Colega mea de catedră Afrodita IORGULESCU.

Când s-a pensionat, Afrodita IORGULESCU era profesoară universitară. O cunoșteam de când am venit eu în Catedra de Cibernetică Economică ca asistent universitar stagiar în septembrie 1971, pe când  Afrodita IORGULESCU era asistentă universitară, venită prin repartiție guvernamentală în învățământul superior, ca absolventă strălucitoare a Facultății de Matematică de la  Universitatea București.

Afrodita IORGULESCU a avut seminarii de programarea calculatoarelor electronice și de metode numerice și a fost o prezență interesantă în catedră, apreciată mai ales de cei care au iubit dreptatea și adevărul, căci Afrodita IORGULESCU a fost întotdeauna adepta aplicării corecte a regulilor.

Îmi amintesc că s-a organizat instantaneu o ședință de catedră ca un nene barosan de la Direcția Centrală de Statistică, doctorandul lui Manea MĂNESCU să-și susțină un referat de doctorat. Erau prezenți în sala de la etajul al VI-lea din clădirea Ciberneticii toți mahării catedrei, dar și sclaveții catedrei, adică noi cei mărunți, asistenți, lectori și conferențiari. Nenea barosanul a început să vorbescă, dar Afrodita IORGULESCU s-a ridicat în picioare și a spus că nu este în regulă ce se întâmplă, căci regulamentele spun că la susținerea unui referat, conducătorul științific al doctorandului trebuie să fie prezent. I-am văzut pe mahări cum se schimbă la față. Unul dintre ei a ieșit din sală, a luat legătura cu al II-lea om în stat și a venit furios pentru a anunța că se întrerupe ședința și se reprogreamează susținerea referatului la un alt termen. Manea MĂNESCU era omul respectării regulamentelor și legilor. Nu mai știu când a fost susținut referatul, dar cu siguranță că s-a susținut, tot fără ca Manea MĂNESCU să fie prezent, dar anturajul nu era ostil încălcării regulamentului.

Afrodita IORGULESCU era împotriva copiatului la examene, drept care împărțea studenților foi de hârtie semnate de ea pentru ca aceștia să scrie soluțiile subiectelor date de ea, fie la examenele deprogramare, fie la examenele de metode numerice. Când în consiliul profesoral se punea problema sancționării studenților care încercaseră să promoveze prin fraudă, Afrodita IORGULESCU era extrem de vehementă și nu accepta niciun act de clemență. Eram de acord cu ea, dar de fiecare dată am subliniat că formularea de subiecte se face și  cu crearea condițiilor ca nimeni să nu copieze, personalizând subiectele, numai că acele teze sunt mai dificil de corectat și profesoara Afrodita IORGULESCU nu prea avea asistenți, datorită unui mod al ei specifici de a-și defini criterii de exigență în colaborarea de zi cu zi și tinerii o evitau.

Sunt multe de spus despre profesoara Afrodita IORGULESCU, dar chestiunile oficiale se găsesc în articolul din 22 martie 2021.

Eu am mai zice că prin anul 1990 pe gând era fenomenul Piața Universității, Afrodita IORGULESCU frecventa acel loc și apărea în ASE cu cocarda de GOLAN prinsă în piept, spre analiza forțelor moderate din această instituție, unde mulți erau feseniști cu acte, dar nu recunoșteau.

Să zic și despre momentele ce au urmat alegerii lui Emil CONSRTANTINESCU în funcția de președinte, când la anunțarea rezultatelor și când Emil CONSTANTINESCU a ținut un discurs în balconul primăriei Bucureștiului, Afrodita IORGULESCU se lăuda că a fost în balcon și extaziată ne vorbea cum i-a atins sacoul președintelui proaspăt ales.

Afrodita IORGULESCU a publicat articole în reviste ISI care au fost utile inastituției în a obține o bună clasificare în lumea academică.

Afrodita IORGULESCU a publicat cursuri precum Metode numerice si programare Pascal  - 1996, de 333 pagini în editura INFOREC, ISBN: 9739743501, Exerciții de programare structurata in Cobol - 1997, de 337 pagini în editura ALL, ISBN: 9735710552,  Logica matematica - 2010, în colaborare cu George GEORGESCU, de 299 pagini, la Editura ASE ISBN: 9786065053458, dar și multe altele, ea fiind recunoscută pentru profesionalismul, dăruirea și rigurozitatea cu care a abordat întreaga problematică.

