Istoria ca poveste din gură-n gură

Noi avem o mare plăcere de a face tot felul de istorisiri, unele bazate pe fapte reale sau doar bazate pe ceea ce am visat peste noapte, ca să ne facem mai viteji, mai măreți, mai interesanți, mai buni, mai grozavi și desigur, cu mult mai inteligenți decât cred alții. Acum, apar la televizor, după 34 de ani de la Revoluția Română niște nene și niște tanti, care spun diverse, pentru a fi consemnate ca bucăți de istorie, deși acele chestii zise nu se probează cu nimic, nici măcar cu martori credibili, așa cum se procedează la reconstituirea certificatului de naștere la o adică, atunci când a dispărut arhiva.

Se spun acum tot felul de povești, din care ar rezulta că X sau Y sau Z ar fi cu mult mai deștepți decât au arătat că au fost prin tot ceea ce au făcut din anul 1990 până în zilele noastre. Eu am o teorie: un om este de nota 10 azi, a fost de nota 10 și ieri și alaltăieri și când l-a născut mumă-sa. Un om este de nota 4 și azi, și mâine, dar și ieri, dar și răsalaltăieri, căci el nu are resurse să fie măcar de nota 5 dacă s-a născut de nota 4 așa s-a născut, așa va fi și așa va muri, de nota 4.

Au defilat și încă mai defilează pe ecranele de televiziuni niște nume care s-au implicat în ceea ce s-a petrecut după 22 Decembrie 1989, nume de persoane care ca persoane, nu s-au remarcat prin nimic, care nu au produs nimic, care nu au realizat nimic și deci care au plutind într-o mediocritate stridentă, zgomotoasă și lunecoasă, dar cărora li se pun în cârcă fapte pe care în niciun caz nu are cum să le gândească și să le transpună în fapt personaje de nota 4 cu minus repetat de mai multe ori, dar care nu duc spre nota 3, cu ceva mai spre 3 și un pic mai mult. Cum să-i atribui unui nene inginer în. ale hidrotehnicii care a predat socialism științific în ASE idei mărețe, când nivelul său era de nivel submediocru desăvârșit? Cum să-l faci pe un nene care a falsificat un decont de doi bani ca fiind un geniu al managementului intelligence-ului, deja mă depășește, căci ar însemna ca un nene de nota 3 să facă saltul la media de peste 9,50 ceea ce ar fi echivalent ca unul care face 20 de secundă la suta de metri să ajungă în două zile să parcurgă respectiva distanță în 10 secunde, sărăcuțul de el...


(14 decembrie 2023)

Teza loviturii de stat din decembrie 1989

De câțiva ani buni, niște nene și niște tanti vorbăreți de felul lor, vântură teoria loviturii de stat din decembrie 1989 și vin cu argumente extrem de interesante, care însă mai trebuie aprofundate destul de mult până la a da statut de teorie viabilă și credibilă demersului lor.

Sunt cunoscute în istorie numeroase lovituri de stat atât militare, cât și nemilitare și există deci suficient material pentru a caracteriza riguros ce înseamnă o lovitură de stat și mai ales, ce nu înseamnă o lovitură de stat. Trebuie studiate și revoluțiile care s-au produs în lume și de asemenea, trebuie stabilit prin ce se deosebește o revoluție de o răscoală sau de o răzmeriță sau de o lovitură de stat și Revoluția Franceză oferă deosebit de mult material de studiu, ca și Marea Revoluție Socialistă din Octombrie din Rusia sau Revoluția Culturală din China lui Mao TZEDONG sau Revoluția Chineză din 1911, dar și atele.

În decembrie 1989 s-a schimbat orânduirea de stat de la comunism la o societate democratică.

În decembrie 1989 a fost înlăturat partidul comunist de la putere.

În decembrie 1989 au ieșit în stradă sute și sute de mii de oameni.

În decembrie 1989 presa aservită comunismului s-a autodenunțat.

În decembrie 1989 partidul comunist a fost scos în afara legii.

În decembrie 1989 membrii partidului comunist au ales calea democrației spre alte partide.

În decembrie 1989 constituția comunistă a fost abrogată.

În decembrie 1989 a fost acceptat pluripartidismul.

În decembrie 1989 structurile statului comunism au fost dizolvate.

În 20 mai 1990 de duminica orbului, au avut loc alegeri libere și democratice.

Au fost create premisele dezvoltării statului de drept.

Toate ce au urmat datei de 22 decembrie 1989 au marcat transformările radicale spre societatea pe care o trăim acum, când țara noastră este membră UE și membră NATO și nu a fost nevoie de nicio mișcare socială de anvergură care să zguduie societatea din temelii pentru a ajunge aici, ceea ce arată că în decembrie 1989 s-au produs acea falie între regimul comunist ce a dispărut și democrația ce avea să vină, democrație de care ne bucurăm acum. Se știe că loviturile de stat au efecte vremelnice și nu duc în niciun caz la regimuri democratice cu continuitate și stabilitate dovedite de istorie. Poporul român are nevoie în măreția lui de această revoluție, pentru că poporul român a crezut în victoria revoluției, în libertatea sa și mai ales în calea democratică pe care și-a dorit să evolueze în viitor și visul i s-a împlinit.



(14 decembrie 2023) 

Studenții, politica și partidele

Studenții au reprezentat elementul de avangardă al societății prin trăsăturile pe care ei le au. Sunt o masă omogenă ca vârstă. Au un nivel de inteligență cu mult peste medie. Prin apartenența la categoriea socio-profesională a studenților au un grad de independență cu mult mai matre decât copiii care depind de părinți și decât adulții care au familie, multe responsabilități care îi fac să fie cu mult mai prudenți. Studenții sunt cei care importă cele mai noi tendințe din societate, căci tinerețea lor le permite să asimileze ceea ce înțeleg cu mult mai repede decât orice altă categorie de oameni din societate. Tinerii au venit cu ideile revoluționare de la 1848. Corneliu Zelea CODREANU era un tânăr care avea idei absolut diferite de cele ale politicienilor maturi ai vremii. În anul 1989 în decembrie s-a spus că Revoluția Română este Revoluția tinerilor și dovadă stă faptul că dintre cei 1.116 martiri ai Revoluției, foarte mulți erau tineri.
Studenții prin solicitările lor sunt de stânga.
Studenții vor burse de la stat.

