BOLOJANE, cară-te!

Ilie BOLOJAN, asemeni unui manager de proiect mediocru, iese pe toate canalele Tv care-l suportă și se vaită că nu a dus la bub sfârșit ceea ce șia propus. Nici nu avea cum să facă ala ceva, căci Ilie BOLOJAN nu are statura de premier. El este un provincial primitiv, care nu a făcut altceva decât să irite pe toată lumea. L-a iritat pe președintele Nicușor DAN care se angajase că nu mărește TVA, mărind TVA de la 19 la 21%. S-a năpustit supra pensionarilor și le pus bir pe o contribuție la sănătate de 10% celor cu pensii mai mari de 2000 lei. A umblat la plata cu ora a profesorilor, reducând-o în așa fel încât i-a umilit pe aceștia ca pe ultimii oameni.

Nu i-a ocolit nici pe veteranii de război, umilindu-i și pe ei.

Ilie BOLOJAN nu a făcut reforme, că nu a fost în stare. Acum doar se vaită, ca un manager de proiect incapabil:

- să-și alcătuiască echipa,

- să gestioneze resursele,

- să se ocupe de implementare,

- să fie 100% transparent.

Dacă ne uităm la oamenii pe care i-a adus și la gafele pe care le-a făcut, vedem că Ilie BOLOJAN habar nu are să fie manager de proiect. S-a înconjurat de amatori, căci el însuși este amator. S-a înconjurat de incompetenți căci el însuși este incompetent. Dacă era competent, chestia cu programul SAFE nu ar fi avut soluția mai mult decât penibilă, comparativ cu soluția poloneză. Nici chestia cu listarea la bursă a unor companii, înainte de a reforma companiile neprofitabile nu este OK. Când el a preluat guvernarea, inflația era ceva mai mititică. Acum inflația este de 10%, suficient să-i spun: BOLOJANE, cară-te!

PS: dacă ședințele de guvern erau transmise integral la Tv, se asigura transparența și gafele lui Ilie BOLOJAN nu mai aveau dimensiunile apocaliptice de azi. Când corupții și incompetenții sunt de peste tot, de ce Ilie BOLOJAN arată cu deștiul doar spre PSD? PNL-iștii lui sunt curați ca lacrima? Sunt sigur că nu, căci corupți, fripturiști, sinecuriși au toate partidele, căci de aceea toți vor la putere.


(01 Mai 2026) 

Vai, ce secretoși ne dăm!

Când cineva face o ghidușie oarecare, pentru a nu se afla, actele doveditoare, sunt trecute imediat la secret.
Au devenit secrete Capitulațiile în vremea Imperiului Otoman.
Sunt secrete tot felul de documente neimportante legate de salarii bugetare și scheme de alocare resurse.
Sunt secrete multe contracte care ar trebui cunoscute, dar corupția nu permite transparența.
Totul se întâmplă datorită complicităților la toate nivelurile, căci interesele dictează acest nivel exacerbat al secretomaniei, încât și un strănut este trecut la secret, dacă cel care-l face, își dorește acest lucru. În opinia mea, sunt puține cazurile în care documente și acțiuni trebuie să fie trecute la secret și aici mă refer la tot ce ține cu adevărat de siguranța națională în sensul adevărat al cuvântului. Cheltuielile cu vizitele cuiva, nu țin de siguranța națională. Casa de protocol și cheltuielile legate de ele, nu ți de siguranța națională. Sunt contrariat când aud pe posturile tv cum niște jurnaliști dezvăluie lucruri care cu adevărat țin de siguranța națională și aici mă refer la număr de avioane de luptă, la număr și tip de ambarcațiuni militare de pe mare și alte și alte detalii devenite publice, în timp ce chestii banale sunt împachetate ca secrete de stat. O lege a secretelor ar trebui votată, ca transparența să fie caracteristica dominantă în societate, ca unicul mod de a lupta eficient cu corupția, căci secretomania este echivalentul corupției.

(22 august 2025) 

Ce înseamnă să fii lipsit de onoare

Deși credem că la vârful statului oamenii sunt de onoare, avem surpriza neplăcută să constatăm că mulți dintre cei ce ar trebui să fie exemple de onestitate, de onoare și de caracter, nu sunt nici pe departe așa cum ni i-am imaginat noi, ba din contră, sunt exact opusul, adică sunt oameni:
- slabi,
- lacomi,
- avari,
- șmecheri,
- imposibili,
- lași.
Numai așa se explică nenumăratele sporuri și așa-zisele includeri în zonele speciale, a unor indivizi care nu au nicio legatură cu eroismul, cinstea, moralitatea și discreția.

Faptul că în constituția noastră nu figurează niciodată cuvântul onoare alipit cetățeanului, este clar că oamenii fără onoare sunt cei care văd lumea strâmb, pentru că ei nu au principii morale, ei nu știu ce înseamnă integritatea și nu se sinchisesc să accepte că și ei trebuie să respecte legile și mai mult, nu trebuie să creeze acel context prin care legi date special pentru ei, să-i favorizeze. Dacă aqr fi existat un dram de onoare la oamenii din vârful statului, evidenti, azi, nu am fi fost confruntați cu anomaliile care au generat acest marasm, din care nu mai ieșim și din care nu vom ieși niciodată, dacă răul nu va fi tăiat de la rădăcină.


