Cuvintele care deformează realitatea

În vocabularul nostru sunt cuvinte care redau sufucuent de riguros ceea ce se întâmplă în realitate.
Când spunem este cald afară, ne gândim la o temperatură undeva între 23 - 27 grade Celsius. dacă spunem este foarte cald afară, cu siguranță temperatura depășește 30 grade Celsius, dar nu sare de  35 grade Celsius. Când afară sunt peste 40 de grade Celsius vom spune că este nemaipomenit de cald, dar dacă temperatura sare de 45 de grade Celsius este rezonabil să spunem că este atât de cald încât este imposibil de stat chiar și la umbră.

La televiziuni știriștii ca să devină interesanți folosesc cuvinte într-un mod neadecvat iar în reclame, pur și simplu se bate câmpii. Când este vorba despre accidente, se vorbește cu prea mare ușurință despre carnagii, căci așa-zișii reporteri nu știu ce înseamnă un carnagiu. Ei ar trebui să studieze cu și mai multă atenție ce este un carnagiu și cu siguranță, vor folosi acest cuvânt cu mult mai mult discernământ.

Și în reclame se folosește necorespunzător cuvântul doar, spunându-ne că un produs costă doar 3 lei la ei în magazin de parcă la alte magazine ar costa 100 de lei și la ei costă doar 3 lei. În reclame se face o reducere de 10% și produsul care costa 4 lei, costă acum doar 3,60 lei, iar folosirea lui doar este exagerată, căci reducerea de 10% este un fleac. Nici cuvântul numai, nu este folosit corect, căci și cuvântul numai, are aceeași soartă precum cuvântul doar. Comercianții vor să iasă și ei în evidență cu ceva și nu știu cum s-o facă, dacă nu o fac prin fapte cu adevărat de comercianți onești, o fac din reclame mincinoase.




(13 ianuarie 2025) 

Nostalgia vremurilor ceaușiste

Nu mă așteptam ca posturile de televiziune pe care eu le consideram cât de cât serioase să procedeze la manipulările ieftine pe care le făcea regimul ceaușit când folosea statisticile ca instrument eficient de propagandă și de manipulare. Și acum îmi revin în minte congresele și plenarele cu bilanțuri triumfaliste în care se prezentau succesele imense ale economiei socialiste, comparând unele dintre niveluri cu cele din 1939, an considerat ca fiind cel mai bun al României burghezo-moșierești.

Rezulta că producția industriei chimice crescuse de câteva mii de ori, că producția de aluminiu crescuse de câteva zeci de mii de ori, că producția agricolă crescuse și ea de câteva sute de ori.

Cu statistica se face fix orice-și dorește fiecare dintre noi. Nu trebuie decât să știm un pic de statistică și tot un pic de tehnică de manipulare. Nu aș fi scris azi acest articol dacă de dimineață postul PRO Tv nu și-ar fi prezentat un bilanț triumfalist în care se făceau comparații între performanțele sale și performanțele unui alt post Tv care erau de 11 ori mai mari decât ale postului de televiziune concurent. Multe histograme prezentau ridicolul cu care televiziunile concurente se acoperiseră, pentru că postul PRO Tv era învingător, zdrobindu-și concurența. Eu am pretenție că mai știu o țîră de statistică și nu prea sunt șanse să fiu dus de nas chiar așa de ușor, mai ales când se lucrează cu serii de date dinamice care sunt neomogene din start și când se procedează la extragerea numai anumitor termeni din acele serii de date, televiziunea lăudăroasă nu a prezentat deloc grafice complete, ci numai filme cu momente extrase.

Și în prezentările posturilor Tv ar fi moral ca performanțele să fie publice, să fie puse la dispoziție toate tabelele și toate graficele, astfel încât să le piară unor cheful de a mai manipula și de a ne mai trimite în trecutul întunecat al epocii ceaușiste cu manipulări grosolane. Nu prea știu eu cum stă treaba cu marea performanță a unor posturi Tv în contextul în care redau cam aceleași rahaturi cu crime, hoți, nulități, divorțuri, răpiri, iar transmisiile live sunt de un penibil strigător la cer. Un pic de modestie n-ar strica nimănui, iar pentru a se spăla de păcare, televiziunile ar trebui să fie cu mult mai decente în a selecta reclamele care sunt de o calitate atât de îndoielnică încât arată cât de leșinate sunt dacă acceptă să dea pe posta aiurelile acelea care nu folosesc nimănui de mincinoase cât sunt.