Studenții vor cămine gratis sau cu chirii foarte mici.

Studenții vor gratuități pe mijloacele de transport.

Studenții învățământ gratuit.

Studenții vor masă la cantină fie gratis, fie la prețuri mici.

Studenții în teorie se orientează către platformele partidelor de dreapta, care proclamă niște drepturi și libertăți extrem de tentante, iar liderii acestor partide sunt oameni cu carismă, mai ales prin faptul că în România alegerile au dat câștig de cauză partidelor de stânga sau de centru stânga, datorită numărului mare de votanți proveniți din oamenii care au trăit în comunism și dintre care unii mai trăiesc elemente de nostalgie față de locuri de muncă, de case primite de la stat, uitând marile lipsuri pe care ei le-au îndurat.

Studenții se orientează spre partidele de dreapta, care au idei novatoare și care într-un ambalaj atrăgător introduc elemente progresiste, tentante, față de care studenții în special și tinerii în general, sunt extrem de receptivi. Să nu uităm că liderul studenților a avut un rol foarte important în fenomenul Piața Universității și apariția sa în cămașa aceea albă în fruntea demonstranților a lăsat o impresie excepțională. Să nu uităm că minerii i-au maltratat pe studenți în primul rând în iunie 1990 și raidul minerilor în clădirea Universității București, arată că pângărirea unui monument de cultură și de cult, nu cunoaște limite în condițiile manipulării eficiente, iar la Universitate nu erau nici strungari, nici tractoriști, ci studenți. Când studenții se mobilizează, ei sunt purtătorii de mesaje ale unor partide de dreapta, reușesc să impună președinți, să încline balanța în favoarea acelor partide care drept mulțumire față de studenți le taie multe dintre gratuitățile pe care guvernele de stânga li le-au acordat, ceea ce mă duce cu gândul la zicerea că facerea de bine este f-tere de mamă, se aplică fără drept de apel de cei urcați pe val de către studenți.


(15 octombrie 2023)  

O aceeași voce singulară

Când vedem pe la tribunale indivizi încătușați, dar nu orice fel de indivizi, ci oameni politici, baroni locali, VIP-uri, beizadele și alte specimene asemenea, se aude întotdeauna o voce puternică de bărbat care le aduce acuzații incomode indivizilor cu pricina și punctează bine contextul ăe care l-au generat respectivii de au ajuns cu mâinile legate și aici mă refer la furt, mită, abuz în serviciu sau alte nelegiuiri.

Este una și aceeași persoană, care se interesează mereu care sunt evenimentele, care sunt borfașii, orele la care duba îi aduce, pentru ca el să fie exact la momentele potrivite, în locurile potrivite, pentru indivizii nepotriviți, ca să zic așa.

Este bine că se întâmplă așa pentru că se elimină din monotonia momentului în care indivizii încătușați coboară din dubă și sunt introduși în clădirea unde sunt judecați sau încarcerați, iar televiziunile prind și ele ceva din culoarea momentului, care este definit prin frazele scurte pe care vocea singulară le emite.

Îmi aduc aminte că Nicolae CEAUȘESCU și când zic CEAUȘESCU nu o spun întâmplător, vorbea despre revoluționarii de profesie. Am senzația că vocea singulară este vocea unui revoluționar de profesie, căci nu am o explicație cu respectiva voce este prezentă în varii momente, în varii locuri, să surprindă exact clipele în care încătușații fac cei câțiva pași de la dubă spre o ușă de intrare într-o clădire, pentru a li se transmite fie o întrebare, fie un mesaj, cu vocea tare, inconfundabilă a omului bine plasat în timp și spațiu.



(30 septembrie 2023)

Revoluționari fără revoluție?

Nu am să înțeleg niciodată de ce tot ceea ce a însemnat 22 Decembrie 1989 și zilele ce au urmat poartă acum numele de lovitură de stat, schimbarea garniturii de partid și nu numele de Revoluție. În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat la 22 Decembrie 1989 a pus bazele schimbării de regim, într-un timp foarte scurt, regimul totalitar, comunist, bazat pe proprietatea socialistă, cu modul de producție socialist, cu legi comuniste, cu partid unic, s-a transformat într-un regim democratic, este adevărat cu o serie de imperfecțiuni, dar regim democratic, cu proprietatea privată cu capital, cu mai multe partide, cu libertatea de mișcare, cu libertatea cuvântului și cu tot ceea ce trebuie unei societății democratice moderne. Așa ceva numai o revoluție are puterea să instaureze și nimic altceva. Aceasta este opinia mea.
Căutând pe Internet diverse chestii, din întâmplare am găsit un material unde erau o serie de liste pe care le prezint și eu aici.
- lista luptătorilor din revoluție, remarcați prin fapte deosebite,

- lista răniților în revoluție,

- lista celor răniți și reținuți în revoluție, 

- lista urmașilor de eroi martiri ai revoluției,

- lista participanților la revoluție.

Tot acolo am găsit, că sunt 2.059 de urmași de eroi martiri, 2.226 de răniți în revoluție, 588 de reținuți, 169 de răniți și reținuți, 16.012 luptători din revoluție care s-au remarcat prin fapte deosebite, 189 de participanți la revoluție. Documentul are 406 pagini.

Nu aș fi scris acest articol dacă nu aș fi remarcat că însăși cei gestionează problema scriu evenimentul din decembrie 1989 cu literă mică, în timp ce eu din respect pentru tot ce a însemnat acel 18 Decembrie 1989 scriu cu litere mari și cuvântul Revoluție. pentru mine există 18 Decembrie 1989, ziua în care s-a produs Revoluția Română, acest moment sublim în care poporul român și-a arătat măreția, iar detractorii și profitorii nu au loc în povestea mea, căci ei nu reprezintă decât gunoaiele pe care apele învolburate le scot la suprafață în momentele cele mai importante ale devenirii unui popor.

