Despre învingători

Ca la poker, în război, învingătorul ia totul. Învinsului nu-i rămâne nimic. Până și adevărul este doar cel al învingătorului, în timp ce învinsul nu are decât să tragă toate ponoasele. Învingătorul a făcut doar fapte bune. Doar învingătorul are eroi. Doar învingătorul are toate drepturile din lume:
- să anexeze teritorii,
- să ceară despăgubiri,
- să impună reguli,

- să mute populații,

- să schimbe regimuri politice,

- să pună guverne marionetă,

- să dirijeze alegeri,

- să restructureze armate,
- să ia drepturi.

Noi știm ce înseamnă să fii învins în război, pentru că știm ce comportament a avut învingătorul nostru, care ne-a schimbat istoria pentru 50 de ani, de nu ne-am revenit 100% nici în ziua de azi.

Am plătit despăgubiri de război.

Bogățiile au fost jefuite.

Am pierdut teritorii.

Am avut alegeri trucate.

Am avut guvern impus.

Am avut armată de ocupație.

Au fost vizionate doar filme produse de învingător.

Literatura învingătorului a devenit obligatorie.

Faptele de vitejie ale învingătorului au fost redate în arta autohtonă.

Emisiunile radio ale învingătorului erau prezente.

Un partid minuscul a devenit partid de guvernământ.

Orașe și sectoare au purtat nume de persoane.

Aniversarea de 7 noiembrie ne-a devenit obligatorie.

Învingătorul este cel care impune condițiile păcii și ceea ce vrea el devine adevăr, voință, realitate. De aceea este nevoie de o strategie realistă și de participarea la alianțe care nu sunt perdante, lucru pe care marii bărbați de stat îi intuiesc cu precizie dacă nu sunt orbiți de chestiuni mărunte din afara politicii, care le domină caracterele, mânați de orgolii, de îndemnuri femeiești și de ambiții fără fundament real.


(27 aprilie 2025)

Despre învinși

Într-un război există un învingător și un învins. Dacă cel care a declanșat războiul văzându-se virtualul învingător și chiar este învingător, lucrurile au un anumit statut, căci de pe poziția de învingător și-a atins obiectivele și strategia pe care s-a bazat pentru declanșarea războiului s-a dovedit corectă și ca la orice meci de fotbal, este 1 - 0 pentru el. Istoria consemnează războaie de acest fel și rezultatele au fost cu mult peste așteptările de la care s-a pornit războiul, pentru că întotdeauna învinsul pierde cu mult mai mult decât și-ar fi imaginat vreodată, chiar în cele mai defavorabile scenarii.

Dacă cel care pornește un război are o strategie greșită și deși calculele îl arată învingător, realitatea contrazicându-l pe câmpul de luptă și din învingător virtual, devine în realitate un învins, condițiile păcii impuse de învingător îi sunt absolut defavorabile, efectele fiind catastrofale pe termen lung în ceea ce privește:

- dezmembrarea statului,

- pierderea de teritorii,

- capitularea necondiționată,

- limitările privind armata,

- limitele privind producția de armament,

- derularea proceselor privind crimele de război,

- plata despăgubirilor de război,

- schimbarea regimului politic,

- acceptarea armatei de ocupație,

- instaurarea de guverne marionetă.

Pentru evitarea războaielor, buna vecinătate, colaborarea și climatul de respect sunt esențiale, căci într-un război în care o  parte pornește din start ca parte slabă, fără dotări militare esențiale, cu armată având nivel de pregătire mediu, iar cealaltă parte este de multe ori mai puternică din toate punctele de vedere, riscul ca partea beligerantă puternică să fie învingătoare este extrem de mare, chiarc dacă pe hârtie, partea mai puțin puternică ar fi considerată cu șanse de câștig. Cel mic și slab, trebuie să deruleze astfel de politici care să-l facă pe cel mare și puternic să nu-și dorească un război, căci un război pornește dintr-un motov clar. Nu există un război care să pornească fără motiv, doar dintr-un moft oarecare. 

