Nu mă mai miră nimic

Degeaba ne dăm noi fecioare neprihănite dacă nu suntem în stare să privim adevărurile așa cum au fost ele. S-a vorbit că cei 11.000 de morți de la răscoala din 1907. este un fals grosolan și istoricii nu au comentat folosind documente, nici că că, nici că că. Se pun sub preșul tăcerii al istoriei pogromurile de la Galați  din 30 iunie 1940, de la Dorohoi din 1 iulie 1940, iar despre masacrul de la Jilava din noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, când au fost asasinați 64 de demnitari, cât și despre asasinarea marelui savant Nicolae IORGA din 27 noiembrie 1940 în localitatea Strejnicu se vorbește extrem de puțin, iar despre autori, mai puțin. În 18 decembrie 1989 au fost furate de la Timișoara 43 de cadavre și duse la București pentru a fi incinerate și cenușa lor a fost aruncată la canal. A fost tăcere în acele zile, ca după 22 Decembrie 1989 să se vorbească, tot așa cum s-a vorbit despre cele 1.166 victime ale Revoluției din 1989 din orașele  Alba Iulia, Arad, Brașov, Brăila, București, Buzău, Caransebeș, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reșița, Sibiu, Târgoviște, Târgu Mureș și Timișoara.

Niciun criminal și niciun agresor nu și-a primit pedeapsa în justiție.
La întrebarea de ce se întâmplă așa ceva, ar trebui să răspundă cineva, căci nu există fum fără foc. Atât timp cât autorii atrocităților se plimbă liberi pe colo și pe colo și există crime fără criminali pedepsiți exemplar, în orice moment ne vom aștepta la orice, iar ridicatul din umeri și mersul mai departe prin istorie, nu este soluția. Incidentul cu livratorul nepalez trebuie tratată cu multă seriozitate, căci gestul agresorului este o continuare a unui mod de a fi al acestuia, dacă se iau în considerare postările de pe rețelele de socializare. Incitarea la ură are acum nenumărate forme subtile de manifestare, inclusiv microfonul tribunii parlamentului sau mesaje de parlamentar cu îndemnul de a fi refuzate comenzi aduse de anumiți livratori.
Dacă justiția nu face lumină în tot ceea ce a însemnat crime împotriva unor grupuri de cetățeni și nu-i pedepsește pe făptași, oricare ar fi ei, tot timpul va pluti peste noi riscul de apariție a cohortelor de agresori care să ne păteze cu sânge nevinovat paginile istoriei noastre și așa plină de îndurerare.


(31 august 2025)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Manole BĂNUȚĂ

Eram într-o practică agricolă de toamnă la una din fermele viticole de la  Focșani, parcă ferma 10 și lucram cu o echipă de studenți. Printre ei era și studentul Manole BĂNUȚĂ. Era un tip ceva mai înalt decât restul colegilor lui și am avut senzația că este un pic mai mare decât colegii lui. știa să glumească, dar niciodată nu sărea calul, cum uneori făceau colegii lui. A fost bine în acea practică agricolă, căci eu am lucrat alături de studenți, am mâncat la masă cu ei și oamenii simt când nu vrei să pari altceva atunci când ei veniți să învețe caret sunt duși la munca de jos, din prima zi de studenție.
Și după ce am terminat practica agricolă am discutat cu Manole BĂNUȚĂ. Când am lucrat la cursuri și la seminarii cu studenții din seria în care el le era coleg, am reușit să am o bună comunicare cu un grup dintre cei cu care fusesem în baza aceea de practică agricolă. Am coordonat lucrările de licență, cum se zice acum, lucrări de diplomă de stat, cum se zicea atunci, la mai mulți dintre studenții promoției lui Manole BĂNUȚĂ.
După terminarea facultății l-am mai întâlnit pe Manole de mai multe ori. Când am fost președinte de bacalaureat în comuna Beceni de lângă Buzău, am primit vizita lui Manole care a aflat că mă aflu acolo, el lucrând la o bancă din Buzău. L-am mai întâlnit pe Manole BĂNUȚĂ prin București căci avea numărul meu de telefon. Suntem acum prieteni pe Facebook și mă bucur să văd cum a evoluat acest tânăr valoros.
Manole BĂNUȚĂ este exemplu de bucureștean, cu apartament în Piața Amzei, deci în buricul târgului, care s-a stabilit în Buzău, căci există viață și în afara Bucureștiului și mai ales, există viitor în meserie oriunde, dacă ești foarte bun. Manole BĂNUȚĂ m-a impresionat că și-a păstrat acea prospețime în vorbă, acea spontaneitate pe care o avea acel Manole BĂNUȚĂ care era în baza de practică agricolă pe când era student în primul an de facultate și spre dezamăgirea generală, s-a lungit practica cu două săptămâni.

(19 februarue 2023)

Filatelia românească în comunism (XIX)

Județele României au emblemele lor și filatelia a reflectat treptat-treptat pe parcursul mai multor ani prin tipărirea de timbre cu aceste embleme, seria fiind importantă ca realizare și ca număr, căci are embleme câte județe are România și există și emblema Bucureștiului.

În 1976 au fost tipărite embleme pentru 15 județe: Alba, Arad, Argeș, Bacău, Bihor, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Brașov, Brăila, Buzău, Caraș-Severin, Cluj, Constanța, Covasna, Dâmbvița.

În 1977 au fost tipărite embleme pentru 21 județe: Dolj, Galați, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomița, Ilfov, Maramureș, Mehedinți, Mureș, Neamț, Olt, Prahova, Satu-Mare, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Timiș, Tulcea, Vaslui,  Vâlcea, Vrancea.

În 1979 au apărut pe timbre emblemele județelor: Giurgiu, Călărași, Iași.

Valorile nominale ale timbrelor sunt aceleași, de 55 de bani. Tirajele sunt de 1.000.000 pentru fiecare efigie de județ. Un timbru conține emblema județului, denumirea județului, în dreapta jos se află valoarea de 55 bani și în afara desenului este scris anul în care a fost tipărit timbrul.

(15 iunie 2022)