(05 ianuarie 2018)

Ştirile pozitive, Raiul şi Iadul

S-a vorbit despre limba de lemn a comnuștilor. Așa este. Discursurile erau previzibile căci la o frează începută, în proporție de 99% știam continuarea. Și acum tot despre o limbă de lemn vorbim. Toate televiziunile funcționează cu un vocabular minimal și au dezvoltat șabloane care se plimbă de la unii la alții în cel mai penibil mod. La noi, dar și la alții sunt de succes aspectele negative. oamenii privesc cu mai mult interes un criminal decât un olimpic internațional. Oamenii discută mai mult despre un politician repetent decât despre unul care a luar diploma de licență la MIT cu magna cum laudae. Așa este omul făcut, să caște gura la circotecă decât să privească lucrurile serioase și să se bucure de frumos. Tocmai de aceea, mulți au fost entuziasmați de desenul lui Picasso de la Barcelona în care se vedeau excrementele în picaj ale unui individ care stătea pe vine, decât în fața unei picturi clasice de Goya de la Prado. Tonul face muzica și a cere televiziunilor și ziarelor să dea știri pozitive, când există telecomandă și zeci de variante la alegere, este deja o exagerare. Că nimeni nu ascultă de un asemenea sfat sau solicitare este o altă problemă. Cel mult va fi vorba de ironii crunte și de rememorări ale plimbării în barca cu apa până la gleznă.

Nici Iadul pur nu există, nici Raiul pur nu există, căci viața are toate culorile.

(30 august 2017)

Viața unei știri

Zilele trecute am fost șocat să văd cum televiziunile au rostogolit informații privind acel nefericit eveniment despre o mamă care s-a aruncat în fața trenului de Constanța trimițând la moarte și pe cele trei fiice ale ei. Toți se întreceau să de a imagini terifiante, detalii insuportabile, doar-doar vor capta atenția oamenilor cu acele grozăvii. Mi-a venit ideia de a măsura durata acelor manifestări maladive ale unor pseudolurnaliști, de la o zi la alta. Am procedat așa și cu alte așa-zise știri și am observat că durata acestora scade de la o zi la alta cu o rată de r = 1/4. Deci ceea ce era o lălăială de 4 minute, în ziua următoare este o schelălăială de un minut și tot scade, iar în a treia zi dispare din lista de chestii pe care le debitează știriștii de umplu ecranele cu mizriile lor stupide, repetitive și previzibile. M-am gândit la legea aceea a lui Thomas Robert Malthus care zicea că producția de alimente crește în progresie aritmetică în timp ce populația crește în progresie geometrică, justificând unii apologeți inconștienți ai războaielor apariția marilor conflagrații.

deocamdată am remarcat că interesul pentru o știre scade în progresie geometrică, iar rata este r = 1/4. Mira-m-aș ca frecvența de apariție a știrilor să crească în progresie aritmetică. Dacă pornesc de la ideia că jurnalele au durate fixe de la o zi la alta, ceea ce dispare prin eroziune trebuie înlocuit rapid cu o altă știre. Bag seamă că făcând o analiză empirică, frecvența știrilor ar crește tot în progresie geometrică și cred că rata r este mai mare decât 3/4, căci apare fenomenul de filtrare, iar televiziunea care filtrează cel mai bine, este și cea care face ratingul cel mai mare. Ceea ce am de spus aici este că structurile emisiunilor de știri sunt invariabile și mă duce cu gândul la un grafic despre care știam eu în pruncie legat de curba creșterii prețului calității - Pq pe măsură ce scade noncalitatea - Nq. Prețul calității crește exponențial, iar noncalitatea, scade și ea tot exponențial. Amin!

(25 august 2017)

Redundanța în televiziuni

Redundanța în televiziuni se manifestă plenar, haotic, vulgar și plictisitor. Știristul zice ceva. Dă legătura unui jurnalist de teren care zice si el peste 90% din ceea ce a zis știristul. Adăcă, repetiția este mama învățăturii, dar de fapt este redundanță de doi bani și acoperirea cu nimic a timpului. Să fim cinstiți, multe dintre televiziuni plantează capcane prin titluri mincinoase, prin prezentarea de povestiri vechi, umflate. Se folosesc prea mult cuvinte abrupte care nu au legătură deloc cu realitatea. La ei știrile sunt bombă, incendiare, dezvăluiri, incredibile, speciale, misterioase, exclusive și tot așa. Într-un ambalaj strălucitor se află excremente de cățel, mici, negre, sfărâmate, puturoase și comune.

(26 iunie 2017)