Indiferent cum stau lucrurile, după un război, învinsul pierde totul și ceea ce-i rămâne este exact ceea ce se obține la masa tratativelor. Abia atunci învinsul vede ce greșeli a făcut când a generat acele condiții care au declanșat războiul, dar este mult prea târziu. În acest caz, războiul este privit ca mod de reglare a unor erori de politică ale învinsului, căci între părți dialogul a încetat să mai existe din clipa în care învinsul și-a estimat eronat potențialul și a crezul că pe câmpul de luptă va fi învingător. Calculele sale pe hârtie s-au dovedit eronate și derularea războiului arată că intervin noi factori care schimbă raportul de forțe și cel ce se credea virtual învingător, pierde bătălie după bătălie, ajungând să capituleze.

(26 aprilie 2025) 

Despre pace

Cei ce studiază războaiele care au avut loc de-a lungul istoriei, obligatoriu, trebuie să studieze și modul în care acestea s-au încheiat și modul în care pacea s-a instalat între țările beligerante. Istoricii au făcut tot felul de clasamente ale războaielor și s-au aplecat asupra documentelor care au consfințit realizarea păcii prin:

- stabilirea statutului părților,
- plăți ale despăgubirilor de război,
- schimburi de prizonieri,
- cedări de teritorii,
- restricții legate de înarmare,
- limitări ale producției de armament,
- staționări de armate,
- impuneri de regim politic,
- pretenții culturale,

- data încheierii documentelor.

Într-un război există un învingător și un învins, niciun război nu se termină în coadă de pește și de aceea, Înainte de a participa la un război, părțile trebuie să-și evalueze cu rigurozitate potențialul și să facă tot ceea ce este posibil pentru a-l preîntâmpina, dacă evaluările arată că riscurile de a pierde războiul sunt imense. Niciun război nu pornește din senin, ci există așa-zise cauze obiective care generează războiul, cauze cunoscute de toată lumea și care prin decizii politice fie le elimină, fie amână declanșarea războiului. Numai deciziile eronate pe care le ia o parte determină acutizarea cauzelor care duc la declanșarea războiului de către cealaltă parte.

Războiul are:

- o durată precis determinată,

- pierderi de vieți omenești,

- cuceriri, respectiv, pierderi de teritorii,

- consumuri de tehnică militară,

- distrugeri de bunuri din lumea civilă,

- atacuri țintite cu mare precizie,

- elemente profunde de propagandă,

- tensiuni politice și diplomatice,

- crearea de alianțe ale beligeranților.

Războaiele atrag un nivel extrem de ridicat de uzură pentru părțile aflate în conflict, care duce le epuizarea resurselor proprii și ca eforturi extreme de consolidare a stocurilor de muniție și de realizare a elementelor fundamentale de apărare și de stopare a înaintării inamicului. Se ajunge la momentul în care balanța războiului înclină în direcția clară a câștigării acestuia de către o parte, respectiv, de pierderea sa de către cealaltă parte, moment în care ambele părți caută calea de a obține o pace cât mai avantajoasă fiecărei părți. Nu degeaba s-a zis: VAE VICTIS! pentru că învingătorul ia torul, iar învinsul pierde totul și pacea este cea care consfințește o realitate care are la bază calculele greșite ale învinsului, care trebuia ca prin politici inteligente să preîntâmpine războiul, mai ales dacă raportul de forțe îl dezavantaja din start, căci niciodată la război nu se pornește cu promisiuni, angajamente și ipoteze de lucru oarecare. 

Cei ce derulează războaie, înainte de orice, ar trebui să citească paginile cărții Arta războiului de Sun TZU, apărută la editura Cartea Românească în anul 2019, care are 160 pagini și un format mic, pentru a ajunge să nu regrete fapte necugetate și decizii lipsite de realism, căci niciodată pacea nu este ceea ce crede fiecare că este, ci este o realitate crudă atât pentru învingător, cât și pentru învins, căci într-un război sunt doar aparente câștigurile. Realitatea este că un război duc înapoi pe învingător cu 30 de ani și pe învins cu 50 de ani.