(05 iulie 22025)

Au fost desecretizate cheltuielile cu luxul

Toată lumea a așteptat cu gura căscată să vadă tabelele cu cheltuielile generate de luxul fostului președinte, de parcă doar acesta a făcut nefăcute. Noi știn că mulți dintre concetățenii noștri exersează cheltuieli extravagante dacă nimeni nu le dă peste mână pe de o parte și dacă ei sar calul din exces de zel, pe de altă parte. Dacă acele cheltuieli ar fi fost transparente, viața jurnaliștilor ar fi fost neinteresantă, iar noi nu mai aveam ce comenta scrâșnind printre dinți.

Televiziunile anti-fostul-președinte jubilează privind tabelele și fac tot felul de calcule și mai ales de  comentarii, legate de ceea ce s-a întâmplat în cei 10 ani de domnie la Cotroceni ai fostului președinte, deși portalul președinției a oferit toate detaliile legate de plecările respectivului. Mirarea că aproape un an din cei 10 și i-a petrecut pe meleaguri străine, la costuri faraonice, miră pe unii, deși calculele erau la îndemâna oricui, dar acum când omul nu mai este puternic, este permis orice, exact ca în comunism, când critica era permisă pentru oricine, mai jos de ministru și mai jos de prim-secretar de județ.

Nici nu trebuie să ne mire nimic, din moment ce noi suntem o țară cu 469 parlamentari la o populație de 18.938.764 în timp ce USA are 535 parlamentari la o populație de 18,3 ori mai mare decât a României, iar la o armată de aproximativ 80.000 militari noi avem peste 1.000 de generali, în timp ce USA la o armată regulată de aproximativ 550.000 are în jur de 250 de generali. Concluzia este că țara noastră are foarte mulți oameni speciali și oamenii speciali trebuie tratați ca atare, cu salarii speciale, cu pensii speciale, cu condiții de transport speciale. Faptul că nenumărații speciali din spațiul mioritic au ocupat pozițiile speciale prin numire, cu atât mai mult este special cel ce a fost ales în 2014 cu 6.288.769 voturi și în anul 2019 a fost ales cu 6.509.135 voturi și este îndreptățit pe cât de super-special este să se bucure de tot confortul și este excelent că s-au găsit oamenii potriviți care să îndeplinească la cele mai înalte standarde cerințele celui super-special.

Poporul are conducătorul pe care și-l merită, un conducător super-special printre cei 10.441 pensionari speciali, care s-au miluit între ei și care privesc încrezători cum trece timpul pe lângă ei, cu ei.



(19 martie 2025)

Comportament bolșevic

Circula legenda susținerii tezei de doctorat a Elenei CEAUȘESCU cu modificarea orei și a sălii în care se susținea teza, astfel încât teza s-a susținut fără ca persoanele curioase să fie prezente, eventual să mai pună și întrebări.
Zilele trecute, o avocată povestea cum o echipă de avocați așteptau într-o sală să se desfășoare un proces. Văzând că a trecut timpul, un nene a ieșit afară și a văzut pe ușă că era un bilet ce anunța că procesul va avea loc în altă sală. Când echipa de avocați a ajuns la sala respectivă, li s-a spus că procesul a avut loc.
De multe ori în aeroporturi se operează modificări ale porților de îmbarcare și a orelor de decolare, dar acolo există ecrane nenumărate și totul este transparent. 
În bolșevism, s-au exersat tot felul de tertipuri pentru a obține efectul scontat, dar altcineva să fie considerat vinovat și toată lumea să fie mulțumită.

(22 ianuarie 2025)

Transparența generalizată înseamnă moartea corupției

Toată lumea vorbește despre transparență, dar multă lume nu știe ce înseamnă transparență, ce înseamnă a fi transparent, unde se face transparența și mai ales, cine face și asigură transparența. Când se lucrează cu jumătăți de măsură, transparența se zice că numai organismele de stat care lucrează cu bani publici, trebuie să asigure transparența derulării unor procese și a conținutului unor documente. Spun unor procese și unor documente, pentru că în cazul proceselor și documentelor care se referă la siguranța națională și numai la siguranța națională, nu intră în discuție transparența, dar acele procese și documente sunt numerabile pe degetele de la două mâini. În rest, totul trebuie să fie transparent, dacă este legat de banul public.

A lucra transparent înseamnă a ști exact:

- bugetul organizației,

- defalcarea bugetului,

- costurile derulării tuturor proceselor,

- salariile personalului,

- nivelul de eficiență al muncii,

- cheltuielile efectuate,

- penalitățile plătite.

În momentul în care activitatea unei organizații, oricare ar fi ea este pusă în vitrină, este foarte clar că locul pentru derularea actelor de corupție se restrânge până la dispariție. Totul este foarte clar. Cu condiția de a nu introduce acele portițe prin care se crează breșe de comportament specific actelor de corupție. Chestia cu banii împrumutați sau de împrumut este o glumă nu proastă, ci tâmpită, un praf aruncat în ochii fraierilor, crezând că banii negrii se spală cu detergent figurativ, de exemplu.

