Cine sunt așa-zișii mari specialiști?

De la un. timp s-au înmulțit așa-zișii specialiști în probleme de austeritate și ne împuie capul cu tot felul de chestii unele mai bizare decât altele. Claie peste grămadă, zisele acestor așa-ziși specialiști sunt doar niște platitudinii și niște banalități stupide.

I-am detestat dintotdeauna pe toți cei care critică și nu vin cu soluții constructive, demonstrând că tot ceea ce ei propun este cu mult peste ceea ce se discută și mai ales, să vină și cu dorința de a se implica în soluționarea problemelor.

Este un nene, parcă numit Gabriel BIRIȘ, care se dă mare sculă pe basculă, care zice că are soluții. Să nu uităm că a fost cândva secretar de stat pe la finanțe parcă și a fost pus pe făraș de bun ce era, adică de puținătatea competenței sale. El e prezent pe la toate televiziunile și delirează de nu se mai oprește, crezând că lumea a uitat cât de fraier este, dovedit prin ceea ce mai mult n-a făcut, decât a făcut pe când era pe funcție.

Mai este un alt nene, Daniel DĂIANU, aureolat de titluri, care a lăsat pe un șmecher să-i gestioneze banii, dar respectivul s-a roit într-o insulă, care nene, vine și el cu ziceri dintre cele mai aiuritoare, de marcă ne-ar zice că după luni, urmează marti, după anul 2024, urmează cu siguranță anul 2025 și multe alte chestii la fel de bizare, dar zise de la înălțimea celui care avea în tinerețe ezitări asupra celor două puncte de deasupra lui y.

Ca el sunt mulți alții, dar nici nu mă mai sinchisesc să-i ascult, pentru că sunt atât de slabi, încât mi se face milă de cei care-i invită din lipsă de altceva.

Acum, când există:

- modele econometrice,

- modele cibernetice,

- teorii cantitative în economie,

- modele economico-matematice,

- laureați ai premiului NOBEL pentru economie,

lucrurile sunt atât de clare, încât doar trebuie să spui ce vrei, cine ești, un de te afli și primești pe loc soluții de calitate, fără risc de implementare și care te duc exact în punctul unde vrei să ajungi.

Vrei să scazi deficitul de la buget de la 9,3% la 7%? Nu trebuie decât să folosești un model pentru care ai estimat coeficienții și ți se va spune exact unde să pui degetul pe rană și totul se rezolvă. Trebuie doar să accepți că știința trebuie folosită și niciunul dintre noi nu mai trebuie să facă pe deșteptul, căci de atâta deșteptăciune cât a fost în guvern, la BNR, la institutele de cercetări, în ministere, am ajuns aici în prăpastie, nu pe buza prăpastiei, loc de unde nu mai ai unde coborî, ci doar de a te ridica cu eforturi dramatice, strângând din dinți și gândind că tot e bine că Dumnezeu ne dă mintea cea de pe urmă, măcar.



(02 iulie 2025)

Analiștii lu ' pește se dau cu c-r-l de pământ

Analiștii lu ' pește prăjit mi-au arătat de 24 de ore încoace că habar nu au să facă o analiză legată de creșterea taxelor vamale de către Donald TRUMP. Ei sunt de un primitivism înspăimântător din moment ce văd numai chestiunile imediate de suprafață, fără a pătrunde în adâncimea problematicii.

Ei văd creșterea inflației.

Ei văd scăderea numărului de locuri de muncă.

Ei văd dezastrul de la bursele de valori.

Ei văd repetarea scenariului din anii ' 30 al declanșării crizei economice.

Ei văd represaliile economice a partenerilor comerciali ai USA.

Ei văd declanșarea unui război comercial.

Totuși Donald TRUMP este unul dintre miliardarii USA și refuz să cred că nu are cunoștințe elementare de business, că nu a luat în considerare sfaturile unor economiști luminați ai Americii, care oricum sunt mai buni decât mulți dintre lătrăii dâmbovițeni care habar nu au pe ce lume se află.

Eu pornesc de la gândul că și după creșterea taxelor vamale:

- omenirea va exista,

- oamenii vor produce,

- oamenii vor mânca,

- oamenii se vor distra,

- oamenii se vor îngriji de ei,

- oamenii vor construi.

Condițiile vor fi un pic altele, dar viața își va curge drumul ca și până acum, cu mici ajustări, dar timpul nu se va opri în loc, plantele nu se vor opri din creștere și vietățile pământului vor respira nestingherite, ca și până acum.

Îmi aduc aminte că o văduvă care-și critica bărbatul pe când trăia, mi-a zis:

- Ioane, rău e cu rău, dar mai rău e fără rău!