(26 aprilie 2025) 

Cum va arăta pacea războiului ruso - ucrainean?

Ceea ce se credea că va fi un război de scurtă durată pentru armata rusă, se dovedește a fi un alt tip de război, căci s-au depășit până acum 500 de zile de lupte între armata ucraineană și armata rusă și analiștii militari nu consideră că sfârșitul războiului se apropie.

Acest război este extrem de costisitor pentru ambele armate și pierderile materiale și umane au deja proporții pe care nimeni nu le estima înainte ca armata rusă să declanșeze agresiunea. Armata rusă a avut câteva obiective foarte clare, pe care și le-a îndeplinit rapid și aici mă refer la cele patru republici care și-au proclamat independența și care au semnat actele de recunoaștere a lor de către Rusia. Ele se adăugau Peninsulei Crimeea, regiune cucerită de ruși rapid și fără prea multe comentarii și reproșuri în anul 2014.

Războiul actual a devenit un război foarte complex, în care toate țările producătoare de armament de ultime generații vin în piață cu oferte tentante și fac afaceri extrem de profitabile, drept care șansele de scurtare a războiului sunt destul de reduse, din moment ce marile profituri din vânzarea de armament dictează deciziile de la masa tratativelor.

Anul 2023, cât a mai rămas din el, este foarte important pentru că precede anul 2024, an electoral în Europa și în Statele Unite și va fi foarte greu ca electoratul să fie convins atât în Europa cât și în Statele Unite că războiul este benefic din punct de vedere economic atât pentru popoarele Europei, cât și pentru națiunea americană.

Conferința de pace de la Jeddah din Arabia Saudită din zilele de 5 și 6 august 2023 la care au participat 42 de state a scos în evidență necesitatea de a se pune capăt războiului, enumerând o serie de principii de drept internațional, dar Rusia nu a participat la această conferință. Cred că strategii militari ai marilor puteri au o imagine clară asupra a ceea ce înseamnă războiul ruso-ucrainean și au deja formulate concluzii care sunt bazate pe chestiuni de eficiență, mai ales economică, în contextul politic al anului 2024.

Eu cred că pacea dintre Rusia și Ucraina se va încheia tot atât de rapid precum a fost retragerea trupelor americane din Afganistan, iar explicația va fi la fel de halucinantă, căci lumea modernă este imprevizibilă, dinamică și mai ales bazată pe criterii de optimizare. Ceea ce era de neconceput cu două sau trei zile înainte, devine bază de dialog, iar acceptarea va fi grea, unanimă și discretă pentru toate părțile, căci politicul cu subiectivismul său, este deasupra oricăror judecăți realiste de valoare. Jeddah este primul semn că pacea este dorită, este necesară și este realizabilă, realistic vorbind.


(07 august 2023)

Capitularea ca formă de încheiere a unui război

Istoria omenirii este presărată cu nenumărate războaie care au durat mai mult sau mai puțin. Se vorbește de războiul de 100 de ani. Se vorbește despre războiul de 30 de ani. S-a vorbit despre războiul de 7 zile. Conflagrațiile mondiale pe care le știm noi au durat 4 ani și, respectiv, 6 ani. La încheierea unui război există două părți: partea învingătoare și partea învinsă. Adevărul este numai al învingătorului. Pentru învins nu există adevărul lui.

Un război are un obiectiv precis, de regulă acapararea de terenuri ce conțin bogății minerale sau care istoricește vorbind au aparținut cândva părții care declanșează ostilitățile, căci partea atacată, la rândul ei, cândva a purtat un război și a acaparat teritoriile acum revendicate.

