Capul limpede nu există în provincie!

 În managementul de proiect este musai să identificăm un individ pe care să-l numim cap limpede și care să citească cu atenție textele și să extragă din ele ceea ce este esențial, pentru a respecta cerințele celui care definește programul de finanțare sau competiția, pentru a obține puncte și pentru a nu fi descalificați, căci fără acest cap limpede există riscul de a pierde puncte și ceea ce este și mai rău, de a fi descalificați.
Dacă materialul ce definește competiția zice că autorul proiectului trebuie să se prezinte spunând:
- numele,
- organizația,
- vârsta, 
- orașul,
individul cap limpede îi va atenționa pe competitori să scrie texte în care să spună aceste patru elemente. Dacă organizatorul spune că textele nu vor fi mai mari de 500 de cuvinte sau citirea să nu dureze mai mult de 90 de secunde, capul limpede va atenționa pe participanți să nu depășească cele 500 cuvinte sau durata de 90 de secunde. Cine nu respectă regulile pierde puncte.

Românul, care s-a născut poet, crede că le știe pe toate și tratează totul așa cum vrea el. De aceea, nu respectă regulile, adică:

- nu include în echipă un cap limpede,

- nu ține seama de restricții,

- lucrează în format liber,

drept care, atunci când i se evaluează proiectul, evaluatorii caută să identifice în proiectul lui exact ceea ce s-a stabilit pentru a asigura comparabilitatea proiectelor. Negăsind elementele impuse, evaluatorii nu acordă puncte și trec zero la fiecare rubrică, ceea ce înseamnă depunctarea prin omisiune. Procedând în acest fel, deși echipa muncește și are realizări interesante, procedând în stil mioritic, la evaluare nu acumulează puncte și intră pe o poziție care nu o avantajează deloc, comparativ cu alții care respectă regulșile și chiar dacă au soluții mai puțin strălucitoare, obțin puncte și se clasează pe poziții eligibile. Dacă se merge pe principiul că merge și așa, trebuie specificat că nu merge și așa, căci la evaluare criteriile sunt precise și punctele se acordă pe respectarea criteriilor, nimeni nu citește printre rânduri.

(04 martie 2022)

(04 martie 2022)

Învățământul privat la americani

America este pământul făgăduinței și business-ul acolo a apărut, dar este vorba câ într-un business toată lumea câștigă, în timp ce la noi prin business se înțelege că unul câștigă vârtos și altul pierde de nu se mai ridică. 
Învățământul privat a început în America tot ca o afacere, dar o afacere în care toată lumea câștigă și anume:
- elevul câștigă pentru că-și maximizează șansa pe piața muncii,
- profesorii câștigă prin salariile bune,
- investitorii își recuperează investiția pe termen lung,
- nu se merge pe principiul fură și fugi.

Pentru a intra într-o clasă de la o scoală privată, elevul este testat și intră într-un fir de așteptare. În școala privată clasele au 15 elevi. Elevii primesc teme de rezolvat în partea a doua a zilei la after school, dar primesc și teme pentru acasă. Elevii sunt testați. Temele sunt verificate de profesori. Se ține legătura cu părinții. 

Este urmărit elementul calitativ și nu oricine își permite să-și trimită copilul la o școală privată pentru că:

- există costuri importante,

- rezultatele sunt cele care dictează,

- nu se face rabat de la calitate,

- cererea e mult mai mare decât oferta.

Caracteristicile învățământului privat american sunt:

- stabilitatea,

- eficiența,

- conectivitatea,

- siguranța.

Se știe că un elev care provine de la o școală privată are un bagaj de cunoștințe net superior în raport cu elevul care vine de la școala de stat, pentru că ritmul de predare și de învățare este altul și părinți au alt interes față de modul în care urmăresc odraslele întrucât plătesc bani grei și nu-și permit să-i piardă prin faptul că elevii nu reușesc să dobândească nivelul de instruire cerut de școală.

(17 octombrie 2021)