A sosit vremea plătitului de polițe

Anul 2024 este anul plătitului de polițe.
Cetățenii plătesc polițe politicienilor la urna de vot.
Politicienii își plătesc polițe între ei atunci când participă la confruntări în campania electorală.
Anul 2024 este anul în care fiecare persoană caută să identifice exact ceea ce este cel mai rău în cel de lângă el, pentru că a-l prezenta în cea mai sumbră lumină pe adversarul din. față este, crede persoana respectivă, calea de a ieși ea în evidență ca fiind cu mult mai bună. Este doar un punct de vedere, căci realitatea este un pic alta, mai ales că noi avem niște proverbe extraordinar de grozave, precum:
- râde ciob de oală spartă,
- spune-mi cu cine te-nsoțești, ca să spun cine ești,

- ulciorul nu merge de multe ori la apă,

- dă-i românului mintea de pe urmă,
- mai bine și-ar vedea bârna din ochiul lui, decât paiul din ochiul altuia.

Spectacolul este total, căci luați de val, politicienii uită cine sunt și ca să se dea rotunzi, fac greșeli în cascadă, prin dezvoltarea de fracturi de logică, vecine cu ridicolul. Numai așa vedem că împăratul este gol și intrăm în cea mai mare derută care ne demobilizează, căci este greu să alegi grâul de neghină, când neghina a năpădit lanul de grâu.


(21 septembrie 2024)

7 metode de a curăța scena politică

Scena politică este compusă din:
- vedete,
- figuranți,
- cabotini,
- slugi,
- troglodiți,
- șosete,
- lingăi,
- neisprăviți,
- ariviști,
- neterminați,
- sub-mediocri,
- nebuni,
- marionete.

Metoda nr. 1: retragerea de bună voie atunci când insul, oricare ar fi el se consideră în plus sau nebăgat în seamă sau epuizat sau și-a făcut plinul și vrea liniște, liniște, liniște.

Metoda nr. 2: retragerea impusă și acceptată, când insului i se spune să se retragă, acesta înțelege și găsește o formă delicată de a face pasul în spate, pentru a lăsa loc liber altor inși care doresc să-și înceapă cariera, fiind de și mai mare folos celorlalți decât a fost el.

Metoda nr. 3: părăsirea scenei politice în cătușe, pentru că nu a înțeles mesajele venite din toate părțile și s-a încăpățânat să considere că dreptatea este de partea sa, deși erorile făcute, indiferent de mărimea lor, îl urmăresc și-l acaparează total, căci cine greșește, plătește.

Metoda nr. 4: părăsirea prin fugă a scenei politice. Fuga este rușinoasă, dar este sănătoasă, zice un proverb și cei care au acumulat un cheag deosebit de consistent își permit să fugă și să se adăpostească în locuri favorabile, unde își trăiesc zilele nu ca niște fugari, ci ca oameni care trăiesc în libertatea oferită de alte meleaguri și la îndestularea ce le-o oferă resursele acumulate cât au ocupat funcții mănoase.

Metoda nr. 5: efectuarea unui pas în spate cu condiția de a-și lăuda viitorul călău, care în anumite condiții se dovedește a fi ocrotitor condițional, care știe să-i arate biciul cu sau fără motiv, dar ca mijloc de prevenție, pentru a se ști cine este stăpânul și cine este sclavul.

Metoda nr. 6: care constă în a-i arăta pisoiul și a-i defini un context absolut nefavorabil, care îl scoate din orice cursă a alegerilor, ca după împărțirea darurilor să i se retragă toate pisicile și să devină imaculat, dar fără acele resurse la care râvnise și pe care se considera îndreptățit să le acceadă.

Metoda nr. 7: crearea acelui context nefavorabil care să arate incompatibilitatea dintre calitățile descrise ale insului și cele cerute de poziția pe care acesta și-ar dori-o, astfel încât insul să-și dea seama că nu este dorit sub nicio formă și că locul nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește, dacă noul venit are profilul necesar de a fi acea pereche de șosete pe care toți și-o doresc pentru a se simți bine când le încalță, merg prin noroaie și pe lângă haznale, fără a strâmba din nas și fără a le gâdila tălpile.

(25 noiembrie 2023)

În România toată lumea e deșteaptă!

În România toți se pricep la fotbal, dar nimeni nu joacă fotbal de calitate.
În România toți se pricep la politică, dar tot ce se face în politică este anapoda.
În România toți sunt cei mai pricepuți meseriași, dar nimeni nu face treabă de calitate.
În România elevii iau note foarte mari, dar analfabetismul funcțional e covârșitor.
Îmi place la nebunie să văd tot felul de foști premieri care la vremea când erau în funcție și-au dat dovada mediocrității lor, iar acum când apar la televizor sunt plini de idei de-a dreptul geniale, în cascadă, dar pe care premierii în funcție le tratează cu dispreț, exact așa cum le tartez și eu din moment ce vin de la niște indivizi care nu au trecut proba practicii când erau în funcție.

Se zice că noi românii suntem deștepții deștepților din născare. O fi adevărat. Numai că ar cam trebui ca tot noi, dacă am dat-o-n bară, să avem decența de a face mai mulți pași în spate și de a lăsa pe alții mai deștepți decât noi să-și dovedească eficiența, dacă noi nu am fost în stare să facem lucruri ca lumea când a fost rândul nostru și am avut toate pârghiile la dispoziție. Până nu vom înțelege că atunci când am dovedit că suntem ratangii, trebuie să puăm calea pustietății și să facem loc celor competenți, calea noastră spre progres este blocată și șansa de a evolua este redusă spre zero.

(26 septembrie 2023)

Onanismul politic în spațiul mioritic

Spațiul mioritic este ca orice spațiu pitoresc, populat cu oameni de toate felurile, cu IQ repartizat după curba lui GAUSS, adică marea majoritate a oamenilor sunt buni, așezați în felul lor. Un procent mic este format din oamenii absolut special, iar un procent la fel de mic este format din nepricepuți, din indivizi care atunci când auzi de ei, trebuie s-o iei la fugă. Printre cei nepricepuți se află foarte mulți politicieni care sunt oameni:
- fără profesie,
- fără experiență,
- sub-mediocrii,
- aroganți, 
- inculți, 
- care știu să se facă preș în fața șefilor,
- orientați doar pentru interese.

