Țâțe, țațe, țâfne

La postul de televiziune Kanal D este o emisiune intitulată Bravo, ai stil! unde concurentele pentru câteva zeci de mii de euro prezintă modă în fața unui juriu despre care nu am a spune multe, doar că despre Răzvan CIOBANU știam pe când lanțul de magazine Debenhams era și el ce era odată. Acum competiția este la al doilea sezon și văd cu stupoare cum coboară și coboară calitativ, ca structură și mai ales în ceea ce privește concurentele care dovedesc:

- carențe grave de educație;

- minusuri impardonabile de cultură;

- abordări stridente de mahala;

- tonalități și vocabular foarte limitate;

- lipsă de imaginație creatoare;

- dialoguri contra-productive;

- necunoașterea principiilor modei;

- insistențe în micimea  abordarii.

Uneori apar îmbrăcate în materiale destul de transparente, de cabaret, au povești neinteresante și nu adaptează nimic la contextul în care se plasează. De aceea am zis în titlu țâțe. De foarte multe ori, dialogurile dintre concurente sunt exact ca pe malul șanțului. De aceea am folosit cuvântul țațe. Faptul că din orice se inflamează și pornesc gâlceve, m-au făcut să folosesc cuvântul țâfne. Mi-aș dori ca în sezonul următor să fie schi,bat formatul. Dar mi-aș dori ca un jurat să fie înlocuit datorită carențelor evidente de evaluare și minusurilor în care își argumentează deciziile aberante. 

(27 mai 2017)

Țațe fără țâțe sau candidații la masculin pentru primării

La locale sunt foarte mulți candidați la primărie care se recomandă, Gigel, Ione, Marine, Horicel sau nu mai știu cum. Toți dupăînfățișare și îmbrăcăminte dau senzația că sunt bărbați. După două vorbe sciase pe gură, bineînțeles, mă lămuresc că m-am înșelat. Respectivele forme de viață sunt țațe fără țâțe. Doar atât, căci în rest nu mai contează. Eiîși zic că sunt bărbați dar sunt contraziși de:

• debitul verbal îngrozitor de mare;
• expresiile de pe maulul șanțului;
• gesturile ample;
• mimica feței plină de strâmbături;
• rânjetele perfide;
• vocea ridicată;
• puhoiul de injurii;
• spiritul bârfitor;
• privirile iscoditoare;
• împopoțonarea.

Televiziunile fac acest gest grațios de a ne arăta pe aceste țațe fără țâțe în toată urâțenia și banalitatea lor dusă la extrem. Fără proiecte concrete, fără cultură democratică, fără spiritul de a lupta cu argumente, toți candidații sunt expresia dorinței de a ocupa un fotoliu pentru ei. Dacă ar fi interesați de cetățenii în slujba cărăoa s-ar pune, ar trebui:

• să-și cunoască electoratul;
• să-și respecte electoratul;
• să știe nevoile electoratului;
• să formuleze soluții concrete;
• să aibă un proiect clar, concret și precis.

Ei nu au în țeste decât:

• dorința de a câștiga pentru ei;
• un nivel de obrăznicie în exces;
• talentul de a trăncăni;
• imagini cu teancurile de bani care le vor veni;
• disprețul față de alegători.

Trebuie văzut că așa cum zicea prezidentul, când alegătorul pune ștampila să aleagă cu grijă, căci el, alegătorul are propria soară în mâini când se uită pe buletinul de vot. Dacă alegerea este bună, îi va fi bună viața, dacă alegerea este proastă, vai steaua lui!
De data acesta nu se mai dau plase cu mălai, cu orez și nici sticla de ulei și nici găleți avân inscriptionate siglele de partid. Nici pixuri, nici brichete dar ceea ce este și mai trist, că nici micii și nici berea de la chiolhanurile electorale nu se mai dau. Ce vremuri erau odată, neneacă!

(15 mai 2916)