Aștept momentul în care toți cei care au participat la Revoluție vor cere să primească doar certificate onorifice de revoluționari, căci numai CEAUȘESCU vorbea de revoluționari de profesie, deci cu salarii.


(07 august 2022)

Prezența omului providențial

În clipa când apare omul providențial, toată lumea se încolonează în spatele lui și-l urmează. Așa a fost și la Revoluția din 1989. Îmi aduc perfect aminte cum pentru câteva ore, unii umblau cva muștele fără cap de colo până colo, nefiind în stare să scoată pe gură două vorbe cu cap, care să definească obiective și acțiuni  și pe care poporul să le urmeze . Când a venit Ion ILIESCU în studioul 4 s-a făcut liniște, omul și-a intrat în pâinea de om providențial, deși pălăria era mult prea mare pentru țeasta lui. Dacă Ion ILIESCU era cu adevărat omul providențial:
- era perceput ca persoana venită din cer să fie urmată necondiționat,
- avea geniul de a organiza lucrurile încât deciziile lui să fie ascultate,
- nimeni altcineva nu se interfera cu cele zise de omul providențial,
- se clarificau toate aspectele și nu mai era loc pentru diversiuni,
- dispăreau elementele de vendetă care au dus la crima din 25 decembrie 1989,
- se producea o adevărată revoluție cu schimbarea din temelii a societății.
Revoluție nu însemna nici modernizarea comunismului, nici restaurația monarhiei și nici instaurarea regimului corupt al mediocrității. Din toate, Ion ILIESCU a ales să instaureze regimul corupt al mediocrității, al frustraților și al celor marginalizați de Nicolae CEAUȘESCU pentru incompetență. Prezența omului așa-zis providențial, căci Ion ILIESCU nu a fost omul providențial, dar așa l-au impus slugile din jurul său din varii interese, trebuia să conducă la realizarea tuturor salturilor calitative în societate, cerute de revoluționari, fără a se opera cu jumătăți de măsură. Revoluția trebuia să măture vechiul și să instaureze noul în societate, dar trebuia să ai cu cine face așa ceva, nu cu Ion ILIESCU.

(5 august 2022)

Revoluția din 1989 fără Ion ILIESCU?

Eu am trăit clipă de clipă evenimentele din decembrie 1989, mai exact Revoluția Română televizată integral și am în memorie acele momente memorabile în care s-a trecut de la dictatură la democrație. Îmi aduc perfect aminte cum s-au derulat lucrurile, care a fost lupta dintre vechi și nou și cum încet-încet s-a ales grâul de neghină. 

Pe vremurile comuniste circula un banc referitor la presa românească. Se făceau comparație dintre aceasta și presa din alte țări. Bancul zicea cam așa: cum bătălia de la Waterloo a avut loc pe 18 iunie 1915, presa din Franța ar fi relatat că armata franceză s-a luptat vitejește, eroismul său fiind exemplar, fără a scoate un cuvânt despre faptul că armata lui Wellington a înfrânt armata împăratului. Presa sovietică ar fi relatat despre bătălia de la Waterloo că ostașul sovietic s-a bătut până la ultima picătură de sânge și l-a învins pe dușman. Presa românească ar fi relatat tot felul de chestii, dar nici până în ziua de azi nu s-ar fi aflat că a fost vreodată o bătălie de la Waterloo. 

Acesta a fost contextul în care presa comunistă nu a relatat nimic despre evenimentele de la Timișoara de dinainte de 22 decembrie 1989 și chiar despre evenimentele de dinainte de ora 11,00 a zilei de 22 decembrie 1989. Cine crede că presa a cotit-o brusc dinspre comunism spre democrație în secunda doi de după ora 11 a zilei de 22 decembrie, face o eroare. Presa și-a pus cenușă în cap în seara zilei de 22 decembrie, dar a trecut cu arme și bagaje să deservească cu slugărnicie noul regim, așa cum făcuse și cu comuniștii.

Îmi aduc aminte cum toată lumea îl aștepta pe EL să apară pe un cal alb și să ia frâiele în mână, căci toți își puseseră mari speranțe în EL. După primele cuvinte spuse în studioul 4 al TVR, EL a devenit dintr-o dată el, un biet el, care era realitatea însăși, care se dezumflase subit devenind din eroul. creat în imaginația fiecăruia, un biet muritor care a vorbit despre întinarea idealurilor.

Văd că toată lumea cere după 33 de ani adevărul despre Revoluția din Decembrie 1989. Se vrea un proces. Se vrea o judecată. Se vrea găsirea vinovaților. Că vor sau că nu vor unii sau alții, toate documentele care se referă la ceea ce a însemnat Revoluția Română, vor include numele lui Ion ILIESCU, acel Ion ILIESCU, al cărui nume a fost așezat ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră.

La români există o mare meteahnă. Toată lumea își dă cu părerea și nimeni nu răspunde de ceea ce se întâmplă. Noi avem corupție fără corupți. Noi avem violuri fără violatori. Noi avem crime fără criminali. Noi avem furăciuni, fără hoți. Din când în când ni se pune pata pe câte unul și-i punem în cârcă toate relele, iar după ce respectivul este scos în șuturi, vedem că suntem ca mai înainte, fără autostrăzi, fără spitale regionale, la fel de săraci și în căutarea altui rău absolut ca să ne răcorim și noi cumva.

Dacă va fi o judecată, vor apare în boxe niște bătrânei topiți de vârstă, care cel mult vor inspira milă, iar derularea procesului va fi extrem de anevoioasă căci detaliile despre care se va face vorbire pălesc în comparație cu dimensiunile facturilor și cu exacerbarea sărăciei întregii populații. Sentința care va fi dată va fi exemplară, numai că spectacolul oferit mulțimii nu egalează prin nimic lipsurile dintr-o iarnă cumplită cum n-a mai fost de prin 1954.