Corupția este eliminată în câteva cicluri, cu condiția să se dorească acest lucru, iar problema confiscării extinse trebuie privită în afara unor aspecte vecine cu delirul unor demagogi ai purității intelectuale și a unei corectitudini mimate convingător pentru ageamii. Justificările unor exagerări financiare prin apartenența la mediul privat a unui membru din familie se verifică cu mare ușurință din moment ce cifrele de afacere ale organizației private, scot în evidență imposibilitatea de a realiza acel echilibru necesar când se fac comparațiile în cascadă dintre venituri și cheltuieli.

(29 noiembrie 2024)

Negarea evidenței și dicriminările

Suntem martorii unor transformări care mă duc cu gândul la piesa Gaițele unde Aneta DUDULEANU are o replică:
- Trăii, să mă văd și moartă!
Vedem cum nu se mai folosesc termeni precum gras, negru, pitic, alb de către unii, dar le sunt acceptabile altora, care, zic ei, sunt în problemă. Vedem cum se operează pe titlurile unor opere de artă. Am văzut cum au fost pângărite statui, tablouri de către unii în numele unor teorii oarecare, progresiste, zic ei. este adevărat că apele tulburi scot la iveală gunoaiele și că revoluțiile sunt asemenea unor tăvăluguri care mătură totul în cale, iar omenirea cunoaște numeroase exemple mai vechi și mai noi de distrugere a unor opere de artă și a unor lucrări științifice, care ne-au tras înapoi sute și sute de ani.

faptul că evidența este negată, nu-i face pe oameni nici mai buni, nici mai înțelepți, căci cele cinci simțuri sunt funcționale și faptul că atunci când vedem o persoană grasă, ne reprimăm în a spune om gras și vom spune om corpolent sau nu vom spune nimic, nu înseamnă că ochiul nostru nu a perceput că persoana cu pricina este un om gras și că deciziile pe care le luăm fără a le verbaliza vor fi cu totul altele.

Va fi în toate cazurile de discriminări tacite, de inventarea de motive prin care ceea ce era evident și ne exprimat, să devină realitate justificată. Știm cu toții că de multe ori acceptăm că gusturile nu se discută, dar elementele de transparență ne obligă să fundamentăm deciziile definind criterii care ascund exact ceea ce evidențele nu ne permit să le exprimăm, pentru că există legi care sancționează exprimări prea lejere. Am văzut cum un muzician de etnie romă folosește cuvântul țigan, ceea ce este interzi prin lege, ceea ce în opinia mea este o discriminare, în sensul că nici persoanele de etnie romă nu trebuie să folosească acel termen. Am văzut filme americane în care artiști mari afro-americani folosesc cuvântul negru, ceea ce nu este permis celorlalți cetățeni americani. Tot un fel de discriminare este și acolo.

Societatea a evoluat foarte mult și este normal ca dinamica socială să fie reflectată adecvat în vocabular, în comportament, în modul concret de manifestare al fiecăruia dintre noi. Eu nu cred că trebuie să existe legi care să dea voie la ceva sau să interzică ceva. Experiența istorică, nivelul de educație al fiecăruia dintre noi este acela care definește modul de a vorbi, de a face referire la o persoană sau la alta, iar apărarea demnității persoanei este esențială, cu atât mai mult în epoca în care trăim, când performanța nu ține seama nici de culoarea pielii, nici de înălțime, nici de culoarea ochilor, nici de abundența părului de pe scalp, nici de felul în care ne deplasăm, ci de ceea ce fiecare dintre noi este capabil să arate că știe să facă.

Datoria societății este de corecta neajunsurile pe acre fiecare dintre noi le are, de a permite dezvoltarea fiecăruia dintre noi și de a crea acel context favorabil evoluției noastre neîngrădite de restricții artificiale, de conjunctură, căci numai așa ne manifestăm ca ființe umane demne, egale și independente. Omenirea are istoria ei de care trebuie să se țină seama pentru a ști de unde venim, pentru a defini corect drumul spre care mergem în viitor, ori a nega trecutul sau a-l modifica este o soluție acre alterează ireversibil decizii pentru viitor și rezultatul este imprevizibil, dar cu probabilitate ridicată de a fi nefast. Biblioteca din Alexandria a fost arsă în anul 391 e.n., Acropole a fost distrus de o explozie în secolul al XIX-lea, statuile lui Buda din Afganistan au fost demolate prin 2015 de talibani. Și comuniștii au topit statui, au demolat monumente, au rescris istoria țării, dar adevărul iese la suprafață ca untdelemnul.



(11 decembrie 2023)

Lipsa transparenței și ierarhia valorilor în universități

Sistemul de notare a studenților s-a schimbat radical în ultimul timp. Dacă înainte grupa de studenți avea un catalog, studenții aveau carnete de student și se știau notele obținute la examene de către studenții în întreaga grupă, acum nu mai este așa. Fiecare student își cunoaște numai notele lui și atât. Nu se mai știe care este cel mai bun student din serie sau din grupă. Nu se mai știe care sunt studenții integraliști. Cel mult, la acordarea burselor apar tabele cu numele studenților bursieri și mediile acestora.

Este un mod nou de abordare a problemelor, în condițiile în care există transparență în derularea tuturor proceselor, inclusiv în prezentarea baremurilor și fiecare student are posibilitatea să cunoască exact modul în care i-a fost calculată nota la examen, căci sistemul contestațiilor este exact expresia democrației și transparenței procesului de evaluare.

