Vânzarea patriei la hectar sau la tonă

Îmi vine să râd când mă gândesc cum la începutul anilor  ' 90, din piepturi proletare zburau lozincile:
Nu ne vindem țara!

Nu ne vindem țara!

fie în Piața Victoriei, fie în Piața Universității sau pe marile bulevarde în drum spre zonele unde FSN își organiza mitingurile și contra-demonstrațiile.

Cum socoteala de acasă nu se potrivește cu socoteala din târg, după 30 de ani, vedem cum prin așa-zisa privatizare, uzilele cu clădiri și utilaje au fost vândute pe nimic străinilor, iar străinii au vândut utilajele la fie vechi, iar clădirile le-au lăsat de izbeliște sau le-au transformat în depozite. Pământurile rezultate din retrocedări au fost vândute străinilor, de noii lor proprietari, căci legea le-a dat voie, apărând în acest fel suprafețe imense cu propietari din alte țări, căci aceștia au oferit prețuri competitive românașilor ahtiați după venituri nemuncite. Văd acum niște afișe electorale în care se zice că românii trebuie să fie stăpâni în țara lor. Este interesant, din moment ce uzinele au fost vândute, zăcămintele de gaze naturale și de țiței au fost concesionate, minele de cupru nu prea mai ne aparțin, iar ninele de aur de la Roșia Montană și ele erau la un pas de a face picioare peste mări și țări din punct de vedere al proprietarului. Patria nu se vinde, așa cum o vindeau boierii pe la diferitele Porți simultan cu vânzarea domnitorilor, dar se vinde la hectar și la tonă, căci cei care cumpără știu ce să facă cu bunurile pe care le-au dobândit mai pe nimic, pentru că ei au management și când îi văd pe cei dispuși să devină slugi că se lasă cumpărați pe doi lei, nu pierd prilejul și fac ceea ce este normal să facă, adică să încheie afacerea avantajoasă pentru toate părțile. Pentru români afacerea este avantajoasă că primește un preț nesperat de mare în raport cu pretențiile lor, pentru străini este avantajoasă, căci prețul este exact cel care constituie baza unei afaceri prospere, în timp ce ei se vor bucura, iar românii vor fluiera a pagubă.

(08 august 2024) 

Eu și bibliotecile

Pe mine m-a interesat informatica și din informatică programarea calculatoarelor. Pe vremea mea, adică undeva între 1970 și 2000, m-au interesat bibliotecile unde găseam cărți de informatică.
Am mers la biblioteca de la ICI. 

Am mers la biblioteca tehnică de la ITC. 
Am mers la biblioteca de la  etajul al VII-lea din clădirea Centrului de calcul al ASE.
Am mers la biblioteca de la Facultății de calculatoare din Politehnică.
Am mers la biblioteca de la biblioteca Facultății de matematică de la Universitate.
Am mers la biblioteca de la biblioteca Universității Babeș-Bolyai.
Am mers la biblioteca de la INID.

Am mers la biblioteca Americană de la ambasada USA din București.

În aceste biblioteci am găsit cărțile care mă interesau, căci acolo erau oameni care știau ce să comande și mai ales, erau cititori care se documentau folosind acele cărți și reviste valoroase, unicat care costau mulți dolari, dar pe acre statul bolșevic îi aloca în vederea existenței unui nivel rezonabil de documentare.

Trebuie să spun că nu mi s-a întâmplat niciodată să am nevoie de co carte și să n-o găsesc. Întotdeauna am avut informație unde se găsește o anumită carte și fie am mers eu s-o consult, fie personalul bibliotecii ASE mi-o aducea sub formă de împrumut de la biblioteca pe care o indicam și aveam posibilitatea să citesc ceea ce mă interesa.


(25 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Radu BERCARU

Am avut ocazia să-l cunosc pe cercetătorul științific de la ICI numit Radu BERCARU atât din lucrările publicate în Buletinul Român de Informatică, în Revista Română de Informatică și Automatică, dar și personal prin intermediul prietenului meu Alexandru BALOG, care era și el cercetător științific în ICI.

Pe mine nu m-a atras niciodată domeniul bazelor de date pentru că am întâlnit prea mulți tipi care vorbeau despre baze de date, despre tabele, fără să fi pătruns în profunzime problema. Eu, care vin din zona limbajelor de asamblare, când cineva îmi vorbește despre baze de date, eu văd zone de memorie, văd deplasări, văd pointeri și văd cum se ajunge la informație prin calcule de adrese ale înregistrărilor. Cine mă ia cu chestii aproximative, nu reușește decât să mă enerveze teribil. 

În acest context, discuțiile cu Radu BERCARU au fost extrem de productive, căci acesta stăpânea exact acele detalii ale algoritmilor de căutare și de regăsire, care mă interesau pe mine. Era o mare plăcere să discut cu Radu BERCARU, căci vorbeam aceeași limbă, a detaliilor, în care informația este stocată în zone de memorie, iar fiecare zonă de memorie este definită prin adresă de început și lungime. A căuta înseamnă a compara chei. A regăsi înseamnă a calcula deplasări până se ajunge la adresa absolută, la nivel fizic.  Că toate aceste sunt puse în masive, căci există algoritmi și tot tacâmul este o cu totul altă problemă. Oricum, limbajul nostru era comun și Radu BERCARU a fost singurul om cu care am discutat și m-am bucurat că înțeleg limba bazelor de date.

(15 aprilie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Alexandru TEODORESCU

L-am cunoscut pe Alexandru TEODORESCU prin intermediul matematicianului Ioan CATONA pe când lucrat în Centrul de calcul al ASE. Era un om înalt, calm și care mi-a dovedit că atunci când vorbește, știe ce spune, căci pe mine mă interesau chestiouni de ASSIRIS limbajul de asamblare al calculatorului FELIX C-256 și Alexandru TEODORESCU m-a lămurit ca un profesionist desăvârșit ce era, cum stăteau lucrurile, căci el făcuse o specializare în Franța.

Alexandru TEODORESCU era coautorul cărții publicate împreună cu Ioan CATONA și Cristian POPESCU despre Sistemul de operare al calculatorului FELIX C 256, publicată în anul 1974 la Editura Academiei RSR, carte de 447 pagini, prefațată de prof.dr.doc. Solomon MARCUS, carte pe care am citit-o cu mare atenție căci aveam un seminar de limbaj de asamblare ASSIRIS la studenții Secției de Informatică Economică din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică.