(29 iulie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Teodor BRATEȘ

Teodor BRATEȘ este acum un bătrânel de 89 de ani.
Teodor BRATEȘ a fost actorul principal al transmiterii Revoluției Române în direct.
Teodor BRATEȘ a jucat un rol fundamental în derularea evenimentelor din decembrie 1989.
Teodor BRATEȘ a cunoscut bine piesa de teatru în care a jucat.
Teodor BRATEȘ a citit nenumărate anunțuri alarmante, care s-au dovedit false.
Teodor BRATEȘ a știut ce face căci nu a fost lăsat să improvizeze nimic.
Teodor BRATEȘ m-a dezamăgit că a aplicat tactica tăcerii în legătură cu Decembrie 1989.
Teodor BRATEȘ m-a dezamăgit că nu și-a publicat memoriile cu marile adevăruri spuse în ele.
Teodor BRATEȘ m-a dezamăgit că nu a scris Tratatul manipulării perfecte unde era maestru.
Teodor BRATEȘ m-a dezamăgit că tace, deși la anii lui când timpul îl aleargă, n-ar trebui să tacă.
Există înregistrările din Studioul 4 al TVR care dacă lumea vrea să le revadă și să le analizeze, v vedea rolul nefast al lui Teodor BRATEȘ ca maestru de ceremonii în cel mai grotesc spectacol al existenței poporului român, când marele dramaturg a găsit actorii care să subtilizeze o revoluție pentru a duce România pe un drum înfundat unde se află și acum și de unde nu va ieși în vecii-vecilor, căci trebuie un alt popor și alți conducători. Cu oameni care cred că trebuie să moară capra vecinului și capul plecat sabia nu-l taie, nu se va face acel salt spectaculos în istorie care să ne scoată din mlaștina unde ne bălăcim doar că avem vinișorul, fripturica și păsărică la discreție. Despre conducători nu scriu nimic, pentru că ei reflectă structura populației, nimic altceva.
Teodor BRATEȘ avea ocazia să facă marea cotiturăp în direct și să-și măture impostorii și trădătorii de lângă el. Afară, dincolo de pereții studioului 4, erau mii și mii de oameni care aveau capacitatea de a ne duce unde trebuie.N-a făcut-o și m-a dezamăgit.

(24 iulie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Dumitru MAZILU

Dumitru MAZILU este un bărbat de 88 de ani.
Dumitru MAZILU a absolvit Facultatea de Drept, promoția 1959.
Dumitru MAZILU a fost profesor universitar la academia Fane BABANUL din 1964. 
Dumitru MAZILU a fost colonel de securitate.
Dumitru MAZILU a fost dizident.
Dumitru MAZILU a deținut funcții deosebit de importante și când i-a venit sorocul să plece din ele, căci erau și alții care așteptau la ușă să intre să pape din cașcaval, Dumitru MAZILU s-a crezut că este mult prea bun pentru a se ridica de la masa cu bunătăți și atunci s-a transformat în dizident, zic eu de lux. Revoluția din 22 Decembrie 1989 l-a prins pe acestă poziție, pe care Dumitru MAZILU a fructificat-o din plin căci era un bărbat la  56 de ani, deci în putere.
aparițiile lui Dumitru MAZILU în compania celorlalți corifei ai Revoluției nu era nici însoțită de verb și nici de culoare, căci se vedea că el este un personaj de planul al VII-lea în acea piesă de teartru, scrisă de un dramaturg dibaci.
Dumitru MAZILU m-a dezamăgit că era doar figurant în scenele din toate actele piesei numită Revoluția din Decembrie.
Dumitru MAZILU căci nu a avut o poziție tranșantă când a văzut că FSN o ia pe arătură.

Dumitru MAZILU m-a dezamăgit căci se dorea mereu în pozele cu Ion ILIESCU.

Dumitru MAZILU prin discursul lui sofisticat despre evenimente, căci limbajul lui încurcat de jurist, nu-l făcea să transmită lucruri simple în cuvinte simple, ci o lua pe ocolite de nu mai înțelegea nimeni nimic. de fapt, acesta a și fost motivil din care a fost trecut pe planul al VII-le unde îi era locul.

 (24 iulie 20220

2021 - 2022 perioadă de liniște și concentrare

 Perioada 2021 - 2024 este considerată de toată lumea din România ca fiind cea mai bună, întrucât în acești ani nu există:
- alegeri locale,
- alegeri parlamentare,
- alegeri prezidențiale.
S-ar crede că lumea politică va încerca să profite la maximum de marele avantaj al lipsei frământărilor din societate, generate de procesele electorale. Așa s-ar crede, dar realitatea a fost cu totul alta, căci riscurile datorate lipsei de management al succesului generat de alegerile  din 6 decembrie 2020, nu au fost numai amplificate, ci și exacerbate, ceea ce a dus la pierderea anului 2021 prin fricțiunile PNL - USR, până la formarea coaliției PSD + PNL +UDMR.
Absența unei culturi politice, concretizată prin cârcoteli, indecizii, contraziceri, a făcut ca anul 2022 să se prefigureze ca un an al inerțiilor și așteptărilor fără rezultat, cu jumătăți de măsură, în care nu se întâmplă nimic, pentru că din noiembrie 2019 când PNL a venit la putere și din decembrie 2020 după alegeri și până azi, nu s-a întâmplat nimic semnificativ, în afară de a se accentua corupția de pandemie și stagnarea de dinainte de război, căci propaganda bolșevică de la București, a și luat atitudini apocaliptice, deși războiul este în Ucraina iar noi suntem în România.
Ar trebui ca perioada 2021 - 2024 să fie o perioadă de liniște, construcție, stabilitate și concentrare, dar nu va fi așa, căci oricât de mulți bani s-ar manipula din PNRR, din buget și din împrumuturi, tot nu sunt suficienți pentru a satisface burțile corupte ale unor români hoți, proști, lacomi, nesătui și egoiști din spațiul nostru cel mioritic.
Ar fi o nelegiuire să credem că în intervalul 2021 - 2024 oamenii de aici vor fi mai altfel, adică, vor construi, vor fi responsabili și-și vor depăși limitele. Nu. Ei vor fi exact aceiași care caută argumente pentru a justifica faptul că taie frunză la câini pentru salarii babane, că alții sunt de vină pentru faptul că ei nu au făcut nimic. Ei vor fi aceiași indivizi puși pe furăciune prin studii de fezabilitate, prin schimbările de borduri, prin înșelăciune și prin furtul ouălor de sub cloșcă.
Am certitudinea că în intervalul 2021 - 2024:
- nu se construi autostrada Moldova,
- nu se va ajunge la Brașov pe autostradă,
- nu se va construi niciun spital regional,
- nu va crește nivelul de trai cu 25%,
- nu se va reduce sub 10% ponderea celor extrem de săraci,
- nu va începe industrializarea sistematică a țării,
- nu va fi restabilită scara valorilor autentice.
Vom trăi într-un mediu cenușiu, liniștit, căci oamenii mediocrii nu vor concepe niciodată ca persoanele competente să le ofere soluții, iar ei să le preia pentru a fi implementate. Numai o minune va face ca lucrurile să se schimbe, dar dacă Revoluția din 1989 a fost considerată o minune și în societate minunile se repetă la intervale de cel puțin 50 de ani, abia după 2039 se va produce o nouă minune, iar intervalul 2021 - 2024 este inclus în cei 50 de ani, deci nicio șansă de a trăi minunea acum. Lăsați orice speranță!