Nouă ne place să vorbim despre lideri. Totuși liderii nu sunt persoane mediocre, ci persoane care s-au evidențiat mai ales în plan profesional. În seminarii, la laboratoare, studenții au posibilitatea să prezinte soluții, să se remarce, să se diferențieze, dar finalul evaluării este la examen. Absența transparenței legate de rezultatele obținute de întreaga colectivitate limitează posibilitatea ierarhizării din punct de vedere profesional a studenților, căci fără a cunoaște cine este șeful de promoție sau studenții cei mai merituoși generează o atmosferă nefavorabilă dezvoltării competiției între studenți, cu efecte asupra nivelului de performanță a acestora. este exact ca în sport, când pe tabela de rezultate se știu exact performanțele obținute de către sportivii din fiecare serie și din aproape în aproape se aleg finaliștii, pentru a se stabili campionii. Cine dorește performanță reală, trebuie să accepte ierarhizare valorică a membrilor colectivității, în caz contrar masa studenților este o masă amorfă, iar obiectivul fiecăruia este necunoscut în raport cu pregătirea profesională, nivelul acesteia fiind sensibil scăzut, din lipsa motoarelor specifice comparării dintre membrii colectivității în vederea stabilirii liderilor reali, nu a celor formali definiți de îmbrăcăminte, autoturism, ceasul de la mână, aspectul fizic sau țigările fumate.

(17 octombrie 2023)

Faceți bre, un logo ca lumea pentru România!

Eu zic că a trecut timpul glumelor nereușite și că trebuie trecut la lucruri serioase. Un lucru serios este realizarea unui logo de țară. Frunza lui UDREA a fost ceva comic, acum a venit un logo marca Charlie OTTLEY, care nici el nu este ceea ce trebuie din 1215 motive bine întemeiate.
Pentru un logo adevărat trebuie:
- lucrat transparent,
- definit obiectivul,
- spusă suma de premiu,
- stabilit procesul de alegere,
- impuse criterii valorice,
- desemnat responsabilul,
- dat termenul.

Și pentru un logo trebuie un creator de geniu, nu un meseriaș, nu un specialist, nu un oarecare, ci o scânteie care să impună într-o construcție unitară exact ceea ce definește măreția spiritului românesc, ceva cum a făcut Constantin BRÂNCUȘI când a sculptat Coloana infinitului în care a cuprins totul despre poporul său, în linii simple care au definit volume unice ale eternității noastre. Orice altă abordare este o eroare drăgălașă, o pierdere de timp, căci un logo pentru România este o sclipire de geniu, pe care o are sau nu o are creatorul lui. Aștept provincia, ca la mica publicitate.

(15 iunie 2023)

Tombole mincinoase?

Pe Internet apar tot felul de tombole ale unor supermarketuri, ale unor farmacii, care mai de care mai tentante, doar-doar i-or agăța pe fraieri să cumpere diverse chestii, să pună date despre bonuri și despre ei pe portaluri sau să trimită SMS-uri contra cost, iar nefericiții speră să câștige o acadea, o măslină, o atenție.
Atât timp cât nu există transparență totală și posibilitatea de a verifica derularea tombolei, eu le consider doar niște minciuni stupide exersate de comercianții care în proporție de 99,99% sunt lacomi și zgârciți, în dorința de a-i păcăli pe cumpărători, iar ei să-și umfle profiturile și așa nemeritate.
În opinia mea, o tombolă ar trebui să se deruleze astfel:
- se stabilește un regulament,
- regulamentul se postează la o adresă specificată,

- se stabilește momentul de start pentru participare,

- se stabilește momentul de încheiere pentru participare,

- participanții vor pune un element public de identificare,

- participanții se înscriu după regulile date,

- după momentul final se afișează listele cu participanții,

- după extragere se afișează câștigătorii,

- se afișează premiile acordate,

- se afișează cei care nu au ridicat premiile.

Am mari îndoieli că tombolele care se organizează au nivelul de transparență maxim și de aceea nu le acord nicio importanță, căci dacă în preajma sărbătorilor de iarnă comercianții umflă prețurile, nu văd o motivație ca tombolele organizate de ei să fie reale, ci doar un mod eficient de a escroca pe client fără a cheltui bani în plus. Singura tombolă pe care am văzut-o eu și care a fost funcțională era organizată de un supermarket care extrăgea numărul casei de marcat de la care clientul căruia i se introduceau produsele pentru a fi plătite, câștiga un cozonac, pe care mergea să-l ridice de la un punct special organizat în afara magazinului, căci la casa de marcat primise un tichet special.

(07 iunie 2023)

Să fim penibili până la capăt!

Am senzația că așa-zișii jurnaliști mioritici habar nu au cu ce se mănâncă jurnalismul din moment ce încalcă legi ale siguranței naționale. Ei fac același exces de zel pe care-l făceau jurnaliștii din RFG în 1972 după atentatul din septembrie de la Olimpiada de la München când toți  membri delegației din Israel au fost uciși. Atunci televiziunile făceau același exces de zel și transmiteau mișcările trupelor anti-tero, iar teroriștii urmăreau totul la televizor și își adaptau acțiunile în funcție de tot ceea ce vedeau.
Spun că așa-zișii jurnalism nu fac jurnalism, din moment ce de pe teren, cu un microfon în mână turuie tot felul de chestii indicând cu exactitate numărul de tancuri ce tranzitează țara, numărul de obuze livrate Ucrainei și tot felul de alte date, încât spionii ruși deja șomează, căci li se servește totul pe tavă de către televiziunile din spațiul nostru cel mioritic.