Afrodita IORGULESCU face parte din categoria oamenilor necesari în momente critice ale unei colectivități pentru că vine cu idei care să-i scoată pe oameni din impas, numai că mulți dintre ei după ce trec momentele dificile se fac că uită totul și se gândesc numai la foloasele pe care le trag din ceea ce va să vină, uitând că nivelul calității în orice proces vine numai după muncă inteligentă făcută cu sudoare.

(28 decembrie 2024)

Recitați programe PASCAL, C++, PYTHON etc...

Am avut surpriza să constat că oamenii memorează programe pentru rezolvarea de probleme  pe calculator și le recită la momentul potrivit. Ei nu construiesc programe. Ei nu știu să construiască programe. Le iau ca pe niște poezii, le memorează și le recită. Se întâmplă acest lucru că în clasele elementare și în liceu, ei nu au fost învățați să învețe, ci au fost puși să memoreze și să redea fără să gândească ceea ce fac, din cauza profesorilor care nu știau la rândul lor să facă altceva, decât să citească, să memoreze și să recite, fără să fi înțeles o iotă din ce trăncăneau elevilor la clasă. Eu am avut o profesoară în clasa a VIII- a care recita lecția din cartea de fizică, iar dacă am urmărit-o cu cartea în bancă, m-a sancționat cu nota doi, chiar de două ori în aceeași lecție, drept care am urât-o și pe ea, dar și pe toți recitatorii de la catedră, pentru care nu am niciun respect, pentru că eu consider că știința nu se recită, ci se înțelege, se explică și se folosește creativ în soluționarea logică a problemelor din viața de zi cu zi.

Școala așa cum este acum clădită trece prin momentele ei cele mai puțin favorabile, căci dispune de un corp profesoral orientat spre cantitate, nu spre calitate. Elevii primesc zeci și zeci de exerciții de același fel sau tip de rezolvat, primesc rezumate pe care trebuie să le memoreze. Elementul de creativitate lipsește cu desăvârșire din moment ce profesorii lor sunt chitiți doar pe memorare și redare, fiind lipsiți de orice urmă de creativitate, de gândire spre ceva nou, în care ei să fi avut o contribuție, cât de cât.

Pentru cei care ar trebui să scrie programe pentru calculator este o calamitate memorarea de programe, căci fiecare problemă are ceva al ei și preluarea mecanică de secvențe de instrucțiuni la un program existent, fără a ști ce modificări trebuie făcute, va duce la soluții care nu au nicio legătură cu obiectivul stabilit. 

Îmi amintesc că la un examen de Structuri de date, un student a tras biletul, l-a citit, apoi s-a așezat la calculator și asemeni unui pianist de mare virtuozitate, s-a apucat să tasteze textul sursă. Am avut surpriza să constat că studentul scria un program memorat, care nu avea nicio legătură cu enunțul din biletul de examen. Când l-am întrebat de ce nu are o foaie de hârtie pe care să scrie și el ceva din rezolvare, mi-a zis că nu are nevoie, că programul este foarte simplu. Întâmplarea a făcut ca să colaborez cu el la lucrarea de licență și să-i arăt că a programa nu înseamnă a memora, ci a gândi, a fi creativ, a da soluție. S-a minunat și mi-a zis că regretă că nu ne-am cunoscut cu ceva mai mult timp înainte, căci cu totul altfel ar fi fost viața lui. Dezbăratul de memorat e greu, căci memoratul fără a înțelege contextul e boală grea.


(25 iunie 2023)

Eu și comentariile

Nu este vorba de comentarii pe marginea unor probleme, ci de comentariile pe care eu le scriu în programele pe care le scriu. Am simțit nevoia să scriu comentarii pentru că:
- scriu destul de multe programe,
- eu uit ce fac secvențele din  programe,
- este nevoie să depanez peste ani programe,
- mă gândesc să fac economie de timp.

Primul lucru pe care îl fac atunci când învăț un limbaj de programare este cum se definesc comentariile. De la limbaj la limbaj există diferențe. Sunt comentarii care se scriu pe fiecare linie. Sunt comentarii care includ mai multe linii consecutive.