În acest context, ne vom da seama ce a însemnat pentru restul lumii taxele ridicate puse de toate statele și taxele mici puse de americani, doar în momentul când noile taxe ne vor copleși. Analiștii economici moderni vor trebui să se gândească la strategiile prin care nu importul făcut fără rost este soluția dezvoltării  pentru un popor, ci producția autohtonă merită interes, mai ales atunci când există resurse.



(03 aprilie 2025)

Analiștii lu ' pește și specialiștii lu ' kk

Văd la televizor doar niște indivizi care trăncănesc și nu oricum, ci pe bani foarte mulți, spunând ceea ce și niște copilași ar spune dacă ar fi solicitați. Analiștii lu ' pește și specialiștii lu ' kk au în componența frazelor pe care le rostesc cuvântul NU. Ei spun că Nu sunt bani pentru majorarea salariului minim pe economie. Ei spun că Nu sunt bani pentru medicamente. Ei spun că Nu sunt bani pentru educație. Ei spun că NU sunt bani pentru pensii. De la niște analiști și de la noiște specialiști adevărați eu aștept soluții, adică să-mi spună:
- de unde găsesc bani pentru medicamente,
- cum se face rost de bani pentru creșterea salariului minim,
- cum se colectează bani pentru pensii,
- care sunt investițiile profitabile,
- cum se fac economii,

Când aud atât pe analiștii lu ' pește, cât și pe specialiștii lu ' kk cum trăncănesc pe bani grei, mă gândesc cât de jos a ajuns societatea să plătească pe toți aiuriții să ne spună ceea ce știam cu toții, să nu vină niciunul dintre ei cu o idee și să-și asume o acțiune care duce la creșterea PIB. Acum a căzut în ridicol să spui cuiva că este specialist sau analist, căci nici specialistul și nici analistul din ziua de azi nu este acea persoană inteligentă care crează soluții, ci este cel care turuie fără rost ceea ce a citit și el într-o carte, fără să treacă prin filtrul gândirii nimic și fără să vină cu ceva noutăți din practica lui, căci el nu are practică.


(13 decembrie 2023)

Invazia ca idee bizară

De câteva săptămâni bune se vorbește despre invadarea Ucrainei de către armatele rusești. Cine a citit cărți despre teoria și practica războaielor va vedea că abordările jurnaliștilor sunt în totală contradicție cu ceea ce înseamnă o invazie în teorie, dar și în practică.
Așa-zișii strategi sau analiști militari din spațiul nostru cel mioritic s-au trezit vorbind și ei. Dar dacă tăceau, filosofi rămâneau.
Invazia nu se anunță.
Invazia este secretă.
Invazia este elementul surpriză.
Invazia are ca obiectiv cucerirea teritoriului unei țări.
Invazia nu este precedată de acțiuni de intimidare.
Invazia se produce și punct.
Nu trebuie să vin eu să scriu despre invazie. Să luăm cum au fost invadate teritoriile de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial. 
A fost invadată Austria.
A fost invadată Polonia.
Să luăm și invaziile ceva mai recente, iar anul 1968 este de referință.
Acum se potrivește povestea cu Ionică.
Ionică păzea oile satului. I-a venit în minte să-i sperie pe săteni. S-a urcat pe un stâlp și a început să urle că vin lupii. Bieții oameni s-au alertat și ajunși la fața locului, au văzut că au fost mințiți.  Ionică a mai făcut așa încă o dată. Sătenii s-au alarmat, au văzut cum stau lucrurile și iar și-au dat seama că au fost păcăliți. Când însă a treia oară Ionică a urlat că a venit lupul, sătenii nu l-au mai luat în seamă. Lupul tocmai venise. Așa și cu jurnaliștii și analiștii noștri de paie. Au banalizat invazia Ucrainei de către armata rusă, atât de mult, încât chiar dacă se va produce, nu-i va mai lua nimeni în considerație.

(19 februarie 2022)

Din nou despre analiștii lu'pește prăjit

Nu am cum să mă abțin să nu scriu despre analiștii lu'pește prăjit. Ei sunt indivizii și individele care n-au asigurat managementul nici măcar al unui closet, dar scriu despre sistemul bancar, despre investiții, despre strategii, despre politici, dar cel mai mult, lor le place să dea sfaturi.