Pe mine m-a impresionat Alexandru TEODORESCU ca profesionist care lucra efectiv cu calculatorul, scriind programe pentru rezolvarea de probleme la locul lui de muncă din ICI. Experiența lui își spunea cuvântul căci nu vorbea din cărți așa cum fac mulți tipi vopsiți în programatori. El folosea documentație originală și experiența proprie și de aceea cee spunea era bun spus, concis, clar și la obiect.

(27 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Doina BANCIU

Doina BANCIU este absolventă a Institutul Politehnic București, promoția 1972. A lucrat în intervalul 1972 - 1989 în meseria pentru care s-a pregătit pe băncile facultății, fiind cercetător științific la ICI- Institutul Central de Conducere în Informatică.
În anul 1989, Doina BANCIU a susținut teza de doctorat și a obținut titlul de doctor inginer la Facultatea de Electrotehnică și Energetică.

Din anul 2002 Doina BANCIU este profesor universitar la Universitatea din Bucureşti Facultatea de Litere – Secția Bibliologie și Știinţa Informării.

Profesoara universitară Doina BANCIU a condus ICI de pe poziția de director general în intervalul 2001 - 2006 și din 2009 -2015. 

În anul 2003 profesoarei universitare și director general al ICI Doina BANCIU i-a fost decernată Diploma și Medalia Grigore MOISIL de către Asociația Profesională INFOREC și Departamentul de Informatică Economică, ca semn al recunoașterii aportului lui Doina BANCIU la dezvoltarea învățământului de informatică economică din țara noastră.

Pe mine m-a impresionat Doina BANCIU pentru eficiența demersurilor sale care au condus la dezvoltarea ICI în ceea ce privește realizarea cercetării științifice pe bază de proiecte cu finanțări durabile, pe teme de mare actualitate. Directoarea Doina BANCIU are talentul de manager care știe ce înseamnă valoarea autentică a cercetărilor și a cercetătorilor și a creat acel climat în ICI care a dezvoltat munca de cercetare științifică autentică și a stimulat cercetătorii ca să obțină rezultate valoroase, pe care să le publice în reviste cu mare impact în lumea specialiștilor. Pe o scară de la 1 la 10, Doina BANCIU este managerul complet al unui institut de cercetare căruia eu îi acord nota 10, căci are strategie, are viziune, este eficientă în deciziile pe care le ia. Cu aceste calități te naști și profesoara universitară Doina BANCIU s-a născut și s-a văzut.

(25 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Maria MOISE

 Deși mergeam foarte des la ICI, n-am întâlnit-o pe Maria MOISE pe acolo. La o ședință de catedră a venit o doamnă să prezinte un referat din planul de pregătire a doctoratului și am fost surprins să văd cum unii dintre colegii mei s-au năpustit asupra respectivei persoane s-o sfâșie, științific vorbind, deși unii dintre ei, nu prea aveau dreptul, din moment ce nu aveau doctorat sau fuseseră exmatriculați cel puțin o dată de la doctorat. Mie nu mi s-au părut în regulă acele abordări. Citisem referatul și nu-l găseam atât de groaznic încât autoarea lui să fie mitraliată în asemenea hal. Aveam chiar unele însemnări. Am luat cuvântul, am zis și eu câteva lucruri și s-a calmat atmosfera.
Maria MOISE a susținut în 1996 teza de doctorat de  pagini intitulată Metode și tehnici de modelare ierarhizată și de inteligență artificială utilizate în activitatea de elaborare a sistemelor informatice din economie și coordonată de profesorul universitar Csaba FABIAN.

Când am avut ore la masterul de Informatică Managerială la Universitatea Româno-Americană, am reîntâlnit-o pe Maria MOISE, care acum era profesor universitar acolo și ocupa și funcția administrativă de prorector.

Eu am apreciat-o pe profesoara universitară Maria MOISE pentru articolele publicate și care se află la adresa https://scholar.google.ro/citations?user=RqvwIVgAAAAJ&hl=ro

Profesoara universitară Maria MOISE este un om cu mare deschidere și aici mă refer la poziția sa de evaluator de proiecte de cercetare în comisii deosebit de importante la Bruxelles, fiind apreciată pentru rolul său în promovarea cercetării științifice românești.


(21 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Remus TUDORICĂ

Pe Remus TUDORICĂ îl știam din studenție. Apoi l-am întâlnit la ICI, căci el lucra la Centru de Perfecționare în Informatică - CPI. În anul 1995 în luna aprilie a fost înmatriculat la doctorat cu teza având titlul panificat intitulată Prelucrarea informației economice transpusă în imagini și obiecte și conducător științific era profesorul universitar Ioan ODĂGESCU.
În anul 2003 Remus TUDORICĂ a susținut teza de doctorat de 174 de pagini intitulată Prelucrarea informatței economice transpusa în imagini și obiecte exact cum a fost stabilit în anul 1995, cu conducătorul științific Iona ODĂGESCU. 
Ceea ce m-a impresionat pe mine foarte mult a fost faptul că diferența de vârstă dintre doctorandul  Remus TUDORICĂ și conducătorul său de doctorat profesorul Ioan ODĂGESCU era ca și inexistentă, iar eu când am rugat un fost coleg de studenție să devină doctorandul meu, căci era un om deosebit de bine pregătit profesional acolo unde lucra și îmi dădea certitudinea că va încheia cu succes stagiul doctoral, am fost refuzat frumos. peste ani, fostul meu coleg a recunoscut că nu a acceptat ca eu să-i fiu conducător de doctorat, din orgoliu căci fusesem colegi de serie, iar regretul lui s-a concretizat și prin faptul că pensia lui era ceva mai mică. dacă ar fi avut doctorat ar fi câștigat 15% la salariu și acest lucru s-ar fi reflectat în pensie.



(21 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Virgil NEGOIȚĂ

Doctorul în științe Virgil NEGOIȚĂ conducea un sector la Institutul de Cercetări în Informatică. Era un tip care-mi purta sâmbetele și făcuse el o regie, propunându-mi să merg la acel sector să-mi prezint teza de doctorat. L-am informat de conducătorul meu științific, acesta a fost de acord, dar mi-a spus că trebuie să mă pregătesc foarte temeinic, să nu fie nimic improvizat.

Am pregătit slide-uri, am repetat prezentarea în așa fel încât să fie totul coerent, clar și cursiv, căci îmi doream nespus de mult să nu fiu penibil, mai ales că mergeam într-o zonă specială, unde în sectorul cu Virgil NEGOIȚĂ erau mulți matematicieni cu doctorat și ingineri automatiști tot așa cu doctorat.