Mulți dintre oamenii acre se află în funcții alese sau în administrație exersează cu succes oanismul politic. Nu trebuie să mă apuc eu aici și acum să detaliez ce este onanismul pentru că orice dicționar o face cu mult mai bine decât aș face-o eu și în plus, Internetul este plin de articole și de filme pe această temă.

Rolul meu este să explic ce este onanismul politic. Ca în teoria mulțimilor, pentru onanismul politic nu este o definiție, dar conceptul se clarifică prin exemple.

Un personaj face onanism politic dacă arunci când i se pune o întrebare, el bate câmpii vorbind despre altceva.

Un personaj face onanism politic dacă în 10 ani de activitate bine plătită când trage linie nu are să pună sub linie ceva semnificativ ca rezultate palpabile.

Un personaj face onanism politic dacă se laudă după trei sau chiar patru ani de mandat, că va face, că va drege, pentru că pe durata mandatului său nu a făcut nimic.

Un personaj face onanism politic dacă vorbește o oră despre ceva, iar noi cei care-l ascultăm nu înțelegem nimic, pentru că vorbele lui se potrivesc oricărui context, doar spectatorii fiind alții.

Un personaj face onanism politic dacă vine să dea lecții cum este bine să facă cineva un anumit lucru, deși când el a fost la butoane a dovedit cât de incompetent a fost, din moment ce nu a rezolvat nimic.

(17 iulie 2023)

Cei cu numele de Vasile

Sunt mulți cei care poartă numele de Vasile. Dintre ei, enumer aici pe:
Vasile ALECSANDRI

Vasile ANDREI

Vasile AVRAM
Vasile CÂRLOVA

Vasile CELMARE
Vasile CONTA

Vasile CRISTESCU

Vasile DÎBA

Vasile DOBRIAN

Vasile GHEȚIE

Vasile  GRIGORE

Vasile GIONEA

Vasile GOLDIȘ

Vasile GRECU

Vasile LUPU

Vasile MALINSCHI

Vasile MANIU

Vasile MÂRZA

Vasile  MUREȘAN

Vasile NICA
Vasile PÂRVAN 

Vasile PETROVICI
Vasile POGOR

Vasile PUȘCAȘU

Vasile STROESCU

Vasile STURDZA

Vasile ȘEICARU

Vasile  VARGA
Vasile VESELOVSKI

Vasile VASILACHE
Vasile VOICULESCU
Dacă voi mai identifica și alte nume, le voi include aici.

(01 ianuarie 2023)

Cei cu numele de NICOLAE

Nicolae ABRAMESCU
Nicolae  BACALBAȘA
Nicolae  BALOTĂ
Nicolae  Alexandru BASARAB
Nicolae  BĂLCESCU

Nicolae BELDICEANU
Nicolae BOBOC
Nicolae BOTEA
Nicolae BRANA
Nicolae BRÂNDUȘ
Nicolae BREBAN
Nicolae BRETAN
Nicolae BUICĂ
Nicolae CAJAL

Nicolae CALIMACHI CATARGIU
Nicolae CARTOJAN

Nicolae CATANĂ
Nicolae CEAUȘESCU
Nicolae  CIACHIR
Nicolae CIUCĂ
Nicolae CIORĂNESCU
Nicolae COMĂNESCU
Nicolae  N. CONSTANTINESCU
Nicolae Dan CRISTESCU
Nicolae DARDAC
Nicolae DĂRĂSCU
Nicolae DENSUȘIANU
Nicolae DINCULESCU
Nicolae FILIMON

Nicolae Dan FRUNTELATĂ
Nicolae FURDUI IANCU
Nicolae GĂRDESCU
Nicolae GEORGESCU ROEGEN
Nicolae GHIAȚĂ
Nicolae GHILEZAN

Nicolae GOLESCU
Nicolae GRIGORESCU
Nicolae HÂNCU
Nicolae HERLEA

Nicolae IOANA
Nicolae IONESCU
Nicolae IONESCU SISEȘTI
Nicolae IORGA

Nicolae ISTRATI
Nicolae IVANCIU VĂLEANU
Nicolae KTETZULESCU
Nicolae LABIȘ

Nicolae LINCA
Nicolae Gh. LUPU
Nicolae MANIU
Nicolae MANOLESCU

Nicolae MARTINESCU
Nicolae  N. MIHĂIESCU
Nicolae MILESCU SPĂTARU
Nicolae MINOVICI

Nicolae NEAGU
Nicolae  NEAMȚU OTTONEL
Nicolae NIȚESCU
Nicolae PASCU
Nicolae PAULESCU
Nicolae  PĂTRAȘCU DRĂCULEȘTI

Nicolae PETRESCU COMNEN
Nicolae POPESCU

Nicolae PRELIPCEANU
Nicolae PURCĂREA
Nicolae RĂDESCU
Nicolae ROBU

Nicolae ROSETTI ROZNOVANU

Nicolae ROTARU
Nicolae SABĂU
Nicolae  STEINHARDT
Nicolae STOICESCU
Nicolae ȘUȚU
Nicolae TECLU
Nicolae TEODORESCU
Nicolae TITULESCU
Nicolae TOMAZOGLU
Nicolae TONIZA
Nicolae ȚĂNDĂREANU

Nicolae ȚAGA
Nicolae URDĂRESCU
Nicolae VASCHIDE
Nicolae VASILESCU KARPEN
Nicolae VĂCĂROIU
Nicolae VĂCĂRESCU
Nicolae VELEA
Nicolae VERMONT

Nicolae VOGORIDE

Aici am inclus doar pe cei cu numele Nicolae, fără diminutive sau derivate de la acesta.

(05 decembrie 2021)

Politicienii nu rup pisica-n două!

Politicienii noștri sunt:
- lălăiți,
- mocăiți,
- limbăriți,
- limitați,
- mincinoși,
- indeciși,
drept care nu sunt în stare să rupă pisica-n două în legătură cu sistemul de sănătate, pentru a se evita situațiile ca nenorocirea de la secția ATI din spitalul de boli infecțioase de la Constanța unde ai 01 octombrie 2021 au murit arși de vii 7 oameni, datorită unei defecțiuni la instalația electrică. Se vorbește de investiții, dar investițiile care se fac sunt cele neesențiale, sunt pentru borduri, coșuri de gunoi, autoturisme, băncuțe, palmieri, bannere, afișe și mai ales spectacole de doi bani cu artiști de doi bani.

