 1980, pg. 6-7
Cât timp a fost el acolo la BNP am mers de multe ori, căci acolo. lucrau doi tineri Marian MĂCEȘANU și Romulus ARHIRE, cu care colaboram la realizarea de materiale împreună cu Alexandru BALOG, tot de la ICI.
Înainte de anul 1989, am botezat fetița lui Loți, căci așa îi ziceam eu lui Ladislau GASPAR.
Ori de câte ori mergeam la biblioteca ICI și aveam nevoie de câte un material, Loți era cel care mă ajuta să obțin acel material, pentru că multe dintre materialele importante și de mare actualitate erau împrumutate cu anii de unii dintre cercetătorii de acolo, iar noi ceilalți nu aveam posibilitatea să le citim, căci respectivii le țineau în fișete cu anii. Numai bunul meu coleg Ladislau GASPAR reușea să-i convingă să returneze la bibliotecă materialele și așa reușeam să intru și eu în posesia lor pentru câteva zile sau ore.

(08 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Valeriu BĂDIN

Eram în Centrul de calcul și aveam de scris un program. Trebuia să mă lămuresc într-o problemă. Cineva mi-a zis:
- Mergi la Catedra de Matematică și întreabă de BĂDIN Valeriu.
Așa am făcut și când secretara mi-a zis să merg la o anumită sală din clădirea veche și să-l aștept pe profesor când iese de la seminar. Mi l-a descris și când s-a terminat seminarul, l-am abordat pe domnul Valeriu BĂDIN. I-am zis cine sunt și care este problema mea. Am văzut atunci cum a scos din geanta sa un carnet și un pix. Și-a notat ceva și apoi a mai scris ceva. Era cam întuneric pe holul acela. Mi-a dat foaia ruptă din carnet. Am mulțumit și am plecat.
Când am ajuns la birou, am citit ce era scris pe foaie. Erau niște formule. Le-am translatat în programul meu FORTRAN, am rulat acel program. Aveam niște chei de control și folosind ceea ce Valeriu BĂDIN mi-a dat am rezolvat totul. L-am căutat la catedra sa, l-am regăsit și i-am mulțumit. M-a impresionat rapiditatea cu care a înțeles ce doream. Eram un necunoscut, un ins venit în pauza sa de după seminar. Am văzut mulți care-i expediază în doi timpi și trei mișcări pe cei cu care intră în vorbă, mai ales dacă respectivii nu prezintă un oarece interes. La profesorul Valeriu BĂDIN nu era așa. Peste ceva timp, am reîntâlnit pe profesorul Valeriu BĂDIN, eu fiind asistent la Catedra de Cibernetică Economică. I-am reamintit de prima întâlnire. Și-a reamintit și mi-a zis că a fost impresionat de faptul că am revenit să-i mulțumesc, lucru care în ASE nu prea se obișnuia. Ori de câte ori îl întâlneam pe profesor și nu erau puține prilejurile, învățământul politic lunar de joia după amiaza fiind un prilej, mă așezam în aceeași bancă și discutam diverse, așa cum făceau mai toți colegii, când un coleg era la supliciu, discutând problema ridicată de lectorul care conducea lucrările de învățământ politic, lector care era și el tot un coleg de-al nostru de la o catedră de științe sociale și care avea capacitatea de a trece cu vederea foarte, chiar foarte multe lucruri, ceea ce ne dădea o doză de confort pentru a simți că trece timpul mai ușor.

(03 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ciprian COZMA

Ciprian COZMA mi-a fost profesor de matematică pe când eram elev de liceu în clasa a VIII-a, la Breaza la Școala Medie Internat cu Practică în Producție Dimitrie CANTEMIR. Era un foarte tânăr absolvent de facultate care știa să ne explice și care știa să vorbească unor elevi dornici să învețe carte. Am apreciat lecțiile sale, modul cum își organiza ora, calmul cu care ne vorbea și dorința lui de a ne face să înțelegem atât la algebră, cât și la geometrie, lucrurile care nu erau deloc simple.
Peste ani, am întâlnit din întâmplare în liftul clădirii Facultății de Cibernetică un domn care semăna foarte bine cu cel care-mi fusese profesor de matematică în clasa a VIII-a. Vorbea cu o doamnă și am avut senzația că vocea semăna foarte mult cu a acelui profesor de la liceu.