Îmi aduc aminte de un XXL care bântuie pe la televiziuni, care acum dă sfaturi de tip economic, dar care pe poziția de ministru pe la economie îmi pare, n-a fost în stare de nimic, drept care a fost pus pe făraș. Dacă-i luăm la rînd, X1 a fost istorc literar și a condus o revistă cu probleme, X2 s-a privatizat și și-a dat cu părerea în dodolețenie, jugnind cât a fost în stare, X3 face comentarii acide despre ce și cum cu finanțele, dar nimeni nu-l tratează cu seriozitate. X4 face pe interesantul cu aprecieri ambigue, dar la bază este inginer. X5, fizician fără rezultate notabile s-a dat pe istorie. Și tot așa. Era normal ca foști șefi de stat de succes, ceea ce nu este cazul, să vină cu unele ziceri și noi să cădem pe spate. Era civilizat ca foști premieri să aibă opinii legate de unele aspecte și noi să cădem în extaz. Era de bon-ton ca foști miniștri de externe cu carieră și rezultate adevărate în spate, să facă analize de profunzime și mai ales să dea o serie de soluții. Nu se întâmplă asta și seară de seară apar tot felul de ciudați care macină vorbe, dar care nu spun prea mare brânză, fiind de un descriptvism revoltător. Îi cred și pe ei sărmanii, căci dacă din meseriile lor nu au fost în stare să-și asigure traiul, în loc să cerșească la colț de stradă, vin și prestează și ei colo și colo pe doi arginți sau pe un dolar găurit.

Nu dau nume, că analiștii lu'pește prăjit m-ar da în judecată, că mai nou, trăiesc și din ce le dă instanțele drept despăgubiri pentru pătarea imaginii, de parcă ar avea ei și așa ceva.

(17 mai 2018)

Ben Oni ARDELEAN m-a făcut să mă întristez

Joi seara în 3 mai 2018, pe Antena 3 la emisiunea lui Mihai GÂDEA am văzut cel mai penibil show dat de deputatul Ben Oni ARDELEAN, care l-a făcut milițian pe generalul Pavel ABRAHAM, vorbind în gol, fără ceva de substanță, ceea ce mi-a arătat o superficialitate greu de digerat. Oricum, de la acest personaj care-și dă prea mare importanță, mă așteptam la ideiclare, din care să văd atitudine, nu referiri la ziceri anterioare, despre care cred că tot minimaliste sunt. Ce trist că mi-am pierdut cam 15 minute din viață ascultându-l pe deputatul care se laudă că are operă, dar despre care n-am auzit să fi luat un premiu NOBEL în oarece știință sau pentru pace. Nici când se încruntă nu este interesant Ben Oni ARDELEAN. Abia aștept să se facă reevaluări în PNL, căci la procente cu o cifră și numărul c elor eligibili în 2020 scade, iar cei ce nu se regăsesc, schimă macazul, devenind cu totul alții, critici, vocali și fără a face referiri la zicerile din 2017, 2018 și 2019, de care cu certitudine se vor jena, dacă pentru politicienii mioritici jena mai are vreo semnificație oarecare.

Aș fi preferat de la universitarul Ben Oni ARDELEAN alte abordări. În mediul meu, chestiile cu vocabularul tare nu prea avea căutare, căci respectul impunea folosirea lui professor ca apelativ.

(05 mai 2018)

Primitivismul economiștilor și așa-zișilor analiști mioritici

Primitivismul economiștilor dâmbovițeni și cel al așa-zișilor analiști mioritici, mă sperie îngrozitor. Îi aud vorbind despre:

- sustenabilitate,

- eficiență,

- profitabilitate,

- productivitate,

- cize,

- stagnări,

- proporții, 

- macrostabilitate,

cu atâta ușurință, dar nu este greu de văzut că sunt de un descriptivism oribil, ei nefiind în stare să asigure nici măcare profitabilitatea unui closet public.

Abordările lor primitive, vulgare și neinteresante s-au văzut mai ales în anul 2009 când prezidentul le-a zis că economia românească nu este afectată de nicio criză, căci se alegea, iar ei au aplaudat frenetic zidul care înconjura țara și o ocrotea de criză. Iar după alegeri, evident criza s-a năpustit distrugătoare asupra salariilor românilor care au scăzut cu 25% zic unii, cu 40% zic gurile rele.

Acum se poartă o teorie conform căreia pe timpul lui CEAUȘESCU la 3 muncitori era una bucată pensionar, în timp ce acum raportul ar fi cam de 1:1, adică un muncitor ține în spinare un pensionar. Așa cum este prezentată problema cu:

- prea mulți pensionari,

- prăbușirea iminentă a sistemului de pensii,

- rolul exclusiv al pensionarilor consumatori,

este clar că analizele duc spre o singură direcție și anume exterminarea pensionarilor, care sunt:

- inutili,

- nenecesari,

- neproductivi,

- consumatori,

- bolnăvicioși,

- plimbăreți,

- încurcăreți,

- guralivi,

- plictisitori,

- răutăcioși,

- retrograzi,

- absurzi.

Lumea uită că timpul nu stă în loc și fiecare este tânăr, adult, matur și bătrân pensionar, ceea ce sunt sigur că nu va conveni nimănui să vadă tinerele generații blamându-i și arătându-i cu deștiul ca pe iultimele scursuri, pe acești nefericiți de bătrâni, pensionari, triști și mai ales uitați și detestați fără să aibă vreo vină că-și urnează cursul firesc al vieții, înainte de plecare.

