Care sunt calitățile lui Crin ANTONESCU?

DE când a fost propus de coaliția de la guvernare drept candidat nic la alegerile prezidențiale din 4 și 18 mai 2025, Crin ANTONESCU, pe numele său complet George Crin Laurențiu ANTONESCU este supus unor așa-zise analize, evidențiindu-se exact ceea ce este mai nasol în activitatea acestuia. Mi-am propus aiciși acum să scot în evidență calitățile lui George Crin Laurențiu ANTONESCU, pentru că eu am nevoie de un președinte cu calități, nu cu defecte.

George Crin Laurențiu ANTONESCU este absolvent al Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității București, promoția 1985, la vârsta de 26 de ani.

George Crin Laurențiu ANTONESCU a fost profesor de istorie în intervalul 1985 -1990 la o școală elementară dintr-un sat și la un liceu din Tulcea.

Din 1992 până în 2016, George Crin Laurențiu ANTONESCU a fost ales fie deputat, fie senator în parlament, devenind chiar și președinte al senatului, funcție din care a demisionat.

În intervalul 5 December 1997 – 28 December 2000, George Crin Laurențiu ANTONESCU  a fost ministrul tineretului, funcție care i se potrivea, căci el avea la începutul mandatului 38 de ani.

George Crin Laurențiu ANTONESCU  este un excelent orator. Are cuvintele la el și știe să abordeze echilibrat oricare problemă, discursul lui fiind întotdeauna bine structurat, iar cuvintele și le alege cu grijă.

În intervalul 20 martie 2009 – 31 mai 2014, George Crin Laurențiu ANTONESCU a fost președintele Partidului Național Liberal, funcție pe care a ocupat-o pe când avea 50 de ani, ceea ce este un lucru deosebit, dacă ne gândim că Partidul Național Liberal i-a avut președinți pe Ion C. BRĂTIANU, Dumitru BRĂTIANU, Ion I.C. BRĂTIANU, Vintilă I. C. BRĂTIANU, Ion Gh. DUCA, Constantin I.C. BRĂTIANU, Mircea IONESCU-QUINTUS, ca să dau doar câteva nume ilustre ale predecesorilor săi. El a fost ales președinte al PNL, iar alegerea într-un congres presupune ca alesul să fie posesorul unor calități deosebite dintre care fermitatea, echilibrul, corectitudinea, caracterul puternic, claritatea discursului, calitatea deciziilor, onestitatea, deschiderea, sunt doar câteva cu care au trebuit să-i convingă pe participanții la congres candidatul la funcția supremă din partid, George Crin Laurențiu ANTONESCU. Și i-a convins.

Acum, candidatul la prezidențiale George Crin Laurențiu ANTONESCU, un bărbat de 66 de ani, se prezintă în fața alegătorilor neschimbat, așa cum îl știam de când apărea la televizor când avea funcții publice, de parcă vremea nu a trecut peste el. La mulți oameni trecuți de 65 de ani vocea li se dogește, dar în cazul lui George Crin Laurențiu ANTONESCU și vocea i-a rămas aceeași, cât despre verb, nu am decât să mă repet: este sclipitor.




(30 martie 2025)

Crin ANTONESCU, sărăcuțul de el...

George Laurențiu Crin ANTONESCU, după ce a hibernat 4 ani, s-a trezit și el că ar vrea să fie cap de listă la PNL pentru europarlamentare. Au trecut vremurile când și-a pus nevasta pe loc eligibil în 2014. Atunci era președinte de partid și nu existau probleme. Acum, nici dacă vine cu căciula-n mână la pomană, nu va fi pus la masa milogilor pentru că:

- George Laurențiu Crin ANTONESCU nu mai este interesant,

- George Laurențiu Crin ANTONESCU este un produs expirat,

- George Laurențiu Crin ANTONESCU nu a făcut prea mare brânză,

- George Laurențiu Crin ANTONESCU nici ca orator nu mai e bun,

- George Laurențiu Crin ANTONESCU nu știe limbi străine,

- George Laurențiu Crin ANTONESCU și Viorel au rupt USL,

- George Laurențiu Crin ANTONESCU este plictisitor.