Am mers să fac prezentarea în ziua, la ora stabilită, am vorbit și după ce am încheiat, au avut loc dezbateri. Am observat niște persoane tinere, unele care chiar îmi fuseseră studente și susținuseră lucrarea de stat doar cu câteva luni mai înainte, că doresc să ia cuvântul. A început o avalanșă de critici, de puncte de vedere care loveau frontal și respectivele persoane își exprimau nedumeririle, nemulțumirile și nu se mai opreau din a mă critica. Probabil această atitudine i-a iritat pe cercetătorii cu vechime din sector, încârt aceștia au început să discute și să le pună la punct pe acele persoane tinere, dar critice în exces. Discuțiile au intrat pe făgaș normal și respectivii au apreciat efortul meu și au zis că ceea ce am prezentat este o teză de doctorat, deci sunt îndeplinite cerințele să o prezint în ședință publică. După ce s-a terminat totul în sala de seminarii de la ICI, domnul Virgil NEGOIȚĂ m-a invitat în biroul său și m-a atenționat că a existat o regie pusă la cale de cineva, iar domnul NEGOIȚĂ a dat și numele, dar a spus că el nu face jocul nimănui și s-a văzut că au existat niște marionete al personajului care și-a dorit să mă saboteze, dar nu a avut succes. Din acea clipă, mi-am dat seama că omul care e stăpân pe meseria lui, nu se va lăsa niciodată angrenat în jocuri mârșave, iar Virgil NEGOIȚĂ era omul cu realizări remarcabile în ICI, iar concluzia la care el a ajuns referitor la teza pe care am prezentat-o, m-a încurajat foarte mult și m-a făcut să fiu mai încrezător în forțele mele, mai ales atunci când ceea ce făcusem era muncit din greu 6 ani.

(14 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ana-Maria DOBRIN

Ana-Maria DOBRIN mi-a fost studentă la Secția de Cibernetică Economică în vremurile bune, când Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică a lui Manea MĂNESCU avea durată de 5 ani și când admiterea se dădea la două probe de matematică și una de fizică și când studenți de acolo erau considerați ca fiind crema-cremelor din ASE.
Ana-Maria DOBRIN era o studentă foarte bună, care muncea foarte mult și care, asemeni colegilor ei, era dotată cu un nivel de inteligență foarte ridicat, căci atunci când intram la grupa ei, nu prezentam complet problema, căci și aveam soluția, lucru destul de rar întâlnit într-o colectivitate.
Ana-Maria DOBRIN a lucrat până în 1990 în diferite poziții și de câte ori am întâlnit-o vedeam cum un absolvent de la facultatea de Cibernetică face dovada excelenței sale.
Ana-Maria DOBRIN, numită după căsătorie PREDA, a susținut teza de doctorat de 201 pagini în anul 1989 intitulată Model de valorificare optima a informatiilor financiar-contabile in conducerea intreprinderilor industriale in conditiile prelucrarii automate a datelor, avându-l conducător științific pe marele profeor universitar Victor PUCHIȚĂ, cel după ale cărui cărți am înțeles cu adevărat ce înseamnă contabilitatea, căci alții nu au reușit să mă lămurească niciun gram.

Ana-Maria DOBRIN m-a impresionat că de departe este un om deosebit de educat și respectuos. Este exact cum sunt și eu cu foștii mei profesori: nu le trec prin față. 

Am întâlnit-o pe Ana-Maria DOBRIN când aveam ore de managementul calității software la un master de la Facultatea de Informatică de Gestiune de la Universitatea Româno-Americană - URA, ea fiind profesoară universitară și avâd și o funcție de conducere. Când am fost la o serie de conferințe științifice organizate la URA, m-am întâlnit de mai multe ori cu ea și am discutat mult despre preocupările de a perfecționa învățământul de informatică de acolo.

Ana-Maria DOBRIN a publicat o serie de cărți din care enumer aici  Manstrat : Simularea decizionala privind managementul strategic al firmei, publicată împreună cu Tiberiu ZORLENȚAN - 1998, Applied Business Management, - 2009,  Contabilitate generală - 2009, dar și multe alte articole.

M-a impresionat la Ana-Maria DOBRIN că a asigurat concordanța dintre nivelul ei de inteligență și rezultatele concrete ale muncii ei, căci a pus deasupra de orice, calitatea acestor rezultate, fără a face nici cel mai mic rabat, lucru văzut prin prestigiul de care ea se bucură printre colegi și printre studenți, 

(05 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Costin PRIBEANU

Costin PRIBEANU este absolvent de facultate și cercetător științific la ICI. El este renumit pentru ceea ce a făcut, cărți, articole, comunicări, studii, în domeniul interfețelor.
Costin PRIBEANU a susținut în anul 1997 teza de doctorat de 157 pagini, intitulată Structuri de interacțiune om-calculator, coordonată de profesorul Constantin Gelu APOSTOL.

El a publicat cartea referită prin:

Costin PRIBEANU -  Proiectarea interfeței cu utilizatorul : note de curs, Editura ASE, București, 2003, 166 pag, ISBN 973-594-285-2

Pe perioada în care eu am fost șef de catedră, l-am sprijinit logistic pentru a derula în spații puse la dispoziție a unei Conferințe ROCHI, destinată interfețelor. 

Îmi amintesc dorința lui Costin PRIBEANU de a deveni cadru didactic în catedra de Informatică Economică. Acolo era o cutumă în virtutea căreia indiferent despre cine era vorba, intrarea în catedră se face cel mult de pe poziția de lector universitar, urmând ca ulterior, în funcție de performanțe, respectivul să devină conferențiar și mai apoi profesor universitar. Tânărului Costin PRIBEANU nu i-a surâs ideea și nu a mai concurat să devină cadru didactic. El era la ICI pe o poziție foarte bună. Cutuma aceea a făcut ca noi să nu beneficiem de aportul multor minți luminate, care ar fi avut contribuții speciale pentru dezvoltarea catedrei. Cred că dacă ar fi acceptat oferta inițială, întrucât Costin PRIBEANU venea din cercetare, avea nenumărate articole ISI care l-ar fi propulsat rapid pe poziția de profesor universitar. Cred că a fost și o mică chestiune de orgoliu, căci venirea ca lector ar fi fost o formă de recunoaștere a unei retrogradări, din moment ce poziția de cercetător științific II este asimilată cumva cu poziția de conferențiar universitar din învățământul superior. Era totuși o chestiune vremelnică, lucru garantat.