Din dorința unei așa-zise informări, așa-zișii jurnaliști livrează secrete care periclitează securitatea statului, căci ei nu au noțiunea transparenței reale. Este necesar șă știn că 13 autobuze îăntârzie în medie cu 10 minute în orașul X, că s-a scumpit kilogramul de cartofi în medie cu 15%, că temperatura la Sinaia va crește cu 4 grade mâine, de exemplu. Informăm populația și aceasta, pe baza informațiilor noastre are posibilitatea să ia decizii. În niciun caz, nu trebuie să fim transparenți cu ceea ce folosește altora, mai ales inamicilor noștri. Dar ca să fim penibili până la capăt, ne facem un titlu de glorie că turuim informații confidențiale pe post și părem că suntem interesanți și buni jurnaliști de teren, dar o luăm rău pe arătură.

Nimeni nu spune să nu informăm corect, dar ceea ce informăm trebuie să fie cu grijă selectat, pentru a nu încălca legi, ci pentru a-l ajuta pe telespectator să ia decizii corecte referitoare la acțiunile lui viitoare sau la modul în care își va folosi resursele de care dispune, în condiții cât mai bune pentru el. Îl învățăm.



(13 ianuarie 2023)

Din ce se câștigă foarte bine în spațiul mioritic?

Se câștigă foarte bine în spațiul mioritic din:
- afaceri cu statul, unde nu se face ceea ce trebuie făcut,
- consultanță, fără a ști de este consultanța,
- rostogolirea banilor în imobiliare,
- escrocherii la scară mare,
- trafic de influență repetitiv,
- înșelăciuni ale naivilor,
- păcălirea multora cu sume foarte mici,

- jocuri de noroc nefiscalizate,

- camătă, videochat și alte forme de trafic.
Nu se câștigă sume importante din:
- muncă cinstită,
- salarii la stat,
- tot ce e transparent.

De aceea, când eu aud despre oameni de afaceri care învârt milioanele cu mare ușurință, caut să înțeleg care este sursa de a obține profit, căci munca nu este în niciun caz. Exclud situațiile în care cineva câștigă la Loto în 30 de săptămâni consecutive marele premiu și situația în care un fotbalist de super-talent este transferat la o echipă pentru un salariu de 100 de milioane de euro pe an.

(12 ianuarie 2023)

Cum îmi doresc eu să fie 2023

Anul 2023 îmi doresc să fie un an:

- al onoarei,
-  cu pace,

- stabil,

- al transparenței
- îmbelșugat,
- cu sănătate,
- plin de bucurii,
- fără pandemie,
- în SCHENGEN,
- fără minciuni,

- fără manipulări,
- al muncii,
- predictibil,
- sigur,
- al optimismului,
- al încrederii,
- simplu.
Îmi doresc în anul 2023 ca meteorologii să nu mai fie proști și să dea prognoze care să înfricoșeze poporul, dorind să fie pe placul televiziunilor manipulatoare. Îmi doresc să văd politicieni determinați, care nu se mai împiedică în propriile cuvinte și care dacă zic ceva, să zică bine, fără a mai fi nevoie să corecteze de la o zi la alta ceea ce au zis ieri.


(01 ianuarie 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Gheorghiță MÎNDRUȚĂ

Gheorghiță MÎNDRUȚĂ este acum un bărbat de 50 de ani.
Gheorghiță MÎNDRUȚĂ este senator din partea PLUS din anul 2020.
Gheorghiță MÎNDRUȚĂ este absolvent al facultății de Drept, la Universitatea BIOTERA, clasificată pe poziția 64 din 75 de universități românești, promoția 2002.
Gheorghiță MÎNDRUȚĂ are un master în în Securitate Comunitară și Terorism, promoția 2007. 
Gheorghiță MÎNDRUȚĂ a participat în 1999 - 2000 la misiunea SFOR 9 în Bosnia și Herțegovina.
Gheorghiță MÎNDRUȚĂ este din octombrie senator PSD...
Gheorghiță MÎNDRUȚĂ m-a dezamăgit că se plimbă printre partide cu doctrine ortogonale.
Gheorghiță MÎNDRUȚĂ m-a dezamăgit că nu s-a exprimat public cum a votat acea modificare a indemnizațiilor la parlamentari din această toamnă.
Gheorghiță MÎNDRUȚĂ m-a dezamăgit că a semnat acea moțiune de cenzură formulată de partidul AUR, pe care formațiunea politică PLUS îl considera partid nefrecventabil.
Gheorghiță MÎNDRUȚĂ m-a dezamăgit că a țopăit cu foștii lui colegi când miniștri USR-PLUS defilau cu demisiile la plecarea de la guvernare.

(15 septembrie 2022)

Cum trebuie să fie înregistrările statistice?