Ca să rupă pisica-n două, politicienii noștri trebuie:

- să definească 5 obiective,

- să-și asume responsabilități,

- să instaureze regula unei singure semnături de aprobare,

- să treacă la treabă,

- să li se evalueze activitatea,

- să elimine pilele, sinecurile,

- să meargă pe competențe reale.

Așa ceva nu se va întâmpla prea curând, căci chestia cu lipsa onoarei va genera în cascadă fenomenele de corupție bazată pe trafic de influeță, cu inși care stau la coadă să primească pomană de la cel care dă aprobări prin semnături fără număr, fără număr, pentru tot felul de nimicuri.

A rupe pisica-n două înseamnă schimbarea radicală a atitudinii față de performanță și față de cei care muncesc, sancționându-i pe cei care se fac că fac, dar nu fac nimic, în schimb primesc salarii babane.

(01 octombrie 2021)

COVID 19 și politica

COVID 19 a schimbat atitudinea politicienilor, arătând că nimeni nu trăiește într-un clopot de stică. Senatorul Vergil CHIȚAC dar și alți libersali au fost contaminați cu COVID 19.

S-a văzut că politicienii au procedat rapid la luarea de măsuri de protecție și participă online la emisiuni. 

Mai se vede că opoțiția vine cu critici, căutând să arate cu degetul către putere ba despre un minus, ba despre alt minus, ceea ce mă face să apreciez că sunt jalnici, din moment ce au schimbat 3 premieri și aproape 100 de miniștri în 3 ani, iar autostrăzi nu sunt, mari proiecte nu au fost demarate, iar spitalele regionale sunt tot pe hârtie.

Mă așteptam să văd altceva. Acum gâlceava nu-și mai are rostul. Nici criticile oricât de constructive ar fi ele, tot critici rămân și garantez eu că n-am văzut critici constructive. Una este să critici și alta este să propui.

Ai voie să critici numai dacă:

- ești mai bun,

- cel criticat nu face ceea ce tu ai făcut.

Nu ai dreptul să critici pe unii că nu fac autostrăzi când tu la putere fiind nu ai făcut autostrăzi. Dacă ești meseriaș adevărat, credibil prin trecutul tău, prin eficiența măsurilor întreprinse, ai dreptul moral să faci propuneri, care din start sunt mai bune și orice om cu doi neuroni le vede:

- superioritatea,

- aplicabilitatea,

- eficiența.

Orice altă abordare este o gogoașă stupidă fără valoare. Am văzut niște mutre care și-au dovedit cu prisosință mediocritatea, inactivitatea, oportunismul și tărăgănarea, cum se scaldă în generalo=ități tocmai acum când se impune o schimbare de macaz, ca toți să tragă la aceeași căruță, pentru a depăși criza COVID 19.

(19 martie 2020)

Calcule de Dâmboviţa

Ceea ce se întâmplă acum îmi aduce aminte de textele de istorie referitoare la perioada dintre cele două războaie mondiale. Atunci, şefii de partide:

- se faultau reciproc,

- nu erau interesaţi de problemele majore,

- priveau lucrurile doar pe termen scurt,

- căutau să temporizeze,

- aveau sprijin fiecare unde erau primiţi,

- doreau doar avantaje pentru ei,

- credeau că doar ei deţin adevărul,

- ignorau pe specialişti în mod sistematic,

- ridicau mingi la fileu, dar fentau  adeversarii,

- îşi dădeau reciproc la geoale mirându-se,

- lucrau după ureche, cum bătea vântul.

Exact în acelaşi fel se procedează şi azi. Şefii de partide au interes să arate cât de bunisunt ei şi cât de răi sunt adversarii lor. Nu construiesc. Nu vin cu idei noi. Doar critică. Doar contestă. Doar demolează. Tot timpul, se reiau problemele de la zero, ca şi când ceea ce s-a făcut anterior este total eronat, deşi noile soluţii sunt la fel de mediocre ca soluţiile precedente.
Calculele politicii de Dâmboviţa nu diferă cu nimic de cele care se făceau cu mai bine de 7 sau 8 decenii în urmă, din cauza unei lumi mărunte, bântuită de ignoranță, orgolii și neputință.

(24 aprilie 2018)

Chestia generica numita CLASA POLITICA

Ne place la nebunie sa vorbim despre lucruri oarecare, despre lumi inexistente si mai ales sa aratam cu degetul in directii extrem de vagi. Acum, tuturor le-a casunat pe CLASA POLITICA.  Noi trebuie sa fim foarte clari. Clasa politica este ceva vag, moale, lunecos, miscator, profitor si care doarme. Cum trebuie procdat? Simplu, simplu si iar simplu. 

In primul rand trebuie spus clar cine intra in clasa politica. Cred ca in clasa politica intra: sefii de partid, cei din esaloanele doi si trei de la centru dar si de la judete. Mai jos, sunt executantii , fraierii si profitorii. Asa ca este posibila intocmirea unei liste cu cei aflati in functii acum, liste ce se actualizeaza dinamic.

In al doilea rand, in clasa politica intra demnitarii, chiar si cei fara de partid, pentru ca au ajuns acolo sprijiniti de forte puternice, nu de dragul de a urca, ci pentru a face ceea ce programele lor politice contin. Si aici se construieste o lista cu neme de persoane publice care ocupa pozitii importante in stat si castiga pe masura, inclusiv parlamentarii si consilierii de toate tipurile, orinde s-ar afla.

In al treilea rand, clasa politica este formatadin vectorii de opinie, cei care nu apar in fata niciodata dar sunt curele de transmisie car si creiere in a da forme concrete ca mesaj ideilor care se vehiculeaza in spatiul public mereu. Includ aici si pe jurnalisti. Si cu ei se construieste o lista destul de consistenta, iar actualizarea inseamna a adauga nume.

Dupa ce se fac aceste liste, trebuie intocmite listele de activitati pe care le executa fiecare element din liste si acele activitati sunt grupate in doua submultimii, dupa cum se afla in interesul cetateanului, respectiv, nu slijesc cetateanul. Se mai pun acolo si elemente definitorii precum spagi, drumuri catre DNA, chiuluri, declaratii de avere in fals si tot ceea ce defineste generic poporul nostru prin hotie, smecherie si bataie de joc.