Dar să revin la acei analiști și economiști stupizi care vântură acel raport de 1:1 între muncitori și pensionari, prevestind zile negre gândindu-se la anii 2032 și 2033 când avalanșa de decreței va penetra sistemul de pensii. Acești analiști și economiști obscuri, vulgari, primitivi și anoști uită că societatea a traversat niște momente precum:

- informatizarea,

- cibernetizarea,

- robotizarea,

- mobilezarea,

care au adus noi valențe productivității muncii și calității produselor, punând accent pe fiabilitatea acestora. În noul context creat, sunt sigur că niște economiști și niște analiști cu creier, nefiind cazul celor de pe meleagurile noastre cele mioritice, ar calcula o chestie numită muncitorul echivalent și ar descoperi că un muncitor de acum este cel puțin cât 3-5 muncitori echivalenți de acum 50 de ani și ceea ce i-ar surprinde este faptul că profilul pensionarului-consumator nu s-a prea modificat, ba  din contră, din cauza nenumăratelor privațiuni, un pensionar de azi este undeva la 0,7 dintr-un pensionar de acum 50 de ani. Rezultă fără dificultate că raportul de 1:1 este nerealist, ci un raport de 3:1, adică 3 muncitori echivalenți la 1 pensionar echivalent ar fi cu mult mai apropiat de o abordare științifică, realistă, decentă, nealarmistă și mai ales riguroasă a problemei.

Când îl aud pe eternul Mugur ISĂRESCU, cel cu crâmpoșia lui, vorbind despre echilibre și dezechilibre, mă sperii și-mi pierd somnul. Suntem în secolul al XXI-lea și bietul de el trăiește în Evul Mediu al iluminismului inchizițional, fără să înțeleagă provocările de azi. Euro în 2020?

(13 martie 2018)

Bolșevismul și criza economică

Imediat după război a venit Stalin cu ceata lui de comuniști și au instaurat comunismul la noi. După Stalin a continuat Nikita Sergheevici Hrușciov să meargă pe o linie un pic mai liberală, dar tot de o rigiditate vecină cu obscenitatea era. Marxismul primitiv introdus în manualele de propagcum să fie vorba arătau că:

- țările lagărului socialist merg pe o linie ascendentă;

- în economia socialistă nu mai există nicio contradicție;

- societatea comunistă are clase neantagoniste;

- în țările capitaliste exploatarea este până la sânge;

- șările capitaliste sunt pe buza prăpastiei;

- sărăcia proletariatului devine cronică pe zi ce trece;

- criza economică se adâncește din rău în mai rău;

- imperialismul este ultima treaptă a capitalismului;

- imperialismul se prăbușește inevitavil și ireversibil.

Economiștii bolșevismului știau să separe clar deosebirile dintre comunismul idilic și capitalismul jegos, unde muncitorii o duceau din rău în mai rău. Ce era greu de explicat se referea la faptul că etnicii germeni emigrau în Germania de Vest, că germanii din Est Germany își riscau viața să treacă dincolo, că zidul Berlinului nu se făcuse ca nu cumva vreun vest-german să vină în est, ci din contră, ca germenii din Est Germany - DDR să nu treacă în West Germeny. Dar nu despre aceste realități plătite cu sânge vreau să discut acum, ci despre mutațiile genetice produse de cei 50 de ani de comunism în structura fibrei poporului nostru, căci o altă explicație nu am la ceea ce prevăd economiștii și analiștii bolșevici de azi de la noi.Modificările genetice apărute la români datorate evoluției comunismului, cu efecte în escaladarea minciunii, furtului, fățărniciei și panicii determină producerea și după aproape 30 de ani de la Revoluție a efectelor specifice prezentării capitalismului în picaj, cu cele mai negre culori, cu greve, cu sărăcie, cu dezastrenaturale ca tacâmul să fie complet. Bătrânii bolșevici în ale economiei și în ale analizei au fost înlocuiți cu tinerii bolșevici, mai aprigi, mai determinați și cu mult mai lozincarzi decât cei de demult. Modificările genetice apărute la noi pe scara evoluției noastre ca specie, modificări produse probabil între 1980 și1989 când frigul și foamea ne bântuiau au făcut ca în structura genomului nostru componenta XZZZY00000123482 dar și componenta PGRAWQMB000179234 să sufere modificări care au implementat doctrina bolșevică pentru totdeuna în plan informațional cu transmitere pentru totdeauna. De aceea nu trebuie să ne mire câtuși de puțin că analiștii noștri politici, bolșevici pur sânge, prevestesc pentru 2018 o criză economică puternică aici la noi în spațiul acesta mioritic, defrișat, nemuncit și cu peturi peste tot. Ei vin din paginile de economie politică a anilor 1965 - 1970 când URSS bastionul păcii e și celelalte țări ale lagărului socialist mergeau spre comunism în zbor, iar țări precum Germania de Vest, Statele Unite, Italia, Anglia și Franța se afundau din criză în criză spe dispariția totală printr-o revoluție mai ceva ca Marea revoluție Socialistă din Octombrie 1917. În mințile lor, după noul tipar genetic, criza din 2009 nu s-a terminat, ea continuă și se adâncește, se adâncește, se adâncește. Cu o creștere economică de 5,7% în anul 2017 economiștii și analiștii bolșevici văd deja o criză majoră. Ce fel de criză va fi, ei nu sunt în stare să explice. După cum se vede, acești bolșevici anoști nu au studiat pe marii clasici ai marxism-leninismului, căci dacă ar fi făcut acest gest, cu siguranță ar fi văzyt că acolo este vorba de o anumită ciclicitate și de intervale de timp destul de largi dintre crize. Nu am pretenția ca nefericiții să fi studiat pe Jean Tirole, Angus Deaton, Oliver Hart, Bengt R. Holmström, Richard Thaler, pentru a vedea că lucrurile nu mai stau deloc ca în anii de început ai comunismului.