(13 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Vasile PETROVICI

Vasile PETROVICI este absolvent al Facultății de Planificare și Cibernetică Economică, promoția 1981 și a lucrat în informatică dintotdeauna. El era un student de excepție. Îmi aduc aminte că pe vremea când era student în anul al IV-lea am însoțit o echipă de studenți din care și Vasile făcea parte, la Conferința Națională a Cercurilor Studențești de Cercetare Științifică de la Iași și am amintiri plăcute de atunci, căci studenții noștri s-au întors cu multe diplome.
După absolvirea facultății, l-am întâlnit pe Vasile PETROVICI la ICI, la Biblioteca Naționale de Programe - BNP, unde lucrau prietenii mei Ladislau GASPAR, Marian MĂCEȘANU, Romulus ARHIRE și am văzut acolo că el era unul dintre programatorii și analiștii foarte apreciați.
După Revoluția din 1989 Vasile PETROVICI a plecat de la BNP și a făcut programare și analiză și nu oricum, ci foarte bine. În paralel cu munca de informatician, el a devenit colecționar de opere de artă, grafică și pictură și autor al unor lucrări interesante. El a avut amabilitatea să-mi dea exemplare din aceste lucrări și eu le-am citit și aici pe acest blog al făcut, așa cum m-am priceput eu, analize, scoțând în evidență virtuțile de autor de critică și de analiză a operelor de artă ale lui Vasile PETROVICI. Pentru mine a fost o surpriză, dar știam că el este un om temeinic. Eu am o teorie. Dacă un individ este la școala generală de nota 10, la liceu este de nota 9, la facultate este de nota 9,50, după terminarea studiilor, tot ceea ce va face nu va coborî niciodată sub 9, ceea ce înseamnă că face garantat, lucruri de bună calitate sau mai exact, lucruri de foarte bună calitate.
Este cazul și al lui Vasile PETROVICI care a făcut toată viața produse software de foarte bună calitate, iar atunci când a glisat spre domeniul analizei operelor de artă, tot lucruri foarte bune a făcut. Aici voi enumera câteva din lucrările publicate de Vasile PETROVICI.

Vasile PETROVICI - Dicționarul colecționarilor de artă din România, Editura Corint, București, 2011, 191 pag, ISBN: 987-973-135-602-0

Vasile PETROVICI - În preajma lui MARCEL, București 2011, 106 pag, ISBN: 978-606-8312-01-9

Vasile PETROVICI - De vorbă cu Marcel CHIRNOAGĂ, Editura Corint, București, 2012, 192 pag, ISBN: 978-973-135-720-1

Vasile PETROVICI - De vorbă cu Mihai SÂRBULESCU, Editura bizantină, București, 2013, 192 pag, ISBN: 978-606-8112-23-7

Vasile PETROVICI - De vorbă cu Alma REDLINGER, Editura Corint Educațional, București, 2014, 176 pag, ISBN: 978-606-93634-2-3

Vasile PETROVICI, Mădălina MIREA - Figurativul contemporan, O privire asupra colecției PETROVICI, Editura Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Iași, 2018, 160 pag, ISBN: 978-606-8269-75-7

Iulian GHIȚĂ, Vasile PETROVICI - Desene permise, Editura PIM, Iași, 2017, 168 pag, ISBN: 978-606-13-3631-9

Acum el lucrează la ceva cu totul special, reprezentativ pentru experiența pe care a acumulat-o, mai ales că acum, de pe poziția de pensionar are suficient timp pe care să-l dedice muncii de documentare și de redactare. Cine are curiozitatea să citească din cărțile scrise de el, va avea surpriza să regăsească informaticianul, omul care a scris programe pentru calculator, care nu neglijează niciun detaliu, căci numai programele făcute foarte bine sunt cele care oferă rezultatele așteptate de beneficiari. Orice fisură, oricât de mică în programe duce la rezultate incorecte sau incomplete, ceea ce este o catastrofă.

Vasile PETROVICI (coordonator) - Ion POPESCU NEGRENI pictură, grafică, Editura PIM, Iași, 2021, 224 pag, ISBN: 978-606-13-6034-5.

(11 februarie 2023)

Cercetarea științifică în comunismul mioritic

Din start trebuie să spun că în comunismul mioritic, adică în societatea socialistă multilateral dezvoltată, exista cercetare științifică.
Existau institute de cercetări.

Pentru informatică exista ICI - Institutul de Cercetări în Informatică.

Pentru tehnică de calcul exista ITC.

Pentru cercetări în industria ușoară exista IPIU.

Pentru cercetări în chimie exista ICECHIM.

Pentru cercetări în construcții exista INCERC.

Pentru cercetarea științifică în domeniul alimentației exista ICA.

Pentru cercetarea în domeniul energiei exista ICEMENERG.

Pentru cercetarea în domeniul electricității exista ICPE.

Pentru cercetarea în domeniul electronicii exista ICE.

Pentru cercetarea în domeniul metalurgiei ICEM.

Pentru cercetări în fizica atomică exista IFA.

Pentru cercetarea în domeniul matematicii exista ICEMAT.

Și tot așa, existau și alte institute de cercetări pentru alte ramuri ale economiei României. Toate institutele de cercetări aveau sedii impozante, plasate în București majoritatea dintre ele și acum, cine trece prin oraș și este în compania unei persoane vârstnice, aceasta îi va spune care clădire a fost a vreunui institut de cercetări, căci după 1989 multe dintre institute s-au desființat din lipsă de contracte, căci industria, mormanul de fiare vechi, s-a disipat în procesul de privatizare și a dispărut cu foarte puține excepții.

Existau cercetători.

Dintre absolvenții de învățământ superior erau reținuți prin repartiție guvernamentală în cercetarea științifică unii dintre cei mai buni absolvenți ai fiecărei promoții.

Salariile în cercetare erau modeste, dar niciunde în economia comunistă nu se va spune că erau salarii nesimțite, nemuncite și care să nu reflecte nimic, adică să zicem jocuri de imagine și motivații pe bani grei, la ceea ce nu s-a făcut.

Și în cercetare, ca în orice domeniu exista planificare.
Se planificau fondurile bănești.

Se planifica eficiența soluțiilor obținute în cercetare.

Se planifica valoarea contractelor de cercetare.

Se planificau fondurile pe care întreprinderile și combinatele industriale le plăteau pentru cercetare.

Era un angrenaj complex, care funcționa. Deși prin documentele de partid se vorbea de aplicarea cercetării științifice fundamentale în industrie și agricultură, cercetarea științifică fundamentală era marginalizată, dar cercetarea științifică de dezvoltare avea prioritate, căci industria și agricultura aveau nevoie de soluții pentru a merge mai departe, pentru a introduce fie linii de producție perfecționate, fie pentru a introduce în fabricație noi produse competitive.