(05 martie 2022)

Lipsa de performanță și văicăreala ineficienților

Se știe cu exactitate că:
- orice afacere are dinamica ei,
- nu există eficiență veșnică,
- perfecționarea este permanentă,
- lipsa de inițiativă costă,
- inteligența e corelată cu munca.
În acest context, oricine crede că face giumbușlucuri, artificii și mânării, să nu se aștepte nici la eficiență, nici la stabilitate, nici la rezultate, nici la evoluție și nici la efecte pozitive. Ceea ce s-a întâmplat acum cu criza energetică era previzibil de vreo 20 de ani, căci destrăbălul energetic din ultimii 15 ani nu a dus la niciun semnal de alarmă, din moment ce toată lumea era fericită și dansa frenetic.

Îmi aduc aminte că la Revoluție, în 1989 și în 1990, clasa muncitoare striga din piepturile viguroase:

- Moarte intelectualilor.

Să nu uităm nicio clipă că cercetarea științifică n-o fac nici curvele, nici interlopii, nici oamenii străzii, nici demenții, nici analfabeții, nici submediocrii, nici bombardierii, nici senilii, ci doar oamenii care au studii, au aplecare spre muncă neostoită, au pasiune pentru a găsi soluții noi, sunt lipsiți de patima văicărelilor că alții sunt de vină, că alții trebuie să muncească în locul lor și că mai au nevoie de bani pentru concedii exotice.

De aceea, să nu avem mirări că în lipsa unei puternice cercetări științifice, nu avem soluții revoluționare nici în zona energetică, nici în zona industrială, nici în zona agricolă, adică nicăieri, iar ceea ce se întâmplă acum când toți stau ca milogii cu ochii spre guvern, nu este altceva decât rezultatul acceptării poziției de cei care acceptă să stea în genunchi, cu capul plecat și cu mâna întinsă.

Eu am crezut că în decembrie 1989 am început desprinderea de comunism, dar m-am înșelat amarnic. În fiecare dintre noi există un mic bolșevic, din moment ce niciunul dintre noi nu se scoală de dimineață cu gândul de a avea un plan de muncă, de a fi independent, ci așteaptă ca statul să-și facă milă de el și să-i dea ceva, să-l miluiască cu o firimitură, exact ca în vremurile comuniste când partidul împărțea darurile.



(12 februarie 2022)

Revoluția Română

Mă așteptam ca istoricii și politologii români să lămurească problematica legată de ceea ce s-a întâmplat pe 22 Decembrie 1989 și să nu mai apară atât de multe păreri, contradictorii, nefondate, arbitrare, ale unor amatori de chilipiruri, dătătoare de apă la moară pentru tot felul de interpretări care mai de care mai ciudate, imprevizibile, hazardate, pătimașe și aiuritoare.
Ceea ce s-a petrecut în 22 Decembrie 1989 a fost începutul Revoluției Române pentru că:

- a fost răsturnat un guvern nepopular,

- a fost implementată o nouă formă de guvernământ,

- s-a pus bazele schimbării relațiilor de producție,

- au dispărut CAP-urile și țăranii și-au recăpătat pământurile,

- sistemul comunist a fost înlocuit cu democrație,

- proprietatea socialistă s-a destrămat,

- sistemul pluripartidism s-a reinstaurat,

- a fost schimbată constituția,

- s-a trecut la organizarea de alegeri libere,

- capitalul și-a reintrat în drepturi,

- schimbările au căpătat caracter de generalitate,

- au fost create premisele intrării in UE și NATO.

Eu fac afirmația că în 22 Decembrie 1989 a fost marcat începutul revoluției democratice în România, obținându-se trecerea de la societatea socialistă spre societatea democratică, bazată pe capital, pe inițiativa individuală, unde rolul proprietății private sunt esențiale. Ele au înlocuit proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție cu proprietatea privată și inițiativa colectivității cu inițiativa individuală.

Cei care vorbesc de faptul că la 22 Decembrie 1989 a avut loc o lovitură de stat, privesc foarte îngust problematica. Dacă era o simplă lovitură de stat, acum am fi avut ca și înainte de 1989 cooperative agricole de producție - CAP, platforme industriale ale statului și cel mult ar fi existat posibilitatea ca în plan politic să existe mai multe partide, un simulacru de alegeri libere și o caricatură de economie de piață. 

Se știe că o lovitură de stat se produce doar într-un stat. A fost lovitura de stat militară din Grecia din 1967, în Bolivia în anul 2020, a fost lovitură de stat în Chile în 1973. Revoluția este o mișcare de mare amploare care cuprinde arii întinse pe perioade mari de timp. Revoluția franceză a avut loc în 1789, revoluția socialistă din octombrie a avut loc în 1917, revoluția de la 1848 a cuprins multe țări din Europa. Anul 1989 a vost un an revoluționar, care a corespuns prăbușirii lagărului comunist din Europa.