Daca, din fericire, toti cei de pe liste sunt ca lacrima, inseamna ca clasa politica este perfecta.

Daca, insa, domina specimene certate cu legea, avari, avizi dupa bani, lenesi, idioti, hoti, mincinosi, fara idei, care bat apa in piua, ineficienti, palavragii, incolori inodori si fara miros, bizari, excentrici, super-afemeiati imprudenti, neglijenti, neoperationali, mituibili, clar ca trebuie resetata acea clasa politica. resetarea este un lucru greu. Clasa politica reseteaza fix orice, numai cand este vorba despre ea insasi, lucrurile treneaza, devin interpretabile si stagneaza.

In 2016 vor fi alegeri: galeti galbene, bleu, rosii, pungi cu alimente, pixuri, geci, panouri imense, fluturasi, scrisori in milioane de exemplare, bannere spanzurate peste tot, mici, bere, muzica in piete si toate din bani furati. Un partid cu un milion de membri platitori de doctizatii, aduna cel mult un milion de euro pe an inclusiv cu sponsorizarile declarate pe acte, cheltuielile curente sunt de vreo opt sute de mii. Intrebare: de unde are bani partidul sa faca o campanie electorala legala de 5 milioane de euro? Concluzie :resetare urgenta!

(19 martie 2018)

Porția zilnică de ridicol

Nu este zi dată de Dumnezeu să nu-mi iau porția de ridicol pe care mi-o servesc la tot pasul foarte multe persoane, de parcă a fi ridicol este cel mai normal lucru de pe acest pământ.

Mă uit la unii politicieni care fac niște gafe așa de mari încât am ajuns să cred că chiar bărbații nu gândesc decât cu 0,5 din creierul lor, așa cum se zice în târg.

Chiar în ultimele zile am auzit niște chestii care i-au umplut de ridicol pe cei le le-au emis. Chestia cu Trabantul și Ferarriul este una. Nici nu aveam pretenții de la un absolvent de facultate începută la 24 de ani, când liceul se termină la 19 ani. Tot insul și-a continuat serialul zicerilor ridicole cu chestia cu fluturatul la drapel. 

În seara de 15 ianuarie unui din opoziție, nu s-a lăsat mai prejos, cu cei 19% ai lui vrea să formeze guvernul. Un altul, care nu mi-a lăsat nici el o impresie bună din moment ce s-a lăsat curtat și a întors spatele celor ce aveau nevoie de el, a strigat și el că e prezent și așteaptă să reprimescă în dar ceea ce a mai primit prin 2016, uitând că abia începutul ciclului electoral.

Nici nu mai trebuie să mă dau și eu în bărci cu chestii care ușor ar fi catalogate drept ridicole, căci nu mai am loc de cei din jurul meu care mă sufocă cu ziceri, cu gesturi, cu atitudini de un ridicol pur, dus cu multe peste limitele imaginabile pentru niște oameni cât de cât normali.

(16 ianuarie 2018)

Porția zilnică de mediocritate

Oriunde mergem, orie facem, întâlnim mediocritatea care a fost cultivată de comuniști și amplificată după 1989. Se zice că orice revoluție scoate la iveală gunoaiele și trebuie să treacă ani și ani până când valorile autentice să fie repuse la locurile și pe pozițiile lor.

Așa cum respirăn, tot așa ne luăm porția de mediocritate prin:

- dialogul cu unii dintre mediocrii notorii de la muncă;

- știrile ca care le primim de la televiziunile invadate de mediocritate;

- produsele produse de firme mediocre din magazinele la fel de mediocre;

- sarcinile  definite într-un mod mediocru și transmise de șefii meciocrii;

- procedurile mediocre definite să ducă la rezultate îmbâcsite;

- presiunea exercitată de un management mediocru și diluat.

În contextul trecerii doar a celor 28 de ani de la revoluție, căci acei câțiva zeci de ani înseamnă undeva la peste 40 de ani, nici nu-mi pun problema unui altfel de mod de a fi, altul decât cel al bălăcelii în imobilismul generat de inactivitatea specifică mediului de evoluție super-mediocru. Spunea o nemțoaică venită cu nu știu ce ocazie în Ro, că aici nu se va produce niciun salt calitativ atât timp cât șomajul nu va fi peste 20%. Zicea ea că numai în momentul în care oamenii nu vor mai avea ce mânca, se vor pune pe treabă serioasă. La noi nu se va prduce acel salt nici dacă șomajul va fi 80% căci pământul țării este mănos și trebuie doar să caște omul gura că-i cade hrana în gură fără să facă nimic. Îmi amintesc de o iarnă geroasă cu ninsori abundente când premier era Mihai Răzvan UNGUREANU și veniseră militarii să dezăpezească unele case, în timp ce singura potecă făcută de țăranii satului prin nămeți, era cea care ducea spre bodegă la băutură. A zis premierul ceva, lumea s-a simțit ofuscată și sărăcuțul a trebuit să și demisioneze.

Noi invocăm vremurile grele, invocăm poziția noastră nefericită la confluența marilor imperii, invocăm migrațiile unor popoare barbare. Tot timpul invocăm răul făcut de alții, fără să vedem răul pe care ni-l facem singuri prin incapacitatea de a trage aer în piept și de a ne schimba felul de a fi.

Ne complacem în a nelua în liniște porția de mediocritate zilnică și prin faptul că avem ziceri precum asta e! sau e, lasă-l săracul! sau ce te bagi, tu? sau lasă că merge și așa!, facem ceea ce zicea LENIN, adică mergem un pas înainte și doi pași înapoi, ca la o serată dansantă din sala istoriei.