O istorie a cercetării științifice românești va scoate la iveală că în intervalul 1947 - 1989 oamenii de știință români au avut rezultate notabile

(20 decembrie 2022) 

Buletinul Român de Informatică de la ICI

În vremurile de demult exista la ICI revista Buletinul Român de Informatică, o revistă extrem de selectă, unde filtrele erau foarte bine definite și unde se publicau articole după ce treceau prin mâinile mai multor specialiști, așa că dacă publicai un articol acolo însemna foarte mult pentru autori.

Împreună cu Marian MĂCEȘANU, Romulus ARHIRE, am publicat acolo în anul 1985, în numărul 1, la paginile 63-68 articolul Clase de complexitate pentru produse program, de care sunt mândru și acum. Iată-l!

Au trecut de atunci 37 de ani și parcă a fost ieri, pentru că noi am avut un stil de lucru foarte bine pus la punct. Am discutat ideea. Am stabilit ce avem fiecare de făcut pentru a nu lucra în paralel la același lucru. Ne-am documentat, nu ca acum când pe Internet se găsesc de toate, ci am mers în biblioteci, am căutat în cărți, în reviste, doar materiale cât mai aproape de zilele acelea. Am schițat structura articolului.  Ne-am pus pe scris, pe verificat pe cale experimentală modelele construite. Materialul s-a închegat destul de repede. L-am verificat de multe ori și numai după ce ne-am convins că nu are fisuri, l-am trimis la revistă. Când s-a publicat ne-am bucurat. În vremurile acelea nu erau multe reviste și accesul la a publica era extrem de dificil.

(11 noiembrie 2022)

Ce s-a ales din cercetarea științifică bolșevică din spațiul mioritic

Comuniștii au proiectat cercetarea științifică asemeni oricărui proces de producție, în unități mari - institutele de cercetare - similare uzinelor, fabricilor sau combinatelor industriale. Acolo, în acele institute de cercetări erau concentrate cele mai importante creiere ale națiunii, selectate strict după criterii calitative, după rezultate pentru cei din producție, după note, pentru absolvenții de facultate. În institutele de cercetare comuniste nu prea pătrundeau neaveniții, mediocrii și piloșii, căci acolo lucrurile erau foarte clare și nu exista loc de întors pentru nimeni.
Existau.
ICECHIM - institut de cercetare pentru chimie.
ICI - institut de cercetări în informatică.
ICEMAT - institut de cercetări în matematică.
ICTC - institut de cercetare pentru tehnică de calcul.
IFA - institut de fizică atomică.
Se pare că numărul de cercetători era în vremurile comuniste de peste 100.000 căci se dorea ca activitatea de cercetare științifică românească să aibă contribuții importante în introducerea de noi tehnologii și de noi produse.
În occident cercetarea științifică s-a desfășurat în laboratoare puternice dezvoltate pe lângă universități sau pe lângă mai producători industriali. După Revoluția din 1989 s-a pornit tăvălugul dezintegrării institutelor de cercetare exact așa cum a fost distrus sistemul de irigații, adică din interior. Era parcă o furie pentru a privatiza orice și încet, dar sigur, s-a produs scăderea contractelor de cercetare, plecarea cercetătorilor și în final, au rămas doar clădirile acelor institute de cercetare, care au devenit sedii de birouri, săli de fitness și depozite pentru stocat mărfuri de import.
Au fost oferiți bani pe proiecte de 3 ani pentru a crea centre de excelență pentru derularea de cercetări, dar care după epuizarea finanțării s-au volatilizat căci neavând industrie care să ceară probleme pentru a se obține soluții ca urmare a unei cercetări științifice, datorită subfinanțării, cercetarea s-a reduc treptat-treptat, până la stadiul deplorabil din ziua de azi.

Tot timpul s-a pus problema redresării activității de cercetare științifică, dar pentru aceasta ar trebui să existe o strategie, un program solid de finanțare și mai ales criterii de selecție obiectivă a cercetătorilor, căci aducând mediocrii în laboratoarele de cercetare se va obține ceea ce se obține deja în toate celelalte domenii economico-sociale, adică stagnare, risipă și non-calitate.

(02 ianuarie 2022)

Drumul spre marea calitate

Trebuie să definim ceea ce este calitate. Să zicem că prin calitate înțelegen totalitatea însușirilor pe care trebuie să le aibă un produs sau un serviciu pentru a satisface cerințele pentru care a fost realizat, la un nivel care să saducă satisfacție celor care relaționează fie cu serviciul, fie cu produsul. Și despre calitatea oamenilor trebuie vorbit, dar într-un alt context.

Un produs sau u un serviciu are sau nu are calitate.

Cum nu trebuie vorbit despre produs sau despre serviciu în general, tot așa nu se vorbește nici despre calitate în general. Totul trebuie dezvoltat folosind exemple.

Se vorbește despre calitatea pâinii.

Se vorbește despre calitatea vinului.

Se vorbește despre calitatea automobilului.

Se vorbește despre calitatea unei tunsori.

Se vorbește despre calitatea unui act medical.

Se vorbește despre calitatea unei legi.

Se vorbește despre calitatea actului de justiție.

Se vorbește despre calitatea evaluării proiectelor.

Se vorbește despre calitatea unui concurs.

Se vorbește despre calitatea unui drum.

Se vorbește despre calitatea unui spectacol.

Se vorbește despre calitatea unei cărți de poezii.

Se vorbește despre calitatea unui tablou.

În toate cazurile se definesc:

- caracteristici de calitate,

- proceduri de măsurare,

- indicatori de agregare,

- criterii de ierarhizare,

- expresii valorice prin preț.

Druml spre marea calitate nu este ușor și nu se obține bătând din palme. El presupune:

- studiu,

- timp,

- muncă,

- răbdare,

- efort,

- inteligență,

- renunțări,

- exigență,

- criterii.

Orice altă abordare nu duce la altceva decât la mimarea dorinței de a avea calitate în domeniul unde se urmărește așa ceva. Încercările de a face transfer dinspre politică spre diferite domenii în dorința de a obține calitate va duce spre eșec în mod sigur. Politicul are doar capacitatea de a dezvolta un context pe termen lung, prielnic derulării de procese de calitate. Cum la noi la patru ani, asemeni meșterului Manole este demolat totul ca fiind necorespunzător, nici calitate nu se va obține niciodată. La noi există și alte aspecte care determină ca tot ceea ce funcționează bine și cu rezultate, în numele perfecționării este distrus și înlocuit cu o construcție care nu duce la nimic, fiind totul rezultat al invidiei și orgoliilor. Distrugerea Centrului de calcul al ASE, distrugerea Institutului de Matematică, distrugerea facultății de Cibernetică, distrugerea ICI și ITC în vremea comunismului sunt doar câteva dintre nenumăratele exemple care dovedesc astfel de abordări nenorocite în numele creșterii calității.