Numai cine nu vrea, nu înțelege că în 22 Decembrie 1989 a fost începutul revoluției democratice în România. Este adevărat că am luat această zi ca reper pentru faptul că pe 22 Decembrie 1989 a dispărut partidul comunist și toată structura comunistă de atunci. Revoluția română continuă și azi. Se va încheia când democrația va fi instalată deplin și definitiv în toate zonele vieții noastre sociale.

(22 decembrie 2021)

22 DECEMBRIE al meu

Fiecare dintre noi acre ceva. Fiecare respiră aerul lui. Fiecare încalță pantofii lui. Fiecare mănâncă dumicatul lui. Eu am 22 DECEMBRIE al meu.
22 DECEMBRIE al meu este ziua în care am scăpat de CEAUȘEȘTI.
22 DECEMBRIE al meu este ziua în care am devenit liber ca pasărea cerului.
22 DECEMBRIE al meu este ziua în care viața mea a început să depindă numai de mine.
22 DECEMBRIE al meu este ziua în care soarele a răsărit și pe strada mea.
22 DECEMBRIE al meu este ziua în care am avut dreptul să fac ceea ce vreau.
22 DECEMBRIE al meu este ziua în care am înțeles că am o meserie adevărată.

22 DECEMBRIE al meu este ziua în care am crezut că istoria va curge lin.

22 DECEMBRIE al meu este ziua în care apăreau partide și o mare catastrofă.

22 DECEMBRIE al meu este ziua în care credeam că democrația mă va face fericit.

Această zi despre care se vorbește foarte mult, înseamnă cu totul altceva. Deși istoria este una și realitatea este alta, unii vorbesc despre revoluție, alții despre lovitură de stat. Există și un proces al revoluției pe rol și există și persoane implicate în genocid, căci au murit peste 1.100 de oameni. Acum este o zi tristă de iarnă, chiar dacă uneori este soare. Dacă mă uit în urmă, cei 32 de ani au trecut altfel, căci democrația originală nu a adus nimic bun din punct de vedere calitativ.

(21 decembrie 2021)

Diana ȘOȘOACĂ vs László TÕKÉS

 Ca și înainte de 1989 și acum, fără a se studia adevăratul context, se merge pe ideea de a căuta cu lumânarea exact ceea ce guvernanții nu-ți doresc nici în visele lor cele mai negre. Crezând că ei sunt pe cai mari, orbiți de putere, comuniștii lui Nicolae CEAUȘESCU au făcut ei ce au făcut și l-au șicanat pe pastorul László TÕKÉS, dar în final au obținut fenomenul invers, au reușit să scoată în stradă populația Timișoarei și au aprins scânteia Reboluției din Decembrie 1989.

Acum, în contextul în care abia 35% din populație este vaccinată și curentul antivacciniștilor a prins în populație foarte puternic,  senatoarea Diana ȘOȘOACĂ este luată în vizorul organelor de anchetă pentru foarte multe infracțiuni legate de pandemie. Guvernanții se cred tari și mari. Vor s-o reducă la tăcere pe Diana ȘOȘOACĂ, exact așa cum comuniștii au încercat să facă cu pastorul László TÕKÉS.

Pentru foarte mulți cetățeni din toate păturile societății predecembriste László TÕKÉS era un simbol al credinței, al rezistenței în fața comunismului, un simbol tăcut, pașnic. Se zice că o tăcere face cât 10.000 de cuvinte și în cazul pastorului László TÕKÉS chiar așa a fost. Senatoarea Diana ȘOȘOACĂ este simbolul pentru acei cetățeni pentru care vaccinarea a fost percepută ca pedeapsă că ei sunt inferiori, nesupusși suficient, lipsiți de capacitatea înțelegerii mesajelor lui VELA, ARAFAT și ORBAN.

Ca în toate situațiile, eroii populari și Diana ȘOȘOACĂ este în mintea multor români, o eroină în lupta cu guvernanții aroganți, necomunicativi, care vor să-și impună brutal doctrina vaccinistă. Când o colectivitate de 65% care reprezintă peste 8 milioane de cetățeni sunt înrolați să se deplaseze într-o direcție, având un lider, ideea de marginalizare a liderului este absolut neinspirată, mai ales când televiziunile aleargă disperate după rating și vocala Diana ȘOȘOACĂ, protestele antivacciniste de la noi, chiar dacă au doar câteva zeci de inși sau din Europa cu mii și mii de oameni care suportă tunurile cu apă și bastoanele polițailor, aduc rating în televiziuni, ratingul atrage reclame și reclamele sunt baza profiturilor imense din televiziuni.

Este momentul ca guvernanții să mai asculte un pic de specialiști, care le vor spune că nu este momentul s-o victimizeze pe Diana ȘOȘOACĂ, mai ales că acum este într-un con de umbră, datorat uzurii morale pe care singură și-a generat-o prin multiplele apariții pe aceeași temă, cu aceeași carismă, cu alcelași vocabular, cu aceleași gesturi și aceleași acțiuni. Cam acum 5 luni era momentul ca Diana ȘOȘOACĂ să se reinventeze, să facă schimbări radicale care s-o mențină în atenția publicului. Rămânând aceeași, Diana ȘOȘOACĂ se demonetizează pe zi ce trece și de aceea nu văd necesară intenția guvernanților de a o reduce la tăcere folosind instrumentarul juridic, pentru că de câteva lui impactul pe care-l are în mase Diana ȘOȘOACĂ a scăzut dramatic. Nu înțeleg cine are interes să reâncălzească ciorba de burtă și cui i-ar folosi o Diana ȘOȘOACĂ potențată prin victimizare.

(19 niembrie 2021)

Certificare verzi pentru exceptați

Ca peste tot, există excepții pentru cei care nu trebuie să se vaccineze, pentru care vaccinul le pune viața în pericol și ar muri prin șoc anafilactic și prin tromboze. Mai sunt și alte diagnostice care spun expres că oamenii dovediți cu acele boli nu trebuie să se vaccineze.