Dacă se iau datele de-a valma, concluziile sunt în mai toate cazurile eronate, iar deciziile luat pe baza datelor eronate sunt la rândul lor greșite, efectele fiind rele sau chiar catastrofale. Noi nu acordăm atenție datelor statistice, le luăm așa cum sunt ele, fără să ne punem întrebări și ne apucăm să le prelucrăm, să aplicăm teste și pe baza rezultatelor să spunem că am făcut o cercetare și că musai concluziile sunt cele bine fundamentate științific. este total fals, căci folosind gunoaie și nu date de calitate, orice prelucrări vom folosi, rezultatele vor fi gunoaie, nu altceva. Deciziile bazate pe gunoaie, vor fi atât de proaste încât ne vom îngrozi de efectele lor.

Noi discutăm foarte mult, dar nu ne punem problema calității datelor primare, pe care le vom prelucra.

Datele primare trebuie să fie culese folosind o procedură unică și validată, pentru a le asigura:

- omogenitatea,

- corectitudinea,

- reprezentativitatea,

- completitudinea.

Aici nici nu vreau să discut despre culegerea și raportarea datelor legate de dinamica infectărilor și deceselor din pandemie, căci statistica folosită nu a avut nici procedură și a fost subordonată deciziilor politice, ceea ce înseamnă că rezultatele nu au avut nicio legătură cu realitatea, iar deciziile la fel.

În orice cercetare științifică este deosebit de important să se stabilească:

- obiectivul urmărit,

- metoda folosită,

- ipotezele de lucru,

- definirea credibilității,

- nivelul de transparență,

- asigurarea reproductibilității.

Există la ora actuală lucruri foarte bine puse la punct în legătură fie cu utilizarea de eșantioane, fie cu utilizarea de colectivități integrale în colectarea de date, ceea ce ușurează foarte mult munca practicienilor care tot timpul trebuie să se asigure pe de o parte că fac ceea ce trebuie și pe de altă parte, că ci din jur vor accepta rezultatele pe care le obțin. În momentul în care se fac greșeli, acestea afectează tot lanțul prelucrărilor și posibilitatea de a face corecții scade pe măsură ce întârzie momentul identificării fiecărei greșeli și se amână efectuarea îndreptării acesteia.

Pentru că nouă ne plac rezultatele spectaculoase, obținute prin tot felul de speculații și prin utilizarea de modele simpliste bazate pe ipoteze eronate, scăpăm din vedere esențialul, adevăratul obiectiv urmărit și măsurile pentru a îndrepta lucrurile. 

Faptul că în pandemie s-a bâjbâit în legătură cu culegerea și raportarea de date, faptul că OMS nu are un model privind nivelul optim al populației vaccinate și modelul intervalului optim de derulare a procesului de vaccinare, ne spune foarte multe în legătură cu carențele legate de strategiile privind studiul pandemiilor folosind modelarea cibernetică.

În opinia mea, culegerea datelor statistice trebuie să aibă la bază o procedură validată, transparentă și mai ales deosebit de simplă, iar datele culese și algoritmii de agregare trebuie să fie transparenți. oamenii trebuie să fie încrezători că tot ceea ce li se prezintă este corect, complet și fundamentat științific pe ipoteze acceptate de toată lumea ca fiind reprezentative.

(05 octombrie 2021) 

CSIE'50 - creditele transferabile

Creditele transferabile au reprezentat o noutate, căci formele vechi de învățământ universitar însemnau:

- student promovat;

- student restanțier;

- student repetent;

- student exmatriculat.

Cu creditele transferabile este creată posibilitatea ca studentul să ajungă în ultimul an fără a fi promovat examene din anii precedenți. Am văzut situații în care studentul nu a intrat în licență din cauza unui examen nepormovat la vremea lui în primul an, dar mepromovat nici în ultimul an de studii. Fiecare student are un management al carierei sale și am văzut foarte mulți tineri care luptă ca numărul de credite transferabile să fie cât mai mic, chiar să nu aibă așa ceva. În domeniul informaticii programele analitice se schimbă de la an la an și undele se chimbă chiar foarte mult. De aceea este rezonabil pentru ei să promoveze examenele la vremea lor și nu câțiva ani mai tîrziu, pentru că se schimbă:

- profesorii;

- forma de susținere;

- materia;

- sistemul de evaluare;

- sarcinile de rezolvat;

- forma de notare.

Există studii amănunțite legate de avantajele aduse de sistemul creditelor transferabile, numai că această abordare trebuie să fie acompaniată de o și mai mare flexibilitate în ceea ce privește alegerea disciplinelor de studiu din fiecare an, ceea ce în învățământul universitar de la noi este extrem de redus, ca și inexistent dacă sunt excluse disciplinele opționale sau cele facultative. Creditele transferabile sunt eficiente dacă materia este stabilă și dacă funcționează criterii transparente de evaluare, fără influențe obscure sau imorale.
Creditele transferabile au reprezentat o revoluție în universități, deși înainte de război se practicau. Ele trebuiau însoțite și de alte elemente care să le facă cu mult mai operaționale decât sunt acum. Nu trebuie interpretate ca o facilitate pentru studenții chiulangii sau pentru cei care au job. Este un mod natural de structurare a planului carierei personalizat de fiecare student în parte. Nu sunt daruri făcute studenților și nici pomeni, ci un mod normal de a vedea lucrurile pe perioade mai lungi de timp, în raport cu obiectivele fiecărui student în parte.