Am încercat să aflu de la colegii săi din Catedra de Matematică dacă este una și aceeași persoană cel care se numea Ciprian COZMA din ASE cu cel pe care eu îl știam cu numele de Ciprian COZMA de la Liceul Dimitrie CANTEMIR de la Breaza, dar nu am reușit. De aceea eu scriu aici despre acel Ciprian COZMA care mi-a fost profesor de matematică în clasa a VIII-a la Breaza și de la care am învățat acele baze ale matematicii care mi-au folosit și-mi folosesc și în ziua de azi, căci puterea sa de a transmite noțiuni dificile a avut drept rezultat, multe din ceea ce eu am fost în stare să fac până în ziua de azi.
Regret că nu am avut curajul să-l abordez cumva și să mă lămuresc. Mă gândeam să nu interpreteze altfel decât mi-aș fi dorit eu banala mea întrebare, dar acum nu mai are sens să mă gândesc la ce aș fi făcut sau nu aș fi făcut, căci eu am rămas cu imaginea tânărului profesor de matematică, cu scris frumos, care explica foarte clar și simplu totul, iar eu ca și mulți dintre colegi îl înțelegeam și îl apreciam.

(02 februarie 2023)

Digitalizarea unui articol tipărit într-o revistă veche

În mod normal, dacă ar fi digitalizate toate numerele din revistele cu peste 50 de volume, nu ar mai trebui să vorbim despre un asemenea subiect. Cum nu este digitalizată revista Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research - ECECSR, de la primele ei numere, când am găsit un articol pe care l-am publicat în numărul 2 din anul 1977 al revistei, m-am gândit să-l digitalizez eu și voi proceda astfel:
- scanez paginile articolului,
- verific calitatea scanării,
- verific dacă am scanat toate paginile,
- atribui nume fiecărei pagini,
- asigur secvențialitatea, adică dispunerea în ordine a paginilor,

- creez un folder, 

- stochez fișierele paginilor în folder,

- vizualizez să văd dacă totul este OK.

Este important să verific totul pentru a nu mă găsi în situația nefericită să am scăpări, iar corectarea erorilor este extrem de dificilă. Nu mai știu pe unde este articolul. Este greu să scanez doar o pagină. Uit denumirea fișierelor. Este greu să asigur dispunerea în secvență, mai ales dacă găsesc eroare mult timp după ce am făcut digitalizarea articolului. În digitalizare merge proverbul: bate fierul cât e cald. Adică fă totul ca procesul să fie perfect, atât timp cât nu ai uitat despre ce este vorba.

Pentru denumirea fișierelor cu paginile scanate folosesc acronimul revistei, numărul și anul, dar și paginile originale de la 19 la 29. Voi avea:

ECECSR-1977-2-19

ECECSR-1977-2-20

ECECSR-1977-2-21

ECECSR-1977-2-22

ECECSR-1977-2-23

ECECSR-1977-2-24

ECECSR-1977-2-25

ECECSR-1977-2-26

ECECSR-1977-2-27

ECECSR-1977-2-28

ECECSR-1977-2-29

Voi avea un folder ARTICOLE unde voi avea o anexă cu semnificația acronimelor și structura denumirii fișierelor, căci nu exclud ca în timp să uit ceea ce am făcut.

Articolul este referit astfel:

Ludovic TOVISS, Ion IVAN, Emil MOSCOVICI - Management Model for a Production Section, Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research, vol: 11, no: 2, 1977, pp: 19 - 29, ISSN 0424–267 X

Ceea ce a rezultat este date mai jos.

După ce m-am convins că am scanat toate paginile că denumirile asociate fișierelor îmi asigură dispunerea în ordine a paginilor așa cum sunt ele în revistă, voi trece la crearea folderului unde se va găsi întreg articolul. Voi avea grijă să pun înainte un fișier unde se va găsi modul în care se referă corect și complet articolul ca atunci când va fi nevoie să nu mai alerg după elementele care mi-ar permite alcătuirea unei bibliografii.

(28 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Emil MOSCOVICI

Emil MOSCOVICI reprezintă unul dintre foarte puținii mei prieteni, căci eu dacă mă laud cu ceva, mă laud că prietenii mei au fost și sunt oameni de cea mai bună calitate. Sunt oameni de un profesionalism desăvârșit. Sunt oameni punctuali. Sunt oameni corecți, care nu-și bagă nasul unde nu le fierbe oala. Ei sunt oameni care dacă ai stabilit o vorbă, vorba aceea așa rămâne. Ei nu mută vorba de colo-colo. Ei nu spun una azi, iar mâine se schimbă după cum bate vântul.
Emil MOSCOVICI este un strălucit absolvent al facultății de Matematică de la Universitatea București, promoția 1969. Azi nu știu să spun cum l-am cunoscut, dar sunt sigur că după ce l-am cunoscut pe Emil, mi-am dat seama că el știe statistică matematică foarte bine și are capacitatea de a duce teoria spre elementele de practică, atât de numeroase și de necesare din economie.

Am avut ocazia să lucrăm la elaborarea de articole. Noi am format o echipă din care făcea parte profesorul Ludovic TOVISSI, Emil MOSCOVICI și cu mine. Am lucrat și la câteva contracte de cercetare științifică, unde se aplicau metode alte statisticii matematice și unde trebuiau scrise programe în limbajul FORTRAN căci se lucra cu volume de date destul de mari. În acele vremuri programele și seturile de date se perforau pe cartele și se mergea la calculator cu câte o cutie de 2.000 de cartele, cel mai frecvent.