Mediocritatea este asemeni unei stări de existență a materiei și ne bântuie pe fiecare dintre noi. Așa cum fiecare avem un nivel de incompetență înăscută, tot așa ducem cu noi și o mediocritate, doar prin faptul că nu acceptăm că nu ne pricepem la toate. Fiecare dintre noi suntem buni într-un anumit anumit domeniu. Trebuie să fim fericiți dacă-l identificăm. Dar dacă nu l-am identificat trebuie măcar să știm cam pe unde se află. În niciun caz nu trebuie să credem că ne pricepem la toate. Vom da soluții bune și foarte bune doar într-o zonă, unde noi suntem buni sau chiar foarte buni. Orinde în celelalte zone, soluțiile noastre vor fi doar mediocre sau dacă nu, chiar soluții proaste. Așa că nu trebuie doar să vedem mediocritatea altora, ci trebuie să știm s-o vedem pe a noastră și s-o ținem departe de ceilalți numai prin implicarea în ceea ce știm să facem noi foarte bine sau bine. Tentația de a fi prezenți în rezolvarea oricărei probleme este foarte mare, mai ales când cei din jur ne stimulează acest apetiti spunându-ne că noi suntem cei potriviți, când noi știm că nu este așa. Slăbiciunile din noi dau frâu liberi implicării acelor aptitudini mediocre din noi să ofere soluții mediocre, bineînțeles la probleme din zonele în care nu suntem buni. Nici măcar nu ascultăm sfaturile celor pricepuți și o tăiem prin bălării.

Noi ne luăm porția zilnică de mediocritate, dar oferim cu generozitate porții de mediocritate altora din clipa în care credem că ne pricepem la orice. Porția zilnică de mediocritate ne este servită de cei din jurul nostru, dar și noi servim altora cu generozitate porții de mediocritate să se sature și nici nu ne interesează dacă ne mulțumesc sau nu, că suntem prea preocupați de succesul nostru vremelnic, de sucrtă durată  și fără valoare.

(15 ianuarie 2018)

Porția zilnică de suficiență

Oamenii care dau dovadă de suficiență sunt caracterizați prin dorința de a spune lumii întregi că ei posedă o vastă cultură, că au în spate o vastă experiență și că oriunde ar fi puși să facă cele mai grele munci, se vor achita de sarcini în condiții exemplare.

Am cunoscut enorm de multe perfoane dominate de o suficiență sufocantă, care imediat ce erau așezate pe un fotoliu, indiferent de poziția dintr-o ierarhie, se transformau subit în perosane:

- deosebit de importante;

- groaznic de arogante;

- cu un tupeu fenomenal;

- atoateștiutoare;

- cu inteligență mare;

- având verb și tonalitate;

- care accentuează verbe;

- gestigulând amplu;

- mergând cu totul diferit.

Acestea se întâmplă de regulă scroafei care este urcată în copac, nu scroafei care se urcă singură în copac. Am nenumărate exemple de indivizi care mi-au servit porții zilnice de suficiență, dar cărora când au pierdut pozițiile de pe care își exersau maximul de suficiență, leam arătat cu vârf și îndesat că doi și cu doi, fac întotdeauna patru și niciodată altceva.

Era un pârlit de asistent universitar, pripăși și el pe o oarece poziție politică. Ieșea de la fosta clădire a CC al PCR, iar eu veneam să es în Magheru pe la Galeriile Orizont. El avea cedează trecerea că ieșea dintr-o curte. Am mers fără să-mi dau seama că-l obstrucționez pe acel puțoi arogant. A doua zi m-a tras de urechi. Când a pierdut poziția, i-am tras două șuturi de nu-i venea să creadă.

Un nefericit care acum este pe la Brussels pe la Parlament un oarece ceva și el, dominat de o suficiență fantastică, crezând că este acolo veșnic, a făcut o demonstrație de poziționare pe fotoliu de manager de expoziții mondiale și a evitat o soluție practică, ceea ce l-a făcut să aibă o derulare catastrofală de proiect. El nici nu a realizat în suficiența lui cât de limitat este, pentru că limba lui este și lungă și probabil și foarte catifelată din moment ce este propulsat ca recompensă pe poziții dintre cele mai suculente din punct de vedere financiar, din care niciodată nu a făcut nimic.

Zilnic vedem oameni plini de ei, pentru că sunt încărcați de suficiență. Formula: rog să soluționați în conformitate cu legile în vigoare, este expresia clasică a suficienței celor care cred că se implică în rezolvarea unui caz, aruncând în spatele acarului Păun sarcina adevăratei soluționări. Un profesionist adevărat ar scrie sec: dl. X. va aplica art.Ț, din legea Z în termen de K zile și-mi va aduce la cunoștință  personal îndeplinirea ordinului în termen de D ore. În rest, orice abordare înseamnă fugă de responsabilitate, iar acesta este expresia suficienței tuturor celor obișnuiți să nu facă nimic, dar să se creadă importanți și să ocupe funcții dintre cele mai bine plătite.

(14 ianuarie 2018)

Porția zilnică de aberații

Dacă stăm drept să gândim strâmb, vedem cum se spun aberații peste tot. Unele aberații vizează declanșarea sentimentului de teamă, a celui de panică sau a groazei, aducătoare de emoții puternice, stări în care omul ia decizii iraționale și se lasă condus de alții fără să gândească prea mult.

Aberațiile sunt produsul unora care nu prea au:

- logică, 

- experiență,

- cultură,

- spirit,

- verb,

dar care vor să iasă în față cu orice preț. Am cunoscut persoane despre care din prima mi-am dat seama că au tendința de a spune aberații. Oricine, dacă este ceva mai atent la cei din jur, găsește cu ușurință pe cel ce aberează, pentru că respectivul:

- la orice subiect aflat în discuție are ceva de zis;

- face pe interesantul și pe omul sigur pe el;

- promite orice și-și stabilește termene nerealiste;

- vorbește cu voce tare și accentuează cuvinte;

- râde zgomotos din orice fără să se ferească;

- aleargă după unul și după altul ostentativ;

- din 10 cuvinte, 6 sunt nume de persoane;

- se laudă că știe pe toată lumea importantă;

- vine cu cifre exacte despre lucruri banale;

- face din lucruri simple ceva complicat;

- consideră realizabile toate fantasmagoriile;

- a pierdut demult contactul cu realitatea.

Am văzut maeștrii ai aberațiilor, dar cu un pic de expertiză și acești maeștrii sunt de arătat cu degetul și mai ales de evitat, căci ei produc pe unde trec numai și numai dezamăgiri. Noi avem o vorbă, că nu e prost cine cere, ci acela care plătește. La persoanele care spun aberații, ele sărăcuțele nu au nicio vină din moment ce au și ascultători și creduli care le înghit pastilele. Ne dăm seama de cei care aberează numai din simplul fapt că se îmbracă ciudat, să pară ceea ce nu sunt și sunt foarte atenți cu freza lor, pe care o vor impecabilă. Mai este un semn din care se vede că omul aberează: din cauză că se concentrează asupra aberației, nu clipește, stă cu ochii deschiși și are o privire fixă, goală și  rece  de om prost gata să mascheze de fapt cine este el în realitate..