Este adevărat că în anul 2018 se vor adânci crize la noi, dar nu vor fi legate de criza economică, ci crize legate de:

- deficitul de medici în sistemul de sănătate;

- absența de pe piața muncii a fortei de muncă înalt calificate;

- consumul ridicat de medicamente;

- raportul cerere-ofertă pentru câteva produse de bază;

- modificările aduse de revoluția fiscală;

- nivelul alarmant al corupției din politică;

- decizii luate în lipsa existenței unei strategii;

- schimbarea radicală în politica de autostrăzi.
Bolșevicii de azi au o plăcere nebună de a anunța din reflex criza economică ce se va năpusti peste noi în 2018, căci nu este an electoral și este liber la a spune orice, inclusiv de a prezenta în culori sumbre ce se va întâmpla la noi în economie. În 2019 și 2020 ca ani electorali, câd trebuie să se facă promisiuni, nu va fi nicio criză și promisiunile de prosperitate vor curge în fluvii interminabile.

Ceea ce s-a anunțat a fi criza economică a deceniului al II-lea din secolul al XXI-lea la un interval de 60 sau 70 de ani față de criza din 1933, desigur va avea repetabilitate undeva prin perioada 2030 - 2050, dar numeni nu garantează nimic. Bolșevismul contemporan în neliniștile lui ancestrale trebuie să-și continue meseria de propovăduitor al catastrofei economice care bântuie economiile capitaliste. Acum și România este o țară capitalistă și ei, din reflex, o bagă în aceeași oală cu țările capitalismului din anii 1960 -1980 și o vîd pe buza prăpastiei economice, tot timpul în declin, chiar dacă cifrele arată altceva. Mai trebuie acum să văd în paginile Scânteii articole ample despre evoluțiile pozitive, roze ale economiei Cubei și ale Republicii Populare Mongole, iar elogiile care să se refere la Republica Democrată Populară Coreană să fie cu atât mai parfumate acolo în paginile Scânteii știută fiind prietenia dintre Nicolae Ceaușescu și Kim Ir Sen. La treabă, băieți, că le ziceți ca la cartea de economie politică  în două volume după care am învățat eu în anii universitari 1965 - 1966 și 1966 - 1967, cu citate copioase, festiviste și mobilizatoare din Hrușciov și Gheorghiu Dej!

(03 ianuarie 2018)

O carte de istorie a informaticii clujene

Cine dorește să scrie o carte cu titlul Istoria informaticii românești are o misiune foarte grea pentru că trebuie:
- să pornească de la studierea documentelor oficiale;
- să consulte presa vremii;
- să ia în considerare centrele unde s-a dezvoltat informatica;
- să se bazeze și pe mărturiile persoanelor implicate;
- să selecteze elementele cu adevărat importante;
- să structureze exact cum sunt și alte lucrări similare.
Trebuie menționat că despre informatică la noi în țară se vorbește undeva după 1950, adică istoria mai clară a informaticii se referă la un interval ce nu depășește 80 de ani. Încă mai trăiesc mulți dintre martorii marilor evenimente care au ghidonat informatica de la noi și unii dintre ei sunt deținătorii unor documente care au un loc de cinste într-o astfel de carte dacă vor fi analizate și se va considera că se dovedesc esențiale pentru a explica dinamica fenomenului.