De la limbajul FORTRAN am văzut că se scriu comentarii folosind asteriscuri care formează un chenar și se vede mult mai bine zona de comentarii. Mie îmi plac limbajele care au menținut regulile de scriere a comentariilor. Cândva am văzut o carte în care erau prezentate 5 limbaje de programare și autorul sistematizase într-un tabel cu șase coloane datele despre fiecare limbaj. O coloană conținea specificații, iar celelalte 5 coloane se refereau la cele 5 limbaje. Acolo erau definite și comentariile, ceea ce m-a entuziasmat. În C++ dacă vreau să scriu comentarii pe o linie, le preced cu două slash-uri. Dacă vreau să scriu comentarii pe mai multe linii, încep comentariul cu caracterele /* și-l închei cu */.

În limbajul HTML, un comentariu începe <!-- cu și se termină -->.

În programare, avem posibilitatea de a transforma secvențe de program în comentarii și facem niște schimbări utile și simple, mai ales când apar schimbări de algoritmi, în ideea de a elimina anumite prelucrări, mai ales dacă nu suntem siguri că acele eliminări că sunt permanente.

(30 mai 2023)

Eu și cartela perforată

Lumea nu trebuie să uite de unde s-a plecat. Este adevărat că acum dispunem de suporți de memorare de ordinul a 10Tb, dar prin 1960 se lucra cu cartela perforată, un suport făcut din hârtie pe care se perforau texte cu cel mult 80 de caractere. O cutie conținea 2.000 de cartele și avea cam două kilograme. Dacă ne gândim la un recensământ al unei populații de 20.000.000 de locuitori și dacă pentru fiecare persoană datele ar încăpea pe o cartelă, ar necesita 20.000.000 de cartele, adică 20.000 de cutii de cartele, adică 40 tone. De regulă, un recensământ necesită un formular unde persoanele sunt descrise pe câte 5 cartele, adică sunt necesare 200 tone de cartele perforate, care sunt stocate într-un apartament de 3 - 4 camere umplut până la refuz cu cutii de cartele. În ziua de azi, pe un stick de memorie de 256 Gb conținutul celor 100.000.000 de cartele vor încăpea lejer și încă mai rămâne foarte mult spațiu neocupat.

Eu am lucrat mulți ani cu cartele perforate, încă din vremea studenției până după anul 1990 când și-au făcut apariția dischetele, apoi CD-urile, apoi discurile externe și acum tot felul de stick-uri de memorie care au capacități de zeci sau sute de Gb, dar există dispozitive de memorare de 1, 2, 4, 10 Tb la prețuri accesibile.

Totuși eu n-am să uit cartela perforată care mi-a adus multe satisfacții la vremea mea, căci cu ea am reușit să rulez programe în limbajele FORTRAN și COBOL. Am nostalgia căratului cartelelor spre dispeceratul calculatorului și retrăiesc emoțiile așteptării hârtiei de imprimantă cu rezultatele oferite de unul din calculatoarele cu care lucram IBM 360 sau FELIX C-256.

Au fost momente frumoase, dar au fost și momente triste, căci se întâmpla ca o cartelă să fie agățată de către cititorul de cartele, să o distrugă și o dată cu ea se pierdea conținutul și dacă acolo era o linie sursă a programului, riscul era să nu se obțină un rezultat corect sau să nu se obțină decât o analiză de text sursă cu foarte multe erori, dacă respectiva cartelă distrusă conținea definirea de variabile, de exemplu.

Când am arătat studenților mei în anul 2010 o cartelă perforată nu le venea a crede că informatica a însemnat și cartela perforată, că dezvoltarea informaticii de dinainte de 1990 s-a făcut preponderent pe bază de cartele perforate, căci calculatoarele personale erau doar un vis frumos.



(15 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Radu GAROFEANU

Acum foarte mulți ani am avut cursuri de programare și de programe aplicative pentru studenții de la forma de seral a Facultății de Cibernetică. Printre studenți era și Radu GAROFEANU. El s-a remarcat prin faptul că de câte ori era nevoie să iasă cineva la tablă să scrie programe, el era acela și ceea ce făcea, făcea bine, ceea ce m-a impresionat, căci de regulă studenții de la seral erau orientați să obțină o diplomă, căci ei loc de muncă aveau, numai că trebuiau să pună de acord acel loc cu studiile lor. Radu GAROFEANU era altceva. El dorea să învețe să programeze, lucru pe care l-a făcut. Lucra undeva pe Calea Dorobanților la o companie de electricitate sau ceva cu energetica. 
După ce a terminat facultatea, Radu GAROFEANU a plecat din București și s-a mutat în vestul țării. Am ținut legătura și el este unul dintre puținii absolvenți de acum foarte mulți ani cu care schimb mesaje, care dacă vine în București căutăm să ne vedem și care de sărbători mă felicită. Este o chestiune de caractrer și Radu GAROFEANU dovedește că este un tip de mare caracter.