La Revoluție au participat o mână de oameni. La baricada de la Inter nu au fost 500 de persoane. Dacă se umblă la detalii se va vedea că au certificate de revoluționar că au fost la baricada de la Inter cel puțin 3.000 de inși, care sunt sigur că stăteau la căldurică și așteptau ca CEAUȘESCU să iasă victorios pentru a le merge mai departe binele din acele vremuri. 

Se știe că sunt boli care nu sunt compatibile cu condusul autoturismului și totuși cei care le au șofează în continuare. Într-un sat există oameni care primesc ajutor social de nevăzător și au însoțitor, dar în realitate merg pe bicicletă. Se dovedește că orice este posibil, adică din alb se face negru și invers.

Propun ca persoanele care doresc pașaport verde pe caz de diagnostic care impune să nu se vaccineze să apară în fața unei comisii cu acte care dovedesc existența diagnosticului de cel puțin un an, iar membrii comisiei să fie trași la sorți de la un computer la nivel național și dacă se dovedesc falsuri, cei ce au acordat fraudulos certificatul verde să primească automat pedeapsă privativă de libertate de 25 de ani, pentru crimă împotriva umanității.

(26 octombrie 2021)

Am fost contemporan cu Mihai PACEPA

Nu voi scrie acum despre  Mihai PACEPA, adică despre generalul Mihai PACEPA, cel care s-a despărțit de Nicolae CEAUȘESCU în anul 1978 cerând azil politic în USA. Nu voi scrie nici despre cartea orizonturi roșii scrisă de acesta.

Voi scrie numai de faptul că înainte ca acesta să ceară azil politic se publicase un mare volum numit Omagii dedicat lui Nicolae CEAUȘESCU,. Mergeam la biblioteca de la etajul al VII-lea din centrul de calcul al ASE și văzând imensitatea aceea de carte, am răsfoit-o, iar tânărul pe atunci Mihai PACEPA apărea în planuri foarte apropiate în fotografiile cu Nicolae CEAUȘESCU. 

După un timp, după ce am auzit la postul de radio Europa Liberă cî generalul Mihai PACEPA a fugit din Ro, am revăzut volumul Omagii republicat destul de rapid, în care erau pozele schimbate, dar lipseau acele poze în care apăruse cândva Mihai PACEPA.

M-am mirat viteza cu care:

- au fost schimbate pozele,

- a fost republicat volumul,

- a fost înlocuit în bibliteci.

Din 1978 până acum au trecurt 43 de ani, deci suficienți pentru a vedea care au fost influențele gestului făcut de generalul Mihai PACEPA. Pentru mine această fugă nu a însemnat nimic, pentru că din 1978 până la căderea în 1989 a lui CEAUȘESCU au trecut 11 și sunt sigur că întâlnirea de la Malta nu a luat în discuție căderea lui CEAUȘESCUm căci politica mondială avea cu totul alte repere, iar a crede că acolo s-a vorbit explicit despre neastâmpăratul din Carpați via Mihai PACEPA este deja prea mult.

(17 februarie 2021)

Politica dâmbovițeană cu trasul preșului de sun picioare

Văd de câteva zile un mod aiuritor de a se face politică pe Dâmbovița. La nivel local partidele își dau unul altuia la geoale. La nivel mai mare tot așa se întâmplă. Apar și situații halucinante. Dau un exemplu cum o amazoană de la tribuna Parlamentului se împotrivea venirii regelui Mihaiu I să vorbească atunci când a făcut 90 de ani. Ca să facă ea un giumbușluc de amânare, propunea ca parlamentarii să nu lucreze în zilele de doliu din această iarnă. Eu pe când eram consilier la Primăria sector 4 am văzut opoziția cum dădea contre în chestii absolut folositoare cetățenilor. Pe ei nu-i interesa cetățeanul. În puțina lor minte, lupta politică era în sterilitatea ei, doar ideia de a învinge, de a nu se face ceva, de a arăta că puterea este de kk. Nici puterea nu este altfel. Și ea tot aiurea lucrează, anulând cu neseriozitate tot ce propune opoziția. Nu că opoziția ar fi acuzată de genialitate. Dar trasul preșului de sub picioare este contraproductiv și numai așa se explică de ce avem cele mai puține autostrăzi, nivelul de trai mizerabil și totul este înțepenit, prăfuit și învechit.

Nu mă apuc eu să dau soluții, dar probabil lucrurile o vor lua razna și mai rău și un alt 22 Decembrie bate la ușă și atunci chiar nu știu câți și pe unde or să mai scoată cămașa, căci furia oamenilor va avea proporții apocaliptice de neoprit.

(27 aprilie 2018)

Dictatura străzii

În 11 decembrie 2016 au avut loc alegerile parlamentare în România și din cei 18.403.044 de cetățeni cu drept de vot, s-au prezentat la urne 7.261.300, adică 39,46%. Rezultatul votului a fost:

Pentru Partidul Social Democrat au votat 3.204.864 cetățeni, adică 44,14%.

Pentru Partidul Național Liberal au votat 1.412.377, adică 19,45%

Pentru Uniunea Salvați România au votat 625.154, adică 8,61%

Pentru Uniunea Democrată a Maghiarilor din România au votat 435.969, adică 6,18%

Pentru Alianța Liberalilor și Democraților au votat 396.386, adică 5.46%

Partidul Mișcarea Populară au votat 376.891, adică 5,19%.

După redistribuire PSD și ALDE au majoritatea în Parlament.

În februarie trecut, la nici două luni de la alegeri s-a pornit un val de demonstrații împotriva guvernanților, ajungându-se la 300.000 de demostranți în toată țara, ceea ce a reprezentat sub 8,20% din câți votaseră cu PSD + ALDE, deci o minoritate.