(16 martie 2021)

Români la ITQM 2019, Granada

7th International Conference on Information Technology and Quantitative Management din 3-6 noiembrie 2019 s-a desfășurat la Universitatea din Granada, Spania, fiind organizată pe mai multe secțiuni și workshop-uri.

M-a impresionat larga participare a specialiștilor din multe țări, căci această conferinț are un nume bun și o poziție bună câștigată în lumea științifică. 

Comitetul de program include specialiști de top ale universităților din Korea, Russia, USA, Spania, Polonia, China, Marea Britanie, Brazilia, Chile, India, România, Japonia, Australia, Turcia, Malayesia, Columbia, Olanda, Germania, Serbia, Taiwan și Finlanda, ceea ce arată interesul foarte larg acordat tematicii acestei conferințe.

Am avut ocazia să reîntâlnesc cu acest prilej pe unii dintre profesorii sau pe unii dintre specialiștii români care participă la această conferință, cu care m-am întâlnit cu alte prilejuri în țară, lucru care m-a bucurat și mi-a întărit convingerea că lumea este mică, mai ales că în avion,dar și pe unde am mers în Spania, am avut ocazia să întâlnesc români de-ai mei veniți aici la muncă, la un trai mai bun, dacă țara lor nu le oferă ceea ce-și doresc ei cu ardoare.

I-am întâlnit pe academicianul Florin Gheorghe FILIP, cercetătorii științifici gr. I Gabriel NEAGU și Marilena IANCULESCU de la ICI,  conferențiarul Cristian CIUREA, de la ASE București, fostul meu doctorand,  dr. Mihai DESPA, Raul-Cristian ROMAN de la Universitatea Politehnica Timișoara, profesorii Constantin ZAMFIRESCU, Gabriela și Ciprian CÂNDEA   de la Univeristatea Lucian BLAGA din Sibiu.

A fost o mare bucurie pentru mine să văd că mediul academic românesc este foarte activ în lumea științifică de peste hotare, cu lucrări la conferințe științifice internaționale importante.

Trebuie spus că echipa formată din Raul-Cristian ROMAN, Radu-Emil PRECUP, Claudia-Adina BOJAN, Dragos and Alexandra-Iulia SZEDLAK-STINEAN, care a prezentat lucrarea Combined Model-Free Adaptive Control with Fuzzy Component by Virtual Reference Feedback Tuning for Tower Crane Systems  și echipa formată din Constantin ZAMFIRESCU and Mihai NEGHINĂ care a prezentat lucrarea Collaborative Development of a CPS-Based Production System au fost evidențiate de staff-ul conferinței și în urma unui vot foarte cuprinzător, oferindu-li-se în final diplome care au marcat calitatea specială a acestor lucrări.
Și Granada 2019 mi-a demonstrat că lozinca răgnită de piepturile muncitorești care veneau de pe platforma Pipera în Decembrie 1989: MOARTE INTELECTUALILOR! nu a prins la noi și intelectuali duc mai departe valoarea cercetătorilor români, iar ITQM - 2019 este unul dintre momente.

(05 noiembrie 2019)

Prietenul meu dr. Sandu BALOG

Pe Alexandru BALOG îl cunosc din 1976 de când ne-am întâlnit la sala de lectură a Bibiliotecii ICI - Institutul de Cercetări în Informatică din fostul Bd. MICIURIN, acum Mareșal AVERESCU, nr. 8-10, sector 1. Eram amândoi foarte tineri și aveam în comun că terminaserăm Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică la aceeași secție de Mecanizare și automatizare a calculului Economic, eu în promoția 1970, iar el în promoția 1976, pe când studenția dura 5 ani, și în fiecare săptămână se făceau 6 zile de școală, cu cel puțin 6 ore de curs și seminarii pe zi, în plus frecvența fiind obligatorie, iar la cursuri nu intrau decât full-professors și la seminariiprofesorii nici nu spuneau bancuri, nici nu se văitau, nici nu se lăudau, ci se făcea carte adevărată.
Sandu BALOG este născut în zodia gemenilor. Gemenii sunt persoane care  îndeplesc toate cerințele de a face lucruri solide, care preupun o abordare pe termen lung și multă pasiune. Ei sunt predispuși spre meditație, spre abordări de detaliu și spre lucruri care necesită migală. Cei născuți în gemeni au un mod al lor de a-și organiza munca și tot timpul sunt ocupați să urmeze pas cu pas planurile pe care și le-au definit acțiune de acțiune atât lor, cât și celor pe care îi au în subordine. Realitatea este că nu le scapă nimic și au argumente pentru toate deciziile pe care și le asumă. Tot ceea ce întreprind persoanele din acestă zodie nu este în vitrină. Ei lucrează foarte retrași și tăcuți, fără a fi zgomotoși sau ostentativi. Numai dacă sunt provocați, ei răspund cu fapte demonstrând că lucrurile stau cu totul și cu totul altfel, iar cei din jur le dau întotdeauna dreptate. Diferențele pe care ei le generează sunt uriașe, pentru că acumulările calitattive obținute în timp prin studiu sistematic le permite să vină cu soluții pentru care găsesc tot timpul modalități riguroase de a le prezenta și de a fi convingători.

Am văzut astfel de nativi în gemeni care a fost provocați  să facă niște secvențe de program pentru a rezolva o problemă ceva mai puțin cunoscută. Cel care a fost inițiatorul a scris cam 30% din ceea ce trebuia scris, în timp ce nativul în gemeni a scris lejer programul direct perforându-l pe cartele, iar din două rulări avea soluția corectă și finalul său a fost apoteotic, flutura o imprimantă victorios. Și la Sandu BALOG am remarcat puterea de muncă deosebită, aplecarea pentru studiu și mai ales tenacitatea înțelegerii lucrurilor sub toate aspectele, fără a neglija nicio sursă bibliografică.

Ori de câte ori ne întâlneam, fie la bibliotecă, fie la Sandu BALOG în laborator și uneori, dar mai rar în ASE la noi la Catedra de Cibernetică Economică la sala 2604 unde colectivul de Informatică Economică avea sediul, discutam despre preocupările noastre, despre materialele citite și Sandu îmi mai oferea cu împrumut cărți și reviste de calitate software, căci el avea la ICI mai mult acces la literatura de specialitate față de mine, unde doamna Bella MIHNEA bibliotecara Centrului de Calcul al ASE primea cărți, reviste și studii ceva mai puține pe temele care mă interesau pe mine. De la Sandu BALOG am avut ocazia să citesc cărți unicat de calitate software pe care le-aș fi citit numai la sala de lectură, copii ale unor articole clasice tot pe acel subiect, mai ales în zona metricilor din IEEE Transaction on Software Engineering sau colecția de algoritmi de la ACM în două volume din care m-am inspirat copios, căci acolo erau nu numai algoritmi, dar și programe ALGOL și FORTRAN scrise de niște maeștrii adevărați ai tehnicilor de programare.