I-am urmărit evoluția. Profesional, Radu GAROFEANU este cel pe care l-am văzut eu, adică un profesionist. Are familie. Are un băiat. Este un om realizat, exact așa cum se prezenta încă din studenție. El verifică teoria mea că un om care face câteva lucruri consecutive, foarte bine, unul după altul, este în stare să facă totul foarte bine, deci este un om bun pentru tot restul vieții. 

(17 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Jean MUSCALU

Jean MUSCALU a fost studentul meu la disciplinele de programare a calculatoarelor pe vremea în care facultatea se numea Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, avea durat de cinci ani și secția se numea Mecanizarea și Automatizarea Calculului Economic. Îmi amintesc că am colaborat intens cu studentul Jean MUSCALU și am realizat și lucrarea de stat împreună.

În vremurile de demult, obișnuiam să mă plimb prin București și s-a întâmplat ca într-o sâmbătă să ajung din întâmplare prin dreptul bisericii Domnița Bălașa, iar acolo în curte era Jean MUSCALU și soția lui, făceau fotografii, căci tocmai se terminase căsătoria lor religioasă. M-am dus acolo și i-am felicitat.

Anii au trecut și pe când eram la o practică în producție, am avut ocazia să colaborez cu CINOR, centrul de calcul unde lucra și Jean MUSCALU.

Mai spun încă o dată că anii au trecut și am avut ocazia să-l reîntâlnesc pe Jean MUSCALU pe poziția de conducător al CINOR. Era vorba de o fraudă a unor indivizi cu baza de date a sistemului informatic de asistare a activității juridice, aplicație informatică realizată de CINOR. dar cum se aplică proverbul cu hoțul cu câștigul și păpgubașul cu o mie de păcate, CINOR, care era păgubitul a avut de tras și de așteptat și totul s-a terminat în coadă de pește.

În vremurile când am colaborat cu Jean MUSCALU a rezultat o comunicare științifică referită prin:

Ion IVAN, Sergiu COMAN, Jean MUSCALU - Parametrii de baza ai măsurării partabilității sistemelor de programe, a 8-a Sesiune de comunicări științifice a Academiei Militare, București,  18-19 Noiembrie 1980. 
Acum, sunt prieten cu Jean MUSCALU pe rețeaua de socializare Facebook și-i urmăresc activitatea care este interesantă. Pe mine m-a impresionat tânărul Jean MUSCALU, în vremea când era student căci era extrem de dinamic, avea talent de programator și la CINOR a avut posibilitatea să se perfecționeze. Am și acum în memorie pe tânărul Jean MUSCALU, studentul înalt și slăbuț, care stătea la mașina de perforat cartele și care lucra cu mare atenție la programele COBOL pe care și le dorea impecabile. Teoria mea conform căreia un om care este foarte bun student, ca profesionist este tot foarte bun, s-a verificat 100% în cazul lui Jean MUSCALU.


(14 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ladislau NAGY

Ladislau NAGY este unul dintre foștii mei studenți din vremurile în care eu abia pășisem în meseria de asistent universitar stagiar. Eu consider că șefii mei au făcut o gravă greșeală pămându-mă asistent la o grupă de studenți de ani terminal, unde studenții erau mai mici decât mice cu un an. Să nu spun, dar în acele vremuri, unii studenți erau mai mari chiar decât mine ca vârstă și trebuie să subliniez că experiența lor de viață se vedea și era elementul cu care ei mă dominau.

Ladislau NAGY s-a remarcat ca student prin dorința de a învăța programare în limbajul COBOL, căci acest limbaj se învăța la Secția de Statistică Economică din facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. Eu m-am bucurat să văd că am un student cu dorința de a învăța să programeze în limbajul COBOL și mai erau încă vreo doi sau trei. restul, manifestau o mare respingere față de utilizarea calculatorului, ceea ce mi-a atras mari probleme, căci eu îi tratam exact cum fusesem eu tratat în studenție, adică le ofeream studenților din acea grupă posibilitatea de a rula programe exact de câte ori doreau ei. 