Lucrarea Fondarea informaticii clujene, scrisă de Vasile RUS și publicată în anul 1997 la Editura Albastră, în opinia mea reprezintă o contribuție importantă la sistematizarea informațiilor necesare scrierii unei istorii pentru informatica din țara noastră, cartea de față având menirea de a crea o imagine cât mai cuprinzătoare a ceea ce s-a întâmplat în domeniul informaticii la Cluj. Am avut ocazia să cunosc informatica de la Cluj înainte de 1989 prin:

- vizitele la Centrul Teritorial de Calcul;

- contactele cu specialiști de la Filiala Cluj a ITC;

- discuțiile cu informaticienii din întreprinderile clujene;

- participările la marile simpozioane de informatică;

- studierea lucrărilor de informatică scrise de clujeni;

- colaborările cu profesorii de la Universitatea Babeș-Bolyai.

În cele 189 de pagini, într-un stil alert Vasile RUS prezintă fapte, oameni, obiecte, activități legate de informatica din Cluj așa cum le-a perceput el, așa cum le-a trăit el. Autorul are marele merit de a se detașa de acele aspecte care au menirea de a schimba ierarhii și de a estopa până la dispariție elemente esențiale, ceea ce m-a făcut să consider această carte ca fiind un adevărat capitol al unei mari istorii a informaticii de la noi, adică o  carte fără de care nu are cum să se facă pasul următor în a face un lucru serios și mai ales durabil într-un domeniu așa de fluid cum este informatica.

Am început cu bibliografia pentru a arăta multe despre ceea ce a însemnat informatica de la noi s-au scris și înainte de 1989 dar și după acest an, deși după 1989 informatica românească a luat o cu totul altă direcție, elementul de creativitate fiind deplasat dinspre partea industrială spre elementele de software și mai ales de proiectare, construcțiile fiind abandonate în favoarea asamblărilor empirice. 

Editura Albastră are o particularitate esențială pe care vreau s-o remarc și anume curajul de a tipări o lucrare de strictă specialitate într-un tiraj de 300 exemplare, cu o prefață semnată de celebrul Emil MUNTEANU, autor a nenumărate lucrări de mare valoare, după care au studiat multe generații de studenți în informatică. El are cuvinte de laudă la adresa lui Vasile RUS cel care a lucrat în ITC și care deci prezintă problematica din miezul ei, acolo unde s-a produs adevărata informatică clujană.

Cele 12 capitole sunt foarte diferite ca dimensiuni, dar capitolele 7 - destinat frealizărilor hardware, 8 - destinat realizărilor siftware, și 11 care prezintă ceea ce a făcut Centrul teritorial sunt cu cele mai multe pagini, ceea ce mă face să aprecoez faptul că istoricul Vasile RUS acordă importanță mare pentru tot ceea ce este destinat activităților realizate în colective foarte largi de specialiști.

Coerta cărții este sobră și elegantă în același timp.

Materialul documentar vine să întregească demersul autorului prin nenumăratele fotografii document incluse. Am amintiri plăcute despre Clujul informatic de demult dar și de cel de azi.

(24 septembrie 2017)

Ştirile pozitive, Raiul şi Iadul

S-a vorbit despre limba de lemn a comnuștilor. Așa este. Discursurile erau previzibile căci la o frează începută, în proporție de 99% știam continuarea. Și acum tot despre o limbă de lemn vorbim. Toate televiziunile funcționează cu un vocabular minimal și au dezvoltat șabloane care se plimbă de la unii la alții în cel mai penibil mod. La noi, dar și la alții sunt de succes aspectele negative. oamenii privesc cu mai mult interes un criminal decât un olimpic internațional. Oamenii discută mai mult despre un politician repetent decât despre unul care a luar diploma de licență la MIT cu magna cum laudae. Așa este omul făcut, să caște gura la circotecă decât să privească lucrurile serioase și să se bucure de frumos. Tocmai de aceea, mulți au fost entuziasmați de desenul lui Picasso de la Barcelona în care se vedeau excrementele în picaj ale unui individ care stătea pe vine, decât în fața unei picturi clasice de Goya de la Prado. Tonul face muzica și a cere televiziunilor și ziarelor să dea știri pozitive, când există telecomandă și zeci de variante la alegere, este deja o exagerare. Că nimeni nu ascultă de un asemenea sfat sau solicitare este o altă problemă. Cel mult va fi vorba de ironii crunte și de rememorări ale plimbării în barca cu apa până la gleznă.

Nici Iadul pur nu există, nici Raiul pur nu există, căci viața are toate culorile.

(30 august 2017)

Profesia de analist politic

Profesia de analist  politic ar trebui să fie definită în COR, adică în Clasificarea Ocupatiilor din Romania. Dând o căutare după cuvântul cheie analist am găsit următoarele grupe principale:

214131 Analist calitate

214132 Analist masuratori metrologice

214133 Analist studiul materialelor

241211 Analist investitii

241220 Analist pret de revenire/costuri

241229 Analist bancar/societate de leasing

241241 Analist credite

2413     Analisti financiari

241305 Analist financiar

241307 Asistent analist

241309 Analist financiar bancar

241311 Specialist/analist organizare

2421     Analisti de management si organizare

242308 Analist piata muncii

242309 Analist recrutare/integrare salariati.

Deci, se vede că nu este definită acolo profesia de analist politic. Deci, neexistând așa ceva definit, înseamnă că toți care se autointitulează analiști politici fac un lucru:

- aiurea;

- ilegal;

- imoral;

- indecent;

- incorect;

- abject.