Noi mai întâi înțelegeam despre ce era vorba, scriam ecuațiile modelului, ne defineam algoritmul fie de optimizare, fie de îmbunătățire a stării de fapt, rulam programul, vedeam dacă se verifica în producție ceea ce construiserăm noi și numai după aceea treceam să scriem un articol. Vremurile erau aspre și erau puține reviste unde aveam posibilitatea să publicăm. Am lucrat mult după orele de program, la sala 2320 din centrul de calcul al ASE unde eu aveam un birou, pentru a scoate acele articole. Era greu, căci noi ne-am impus un nivel foarte ridicat, iar la întâlnirile noastre cu profesorul TOVISSI îndemnul era să ridicăm ștacheta și ideile sale erau în această direcție.

La un moment dat am zis să vedem secția de producție industrială caracterizată prin procese discontinue ca un automat finit și în acest sens am definit noi o clasă de automate finite căreia i-am zis TIM de la TOVISSI-IVAN-MOSCOVICI.

Erau vremuri superbe și noi eram tineri, plini de avânt și încrezători în munca noastră. Îmi aduc aminte că într-o după amiază am lucrat acolo în sala 2320 și din aproape în aproape, am ajuns la o structură de model extraordinară, să zic mai corect, perfectă. Modelul era perfect, periculos de perfect și am prefigurat un algoritm euristic extraordinar de frumos, care avansa de la sine, suspect de interesant. Eram entuziasmați. Când am plecat, fiecare dintre noi avea o îndoială. Prea erau toate superbe și prea se potriveau de minune. A rămas să ne mai gândim și abia peste trei zile să stăm de vorbă cu profesorul, ca să nu ne compromitem, dacă ceva elementar era greșit în construcția noastră, deși făcuserăm verificări atunci treceam de la o etapă la alta.

În aceeași seară, când fiecare dintre noi am ajuns acasă am reluat totul și aparent totul era la locul lui. La un moment dat a sunat telefonul. Era Emil care găsise ceva în neregulă. A doua zi am reluat totul de la zero. Am ajuns noi la un model frumos, am construit noi un algoritm interesant, dar nu mai erau lucrurile atât de rotunde și de strălucitoare ca lucrurile de dinainte cu doar o zi.

Cu Emil am fost și la prezentarea unor lucrări la simpozioane științifice de la Cluj, de la Brașov, dar și multe de la București, căci colaborarea noastră se concretiza prin soluții la contracte de cercetare științifică finanțate de întreprinderi, dar și prin articole pe care fie le-am prezentat, fie le-am publicat.

Distanța nu a fost niciodată o problemă. Eu și Emil avem o corespondență pe poșta eletronică și ne bucurăm să știm că fiecare avem rosturile noastre, avem copiii mari și avem nepoți, iar când privim în urmă avem realizări frumoase, care au însemnat foarte mult pentru fiecare dintre noi.


(15 ianuarie 2023)

Comuniștii și corespondența

Lumea s-a văitat că nu produce literatură științifică din cauza lipsei de reviste, cărți, studii din care să se documenteze. Adevărul este așa doar în proporție de 10%, căci exista posibilitatea de a solicita materiale din străinătate și de a le primi. Trebuia trimisă o scrisoare de solicitare, cu formatul tipărit, pe care îl dau, iar expedierea avea preț de carte poștală. 

Așa arăta macheta pe care o completam. O puneam la poștă și în 1-3 luni îmi veneau materiale pe band rulantă.Îi speriasem pe cei din ASE care se ocupau cu corespondență. Plicurile erau mari. Uneori cei din strainătate le tăiau la colțuri să fie mai ieftină trimiterea. Alteori, cand plicul era nedesfacut, clar ca mulți se holbau și se întrebau ce este acolo. Așa m-am făcut cu bibliografie la zi pe teme de calitate software, căci acela era domeniul meu de interes. Niciodată nu am fost chemat la BDS pentru a fi întrebat ce și cum cu relațiile mele cu străinii și niciun băiat cu ochi albaștri nu m-a abordat niciodată despre plicurile cam multe pe care le primeam de pe la universități sau de la reviste. cel mult colegii mă apostrofau așa din când în când fie mai în glumă, fie mai în serios, dar niciodată nu am vorbit despre cele 200 kg de documentație pe care le aveam despre problemele care prezentau interes în activitatea mea de documentare de dinaintea cercetărilor pe care le făceam cu prietenii mei Emil MOSCOVICI, Romulus ARHIRE, marian MĂCEȘANU și Alexandru BALOG și pe care le trimeteam la congrese științifce în străinătate și care erau și acceptate, dar ne lipseau resursele și de multe ori aprobările pentru a merge acolo.

(06 septembrie 2017)