Ladislau NAGY era studentul care avea idei, care rula programe și care mă făcea să mă simt și eu util, căci în rest, ceilalți orice altceva ar fi făcut în afară de a face scheme logice și de a scrie texte sursă în COBOL. Ladislau NAGY a luat repartiție la Centrul de Calcul de la Ministerul Comerțului Exterior. Era bine văzut acolo, dar a preferat să se mute la Cluj. L-am revăzut în vara anului 1972 când ne-am întâlnit la Întreprinderea CARBOCHIM. A fost o mare plăcere pentru mine să stau de vorbă cu un tânăr care era apreciat acolo în fabrică, pentru ceea ce era el ca profesionist. Am mai aflat câte una sau câte alta de la o cunoștință comună, dar dacă mi-ar face plăcere să mă întâlnesc cu un fost absolvent, din toți cei 42 de ani ai mei  de lucrat în ASE, cu Ladislau NAGY mi-ar face plăcere să mă văd și punct.

(05 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Anisur RAHMAN

Anisur RAHMAN era de fel din Republica Bangladesh și în anul 1980 era student în anul al IV-lea și ultimul al facultății de Planificare și Cibernetică Economică. L-am remarcat pe Anisur RAHMAN la cursurile de programare a calculatoarelor electronice, unde se învăța să se lucreze în limbajele FORTRAN, COBOL și ASSIRIS, pe calculatorul FELIX C-256. Mi-a plăcut cu scria programele, cum rezolva probleme date pentru lucrul individual. 
Văzând că el înțelege bine cum se lucrează în acele limbaje de programare și analizând capacitatea lui de a atinge unele elemente de subtilitate de programare, mi-am propus să realizez împreună cu Anisur RAHMAN o lucrare de licență prin care să facem o analiză comparată a virtuților diferitelor limbaje de programare, pentru a spune concret care sunt diferențele și să și măsurăm cantitativ efectele pe acre le generează acele diferențe. Anisur RAHMAN a fost de acord să abordăm o astfel de problematică.
În primul rând trebuiau scrise multe programe.
În al doilea rând, trebuiau scrise programe pentru o aceeași problemă în cele trei limbaje.
În al treilea rând, trebuiau făcute măsurători și calculați indicatori de calitate software.

Anisur RAHMAN a trecut la treabă și după o muncă intensă, deja aveam tripletele de programe și tabelul de date. Apoi s-a trecut la calculul de indicatori statistici și la efectuarea de corelații între coloanele de date numerice rezultate din măsurătorile făcute asupra programelor. Consider că Anisur RAHMAN a realizat o lucrare de diplomă care și acum după peste 40 de ani de la susținere, dacă s-ar mai găsi pe undeva depozitată, ar fi la fel de interesantă ca și acum și ar dovedi că și la nivelul anilor '80 se realizau lucrări interesante, valoroase, originale și fără uzură morală, deși vremurile nu erau așa de relaxate ca acum.

Anisur RAHMAN a participat cu această lucrare intitulată Analiza comparată a performanțelor pentru limbaje de programare la a XV-a Conferință Națională a Cercurilor Științifice Studențești din 15 -16 noiembrie 1980 de la Universitatea din Timișoara. Lucrarea a fost prezentată duminică 16 noiembrie 1980 în intervalul 8:00 - 14:00 la sala 403, în secțiunea Informatică, Mecanică, Matematici Aplicate. Lucrarea este anunțată la pagina 12 a programului conferinței, secția a VIII-a.

Acum sunt prieten pe Facebook cu Anisur RAHMAN care lucrează  în Sydney, Australia.

În data de 31 martie 2023 la ora 12:00 va avea loc susținerea tezei de abilitare a lui Claudiu VINȚE intitulată Cercetări privind entropia intrinsecă a valorilor mobiliare tranzacționate la bursă, susținute de dezvoltări software orientate pe mesaje în fața unei comisii formată din profesorii Claudiu VINȚE,Ion SMEUREANU,Marian DÂRDALĂ,Adriana REVEIU,Felix FURTUNĂ, Paul POCATILU, Claudiu HERȚELIU, Mircea ASANDULUI, Gabriela MIRCEA, Mircea GEORGESCU.