Sunt sigur că nu este neapărat rodul unei neglijențe, ci o chestiune voită, pentru că la definirea profesiei trebuie spus ceva despre:

- studii;

- cunoștințe;

- deprinderi;

- experiență;

- activități;

- instrumente;

- tehnici;

- inputuri;

- outputuri;

- proceduri;

- statut.

Ca orice profesie, trebuie să existe o descriere care:

- să definească ceea ce înseamnă a fi analist politic;

- unde activează analistul politic;

- arată cum se obține calificarea în profesia de analist politic;

- explică sunt raporturile analistului politic cu alte profesii;

- dezvoltă elemente ce definesc specificitatea profesiei de analist politic;

- sunt avantajele folosirii analizelor rezultate din munca analistului politic;

- este lista riscurilor ce le presupun soluțiile oferite de un analist politic;

- detaliază activitățile procesului de analiză politică;

- sunt școlile unde se fac cursuri de calificare în domeniul analizei politice;

- specifică planurile de învășământ pentru profesia de analist politic;

- arată cum se câștigă dreptul de a face analiză politică, respectiv, cuum se pierde acest drept.

În Clasificarea Ocupatiilor din Romania sunt descrise sute și sute de profesii și prin similitudine, trebuie să se caute să se întocmească fișa profesiei de analist politic. Am mari dubii că cineva își va dori să se dezlănțuie într-un astfel de demers, pentru că:

- ar apare responsabilități;

- ar fi date cazuri de uzurpare de calități;

- nu s-ar mai utiliza această titulatură;

- s-ar găsi ceva tot așa de pompos pentru a defini nimic clar.

Când aud cum se gratulează pe la tv unii și alții cu titulatura de analist politic, mă apucă jalea amestecată cu râsul, pentru că cine-și zice analist, înseamnă că face analize. Analizele sunt niște texte, cu grafice, cu tabele, din care se trag niște concluzii care folosesc cuiva. Nu-mi amintesc ca vreun analist politic să fi fost pe vreo funcție la nițe politicieni și rezultatele analizelor lor să fi fot folositoare la ceva. Datul din clanță nu este suficient pentru a spune că cineva exercită o profesie, fie ea și aceea de analist politic.

(26 iunie 2017)

Donald TRUMP este alesul

Deși nu amavut multă informație la dispoziție pentru a fi un tip documentat, de la o poștă am văzut la noi în media disproporția catastrofală pentru jurnaliștii implicați, în favoarea candidatului deocrat Hillary Clinton. Când mi-am propus ceva, am obținut. Din momentul în care am avut ideia să analizez vocabularele celor doi candidați am luat două discursuri și am tras niște concluzii pe care le-am pus într-un articol.

Am mai urmărit câte ceva colo și colo, dar când am văzut niște lucruri deja mi-am făcut o părere. Un staff slab este acela care nu gestionează lucrurile bune și nu evită evenimente ca acela din 11 deptembrie când la urcarea în microbuzul negru lucrurile au fost total scăpate de sub control de unul dintre candidați, chiar dacă ceva mai târziu a apărut zâmbind, dovedind că este strong.

Văzând că aplecarea pe fenomen este ridicol de simplist făcută în spațiul carpato-danubiano-pontic tot timpul părerea mea nu era în concordanță cu a celor care ar fi trebuit să mă învețe pe mine și nu invers. Ei vedeau un candidat câștigător cu 200%, în timp ce eu îi vedeam apropiați, Hillary Clinton având un mic avans binemeritat prin prestația pe care o avea. Detaliile alții trebuiau să mi le descifreze, ceea ce nu s-a întâmplat. Doar într-o seară la Realitatea Tv a fost un tip care trăia în USA și care consiliase ceva președinți, care zicea un pic altceva. Numai că moderatorul i-a închis pliscul. Așa că a venit ziua alegerii și am văzut cozi la secțiile de votare, de care nu s-a inflamat nimeni, am văzut cetățeni care spuneau cu voce tare cu cine vor să voteze și nu-i ridica poliția și multe altele am văzut, care aici ar fi considerate delicte pentru curtea marțială.

Se contura victoria lui Donald TRUMP și ridicolii de la București nu-și schimbau discursul. Unul mi-a amintit de ce a zis marele  Octavian PALER la o emisiune a lui Mihai GÂDEA la Antena 3, că n-ar vrea să apuce zilele să-l vadă pe Emil BOC premier. Stau și mă întreb cam care ar fi discursurile deontologilor dâmbovițeni azi, mâine, crezând ei că ordinea mondială este influențată din Micul Paris din centrul vechi, căci la Capșa nu au ei cum să plătească din motive de 5 stele.