(12 ianuarie 2018)

Porția zilnică de minciuni

Peisajul politic mioritic este populat cu indivizi care mint tot așa cum respiră. Îmi aduc aminte de minciunile lui Adriean VIDEANU care promitea salarii și pensii astronomice. Îmi aduc aminte de minciunile lui Theodor STOLOJAN care făcea un tablou vivant pentru populația de aici care musai va trăi ca-n sânul lui Avram.

Mi-l aduc aminte pe Traian BĂSESCU cel care începând cu anul primei sale campanii electorale tot într-o minciună a ținut-o de la trăitul bine, de la țepele din Piața Victoriei, până la chestia cu statul de drept. O singură dată acest nene a spus marele lui adevăr, anume că a creat și patronat un stat mafiot. Nici chestia aia cu bordelurile frecventate se pare că nu a fost minciună. O tanti ar avea ce spune pe subiect.

Până și cei de la ANM spun minciuni zilnic, fără să se jeneze cumva și fără să le crape obrazul de rușine. Mincinoșii noștri sunt predictibili. Opoziția ne ninte zilnic că ei ar fi în stare să fie altfel dacă ar fi la putere, dar prin ceea ce fac arată contrariul. Cei de la putere ai și ei minciunile lor, tot predictibile, dar mai aruncă și ei oarece firimituri de la mesele lor cele bogate. Televiziunile se agață și ele de tot feluri de nimicuri și prin felul în care umflă ceea ce prezintă, strecoară minciunile lor specifice, nevinovate și mai ales gogonate.

Am identificat:

- minciuni inocente, spuse cu zâmbetul pe buse, care sunt dătătoare de speranțe;

- minciuni sfruntate, spuse cu seriozitate pentru a fi transformate în adevăruri;

- minciuni prostești, debitate de nici cel care le spune nu le crede;

- minciuni studiate, care sunt alambicate și care aruncate în piață sunt credibile;

- minciuni șocante despe care nimeni nu are a spune ceva căci sunt ca bombele;

- minciuni parțiale, care de cele mai multe ori au în ele o părticiă de adevăr;

- minciuni oribile, prin care sunt anunțate morțile unor oameni care trăiesc;

- minciuni redescoperite care joacă rolul unei ciorbe de burtă reîncălzite;

- minciuni cotidiene spuse în treacăt pentru a nu fi luate în seamă de nimeni;

- minciuni oarecare ce trec neobservat un timp, dar care sunt folosite adesea.

Se zice că unora le plac minciunile frumoase. Indiferent cu sunt, minciunile sunt minciuni. Totul este să știm fiecare dintre noi să vedem cine spune adevărul și cine minte. Este important ca persoanele care spun și minciuni și adevăruri, să știm să-i citim pentru a vedea când mint. De regulă mincinoșii sunt:

- mincinoși de ocazie care roșesc, se bâlbâie și au exitări;

- mincinoșii de profesie care știu să-și vândă minciunile;

- mincinoșii cronici care mint în continuu fără să-și dea seama;

- mincinoșii proști care se încurcă în propiile minciuni;

- mincinoșii de geniu care au ziceri de te împietresc.

Am ajuns la vârsta în care îmi dau seama când cineva minte de când deschide gura, căci ia aerul unei persoane sigure, deși nu se bazează pe nimic și începe să facă construcții aparent logice, pierzându-se în detalii și cifre exacte, dar exagerate, care acoperă toate neadevărurile. Dacă o pensie medie calculată este de 300 euro, nimeni nu are cum s-o facă de 900 de euro în 4 ani. Dacă productivitatea muncii are un anumit nivel, nimeni nu are cum s-o dubleze în 5 ani, nici dându-se peste cap. Din condei sau cu vorbe se scrie sau se spune fix orice. Nu este fraier cine spune, este fraier cine crede.

(12 ianuarie 2018)

Întrebări necesare, răspunsuri inerte

Apar niște întrebări care mă frământă și nu le găsesc răsppunsul.
Din oase de vită fără pic de carne se pregătește o fritpură de mușchiuleț la grătar?
O mârțoagă muribundă iese pe primul loc în cursa unde aleargă numai cai pur-sânge?
O mumie de acum 5.000 de ani are capacitatea de a recita sonete ale lui Dante?
Un bebeluș de 6 luni dispune de capacitatea de a cânta la Scala în Traviata de Verdi?
Dacă răspunsul este un nu categoric, atunci de ce am răspunde altfel la următoarele întrebări?
Un edil tâmpit va selecta pentru realizarea unui obiectiv un proiectat bun?
Un proiectant tâmpit va elabora altceva decât un proiect foarte prost?
După un proiect foarte prost, un executant și mai prost va executa o lucrare cât de cât bună?
O lucrare prost executată, cu termene depășite este un obiectiv atins?
Există o explicație pentru toate cele ce ni se întâmplă.
Oare de ce nu există autostrăzi? Nu există masterplanuri? Nu elxistă legislație?
Tot timpul dăm vina pe voința politică, tot timpul ridicăm din umeri. Realitatea este cu totul și cu totul alta. Bani sunt, utilaje sunt, teren este, materii prime sunt. Altceva nu există. Probabil nu s-a înțeles. Reiau.
Din oase de vită fără pic de carne se pregătește o fritpură de mușchiuleț la grătar?
O mârțoagă muribundă iese pe primul loc în cursa unde aleargă numai cai pur-sânge?
O mumie de acum 5.000 de ani are capacitatea de a recita sonete ale lui Dante?
Un bebeluș de 6 luni dispune de capacitatea de a cânta la Scala în Traviata de Verdi?
Mai trebuie și continuarea cealaltă?
(27 aprilie 2017)

Oameni fără meserie

Este foarte important să definim cu claritate ce înseamnă oameni fără meserie, de fapt prin opusul conceptului, adică să precizăm ce înseamnă om cu meserie. Un om cu meserie este acela care știe să facă bine ceva anume, folosind anumite resurse, proceduri și timp pentru a atinge un obiectiv bine delimitat. Un om care are o meserie, va avea asociat la numele său de familie sau la prenume un derivat al meseriei.

