Revoluția culturală

Revoluția culturală specifică acestui secol sau mai exact, acestui deceniu, nu are nimic comun nici cu revoluția culturală a lui  Mao ZEDONG din mai 1965, nici cu  revoluția culturală a lui Nicolae CEAUȘESCU din iulie 1971.

Revoluția culturală de acum are la bază transformările de ordin cantitativ din cultura fiecărui popor generate de acumulările venite din exterior prin intermediul rețelelor de socializare și ale aplicațiilor online universal valabile, în elemente calitative, asimilate natural de fiecare cultură, până la nivelul de saturație specific fiecărui individ.

Revoluția culturală de azi nu este voința unui individ care-și propune crearea omului nou ca bază a societății, pentru a fi exploatat după principiile unui partid sau ale unei ideologii artificial creată și împusă prin dominare cu forța. Ea este un mod de exstență natural, care se produce din aproape în aproape, continuu, lent, progresiv și mai ales, benevol, căci fiecare individ ia din fluxurile de informații exact numai ceea ce i se potrivește lui, în ideea de a se dezvolta în raport cu obiectivele pe care și le definește.

Revoluția culturală actuală are ca obiectiv definirea fiecărui individ pentru traversarea vremurilor în raport cu posibilitățile și idealurile sale, urmărindu-se maximizarea nivelului acestuia de satisfacție după ce a realizat acumularea și distribuirea de resurse. Față de revoluțiile culturale anterioare în care cetățenii erau priviți ca niște turme disciplinate, uniformizate, acum revoluția culturală îl vede pe cetățean ca pe un individ, care se aliniază doar după criteriul maximizării gradului său de satisfacție în utilizarea de resurse disponibile, ceea ce corespunde unității în diversitate, revoluția culturală fiind în acest caz singurul motor de generare a fericirii individuale, fără constrângeri.

Să ne imaginăm niște pietre de diferite dimensiuni și dorința de a realiza temelia unei  case. Un meșter priceput va ști să aleagă petrele după formă și mărimi astfel încât să realizeze temelia cu cât mai puțin material de consolidare. Tot așa și în cazul unei mari diversități de cetățeni. Fiecare își găsește locul și rostul în societate tocmai datorită marii diversități a cererii din piața forței de muncă și a și mai marii diversități a ofertei de specialiști neocupați la un moment dat. Imperfecțiunile planificării centralizate rigide a comuniștilor i se opune acțiunea naturală a legii cererii naturale și ofertei benevole de pe piața muncii, căci nimănui societatea nu are dreptul de a-i confisca idealurile.



(09 martie 2025)

Lideri ai lumii la vârste înaintate

Konrad ADENAUER a devenit cancelar al Germaniei la 73 de ani și a încheiat activitatea la 87 de ani.

Joe BIDEN este președinte al USA la 81 de ani. 

Paul BIYA a devenit președinte al Camerunului la 49 de ani și este președinte și acum la 91 de ani.

ELISABETA a II-a a Marii Britanii și-a început domnia la 26 de ani și și-a încheiat-o la 96 de ani.

Nelson MANDELA a devenit președinte al Republici Sud Africane la 76 ani și a încheiat la 81 de ani.

Robert MUGABE a devenit președinte al Zimbabwe la 66 de ani și a încheiat  la 74 de ani.

Sandro PERTINI și-a început mandatul de președinte al Italiei la 82 de ani

Mao ZEDONG a devenit președinte al RP Chineze la 50 de ani și a încheiat la 83 de ani.

Concluzie: vârsta este doar un număr.

(20 iulie 2024)

Am fost contemporan cu Mao ZEDONG

Mao ZEDONG a foast presedintele Partidului Comunist Chinez si primul presedinte al Republicii Populare Chineze, dar in acelasi timp a fost si inspiratorul multor conducatori comunisti din tarile europene ale lagarului socialist. Pe Nicolae CEAUSESCU l-a inspirat in mod deosebit.

Mao ZEDONG a reusit performanta de a dresa un popor, caci nu se numeste altfel procesul prin care un popor intreg este adus in situatia de:

- a purta o aceeasi uniforma,

- a crede orbeste intr-un singur om,

- face lucruri imposibile.

El este autorul Revolutiei culturale, extinsa si la noi, in care:

- arta devenea strict in slujba poporului,

- valorile artistice erau cu totul altele,

- comunismul si arta deveneau un singur amestec,

- cine facea altfel era considerat dusmanul poporului,

- regulile dupa care functiona societarea erau noi.

Tezele din 6 iulie 1971 emanate si enuntate de Nicolae CEAUSESCU dupa o vizita in R.P. Chineza au avut menirea de a schimba fata Romaniei prin noutatea lor, dar mai ales prin cadrul impus eticii si educatiei socialiste, dupa modelul chinez. CEAUSESCU fusese impresionat teribil de modul in care Mao ZEDONG reusise sa-i dreseze pe chinezi, in asa fel incat acestia sa-l asculte si sa-l urmeze fara comentarii in tot ceea ce facea. Ii placuse stadionul unde din 100.000 de piepturi rasuna cantecul drag lui, compus de George GRIGORIU si-si dorea ca si la Bucuresti sa se intample acelasi lucru, desi noi stadion de 100.000 de locuri nu prea aveam.

Luand modelul lui Mao ZEDONG si Nicolae CEAUSESCU s-a apucat sa glasuiasca ziceri care prin trepaduserimea din jurul lui s-au transformat in adevarate pilde, exact cum erau invataturile simple, directe si universale ale lui Mao ZEDONG. De aceea, multe dintre frazele politrucilor mioritici incepeau cu asa cum spune sau asa cum ne invata tovarasul CEAUSESCU sau secretarul nostru general. Banuiesc ca lui CEAUSESCU ii placea la nebunie sa-i vada pe toti din jurul lui cum se gudura si fac temenele, caci probabil asta vazuse la ultima sa intalnire cu Mao ZEDONG. Numai ca Mao ZEDONG avea un popor de peste un miliard de suflete si in spatele sau era o revolutie de succes pe care el o condusese, pe cand CEAUSESCU era eclipsat total de GHEORGHIU Dej, el neremarcandu-se prin nimic special, eroic si sublim.

(03 ianuarie 2020)