Diaspora ca masă de manevră

Când minerii au fost de trebuință pentru a impune o anumită putere, au fost chemați la București. Minerii au venit, au făcut ravagii și au plecat. Minerii erau o masă de manevră convenabilă puterii. Minerii au mai venit la București și câteva luni mai târziu, dar când cu Pacea de la Cozia, minerii s-au îndreptat spre București neinvitați, căci ei aveau alte rosturi. Minerii nu mai erau masă de manevră pentru putere, ci deveniseră incomozi puterii.

În anul 2014, la alegerile prezidențiale, diaspora a jucat un rol special în a impune președintele. Numărul redus al secțiilor de votare în străinătate a fost invocat cu strășnicie de opoziție, iar cozile interminabile de la secțiile de votare au determinat fluxuri și mai mari de alegători spre acestea, iar scandalurile imense au înfuriat și mai mult oamenii, cu consecințele care se impuneau pentru înlăturarea răului. 

Și în 10 august 2018 diaspora a jucat un rol extraordinar de important în punerea la colț a ceea ce se numea la acea vreme ciuma roșie și la crearea atmosferei propice unei schimbări, care avea să se producă ceva mai târziu, adică în 2020, când guvernul de dreapta avea să-i miluiască pe români, suprapus cu o pandemie și cu decizii catastrofale. Diaspora a devenit o masă de manevră care a sperat că schimbările ce vor să fie vor duce la dezvoltarea țării în așa fel încât oamenii plecați în bejenie să se reîntoarcă la mai bine. Au trecut 16 ani de la votul în 3 secunde de la Paris și speranțele diasporei s-au năruit, aceasta nemaifiind o masă de manevră, după cum au arătat voturile din 24 noiembrie 2024. 

Cei ce se află la guvernare au o sarcină extrem de grea, căci dacă nu vor face ca într-un timp foarte scurt salariul minim net pe economie să fie de 5.000 lei sau optim de 6.500 lei, vor avea mari probleme cu diaspora, căci oamenii vor să se întoarcă urgent acasă, iar politica salariului minim de nimic și importul de forță de muncă ieftină, nu se potrivesc obiectivelor diasporei, căci fenomenul este acum invers. Cei din diaspora și-au făcut case în Ro, s-au rostuit cu pensiile și vor să se întoarcă, numai că nu vor să revină la aceeași sărăcie pe care au lăsat-o acum 20 sau 30 de ani în urmă, ci vor să revină într-o țară ca afară.

(12 ianuarie 2025)

Uitarea de la 30 de ani

13-15 iunie 1990 reprezintă o pagină de Ev Mediu pentru istoria noastră, căci mineriada aceea ne-a aruncat 200 de ani în urmă, arătând cât de barbari suntem și cât de needucați am ajuns. Știu cu exactitate ce era atunci, căci m-a prins în București și numai întâmplarea a făcut să nu iau și eu ciomege de la minerii înfierbântați și bine struniți de cei ce doreau să-și conserve privilegiile în societarea care se înfiripa.

Observ că azi este cu mult mai important să discutăm despre lucruri mărunte, despre personaje insignifiante, despre evenimente de alcov și despre banalități absolut neinteresante, decât despre mineriada aceea cumplită, în care Bucureștiul a fost violat de forțe primare, bine dirijate și incitate adecvat de persoane deloc întâmplător aflate în anumite locuri, căci executau și ele misiuni, chiar dacă înfățișarea de gospodine sau de banali trecători îi induceau în eroare și pe cei mai avizați experți în studiul manipulărilor perfecte.

Nu vreau să discut aici despre ceea ce s-a întâmplat atunci, căci și acum după 30 de ani plutește un mister suspect asupra mineriadei, tratată ca eveniment și despre care se sugerează că istoricii ar trebui să se ocupe. Imprescriptibilitatea crimelor face ca mineriada să stea sub lupa justițției, dar tare teamă îmi este că tătărgănarea va face ca toate crimele să fie prescrise din lipsă de criminali și istoria să analizeze ce și cum a fost atunci, totul devenind o poveste tristă și nu o sentință care să genereze irepetabilitatea acelor fapte, prin consecințele care le-ar urma.

Societatea românească este de o superficialitate teribilă, iar legislația de aici are atât de multe lacume încât permite ca:

- albul să devină negru prin interpretare,

- doi adunat cu doi să facă oricât vrea mușchiul nostru,

- lunile anului să fie 13 în loc de 12,

- ceea ce vedem să fie numai efecte iluzorii.

Așa că, după 30 de ani de la mineriade, suntem tot atât de neștiutori exact ca în acele zile și ne privm, unii pe alții cu aceeași blândețe nepermisă, căci prin votul nostru am trimis în Parlament mediocrități consacrate și am adus turnătoria și lipsa de onoare la rangul de repere de urmat pentru a reuși în viață.

(15 iunie 2019)

Minerii și mineriadele

Ideea de manipulare nu este deloc nouă. Sunt manipilați indivizii care:

- au anumiye interese care sunt exploatate prin manipulare;

- au o anumită cultură care nu le permite să înțeleagă rostul manipulării;

- se consideră atât de puternici încât să nu fie manipulați;

- formează  o masă omogenă și critică în raport cu un obiectiv dl manipulatorilor;

- lucrează în aceeași meserie și au stabilite relații puternice cu locurile de muncă;

- au un șef real de care ascultă pentru că acesta i-a convins prin tot ce a făcut pentru ei;

- sunt dependenți de o singură sursă de venit;

- au avantaje pe care dacă sunt amenințați că șe pierd reacționează necondiționat;

- receptează mesaje care folosesc un vocabular care se suprapune 100% cu vocabularul lor;

- cred ceea ce le spun oamenii pe care ei îi consideră de încredere;

- nu trec prin filtrul gândirii lor decât chestii legate de ei și de familiile lor;

- au rutine zilnice din vcare nu ies și noutățile îi înfricoșează.