(08 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Richard MULLER

Richard MULLER a fost și el absolvent al Secției de Mecanizare și Automatizare a calculului Economic din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, pe vremea când facultatea avea durata studiilor de 5 ani și admiterea avea trei probe, din care una de algebră, una de analiză matematică și a treia probă era la alegere dintre fizică, geografie și economie politică, dar viitorii studenți de la Mecanizare în proporție covârșitoare alegeau fizica.
Richard MULLER, după terminarea facultății, având o medie foarte mare, a obținut la repartiție un post în centrul de calcul al ASE. Eu mă cumoșteam cu el de la cămin din vremea studenției noastre și după ce a lucrat în Centrul de calcul al ASE, locuia în Berceni unde locuiam și eu, iar duminica ne întâlneam prin comunele de lângă București, căci amândoi aveam plăcerea de a merge pe biciclete. Eu aveam o semi-cursieră SPUTNIK cu care mergeam duminică de duminică. Făceam pauze și discutam despre programare. El îmi vorbea despre proiecte. Îmi amintesc că lucra ceva legat de niște fișiere înlănțuite și avea deja un software făcut de el, care implementa funcții extrem de interesante.
Richard MULLER era un nume în Centrul de calcul. Inginerul Iulian SATRAN, considerat în acele timpuri un creier adevărat printre informaticienii care lucrau pe calculatorul IBM 360 avea cuvinte de apreciere la adresa lui Richard MULLER, lucru care nu se întâmpla și în alte cazuri.
Am mers la câteva seminarii științifice unde Richard MULLER și-a prezentat produsele software la care lucrase și m-a impresionat deschiderea lui pentru lucrurile noi, dar comparativ cu alții care doar vorbeau, Richard MULLER era omul care vorbea despre lucruri noi cu care lucrase efectiv și proba cu componente software operaționale.
La un moment dat, când l-am întâlnit duminica în drumurile noastre cu bicicletele mi-a zis că i s-a aprobat plecarea din țară și de aceea nu mai lucra în Centrul de calcul. I-am spus că mă bucur pentru el, că-și vede visul realizat și l-am asigurat că așa cum este el de serios și de bine pregătit profesional va fi strălucitor indiferent unde va merge. 
De atunci nu l-am mai întâlnit pe Richard MULLER, dar uneori mă gândesc la cât de bun programator era el, la cât de temeinic lucra și la cât de serios își argumenta opțiunile și soluțiile. Mi-am dorit de multe ori să fiu și eu cam cu același mod de a lucra, pentru că în mintea mea, Richard MULLER era garanția succesului garantat, căci atunci când faci o treabă cum scrie la carte, nu există riscul vreunui rateu sa vreunei interpretări din partea celor care sunt în stare doar să-și dea cu părerea și nimic altceva.

(07 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ioana POPESCU

A fost o vreme în care mă interesa în mod deosebit problema corectitudinii programelor. Aveam o documentație, zic eu, de invidiat pe acestă problemă, căci primeam articole din străinătate, deoarece trimiteam cărți poștale prin care rugam autorii să-mi trimită articolele publicate de ei. Cred că aveam pe probleme de corectitudine cel puțin 100 de articole fundamentale.

Am observat un lucru straniu. Toți autorii discutau niște chestii total mișto, numai că atunci când treceau la fapte, foloseau demonstrarea corectitudinii programelor folosind un program scris în limbajul ALGOL care implementa algoritmul lui EUCLID, ceea ce m-a descumpănit. Mi-a venit ideea de a studia un mod de a demonstra corectitudinea unui program FORTRAN ceva diferit de acea implementare a algoritmului lui EUCLID.  

Când a venit problema elaborării de lucrări de stat, echivalentul lucrărilor de licență de azi, am formulat un titlu ceva de corectitudinea programelor FORTRAN și un alt titlu, ceva despre corectitudinea programelor COBOL. Am avut surpriza că la una dintre lucrări s-a înscris Ioana POPESCU o studentă foarte bună, care știa programare în limbajele FORTRAN, COBOL și ASSIRIS. Ea avea cunoștințele care să-i permită realizarea unei lucrări bune, pentru că demonstrarea corectitudinii necesita folosirea unui aparat matematic elaborat, ori Ioana POPESCU avea note foarte bune la matematică.

