Lumea se sperie degeaba de inteligența artificială. Ceea ce face inteligența artificială nu este altceva decât să pună la dispoziția omului de rând acele instrumente pe care le utiliza cândva cinematografia pentru a reînvia pe ecran scene din istorie cu războaie și cu domnitori sau regi care au fost cândva, cu cântăreți de operă de demult sau cu basme așa cum a fost filmul cu Harap Alb al lui Ion POPESCU GOPO. Televiziunile au înregistrat cântece și pese de teatru și de foarte multe ori pe scenă cântăreții au făcut playback păcălind spectatorii. Acum inteligența artificială ne pune la dispoziție instrumente pentru a realiza fiecare dintre b=noi, ceea ce visam sau doar gândeam, adică lucruri fantastice, irealizabile altfel. Ne-a plăcut un cântăreț și ne-ar fi plăcut ca el să interpreteze o anumită melodie. Căutam pe cineva care-l imita pe respectivul și pe cineva care-i semăna. Făceam un clip cu cel care semăna și înregistram vocea celui care-l imita, obținând în acest fel ceea ce visasem. Acum cu inteligența artificială nu mai este deloc greu să realizăm un clip cu Luciano PAVAROTTI interpretând cântecul Sanie cu zurgălăi, dacă chiar ne dorim acest lucru.
Lumea se teme de inteligența artificială că are resurse de a face ravagii cu fake news cu tot felul de oameni politici și cu mesaje, dar și înainte, dacă ziarele publicau fake news era cam tot același lucru sau un știrist citea la Tv un mesaj pus în gura unui politician deși era un fake news.
Lumea nu ar trebui să se sperie deloc, ci ar trebui să găsească instrumentele de a contracara, în niciun caz prin chestii tehnice sau administrative așa cum sunt regulamente, legi sau altele asemenea, ci prin modalități extrem de subtile prin care ceea ce este generat să fie deosebit de ceea ce este real și procesul de generare prin inteligența artificială să fie ușor de identificat, căci o persoană este doar într-un anumit loc, nu în două locuri simultan, de exemplu.
(05 februarie 2025)
