Faraonul

Faraonul nu este om ca noi ceilalți. El este faraon. El are calități pe care noi nu le avem. El știe totul despre toate. Nu mișcă nimic în regatul lui, fără ca el, faraonul să știe și cele mai mici detalii. Pe faraon nimeni nu-l întreabă dacă știe sau nu știe despre ceva. E dreptul lui să știe. Este dreptul lui să nu fie întrebat. 

Există o rețetă de a ajunge faraon. În lumea modernă faraonul este ales de cei din comunitatea unde el locuiește. Alegerea faraonului este exemplul manipulării perfecte, căci el apare în ochii maselor ca fiind cel care le reprezintă cel mai bine, care este foarte aproape de oameni, care-i înțelege pe oameni și le rezolvă păsurile. Oamenii nici nu știu cum este și în altă variantă, din moment ce faraonul instalat la cârma obștii, este ales în repetate rânduri, fără nicio problemă, căci nu s-a născut un altul mai bun, care să devină omul între oameni, fără a fi ridicat pe piedestalul de faraon.

Faraonul are supuși. Faraonul are informație. Faraonul este ancorat în realitatea localității pe care o păstorește din înaltul poziției sale. Din când în când se coboară spre muritorii de rând și le spune câteva vorbe din care rezultă că el are întotdeauna dreptate.

(14 iulie 2023)

17 greșeli pe care le fac cetățenii față de politicieni

Aș fi ipocrit să spun că am fost și cetățean și politician, ca să insist pe ideea că sciu aici în cunoștință de cauză, bla, bla, bla. Știu doar atât că de pe poziția de cetățean eu nu am făcut greșeli, pentru că am aplicat politicienilor teoria aruncării unei pietre, care are o traiectorie continuă, predictibilă, fără a fi reprezentată grafic ca o funcție cu nenumărate puncte de minim sau de maxim. Fiecare a aruncat o piatră și a văzut că ea nu o ia razna în toate direcțiile. Urcă un pic, apoi coboară pe o traiectorie pe care oricare dintre noi este în stare s-o deseneze. Deci, un politician care a fost elev de nota șase, evident, ca politician va fo tot de nota șase. Un politician care nu are o meserie adevărată și care a căutat să se descurce cum dă Dumnezeu, fiind sluga unuia sau a altuia, după ce va deveni el cineva, tot ca slugă se va comporta căci va rebui să-l răsplătească pe cel care l-a propulsat. Cetățenii, ca alegători greșesc când:
01. Cred că votul lor nu contează.

02. Nu participă la vot căci se consideră persoane superioare.
03. Se lasă mituiți de alegători pentru o pungă cu făină.
04. Cred în promisiunile politicienilor căci nu disting adevărul de minciună.
05. Dau o șansă unui necunoscut prin votul lui.
06. Au convingerea că alegând răul cel mai mic fac un lucru bun.
07. Se lasă prea ușor influențați de cunoscuții lor care au interese la unul care va fi ales.
08. Uită prea repede lipsa de performanță și mai votează încă o dată aceeași persoană.
09. Votează din ură.
10. Votează la grămadă.
11. Nu au o analiză proprie ca voltul să fie rezultatul gândirii lor de cetățeni responsabili.
12. Merg la vot și anulează votul în cabină, crezând că au făcut mare brânză.
13. Se laudă că au votat cu un candidat, altul de fiecare dată, când are în față un alt prieten.
14. Stau departe de viața politică, crezând în mod eronat că există persoană apolitică.
15. Se implică pe față în a fi simpatizantul cuiva în timpul campaniei electorale, dar votează altfel.
16. Votează cu cel care-i promite rezolvarea problemelor lui punctuale.
17. Nu are încredere în clasa politică și se orientează spre noii veniți și fără să-i cunoască îi votează.

Cetățenii sunt oameni cu nevoile lor, cu aspirațiile lor și de aceea formează colectivități neomogene. Cei care știu să transmită mesaje bine țintite vor avea succes în alegeri și vor câștiga voturi. Se învârt foarte mulți bani în campaniile electorale pe materiale publicitare, pe forme specifice de mituire a alegătorilor, ceea ce are ca efect distorsionarea rezultatelor, cu efecte nedorite pentru următorii patru sau cinci ani. Fiecare dintre noi consideră că rezultatul votului, moricare ar fi acesta este un fel de a ne duce crucea.

(17 iunie 2023) 

Rațiunea de a vota

Iată ce zice Constituția României adoptată prin referendum prin 2003 în două zile ca să se întrunească cvorumul:

DREPTUL DE VOT

ARTICOLUL 36

(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

DREPTUL DE A FI ALES

ARTICOLUL 37

(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

Întrucât votul nu este obligatoriu apar următoarele variante:

• unii care merg la vot, pun ștampila, cel pe care este pusă ștampila iese câștigător și cei care au pus ștampila se consideră că au știut să facă o bună alegere; respectivul face pe mandatul său lucruri bune și cei care l-au ales se laudă chiar că au avut mână bună și nu contenesc să fie mândri în sinea lor cea interioară;
• alții care merg la vot, pun ștampila, cel pe care este pusă ștampila iese câștigător și cei care au pus ștampila se consideră că au știut să facă o bună alegere; respectivul face pe mandatul său numai lucruri releși cei care l-au ales care se lăudau la început cât de vizionari au fost tac semnificativ, ajungând să spună la un moment dat că s-au înșelat amarnic; sunt unii dintre ei care spun că de fapt nici nu l-au votat, mai ales că fotografierea buletinului de vot și punerea lui pe facebook.com sunt ilegale și schimbarea de atitudine nu are cum să fie demonstrată ca minciună;
• unii care merg la vot, pun ștampila,  pe unul care nu iese câștigător tot timpul cât învingătorul face lucruri bune, inșii tac, dar când învingătorul face lucruri rele, aceștia vin și spun că dacă ieșea al lor, curgea numai lapte și miere;
• unii care merg la vot, pun ștampila,  pe unul care nu iese câștigător tot timpul cât învingătorul face lucruri bune, inșii tac, se folosesc de binele care apare în jurul lor și vor spune tot timpul că cel votat de ei ar fi făcut lucruri și mai bune;
• alții care nu merg la vot pentru că nu au din ce alege, pentru că în mintea lor nimeni nu merită efortul de a se scula din pat să meargă lasecția de votare pentru a fi votat cu mânuțele lor prețioase; dacă cel votat face lucruri bune, pentru ei nu prezintă interes; dacă cel votat face lcruri poaste, este dovada vie că chiar nu merita să iasă la vot, că iată, ce a ieșit, iar cu votul lor sau fără votul lor, tot acolo se ajungea;
• alții care nu merg la vot și caută să-i convingă și pe ceilalți din jurul lor că a vota este o mare prostie pentru că ori cu votul lor, ori fără votul lor, tot acolo se ajunge și votul nu influențează viața decât a celor aleși pentru că aceștia se îmbogățesc.

Schimbările care au apărut în ultimii doi ani și nenumăratele luări de poziție fac să nu mai fie chiar așa de profitabile pozițiile care rezultă din alegeri și să determine o schimbare de atitudine prin transparentizare. Legea achizițiilor publice va aduce se pare un suflu nou, dar nu se întrezărește o schimbare radicală de atitudine mai ales din faptul că noii veniți sunt flămânzi și au buzunarele goale.

Încă se vede cam peste tot tendința de a face loc în orașe a prostului gust, a lucrurilor îmbâcsite, vecine cu urâtul, numai și numai pentru a facxe rost de un bănuț prin furăciune. Voi analiza ce a devenit centrul orașului Pitești, care acum:

• seamănă cu o cartetă flaușată cu Răpirea din Serai;
• are o lalea imensă din țeavă metalică;
• este luminat cu niște ghirlande prea încărcate;
• posedă niște fântâni din stiluri diferite;
• dispune de nițte sculpturi de marmură moderne neintegrabile în peisaj;
• este atât de încărcat și eterogent încât obosește.

Dirijarea spre facil și spre prostul gust face ca tot ce era modest, frumos, așezat și normal să devină strident. De fiecare dată îmi aduc aminte de nefericitul ins din Târgoviște care se lăuda că a pus termopane la un monument, aruncând vechea tâmplărie de sute de ani și spunea că nu se va opri acolo, ci va continua cu modernizarea că frescele nu arătau de loc pe placul lui.

Dreptul de a vota este dreptul oricui om care are peste 18 ani și conduce spre o guvernare locală sau la nivel național care să împingă lucrurile. Totul se produce dacă și poporul vrea. La un absenteism pandemic, evident, iese învingător chiar cine nu trebuie, chiar cine nu va face treabă bună, făcând ca lucrurile fie să rămână pe lor sau să se deterioreze sub ochii întregii comunități. Dacă din cele 18.275.109 persoane cu drept de vot din Registrul electoral comunicate la 2 martie 2016 s-ar prezenta la vot toate persoanele, cu siguranță unii dintre candidați nu ar mai avea tupeul să se mai înscrie pe liste să fie alși mai ales atunci când situația lor în raport cu justiția este destul de neclară. Faptul că mulți își irosesc dreptul de a vota, arată că respectivii mai mult de lucru cu ei înșiși, deoarece slăbiciunile unui stat apar atunci când cetățenii lui nu-și folosesc drepturile deloc, așteptând ca problemele lor să fie rezolvate de alții sau să se rezolve în virtutea inerției.

Numai acolo unde votul este exercitat de toți  cei care au dreptul de a vota riscurile de a se produce lucruri rele scade vertiginos. Era o comună unde primarul obținuse unanimitate de voturi. Din 3000 de locuitori, ieșiseră la vot 200, neamurile lui, toți îl votaseră, iar restul se văitau că primarul fură, că primarul își bate joc de ei, că primarul dădea drepturl de proprietate la neamurile lui și tot așa. Cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă:

• erau mai mulți candidați;
• ieșeau cu toșii la vot;
• sancționau necinstea;
• erau reprezentați.

Rațiunea de a vota este aceea de a înțelege că fiecare cetățean are posibilitatea de a promova pe cel bun, de a-l sancționa pe cel rău și de a face schimbări în bine pentru cei din jur.

(06 iunie 2016)