I-am dat materialele de care dispuneam. Ea s-a apucat să studieze și am discutat destul de mult. Am structurat lucrarea. Am căutat exemple de programe de care să ne ocupăm. Ea a reușit să scrie capitolele lucrării și să facă unele demonstrații de corectitudine. Am sfătuit-o s-o ia gradual, nu cu programe foarte simple, ci cu secvențe de programe simple. Așa a progresat și s-a prezentat în fața comisiei de examen de stat cu o lucrare extrem de interesantă, care aborda o problemă nouă. Îmi aduc aminte că ceva mai târziu a apărut lucrarea lui Cristian CALUDE de calculul complexității


(01 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Radu GAROFEANU

Radu GAROFEANU a fost studentul meu la Secția de Informatică Economică la seral. Am lucrat împreună la lucrarea de licență și mi-am dat seama că el este un om înzestrat cu calități necesare unui programator eficient. Am continuat să ne vedem și după terminarea facultății. Sunt mulți ani de la terminarea facultății. Radu este stabilit în Timișoara, dar când trece prin București, ne auzim la un telefon și ne vedem. Este realmente o plăcere să văd cu acest tânăr a evoluat în timp și acum, ajuns la maturitate, este exact acolo unde și-a dorit, prin munca lui și prin talentul lui.
Am apreciat la Radu GAROFEANU punctuașlitatea, perseverența și un lucru care mi s-a părut esențial este legat de faptul că nu lasă nimic neverificat, astfel încât atunci când apeși pe butonul ENTER să pornească rularea programului și să se obțină rezultate complete și corecte, fără a exista riscul unor întreruperi accidentale.
Cine stă de vorbă cu Radu GAROFEANU va fi impresionat de seriozitatea și claritatea  explicațiilor lui, astfel încât nu trece la pasul următor până nu s-a convins că persoana din fața lui a înțeles despre ce este vorba și va executa operații independent de cel care a scris programul, fără a avea riscul întreruperii fluxului de prelucrare. Numai oamenii speciali au această mentalitate.


(16 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ștefan MUSTĂȚEA

Ștefan MUSTĂȚEA a fost asistentul nostru pe când eram în anul al IV-lea de studenție și învățam să programăm calculatoarele electronice CIFA 101 Economist și NEAC 1290, primul folosind cod mașină și al doilea, folosind un limbaj numit COPCODER. De la profesorul meu Ștefan MUSTĂȚEA am învățat să gândesc programele.
Ștefan MUSTĂȚEA nu vorbea mult.
Ștefan MUSTĂȚEA explica pas cu pas ce trebuie făcut.
Ștefan MUSTĂȚEA construia scheme logice excepționale.
Ștefan MUSTĂȚEA știa să transforme algoritmii în cheme logice cu cea mai mare ușurință.
Ștefan MUSTĂȚEA explica așa de frumos, căci toți am înțeles și învățat ceea ce trebuia.
Dacă știu programarea pe care o știu și dacă gândesc programele, totul datorez lui Ștefan MUSTĂȚEA, căci el, asemeni unui învățător care-ți pune creionul în mână, mi-a pus în mână creionul, foaia de hârtie și tastatura pentru a fi în stare să scriu un program, pornind de la enunțul problemei, oricare ar fi ea. Am avut senzația că Ștefan MUSTĂȚEA nu știe să zâmbească, dar așa cu seriozitatea și cu economia lui de cuvinte, asemeni profesorului meu de fizică din liceu Eugen BOIA, Ștefan MUSTĂȚEA făcea, nu vorbea. Avea vorba măsurată, căci programele nu se comentează, ele se construiesc, iar la schemele logice, exactitatea este esențială, căc la ele se aplică toate proverbele românești. O variabilă nu se utilizează înainte de a fi inițializată, căci nici carul nu se pune înaintea boilor.