Acum la un an și o lună de la alegeri, în 20 ianuarie 2018, circa la 30.000 de protestatari au ieșit în Piața Universității și au manifestat pașnic pentru apărarea democrației și pentru independența justișiei la noi în țară. Ei au reprezentat 0,82% din numărul votanților puterii din alegerile care au avut loc în 11 decembrie 2018. Dreptul de a protesta este garantat prin Constituție și faptul că protestul s-a desfășurat conform legii, a fost fără incidente și protestatarii au scandat lozincile propuse, este lucrul cel mai important, aspect ce marchează un nivel superior de civism și un stadiu al democrației, ridicat. Unii au vorbit despre dictatura străzii, ceea ce mi se pare nepotrivit, căci nu s-a mers și nu s-a intrat în clădirea guvernului, nu s-a mers și nu s-a intrat în clădirea CCR, nu s-au produs violențe, nu au fost molestați politicieni și nu s-a pus niciun moment în pericol ordinea de drept din țară. Aș zice că așa-zișii jurnaliști, unii dintre ei manipulatori, alții ignoranți, ar face foarte bine să nu confunde relatările lor despre mișcările de stradă cu gogomăniile pe care le debitează când vorbesc despre starea vremii având ca fundal imagini de arhivă, care au drept scop să bage aitrea. 

(21 decembrie 2018)

Importul de revoluții la români

Românii s-au dovedit mari importatori de revoluții.

Ei au importat revoluția în 1848 prin tinerii școliți la Paris.

Revoluția bolșevică a fost importată cam târzoi, căci declararea RPR după 1948 s-a făcut la 31 de ani diferență față de Marea Revoluție Socialistă diin Octombrie.

Revoluția decembrie din 1989 a fost și ea un import al destrămării lagărului comunist, căci mișcările care au dărâmat sistemele comuniste din Cehoslovacia Polonia, Grmaina de Est, Ungaria și Bulgaria, au avut o prelungire firească, dar sângeroasă și la București.

Undeva prin anul 2004 s-a importat revoluția portocalie care a pprins la noi și în Ukraina.

Acum este în curs de a fi importată nu revoluția, ci mișcarea #REZIST cu sorginte în USA și cu obiective precise, declarate, care aici pe Dâmbovița are definite mesaje clare antiguvernamentale și anticorupție. Nu reușeșete să coaguleze milioane de cetățeni, așa cum s-a întâmplat în anul 1989, când muncitorii, numeroși și concentrași pe mari platforme industriale, s-au alăturat revoluționarilor. Societatea românească nu este acum pregătită pentru o revoluție profundă, pentru că însăși Europa nu este pregătită pentru așa ceva, cum America nu este nici ea pregătită din moment ce Trump a câștigat alegerile fiind candidat anti-sistem.

Tăticii marxism-leninismului au vorbit de coacerea condițiilor. Acum nu sunt coapte condițiile pentru vreo revoluție. Nu există acel nivel de antagonism și la noi nici nu are cum să existe, căci despre clase antagoniste nu are cum să fie vorba din moment ce bogații sunt câțiva și aceștia leșinați, iar muncitorii și țăranii sunt ei înșiși amețiți prin sărăcia lucie în care se zbat. Corporatiștii sunt prea puțini să intre în calcule. Așa că, acest tablou este simplificat la maximum și să stăm liniștiți că nu va fi nicio revoluție, nici măcar de o răscoală nu există forțe să se pună, chiar dacă pregătirile în exterior ar fi extrem de asidue și sistematice, pentru a se exporta ceva ca noi să avem ce importa.

(26 decembrie 2017)

23 august 1944, privit ca un deget

Ion ILIESCU spunea că un deget privit din diferite unghiuri arată altfel Și avea perfectă dreptate. Cine încearcă, se va convinge ușor. Degetul privit din partea unde se vede unghia arată într-un fel. Același deget din profit este cu totul altceva. Dacă îl privim din partea unde se vede podul palmei, deja ne dezvăluie o altă imagine. Este normal, pentru că degetele noastre nu sunt făcute prin strunjire. Mama natură le-a făcut să arate așa.

Numai că nu prea învățăm ce trebuie de la mama natură și facem ce face ea, dar în locuri nepotrivite. Voi exemplifica prin modul în care a fost interpretat  evenimentul de la 23 august 1944 de-a lungul anilor, după interese, niciodată științific, pentru că fiecare trebuie să tragă spuza istoriei pe vatra lui sau a nimănui, de la caz la caz.

Mai la începuturile comunismului când Ro era încă sub ocupație sovietică, ziua de 23 august 1944 era denumită ziua marii insurecţii naţionale armate antifasciste şi antiimperialiste din 1944, când România a încetat războiul antisovietic şi a întors armele împotriva Germaniei fasciste.

Ceva timp după Revoluția din '89, același 23 august 1944 era descris pe colo și pe colo ca fiind ziua în care regele Mihai a dat  lovitura de stat, în care l-a arestat pe mareșalul Ion ANTONESCU şi a ordonat  încetarea războiului împotriva Uniunii Sovietice, alăturându-se coaliției antihitleriste.

Pe la congresele PCR s-a tot definit și redefinit însemnătatea zilei de 23 august 1944 ca fiind ziua în care a început revoluția democratică anticapitalistă și antiimperialistă în țara noastră sub conducerea, bineînțeles înțeleaptă, a partidului Muncitoresc Român.

Cu trecerea timpului, chiar vârfurile comunismului autohton au început să facă unele mișcări interesante care să schimbe percepția reală a istoriei și 23 august a devenit doar o zi importantă a istoriei poporului român, fără să se mai spună de chestia cu întorsul armelor și nici despre estimarea de la Vocea Americii cu scurtarea războiului cu 6 luni și poziția dată de cei peste 300.000 de ostași uciși pe cîmpurile de luptă.

Consider că istoricii trebuie să se aplece cu mai multă atenție și să pună în cărți elaborate pe bază de documente, cu conștiința lucrului bine făcut, ceea ce s-a întîmplat în ziua de 23 august 1944, legând faptele cap la cap pentru a da dimensiunea corectă a faptelor, căci adevărul istoric este unul, până când apar documente și mărturii care să-l schimbe.

Oau, ce istorie! Halal, ce istorici...

(08 aprilie 2017)