Învingătorul dictează condițiile în care se încheie pacea și aceste condiții sunt umilitoare pentru cel învins. dacă învingătorul se consideră suficient de puternic, merge până la capăt cu războiul nimicindu-l pe cel cu care se luptă, până ce acesta nu capitulează și se recunoaște învins.

Trebuie studiată istoria fiecărui popor pentru a vedea tipurile te încheieri ale războaielor pe care le-a purtat. De exemplu, poporul român a avut numai războaie de apărare de-a lungul istoriei sale, mai puțin în ultima conflagrație mondială, când trecerea râului Nistru a însemnat altceva.

Sunt popoare care au apetența spre a finaliza războaiele numai prin capitularea adversarului și atunci istoricii trebuie să se gândească atunci când fac previzionări că respectivele popoare care au vrut capitulare, tot capitulare vor vrea. Lumea modernă nu s-a schimbat deloc, deși s-a crezut că apariția computerelor și a inteligenței artificiale vor schimba filosofia de viață a tuturor conducătorilor lumii. Viața demonstrează că toate cuceririle tehnologice au fost translatate spre domeniul militar preponderent, cheltuindu-se sume inimaginabile pentru a se obține avioane invizibile, rachete de mare precizie și alte echipamente de distrugere, cu  care națiunile defilează pentru a-și impune supremația.


(18 ianuarie 2023)

Arta păcii

În opinia mea, așa cum este ARTA RĂZBOIULUI, fără a mă gândi musai la cartea lui SUN TZU, trebuie să existe și ARTA PĂCII, căci a avea pace și mai ales a menține pacea, este o artă. Războiul presupune mai multe părți, grupate în două tabere, una care luptă împotriva celeilalte. Nu ne imaginăm două armate, armata A și armata B care merg pe un teritoriu neutru și se luptă, iar cel care învinge să zice că a câștigat războiul. În realitate, există un invadator și o parte care se apără. Există posibilitatea ca partea care se apără să fie puternică și să-l respingă pe invadator, mergând chiar pe teritoriul acestuia până invadatorul capitulează. Ultimul războim mondial este dovada acestei abordări. Invadatorul nazist a fost respins și armatele aliate au mers până la Berlin și au determinat capitularea Germaniei. 
Arta păcii este definită ca totalitatea mijloacelor folosite pentru a instala și consolida pacea. Nu este deloc ușor, dar trebuie spus că menținerea păcii prezintă cu mult mai multe avantaje decât desfășurarea de războaie care unele dintre ele au durate și efecte imprevizibile.

Arta păcii presupune:

- bune relații cu vecinii,

- protejarea sensibilităților,

- asigurarea drepturilor,

- crearea bunăstării interne,

- respectarea indivizilor,

- conservarea puterii de apărare.

Este cunoscut că poftele de cucerire apar pe fundalul slăbiciunii și dorinței de a profita de pe urma celui slab, pentru a avea acces la resursele respectivului, fără a plăti costuri specifice unor afaceri între partemeri, căci după cucerire, resursele devin ale cuceritorului și acesta le folosește după propriile-i pofte.



(22 decembrie 2022)

Un război urât și o pace care se lasă așteptată

Unii socotesc numărul de zile ale războiului de apărare al Ucrainei  împotriva invadatorului rus, începând cu 24 februarie 2022. Azi 22 noiembrie 2022 sunt deja 271 de zile de război. Se construiesc tot felul de ipoteze. În condițiile actuale este extrem de dificil să se facă estimări legate de:
- durata războiului,
- volumul pierderilor,
- cine va fi învingătorul,
- cum va arăta pacea.

Războiul, ca orice război este urât, îngrozitor și nu aduce niciodată nimic bun nici agresorului, nici statului agresat. Agresorul are dezavantajul că se luptă și cu armata poporului cotropit, dar și cu poporul cotropit, ceea ce-i produce pierderi imense.