Cu timpul, am avut posibilitatea să colaborăm fie la scrierea de articole, fie la activități de cercetare științifică pe bază de contracte, fie prin participări cu materiale comune la conferințe de informatică. M-am simțit foarte flatat când am văzut în lista extrem de selectivă a lui Sandu BALOG din CV-ul lui, la capitolul de lucrări publicate și materiale în care eu apar coautor împreună cu el și cu alți prieteni de-ai noștri. Spre exemplificare dau articolele:
Balog, A., Pribeanu, C., Ivan, I. (2015). Motives and Characteristics of Facebook Use by Students from a Romanian University. Proceedings Romanian Conference on HCI (RoCHI), pp. 137-140.
Balog, A., Ivan, I. (2006). Cercetari privind evaluarea calitatii serviciilor publice on-line. Revista Româna de Informatica si Automatica, vol. 16, nr. 4, pag. 39-48.
Am publicat și înainte de Revoluția din 1989 articole precum:
Ion IVAN , Alexandru BALOG, Tudor BARON, Analiza comparata a modelelor de fiabilitate software, Lucrarile Simpozionului International de Informatica Economica, Bucuresti, mai 1993, Editura Centrul Editorial Tipografic ASE, pg. 131 - 134

Ion IVAN , Alexandru BALOG, Tudor BARON, ISO 9000 and Capability maturity model for software: approaches to quality management and process improvement, The Proceedings of the 2th International Symposium of Economic Informatics „Software Engineering and Applications”, Bucharest.

Îmi aduc aminte cu mare plăcere de participările la Conferințele Naționale de Informatică organizate de ICI și Centrul de calcul Teritorial din Cluj, de ICI, de Academia de Studii Economice sau de Întreprinderea de Motoare Electrice de la Curtea de Argeș, unde lucrările noastre despre problemele legate de calitatea software formau pata de culoare pentru că toată lumea dezvolta software pentru conducerea producției, aplicații cu baze de date și sisteme informatice pentru marile platforme industriale.

În cei peste 41 de ani de când a terminat facultatea, doctorul Sandyu BALOG a avut un parcurs profesional ascendent, caracterizat prin:

- traversarea  treptelor în meserie, de la cercetător științific, până la cercetător științific gradul I în anul 2000;

- obținerea titlului de doctor în economie în martie 1995 cu teza intitulată Calitatea produselor software, Metode Statistice, într-un stagiu doctoral de patru ani, sub coordonarea marelui prof.univ.dr. Geo VASILESCU, cel căruia facultatea de Cibernetică îi datorează foarte mult din ceea ce este azi;

- aprofundarea domeniului calității în informatică, fie că este vorba despre caracteristici de calitate software, fie că este vorba de metrici, fie că este vorba de audit informatic sau de standardele de calitate pentru multe dintre clasele de aplicații informatice de mare complexitate; un aspect trebuie să-l remarc aici, faptul că doctorul Sandu BALOG și-a concentrat activitatea sa în totalitate domeniului calității citind cărți, articole și desfășurând o asiduă activitate de cercetare la proiectele și contractele la care a lucrat ca executant mai întâi, ca responsabil de echipă, ajungând să coordoneze proiecte complexe, unde a obținut rezultate deosebit de valoroase. Am avut fericitul prilej să colaborez cu el la câteva dintre contracte și am apreciat calitățile sale de cercetător dar și de manager de proiect și concluzionez că a fost o mare plăcere să lucrez la acele proiecte și ori de câte ori am fost solicitat am răspuns prezent. Abordarea a fost, de asemnea, reciprocă și colegii mei de catedră care au făcut parte din echipa de cercetare cu care am venit eu și-au manifestat încântarea de stilul de lucru al doctorului Sandu BALOG și de competența sa profesională remarcabilă. Tot timpul m-am întrebat cum este cu putință ca un tânăr de sub 40 de ani, în ziua de azi să abordeze peste 30 de domenii de interes, când noi cei de modă vechi nu ne-am desprins de cel mult trei zone foarte înrudite ale unui domeniu de interes în 40 de ani de muncă de cercetare. Acum vreo 4 ani am întâlnit la un concurs pentru ocuparea unui post de conferențiar la o universitate prestigioasă din țară, un astfel de tânăr și când am intrat în detalii am văzut că pentru un tânăr a vorbi de un domeniu de interes însemna a vedea niște coperți de cărți și a răsfoi niște ziare în stația de troleibuz. Pentru doctorul Sandu BALOG activitatea de cercetare a însemnat exact ceea ce înseamnă la marile laboratoare ale universităților de prestigiu din America, adică, documentare pentru o problemă, stabilire obiective, muncă multă în vederea găsirii de soluții originale pentru a soluționa problema, compararea soluției cu alte soluții identificate în literatura de specialitate, crearea unui prototip pentru a verifica soluția, realizarea de nenumărate experimente, îmbunătățirea soluției găsite, orientarea spre implementare către producție după ce există convingerea că soluția este bună. Numai după aceea se merge pe la conferințe și se publică articole. Toată munca de cercetare așa cum o dezvoltă doctorul Sandu BALOG este muncă de echipă, cu dezbateri, cu comparări ale opiniilor și cu alegerea celor mai bune idei, cu argumente clare, susținute cu calcule și cu elemente practice concrete.

Numai așa se explică temeinicia și soliditatea abordărilor sale, căci la noi cine vorbește de managementul calității software, obligatoriu trebuie să vorgească despre doctorul Sandu BALOG pentru că el este un nume, un reper fundamental în acest domeniu, poziție creată cu multă sudoare, prin perseverență și cu o consecvență absolut remarcabilă.

Doctorul Sandu BALOG este autorul dar și coautorul unor cărți de referință pentru domeniul său de interes, dintre care prezint aici:

Doina BANCIU, Alexandru BALOG - Calitatea sistemelor si serviciilor de e-learning, Editura AGIR, Buc. 2013, ISBN 978-973-720-494-3, 184 pag.

Alexandru BALOG - Calitatea sistemelor interactive: studii si experimente, Editura MatrixRom, Buc. 2004, ISBN 973-685-826-X, 210 pag.

Alexandru BALOG - Calitatea produselor software - masurare, analiza si evaluare, Editura INFOREC, Buc., 2000, ISBN 973-99450-1-5, 134 pag.