Meseria de frizer, are ca obiectiv să tundă persoane, folosind foarfece, mașină de tuns și brici. Există o procedură clară după care se face tunsoarea unei persoane. Cel care practică această meserie se numește frizer. Așa se face că se va vorbi despre Ghorghiță-frizerul, Sandu-frizerul, Andre- frizerul, daca Gheorghiță, Sandu și Andrei practică foarte bine și cu succes meseria de frizer și sunt căutați de cetățenii care vor să se tundă fie să se programeze pentru tuns, fie să meargă la frizerie diorect și să aștepte.

Pentru o meserie se merge la școală, se învață totul de la profesori și de la meșteri. După un examen bine structurat se obține o diplomă sau un atestat sau un certificat. Având o patala mânî nu înseamnă că posesorul acesteia este și meseriaș sau este și bun meseriaș. Un om este meseriaș dacă practică meseria și ajunge la cel mai înalt stadiu al calificării, alceva mai sus neexistând.

Tot așa, există meseriile de zidar, tinichigiu, tâmplar, strungar, fizician, pianist, flautist, dirijor, regizor, actor, cântăreț, gropar, săpător de șanțuri, contabil, măturător, bucătar, cercetător știinșific, chirurg, prezicător, striper, prezentator, designer, profesor și tot așa.

O persoană se va prezenta alăturându-și meseria numelui dacă și numai dacă paractică efectiv respectiva meserie. Dacă are numai diplomă care atestă ceva legat de meserie dar nu o practică, este apă de ploaie. Respectivul nu are meserie, ci are o diplomă și atât.

Deci, omul cu meserie:

- știe procedurile legate de meserie;

- execută procedurile corect;

- produce ceva foarte bine definit;

- primește aprecierile oamenilor pentru ce face;

- câștigă cinstit bani din meserie ca să trăiască;

- este recunoscut de cei din jur ca fiind bun în meseria lui;

- urmărește să se perfecționeze tot timpul;

- urcă în ierarhia valorică a celor din branșă;

- aduce îmbunătățiri procedurilor și resurselor;

- știe ce înseamnă calitatea în ceea ce face;

- gestionează foarte bine riscurile;

- îi mulțumește pe toți cei pentru care lucrează.

Cei care nu au meserie, sunt toți ceilalți care nu intră în categoria celor cu meserie. Știan pe unul cu 3 facultăți dar care nu practica pe niciuna, ci era lucrător la un depozit de la o bibliotecă. Un altul făcuse ingineria și matematica. Matematicienilor le vorbea despre cât de inginer era el, iar inginerilor le făcea tot felul de demonstrații să le arate cât de matematician era. Numai că nu făce nimic nici ca inginer și cu atât mai puțin ca matematician.

Cineva care a terminat o facultate de comunicare, trebuie să lucreze efectiv într-un loc de muncă unde comunicarea este esențială. Mă refer la purtătorii de cuvânt, la persoanele care fac texte explicative sau care expun situații ce nu trebuie să lase loc de interpretare. Cineva care face un master în finanțe-bănci, musai trebuie să lucreze într-o bancă sau într-o instituție financiară. Altfel, diploma aceea nu înseamnă decât o foaie de hârtie care atestă doar că persoana a urmat un curs, nu și că lucrează și face treabă bună acolo. Între meserie și profesie există suprapunere doar în cazul în care omul își face meserie cu profesionalism. Profesia de inginer nu-mi spune nimic dacă cel ce se recomandă astfel ,i muncește undeva unde aplică ceea ce a învățat ca să obțină diploma de inginer. Un inginer care face pe jurnalistul și publică romane SF este orice altceva decât un meseriaș în care statul a investit 5 ani să devină el inginer. Aș avea cuvinte de apreciere pentru inginerul care în timpul liber scrie articole, scrie romane, dar muncește în atelierul lui ca inginer și de acolo îi vine prosperitatea. Cât despre doctorate în domenii nepracticate vreodată, îmi vine să vomit. Doctoratul este culmea de atins într-o meserie, nu este o împăunare cu un titlu, care nu se scrie nici pe cruce și nici pe piatra funerară.

Nu vreau să iau la bani mărunți diferite persoane publice care nu-și încap în piele prin ce titluri și ce diplome au, în condițiile în care nu au nicio meserie. Pute pământul de ei, iar mie mi se face lehamite când îi văd cât de plini de ei sunt, în micimea și în mediocritatea lor. La ora actuală, am admirație totală pentru două persoane care practică meseriile lor nobile, deși pozițiile pe care le au le-ar permite să stea departe de ele și să ducă acea viață pe care mulți o duc fără să-și pună problema câtuși de puțin că fac umbră pămâmtului degeaba. O persoană este CI și cealaltă este LD. Admirație acestor meseriași autentici de nota 10 cu felicitări!

(26 noiembrie 2016)

Cele patru operații aritmetice elementare

În general, ne dăm seama despre unii oameni cât de tâmpiți sunt, de cum pun probleme și mai ales după soluțiile pe care le dau.

Voi lua rând pe rând cele patru operații aritmetice.

T = A + B

Pentru a crește pe T există următoarele posibilități:

- creste A și B rămîne pe loc;

- crește B și A rămâne pe loc;

- cresc  A și B în același timp;

- scade A, dar crește B cu mult mai mult decât a scăzut A;

- scade B, dar crește A cu mult mai mult decât a scăzut B.

Aici lucrurile sunt interesante, dar mai interesante sunt ultimele două situații și să nu uităm că guvernanții dacă scad încasările A, vor crește cu mult mai mult taxele B, astfel încât burțile lor nesătule să fie satisfăcute în maniera cea mai completă, diversificată și flască.

D = A - B

Pentru a scădea diferența D, există următoarele posibilități:

- crește B și A rămâne pe loc;

- scade A și B rămâne pe loc;

- scade sever A și crește ușor B;

- scade sever A și scade cema mai lent B.