Niciodată nu vor constitui elemente manipulabile oamenii care:

- au o gândire dinamică;

- filtrează informația;

- sunt independenți financiar;

- au opinii pe care le exprimă în clar;

- citesc cărți și analizează știrile Tv;

- au un management al carierei lor și a copiilor lor;

- știu să discearnă între adevăr și minciună;

- fac calcule matematice pentru a-și prognoza viitorul;

- sunt realiști în atitudinile lor zilnice;

- deosebesc succesul lor de minciunile altora.

Dacă analizăm minerii, aceștia sunt categoria socială perfect manipulabilă, iar maeștrii în manipulare știindu-i:

- concentrați într-o zonă,

- ușor de reunit,

- simplu de folosit,

- eficienți în acțiune,

- executanți docili,

au fost folosiți și mineriadele sunt exemplul cel mai elocvent. Au mai fost și alte categorii de persoane care au fost manipulate, iar lozincile IMGB face ordine și moarte intelectualilor, dovedesc acest lucru. Că nu au avut aelor este o altă poveste, dar analiza se duce pe un alt plan.

(28 noiembrie 2018)

Patru evenimente

Azi am identificat patru evenimente:

• meciul România - Elveția;
• CCR se pronunță asupra articolului cu abuzul în serviciu;
• se împlinesc 26 de ani de la ultima zi a calvarului cu minerii;
• continuă pregătirea referendumului din 23 iunie îm Marea Britanie.

Toate evenimentele sunt importante.

(15 iunie 2016)

Vin minerii!

Minerii, acea masă de mare manevră din timpurile ceaușiste sunt acum numai o umbră a ceea ce a fost cândva  această cohortă omogenă, numeroasă, primitivă, forțoasă, violentă, cazonă, tăcută, uricioasă, dușmănoasă, îndârjită și răzbunătoare. Ideia de a veni în București a urmat o traiectorie descendentă a importanței, depinzând de statutul pe care minerii l-au avut și anume:

• dorința de a restabili ordinea de stat în vremurile în care mineritul mai reprezenta ceva în Valea Jiului și în Oltenia, căci pe mineri s-a bazat dictatorul când s-a gândit să fabrice bâte pentru a înăbuși revolta din Timișoara;
• crezul de a salva noua orânduire în vala lui 1990 când venirea lor în București sub numele de mineriadă a adus atâtea prejudicii și atâta suferință încât nici după 100 de ani urmele dezastrului lăsat în oraș dar și în istorie nu se vor șterge; 
• ideia de a-și salva privilegiile prin Pacea de la Cozia din 1998 a însemnat o adunătură neorganizată și vulnerabilă care a sfârșit lamentabil în fața unor forțe de ordine cu mult mai inteligent organizate decât erau în anii ce au urmat imediat momentului Revoluției din Decembrie; faptul că liderul lor a făcut pârnaie spune foarte multe, totul fiind semnul că întreaga construcție a fost asemeni unor castele de nisip pe care valul democrației și cel al criteriilor economice reale nenazate pe subvenții le mătură în mod natural și fatidic;
• presiunea zilei de mâine a celor rămași să lucreze într-un doemniu, hrănindu-se cu iluziile a ceea ce au reprezentat ei cândva, i-a făcut să ia drumul unui marș anemic asemeni unor robi goi și flămânzi, care cred ei mai au în istorie corespondent undeva în China deceniului al IV-lea din secolul trecut, cunoscut sub numele de Marșul cel lung, etraordinar prin obiective și amploare; este trist când pisica se vede în oglinda leu fioros.

Azi intră minerii în București, anonimi, jigăriți, slabi, fără lideri marcanți și carismatici, cu mâna întinsă sprea primi coaja de pâine pe care oricum o primeau și stând acolo la ei acasă. I-am vazut ce au făcut în București în iunie 1990 și n-am să le iert niciodată  momentele de groază pe care le-am trăit. Eram la gura de metrou de la Romană, eram pe strada Jean Louis Calderon și numai Cel de Sus a scos în fața mea un intrând unde am făcut manevra de a întoarce al meu ARO 244D să mă strecor printre bucățile de caldarâm care zburau în toate direcțiile. Erau ei, minerii peste tot, mânjiți de negreală, de parcă acum un minut ieșiseră din abataj și veniseră să dea lecții violente nu știu cui. I-am urât din clipa în care m-au smucit, m-au împins în graba lor dirijată, îi urăsc și acum și îi voi urî cu toată putereatoată viața pentru ce mi-au făcut mie în primul rând. Acum nici marș nu este, nici mineriadă, este un drum al robilor cu mâna întinsă spre stăpânii care nu le vor deschide nici ășa, nici fereastra. Oare nu din bănuții lor huzuresc șefii lor și au echipă de fotbal? Ce-or căuta minerii aici la București? Vin să ce?

(18 aprilie 2016)