Propaganda de război nu dă posibilitatea niciunei părți să cunoască dimensiunile dezastrului la cotele adevărate, căci părțile prezintă adevărurile exact așa cum le convin, iar abaterile de la ceea ce se întâmplă cu adevărat pe front sunt imense. 

A venit iarna în Ucraina și multe orașe nu au electricitate, nu au gaze, iar apa curentă este o problemă. Bombardamentele efectuate de ruși asupra infrastructurii a constituit acea parte a strategiei invadatorului de a îngenunchia un popor prin crearea de condiții inumane pe timp de iarnă, fără căldură, fără curent electric și fără apă potabilă. Războiul nu a evoluat deloc și se desfășoară după metodele de acum 400 sau 500 de ani, căci și atunci, ca și acum, tot asupra infrastructurii s-a lucrat. Înainte erau otrăvite fântânile, distruse locuințele și arse grânele.  Acum se procedează la fel. Și atunci, ca și acum, invadatorul se bazează pe condițiile meteorologice, pe frigul din iarnă, pe ninsorile abundente și pe dificultățile de aprovizionare cu alimente ale populației.

Pacea se lasă așteptată, căci balanța războiului este doar ușor înclinată în favoarea Ucrainei. Invadatorul are strategia lui și-i va fi deosebit de greu să accepte înfrângerea pentru că în mentalul rus, este un colos, este o mare putere nucleară, are o populație de 3,27 ori mai mare decât populația Ucrainei și suprafața Rusiei este de 2,83 ori mai mare decât suprafața Ucrainei. Lecția Afganistan nu a fost reținută de către Rusia și victoria din 9 Mai 1945 stă mărturie că o pace se finalizează doar într-un anume fel, dar se uită că Rusia participase la un război de apărare, invadatorul fiind altul.


(21 noiembrie 2022)

Depășirea momentului de a trăi în trecut

Cei ce trăiesc în trecut nu au nicio șansă de a evolua nici în prezent și cu atât mai mult, nici în viitor. Sunt cunoscute disputele care au existat între diferite popoare pe probleme legate de teritorii învecinate, care în diferite perioade ale istoriei treceau de partea unui stat, ca peste ceva timp, să fie alipite celuilalt stat și mișcarea aceasta a continuat secole de-a rândul.

În opinia mea, singura cale de a depăși această situație tensionată este creșterea bunăstării populațiilor din statele învecinate, astfel încât apartenența la una dintre entități să treacă undeva pe planul al II-lea, singura preocupare a cetățenilor fiind aceea de a-și crește standardul de viață, astfel încât s-și satisfacă cele mai sofisticate nevoi, pe care și le planifică.

Ideea de libertate este una deosebit de importantă pentru fiecare cetățean. Atât timp cât cetățean dispune de toate libertățile de care are nevoie, el nu va mai fi interesat de aspecte teritoriale, de apartenențe la anumite entități, dacă el are libertatea de mișcare și de expresie la cel mai înalt nivel, iar nivelul său de dezvoltare economică este în concordanță cu resursele sale fizice și intelectuale, în spațiul unde trăiește, indiferent de istoricul acelui spațiu.

Sunt cunoscute două state mari din vestul Europei care s-au hârâit secole de-a rândul în legătură cu teritorii pe care și le revendicau când unul când celălalt, desigur prin războaie care nu le-au adus bunăstare niciuneia dintre părți. După Al II-lea Război Mondial, cele două state s-au așezat la masa negocierilor și ca în basmele cu happy end, ele au ajuns la acea formă de coexistență care face să fie prospere, să aibă relații de vecinătate excelente, ceea ce înseamnă că au depășit momentele de trăire în trecut.