Nimeni n-a crezut deși din calculele probabilistice ale unui student de anul întâi ar fi rezultat că TRUMP are șansă 0,5 în timp ce Hillay CLINTON are șansă 0,25, problema fiind asemnea stabilirii probabilității de repetare a acelorași șase numere la două trageri undeva la interval de 24 de ani. Acum ca numerologii, orice ins care vrea să construiască modele, are toată libertatea, cu o singură condiție: să nu spună că știa cu X zile sau luni sau ani, înainte că Donald TRUMP va fi cel de al 45-lea președinte. Singura ipoteză legată de finanțele americane, cade, pentru că sprijinul masiv de acolo nu s-a dus către câștigător. Oricum s-ar întoarce problema, orice ipoteze s-ar construi, este cert că poporul american a făcut acea alegere care îi este convenabilă și el ca orice popor care alege, nu greșește niciodată. Greșesc cei care-și dau cu părerea și nu pleacă de la adâncul respect pe care sunt obligați să-l poarte unei mari națiuni care a făcut alegerea: Donald TRUMP = președinte. Și punct.

(09 noiembrie 2016)

Donald TRUMP este alesul

Deși nu amavut multă informație la dispoziție pentru a fi un tip documentat, de la o poștă am văzut la noi în media disproporția catastrofală pentru jurnaliștii implicați, în favoarea candidatului deocrat Hillary Clinton. Când mi-am propus ceva, am obținut. Din momentul în care am avut ideia să analizez vocabularele celor doi candidați am luat două discursuri și am tras niște concluzii pe care le-am pus într-un articol.

Am mai urmărit câte ceva colo și colo, dar când am văzut niște lucruri deja mi-am făcut o părere. Un staff slab este acela care nu gestionează lucrurile bune și nu evită evenimente ca acela din 11 deptembrie când la urcarea în microbuzul negru lucrurile au fost total scăpate de sub control de unul dintre candidați, chiar dacă ceva mai târziu a apărut zâmbind, dovedind că este strong.

Văzând că aplecarea pe fenomen este ridicol de simplist făcută în spațiul carpato-danubiano-pontic tot timpul părerea mea nu era în concordanță cu a celor care ar fi trebuit să mă învețe pe mine și nu invers. Ei vedeau un candidat câștigător cu 200%, în timp ce eu îi vedeam apropiați, Hillary Clinton având un mic avans binemeritat prin prestația pe care o avea. Detaliile alții trebuiau să mi le descifreze, ceea ce nu s-a întâmplat. Doar într-o seară la Realitatea Tv a fost un tip care trăia în USA și care consiliase ceva președinți, care zicea un pic altceva. Numai că moderatorul i-a închis pliscul. Așa că a venit ziua alegerii și am văzut cozi la secțiile de votare, de care nu s-a inflamat nimeni, am văzut cetățeni care spuneau cu voce tare cu cine vor să voteze și nu-i ridica poliția și multe altele am văzut, care aici ar fi considerate delicte pentru curtea marțială.

Se contura victoria lui Donald TRUMP și ridicolii de la București nu-și schimbau discursul. Unul mi-a amintit de ce a zis marele  Octavian PALER la o emisiune a lui Mihai GÂDEA la Antena 3, că n-ar vrea să apuce zilele să-l vadă pe Emil BOC premier. Stau și mă întreb cam care ar fi discursurile deontologilor dâmbovițeni azi, mâine, crezând ei că ordinea mondială este influențată din Micul Paris din centrul vechi, căci la Capșa nu au ei cum să plătească din motive de 5 stele.

Nimeni n-a crezut deși din calculele probabilistice ale unui student de anul întâi ar fi rezultat că TRUMP are șansă 0,5 în timp ce Hillay CLINTON are șansă 0,25, problema fiind asemnea stabilirii probabilității de repetare a acelorași șase numere la două trageri undeva la interval de 24 de ani. Acum ca numerologii, orice ins care vrea să construiască modele, are toată libertatea, cu o singură condiție: să nu spună că știa cu X zile sau luni sau ani, înainte că Donald TRUMP va fi cel de al 45-lea președinte. Singura ipoteză legată de finanțele americane, cade, pentru că sprijinul masiv de acolo nu s-a dus către câștigător. Oricum s-ar întoarce problema, orice ipoteze s-ar construi, este cert că poporul american a făcut acea alegere care îi este convenabilă și el ca orice popor care alege, nu greșește niciodată. Greșesc cei care-și dau cu părerea și nu pleacă de la adâncul respect pe care sunt obligați să-l poarte unei mari națiuni care a făcut alegerea: Donald TRUMP = președinte. Și punct.

(09 noiembrie 2016)