(25 mai 2017)

Sistemul educațional și evaluarea la gramaj

Pe vremea mea, elevii nu prea știau ce este aceea contestarea profesorului. Acum, profesorul, învățătorul, educatorul, pe baza a ceea ce aude elevul în acasă, a stabilit performanța să fie:

- filmat,

- evaluat,

- discutat,

- judecat,

- descalificat,

- umilit,

de elevi, din motive foarte diferite, unele dintre motive neavând nicio legătură cu ceea ce este de fapt procesul de instruire de la clasă. Ca să se apere, profesorul ia o serie de măsuri, dintre cele mai facile și mai eficiente, dintre care enumăr:

- dă note foarte mari la toți elevii;

- acceptă ofertele elevilor și părinților;

- tratează totul ca pe o glumă la clasă;

- crează iluzii care se răzbună peste ani;

- introduce metode de evaluare fără cusur.

Numai așa se explică faptul că ajunf elevi în clasa a XII-a care nu au noțiunea de a învăța, care nu știu să scrie, care nu știu să socotească și care deși au medii de 3 pe primele două trimestre la Limba Română, în trimestrul ulțim obțin media de peste 9 ca să intre în BAC. Culmea este că profesorul de la clasă chiar crede tâmpeniile cu care argumentează aberația, ceea ce induce ideia că ori este slab, ori este corupt, ori este idiot.

Cel mai bun sistem de a ierarhiza este acela de a testa cu grile pe elevi. În opinia mea, orice elev de clasa a XII-a trebuie să participe la mai multe niveluri de teste grilă, exact așa cum participă halterofilii, care nu intră decât atunci când vor ei în competiție, sărind etapele când halterele sunt foarte ușoare în comparație cu potențialul lor.

La un prim nivel, testul grilă, cu câteva sute de chestiuni trebuie să verifice dacă elevul are noțiuni de bază, știe în ce țară trăiește, care sunt zilele săptămânii, știe tabla adunării, pe cea a înmulțirii și încă niște lucruri de clasa a I-a săzicem.

Ultimul nivel, ar trebui să umble la detalii din care să se vadă că el știe cam tot ce s-a învățat în liceu și nu trebuie să se facă de cacao în fața altor elevi ca și el. Adică, dacă e întrebat ce e o derivată să nu se facă de râs, dacă e întrebat ce e aceea Scrisoarea a III-a să nu se uite tâmp, dacă e pus să recite ceva din Miorița să fie în stare să facă acest lucru și ceva istorie să știe și mai ales să știe care sunt lunile anului și cum se cheamă planeta noastră.

Nivelurile intermediare ar trebui să fie graduale și cuprinzătoare, dar elevul nu trebuie să fie speriat ca după bombe că se supune testării, ci trebuie să conștientizeze că fără acele teste nimeni nu-l va lua în considerare vreodată nici la acordarea ajutorului social, barem.

Ceea ce se întâmplă acum are valoare scăzută, pentru că bietul elev nu învață pentru a ști, ci pentru a trece clasa, pentru a ua un examen sau mai rău, pentru a lua o diplomă, de care este sigur că nu-i va folosi la nimic. Am văzut un actoraș în vogă care nu știa cine a scris Hora Unirii și pe un altul care zicea Alexandri în loc de Alecsandri, vai de capul lui, săracul. O tipă a zis spărgătorul de buci în loc de spărgătorul de nuci, dorind să arate ce cultură are ea în zona baletului.

(08 mai 2017)

Transparența totală în competițiile de culturism

O competiție de culturism, indiferent de nivelul la care se situează trebuie să se caracterizeze printr-un nivel de transparență maxim, definit prin:

• stabilirea datei, zilei, lunii, anului, orei la care se produce;
• precizarea locului, a locației și a modului de acces;
• indicarea locului unde este dat regulamentul de participare și de desfășurare;
• indicarea sponsorilor, a premiilor și a fondurilor de premiere;
• definirea etapelor de derulare;
• publicarea listei participanților;
• publicarea listei cu arbitrii;
• elaborarea ghidului pentru concurenți;
• elaborarea ghidului pentru arbitrii;
• stabilirea modalităților în care se face evaluarea concurenților;
• publicarea rezultatelor detaliate a procesului de evaluare;
• stabilirea celor care sunt declarați câștigători;
• accesul liber la totalitatea informațiilor privind derularea competiției.

Transparența are rolul de a se obține o derulare corectă, fără sincope a concursurilor și derularea unui proces de evaluare care să scoată în evidență performanța reală, unanim acceptată a sportivilor, adică o ierarhizare a acestora astfel încât elementele arbitrare să fie excluse.

Dacă sunt analizate unele competiții, cu greutate se ajunge la informațiile de bază. Limitările de transparență fac să apară tot felul de întrebări. Dacă este analizat rezultatul concursului Mr. Olympia se va vedea că procesul de evaluare pe puncte este cu nivel de transparență foarte ridicat și fiecare arbitru are acolo modul în care a evaluat. Se obține o imagine și asupra calității muncii evaluatorilor.

Să analizăm diferite site-uri ale competițiilor și vom vedea limitări ale transparenței sau informații incomplete. Uneori dinamica etapelor o ia înaintea transpunerii in mediul virtual a informațiilor, făcând din transparență doar un deziderat.