Ceea ce am văzut la unii îmi arată că trăiesc în trecut, când nu apăruse Klaus IOHANNIS și când în PNL era Mircea IONESCU QUINTUS și PDL erau adversari, cel puțin aparent, dacă uităm de DA. Alții cred că George Laurențiu Crin ANTONESCU va face furori printre alegători. El nu este Petre ROMAN și alegătorii nu sunt femeile de la APACA. Lumea s-a schimbat. Viața ne-a arătat că băiatul cu plete din anii' 90 a îmbătrânit și nicio sulemeneală nu-l mai face ceea ce a fost. Deci, get out.

(14 ianuarie 2019)

Mircea Ionescu-Quintus, 100

Închinare la Ţepes

Doamne, cinstea vrem să-nceapă

Şi tu singur te pricepi,

Cum să-i tragi pe hoţi în ţeapă;

Dar de unde-atâtea ţepi?

Așa vreau să încep articolul meu omagial dedicat marelui om politic Mircea Ionescu-Quintus, care este pictor, orator și peigramist redutabil. Azi, la venerabila vârstă de un centenar, Mircea Ionescu-Quintus ni se înfățișează acelaș on profund, cu idei politice clare care a traversat perioade extrem de dure ale istoriei acestui popor, răzbătând cu dârzenie și stând cu fruntea sus, fără ca timpurile să-l încovoaie. A fost, este și va fi exemplul luminos, necesar, dătător de speranțe al mișcării liberale de la noi, mișcare atât de încercată dintotdeanuna.

Să ne trăiești mastre, Mircea Ionescu-Quintus!

(17 martie 2017)

Ce urât!

Să scoți în față un nonagenar pentru a spăla păcatele unor nefericiți care se află în fruntea unui partid dintr-o mare eroare, este un lucru urât, foarte urât! Culmea este că Mircea Ionescu-Quintus a fost singurul care a spus acul zece zile când a fost anunțată candidatura lui Marian Munteanu că se va abține. Știa el ce știa! Discursul lui Mircea Ionescu-Quintus, politicianul în vârstă de 99 de ani a fost perfect, căutând să menajeze pe toată lumea. El a zis că a câștigat un prieten. Cum, nu prea știu, pentru că un om care primește un șut în spate cu o cizmă murdară de noroi, pe o stofă de costum Hugo Boss nu se simte deloc confortabil.

Mi-am amintit de o scenă de coșmar când un fost rector a fost pus să dialogheze cu un candidat recalcitrant și de supărare a murit. Ce urât a fost atunci, când nu a fost menajat omul care fusese umilit cu alte trei prilejuri. Numai că roata se învârtește.

Scena de ieri, când cei doi copreședinți care trebuiau să iasă la înaintare ei care făcuseră propunerea ședeau impasibili în planul al doilea și șușoteau banalități, ba mai mult să-și asume eșecul, ei au venit să împroște cu noroi alt partid, candidatul acestuia. L-am mai vazut pe unul care beat cândva nu știa pe ce lume este la un post tv, care ieri tot așa a luat strategia ca cea mai bună apărare este atacul. Dar toți PNL-iștii uită că acum nici de apărare nu este vorba și cu atât mai putin de atac. Acum este vorba să-și spele obrazul pătat de:

• ceea ce au făcut ăn 25 mai 2015 când au plecat din ALDE;
• mariajul cu dușmanul declarat al lui Crin;
• discuții înregistrate de denigrare a PDL-iștilor;
• amânarea unificării reale;
• scuiparea adversarului în loc să vină cu soluții;
• folosirea unei limbi de lemn putred;
• imobilism perpetuu;
• acțiuni minore.

Mi-am adus aminte de lacrimile lui Traian Băsecu la plecarea lui Stolo de la candidatură. problemele din versurile:

Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,

Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;

Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;

În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;

Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

........................................................

Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!

mă fac să mă întreb dacă Eminescu le-a scris ieri 20 aprilie 2016 stând în tocul ușii de la sediul noului PNL, ascultând și văzându-i pe cei din adunătura aceea.
Mie îmi este milă de oamenii bătrâni,  în nevoie, suferinzi, neputincioși, dar de troglodiți n-am nici milă, nici compasiune. N-am nimic!

(21 aprilie 2016)