Alexandru BALOG - Analiza statistica si evaluarea calitatii software-ului, Editura Calipso 2000, Bucuresti, 1997, ISBN 973-97077-2-6, 180 pag.

Alexandru BALOG - Evaluarea proceselor software, Editura ICI, Bucuresti, 1999, ISBN 973-98406-4-7,148 pag.

Unele dintre aceste cărți autorii mi le-au oferit cu autograf, lucru de care sunt foarte mândru, știindu-le valoarea și faptul că acest domeniu a reprezentat și pentru mine un lucru deosebit de important căci dacă nu e calitate, nimic nu este, modificarea sintagmei am făcut-o să evit cacofonia.

Trebuie să spun aici că Alexandru BALOG este o personalitate bine definită în peisajul cercetării științifice românești din domeniul informaticii și tot ceea ce a făcut el a slujit informatica având o pasiune rar întâlnită, căci a ănceput cu informatica în studenție, a făcut programare, a făcut cercetare în informatică la nivel de vârf în ICI, iar doctoratul și toate proyectele sale tot în informatică sunt și nu într-o informatică abstractă, ci în zona de maxim interes pentru evoluția domeniului și anume calitatea produselor, tehnicilor, tehnologiilor și proceselor ce sunt specifice informaticii.

Sunt multe de spus despre doctorul Sandu BALOG și ori de câte ori am prilejul să merg la ICI sau să vină el în ASE, discuțiile noastre pe probleme precise de calitate aplicații informatice, pe metrici totdeauna sunt bine venite și reconfortante. Acum lucrurile s-au schimbat mult, abordările sunt altele, dar pentru cine este obișnuit cu documentarea continuă, salturile sunt aproape insesizabile și efortulrile de a trece la o nouă generație de limbaje de programare sau la noi tehnologii sunt aproape insesizabile. Numai așa se explică ancorarea sa în realitățile de un dinamism debordant ale domeniului în care muncește de peste patru decenii.

Sunt mândru de prietenia lui Sandu BALOG și sper că și eu m-am ridicat la înălține fașă de el.

(30 august 2017)

Treptele managementului de proiecte IT

Am discutat cândva cu o doamna profesoara de la The University of North Carolina at Chapel Hill și îmi povestea cât și cum a muncit la cea mai mare firmă de informatică a anilor '80. 

• Spunea că a început de jos, adică de la execuție ca programator, unde a stat 2 ani. 
• A avansat tot ca programatoare, dar a coordonat un grup de 5 - 7 programatori în a realiza fiecare componente software care prin asamblare să dea rezultate stabilite cu exactitate. Din timpul afectat cam 40% era destinat scrierii de tezte sursă, iar restul de analiză a ceea ce au scris ceilalși.  A obținut și certificări în mamagement de proiecte.
• După un timp de 4-5 ani a trecut ca manager ajutor, pe zona tehnică, realizând coordonarea celor 20-30 de programatori dar și scriind cam 10% software de mare dificultate.  A obținut și certificări în mamagement de proiecte dar costurile au fost de-a dreptul insuportabile.
• După alți 3-4 ani a devenit manager de proiect de software de complexitate medie pentru că a avut rezultate 100% apreciate ca fiind foarte bune la toate proiectele.  A obținut și certificări în mamagement de proiecte complexe, cu costuri și exigente ridicate.
• După alți 5 ani a trecut manager de proiecte software de dificultate mare, ca o recunoaștere a calitășilor sale.

Doamna, după lucru de înaltă clasă în acea entitate a trecut profesoară la universitate, având expertiza necesară să-i învețe pe studenți programare și ingineria programării. Avea și un doctorat în software engineering la o mare universitate cu un și mai mare autor de cărți pe acre îl știam de dinainte de 1989 din revistele ACM și IEEE Transaction on Software Engieering de la ICI de la biblioteca foarte garnisită de comuniști...

Am făcut atunci niște calcule și am ajuns la concluzia că un manager de proiecte IT veritabil se face în medie în 15 de lucrat pe felie cum se spune.

M-am mirat cum modelul acesta de succes nu este preluat și sunt promovați ca manageri de proiect tineri veniti direct de pe băncile facultății. În contextul actual nu 15 ani, dar cam 7 ani de experiență sunt necesari pentru a asigura ca un proiect complex să fie proiect de succes, având un manager de proiect, tot de succes.

(26 aprilie 2016)

Numai câte trei litere

Frumos!
Foarte frumos!
Manea mănescu vorbea de triada: învățământ-cercetare-producție acum patruzeci de ani.
Ăi plăceau lui combinațiile de trei.
Comuniștilor le-au plăcut combinațiile de trei pentru ca PCR, RPR, RSR, UTC, CAP, SMT, SMA, BRI sunt acronime formate din trei litere. Așa cum noul născut zice prima dată ta-ta căci gurița lui și limbuța lui se coordonează în a scoate aceste două sunete t și a, tot așa oamenii maturi se străduiesc să construiască acronime ușor de memorat și ușor de pronunțat.
Și acum sunt nenumărate instituții care au numelepus în corespondență cu acronime precum: TNB, ONB, ASE, CCR, DNA, SRI, ICI, INS, UPB, TVR, RTV, UVT și multe, multe altele. Și unele persoane sunt identificate prin acronim ca de exemplu CTP sau CVT.
Ideia de ortogonalitate în a alege combinațiile de trei litere este esențială, pentru a elimina orice confuzie.
Se calculează un coeficient de similitudine între două acronime, folosind una dintre nenumăratele formule și acolo unde acest coeficient are o valoare nesatisfăcătoare este clar ca unul dintre aconime trebuie înlocuit.
Era cândva o piesă de teatru în care persoanele aveau numele formate din cifre, astfel încât un erou era domnul Uni, o eroină era doamna Doi și tot așa.
Excesut de acronime dăunează grav înțelegerii cursului istoriei, mai ales cănd similaritatea este foarte mare. De aceea un echilibru în a construi acronimele este necesar. Impunerea în piață a unui acronim este dată de semnificația lui și mai ales de prezența prin acțiuni a celor ce-și desfășoară activitatea în respectivele organizații. Pentru știriști este ușor să pronunțe un acronim decât un nume chiar dacă este format numai din din trei cuvinte.
Zilele acestea pe buzele tuturor se afla niște acronime. Numai că există principiul nemo censetur ignorare legem și se pare că a fost altfel. Lămuririle sunt de regulă pentru neștiutori, nu pentru avizați. În conformitate cu art.1, alin. 6 din Constitutia Romaniei, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

(10 martie 2016)