(02 septembrie 2016)

Managementul unui simpozion științific

Un simpozion științific este un proiect important care se derulează pe o perioadă destul de mare, să zicem cam doi ani. Simpozioanele făcute pe intervale scurte au niște particularități care fac diferența în ceea ce privește ecoul generat.

Un simpozion presupune că organizatorul sau organizatorii au anvergura care să le permită:

• stabilirea titlului;
• alegerea comitetului științific;
• stabilirea comitetului de program;
• alegerea sponsorilor;
• invitarea personalităților;
• definirea factorului de respingere;
• elaborarea ghidului pentru lucrări;
• stabilirea termenelor;
• precizarea taxelor.

În primul rând trebuie achiziționat un domeniu și definirea conținutului digital după modele deja clasice. Orice element inovativ, provincial vine să complice foarte mult lucrurile.

În al doilea rând stabilirea tuturor exigențelor trebuie să aibă în spate elemente de ordin calitativ date prin personalitățile invitate și prin atractivitatea tematicii propuse.

În al treilea rând cei ce organizează un simpozion trebuie ei înșiși să fie un brand în sine.

În al patrulea rând toate condițiile și termenele trebuie să fie realiste, corelate cu forța de atracție estimată.

În al cincilea rând echipa care asigură derularea simpozionului trebuie să fie conștientă că de calitatea muncii ei depinde calitatea evenimentului științific.

În al șaselea rând chestiunea sponsorilor este esențială, aceștia fiind entități științifice dar și entități cu potențial financiar remarcabil.

Politicile abordate trebuie să fie astfel definite încât totul să ducă spre un proiect de succes prin implicarea tuturor elementelor de comunicare în rețeaua academică dar și în mass media.
Un eveniment științific trebuie să parcurgă etape specifice și de fiecare dată managementul nu trebuie să pună carul înaintea boilor, în condițiile în care toate detaliile sunt importante.
de-a lungul timpului am observat unele erori care au dus la:

• redefinirea termenelor din graficul de derulare;
• schimbarea topics-ului;
• modificarea taxei de participare;
• schimbarea celor ce vorbesc în sesiunile plenare;
• întârzâieri în comunicare;
• plasarea de informații incomplete așa cum este contul IBAN din care lipsește o cifră;
• existența de butoane neactive în site.

Managementul fără cusur presupune o gândire clară și realistă încă de la început și stabilirea de sarcini clare dar și distribuirea sarcinilor pe oameni cu responsabilizarea acestora.
Este necesar să se stabilească resursele privind:

• capacitatea de a avea sponsori adevărați;
• persoane care să aibă legături cu cei ce vor fi în comitet de program;
• legături stabile cu specialiști care vorbesc în sesiuni plenare;
• cadrul și nivelul de deschidere, știut fiind faptul că acolo există invitați speciali, pentru patronaj;
• echipele care pregătesc sălile pentru secțiuni;
• materialele necesare pentru nivel ridicat al logisticii;
• primirea, lecturarea și acceptarea/ r5espingerea lucrărilor conform graficului;
• definirea de criterii clare de respingere;
• tipărirea volumului la o anumită editură;
• alcătuirea mapei simpozionului;
• asigurarea de materiale promoționale;
• primirea asigurarea condițiilor pentru oaspeți legate de cazare;
• stabilirea conținutului pauzelor;
• definirea unui program social;
• modalități clare de plată a taxelor;
• asigurarea compatibilității cu marile evenimente științifice din alte universități ale lumii.

Numai cei care au fost angrenați în manifestări științifice într-o formă sau alta au capacitatea de a nu pierde din atenție detalii esențiale care se transformă în catastrofe pe durata derulării simpozionului.

(18 iunie 2016)

Secretele la vedere sunt sigure

Experienșa arată că nimeni nu crede că ceea ce este pus în vitrină la vedere  reprezintă cel mai păzit secret.
În realitate așa stau lucrurile.
Acum câțiva ani am pus pe site-ul personal un text care glăsuia cam așaȘ subiectele la examenul din data de.. la disciplina de ... sunt următoarele: subiectul 1, subiectul 2 și subiectul 3. Acolo dădeam și indicații, inclusiv niște secvențe de program.
În ziua examenului am dat respectivele subiecte și am zis că:
- au fost postate la vedere cu o lună înainte;
- au enunțuri dar și soluții;
- dacă sunt persoane care le-au luat în considerare și au vrut să le facă, vor fi avantajate;
- au fost date chiar și la seria paralelă.
Mi s-a spus că nimeni nu le-a luat în considerare pentru că:
- subiectele de examen nu se pun la vedere;
- le-am mai dat și cu o zi înainte și probabilitatea de a le repeta era zero.
Le-am explicat că am anunțat ca subiectele le afișez și acelea vor fi la examen. Le-am reproșat că m-au considerat ori mincinos ori neserios.
Au mai fost nenumărate situații în care lucruri importante le-am pus la vedere și ele n-au interesat pe nimeni.
Morala: transparența este calea sigură de a păstra cel mai bine un secret. Fiecare crede că dacă ceva este la vedere este fie neinteresant, fie se adresează celorlați nu lui.