Dacă D este deficitul la buget, să nu se uite niciodată că scăderea salariilor cu 25% a dus la scăderea lui A cu Y, iar creșterea vulgară a cheltuielilor Z la Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri au făcut da deficitul D să scadă. Creșterea a respectat relația Z < Y, dar dezamățul financiar de la acel minister se resimte și acum.

P = A * B

Creșterea pui P se realizează  prin:

- creșterea lui A și B rămâne pe loc;

- creșterea lui B și A rămâne pe loc;

- creșterea lui A și creșterea lui B;

- creșterea masivă a lui A și scăderea foarte ușoară a lui B; 

- creșterea masivă a lui B și scăderea foarte ușoară a lui A.

Guvernanții sunt maeștri în a crește taxele B știind că numărul de contribuabili A rămâne pe lor. Dacă ei au senzatia că A are o tendință de scădere, raxele devin împovărătoare. Și la nivel local, ghidușiile aleșilor locali sunt de o măiestrie vecină cu ridicolul absolut în grotescul său.

R = A / B

este cel mai înteresant aspect, deși comunismul diferă prin esență de capitalism, mentalitatea a rămas aceiași.
Pentru a crește valoarea lui R se procedează prin:
- rămânerea lui A la același nivel și scăderea lui B;
- creșterea lui A și rămânerea lui B la același nevel;
- creșterea lui A și scăderea lui B;
- scăderea lui B mai accentuată, dar și scăderea lui A dar mai puțin accentuată;
- scăderea lui B și creșterea lui A.
Creșterea productivității muncii s-a făcut prin reducerea de personal, adică a lui B în mod artificial și nu prin organizarea muncii care ar duce la creșterea lui A chiar dacă B rămâne pe loc, adică nu se schimbă numărul de muncitori.
Deși lucrurile sunt foarte simple, muți dintre cei ce se consideră specialiști, dau dovadă de un simplism dus până la extrem. Devine penibil un ministru care îi amenință pe bieții locuitori ai acestei țări că ori vor scădea salariile ca în 2010 sau nu vor mai fi bani pentru a se plăti pensiile,. La câți bani primește diletantul acela, ar trebui să spună nu cum se reduce A dintr-o operație de scădere, ci ar trebui să vină cu soluții decente, din care să se vadă că are creierul dezvoltat pentru un coeficient de inteligență undeva mai mare de 50.

(25 august 2016)

Reșapații. Expirații

Azi mă voi ocupa de două cate gorii de indivizi care ne bântuie viața ca niște stafii și nu ne lasă să trăim și noi ca oamenii.
Reșapații sunt acei indivizi care și-au trăit traiul și-au măncat mălaiul. Ei au arătat la vremea lor ce știu, ce sunt în stare și cât de mediocrii sunt. Aparițiile lor publice au fost caracterizate prin:
- lozinci repetate cu obstinație;
- vocabular limitat;
- utilizarea unei limbi de lemn ușor șlefuite;
- adresarea unui grup țintă sensibil la punga de mălai;
- îmbrăcăminte proletariană;
- goana după voturi bazate pe săruturi nefirești;
- utilizarea turismului electoral;
- punerea moacelor lor pe afișe de calitate artistică îndoielnică;
- pupături exact în zonele moi ale celor mai puternici și de succes;
- dorința de a fi ceva, undeva, nu cândva, ci acum;
- lipsa de detașare.
Un reșapat încărcat de insuccese, dorește după un timp să realară în viața publică sub altă formă, încercând schimbări radicale în sensul că:
- evită utilizarea de lozinci;
- își diversifică vocabularul întroducând englezisme precum oportunitate, locație, focusare,
  implementare, dar și expresii complete precum good day, everybody;
- folosirea unui discurs dinamic, direct și colorat;
- schimbarea grupului țintă, mai elevat care ține la pedigree;
- se îmbracă ușor ostentativ cu haine de firmă;
- lasă impresia că nu dorește voturi ci binele comunității;
- oferă spectacole gratuite în săli speciale și turism culinar rafinat;
- pe afișe se află imagini de un mare rafinament;
- o oarecare detașare, evitând contactele cu persoanele cu mare notorietate, fiind ambigui;
- lasă impresia acelei suficiențe care nu-i mai determină să devină nici cineva, nici undeva și nici
  cândva;
- simulează detașarea absolută.
Acum când se va declanșa campania electorală, vor apare nenumărați reșapații. Unii vor avea succes, alții vor cădea în ridicol și daca înainte obținuseră și ei să zicem 17,21%, în alegerile din 2016 vor obține scoruri de tot râsul.
Expirații sunt asemeni produselor ieșite din termenele de garanție care se fleoșcăiesc, își schimbă culoarea și put înfiorător. Să vezi un individ încătușat, stătut la beciul domnesc și scurgându-se ca un lichid uleios că acum prinde aripi și-și dorește voturile maselor, este ceva înfiorător.
Ei se cred în continuare pe cai mari și:
- exersează același limbaj;
- cred că sunt iubiți deși au fost dovediți hoți notorii;
- ies în public de parcă nu s-ar fi întâmplat nimicȘ
- pe televiziuni zic că ies învingători din primul tur;
- repetă promisiunile deșarte aruncate în campaniile precedente;
- consideră că au câștigant anterior fără a ăferi decăt propriile idei;
- se consideră absolut nevinovați deși realitatea este alta;
- li se oferă spații generoase la tv ca pușcăriași nu ca potențiali edili;
- fac pe înțelepții care acum emană idei geniale după ce au stat la mititica;
- par a fi generoși mai ales cu marii lor dușmani;
- au făcut pace la pârnaie cu adversarii lor de o viață;
- se pocăiesc amarnic;
- par a fi plini de bunătate, zicând ca așa au fost întotdeauna;
- se imbracă decent;
- nu mai sunt spumoși, ci rezervați;
- au pauze în răspunsuri simulând efortul de a căuta cuvintele potrivite deși le au demult.
Expirații care își doresc în adâncul sufletului măreție, pozează în dezinteresați și mai ales spun ca poporul îi vrea acolo sus de unde zornăitul de cătușe i-a scos.
Au în mintea lor îngustă o poziționare a lor în rândul marilor bărbați dați de acest pământ, strecurându-se cu nerușinare printre Ștefan, Mihai, Mircea, Carol căci ei încă mai cred în transferul de notorietate spre ei.
Atît reșapații cât și expirații, miros a hoit politic.

(5 martie 2016)