Este timpul ca acel exemplu să fie extins și spre alte țări care trăiesc încă în trecut, deși granițele lor nu mai sunt ceea ce au fost acum 100 de ani. Ideea nemulțumirii actuale pentru ceea ce s-a pierdut acum 100 de ani dar și ideea mulțumirii pentru ceea ce s-a câștigat acum 100 de ani, sădesc în inimile concetățenilor acelor state sentimente de frustrare, respectiv, de bucurie, care din când în când sunt alimentate de discursuri sforăitoare sau de tăceri semnificative. Toate au la bază carențe ale bună stării cetățenilor, căci ineficiența economică este înlocuită cu mare ușurință de discursuri care să suplinească bunăstarea și să alimenteze o serie de sentimente care nu au nicio legătură cu realitățile din ziua de azi, când granițele cunt cele care sunt și nimic și nimeni nu are cum să le schimbe în afara stării de pace.

(21 septembrie 2022) 

Finalul unui război, oricare ar fi el

Trebuie să luăm istoria așa cum a fost ea, cu bune și ru rele și să facem un inventar al războaielor, dar mai ales să vedem cum s-au încheiat războaiele, pentru a ști cam la ce să ne așteptăm pe viitor.
Într-un război există două părți:
- o parte agresoare, care declanșează războiul,
- o victimă care se apără de agresor.
Războiul are o dinamică a lui. 
Agresorul vine pe teritoriul victimei. Dacă victima este copleșită, teritoriul îi este cucerit de către agresor. Agresorul instaurează pe teritoriile ocupat propria administrație. Țara agresată este cucerită și capitulează în fața agresorului. Istoria cunoaște situații în care popoare au fost cotropite și au stat sub ocupația agresorului perioade îndelungate de zeci sau chiar sute de ani.
Agresorul vine pe teritoriul victimei, dar victima are suficiente resurse pentru a respinge atacurile agresorului. Mai mult, victima merge mai departe și respinge armatele agresoare pe teritoriul acestora, mergând mai departe, până la înfrângerea agresorului, la el acasă, iar războiul se încheie cu capitularea agresorului. Victima, devenită învingător se manifestă conform dorinței sale pentru a-l pedepsi pe agresor, astfel încât să se asigure că pentru o perioadă îndelungată agresorul care a fost învins nu se va ridicat astfel încât să-și exerseze poftele de agresiune care i-au fost stăvilite.
Se vorbește de pace, dar prin pace se înțelege terminarea războiului, cu consecințe dezastruoase pentru partea învinsă din război. Învingătorul face legea și numai adevărul învingătorului contează. Doar trecerea timpului mai schimbă câte ceva, nu foarte mult în ceea ce a însemnat modul cum s-a terminat războiul. Unii pierd teritorii, unii pierd bani, unii pierd bogății. Învingătorul are dreptul de a primi despăgubiri de război și le primește în cantitatea pe care și-o stabilește cu de la sine putere. Nu există clemență pentru învins și loviturile administrate învinsului sunt cu mult peste nivelul suferinței produse de acest în vremurile în care era agresor.
Cei care sunt nostalgici, privesc în trecut și nu le vină să creadă ce au fost și ce au ajuns. Multe imperii în dorința de a crește mai mult decât au ca resurse militare, pornesc acțiuni militare care înseamnă un adevărat dezastru pentru ele. Atunci imperiile se destramă și construcții cândva construite pentru veșnicie se pulverizează ca și cum niciodată nu ar fi existat. Acesta este costul nesăbuinței de a crede în veșnicia unei cosntrucții artificiale, căci imperiile sunt construcții artificiale, după imaginația unor conducători militari și a unor oameni politici.

Nu dau exemple. Trebuie numai să luăm cartea de istorie și vom vedea că toate războaiele au început la fel și s-au terminat la fel, ca trase la indigo. Toate au comun suferință, moarte și costuri, durere și distrugeri, nenorociri și ură. Niciun război nu aduce dreptate pentru nimeni, căci fiecare parte are dreptatea sa și doar înfrângerea unei părți o face pe aceasta să-și exercite dreptatea, iar învingătorul rămâne cu dreptatea lui, învinsul tace, suferă, înghite și plătește.

(20 septembrie 2022)