(13 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Viorel PREOTEASA

De formație, Viorel PREOTEASA era matematician, absolvent al Facultății de Matematică de la Universitatea București. L-am cunoscut absolut întâmplător. Eram șef de catedră. Se desfășura un concurs de asistent universitar de programare, cu ceva COBOL la discipline. Eu eram șef de catedră și ca orice șef de catedră care mai are un pic de respect față de el însuși nu se pune președinte de comisii peste tot, să apară ca păduchele-n frunte. Deci, un coleg era președinte de comisie, căci avea și o funcție administrativă. Dar, tot așa, ca un șef de catedră, cât de cât interesat, merge să dea și el cu nasul pe la concursuri, să nu zică lumea despre mine că sunt nesimțit, arogant și nesuferit. S-a întâmplat să mă nimeresc tocmai când un tânăr răspundea. Mi-a plăcut spectacolul și mi-am zis: în cel mult doi ani, el va fi asistentul meu de asembler, că prea bine i se învârt în cap rotițele.
La sfârșitul concursului am aflat că acel tânăr primise o notă mizerabilă de la o persoană, tot mizerabilă. Era evident că se dorea altceva, ceea ce eu nu agream deloc, dar ceva mai târziu am făcut legăturile, care erau foarte profunde între nota aceea și contextul lărgit, dat de ceva nefiresc și incorect. Nu vreau să dezvolt, căci de morți numai de bine.
Băiatul era necăjit. M-am apropiat de el. M-am recomandat. I-am spus că-l vreau asistent la Limbaje de asamblare și dacă vrea și el, așa va fi. Peste câteva luni se derula concursul și Viorel PREOTEASA devenea asistentul meu la disciplina Limbaje de programare. Am colaborat bine. Eu l-am trimis cu niște burse TEMPUS pe colo și pe colo și Viorel PREOTEASA s-a dovedit a fi un tip extraordinar de performant. După ce a primit o bursă la un centru de cercetări în Finlanda, TUCS, Viorel PREOTEASA a optat să rămână acolo să-și facă un doctorat, căci obținuse o bursă pentru aceasta.
Peste ani, Viorel PREOTEASA m-a vizitat. El și familia lui erau foarte bine, acolo pe meleaguri străine. Am ținut legătura mulți ani și de fiecare adtă când venea în spațiul mioritic ne întâlneam. Cu trecerea timpului nu ne-am mai întâlnit, dar sunt sigur că Viorel PREOTEASA are o evoluție frumoasă și acum căci el este un băiat tare deștept, eficient și familist.

(04 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constantin Gelu APOSTOL

Constantin Gelu APOSTOL este absolventul strălucit al primei promoții de studenți ai Secției de Mecanizare și Automatizare a calculului Economic din anul 1969, de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. De la absolvire, a devenit asistent universitar stagiar în Catedra de Cibernetică Economică și când am venit eu în catedră în 1971 l-am găsit acolo. Dumnezeu a vrut ca Valer ROȘCA, Constantin Gelu APOSTOL, Ion Gh. ROȘCA și Ion IVAN, adică eu, să formăm o echipă care a lucrat la elaborarea unor materiale, dintre care cursul în două volume de ASSIRIS, pe care l-am publicat în anul 1974, este cel mai reprezentativ.

Cu Gelu APOSTOL am fost în baze de practică agricolă la fermele viticole de la Zimnicea.

Gelu APOSTOL mi-a vorbit mult despre preocupările lui de arheolog și despre verile petrecute de el în satul lui natal unde lucra solitar și căuta vestigii care să ateste rolul unor oameni de demult care au trăit sau doar au trecut prin acele locuri. Era încrezător în munca lui și gândea că atunci când va ieși la pensie va avea timpul material să scrie și o carte despre rezultatele cercetărilor sale de o viață.

Colegul Gelu APOSTOL are  talent de poet și cu diferite ocazii a scris poezii. Mă mândresc cu faptul că la două zile importante ale vieții mele el mi-a scris câte o mică poezie, lucru pe care l-am apreciat în mod deosebit. 

Gelu APOSTOL a parcurs toate etapele specifice unui stagiu doctoral și în anul 1980 a susținut teza de doctorat coordonată de profesorul doctor docent Constantin IONESCU de 238 pagini, intitulată Procedee de automatizare a analizei fluxurilor informaționale pentru proiectarea sistemelor informatice în economie și îmi aduc aminte că profesorul Gheorghe BOLDUR care era membru în comisie, a scris un catren din care îmi amintesc doar faptul că a zis că autorul tezei a făcut muncă de apostolat, pornind de la numele autorului tezei. De asemenea, îmi aduc aminte că Gelu APOSTOL în timpul stagiului doctoral prezenta la sesiuni științifice rezultatele sale și specialiștii le primeau cu mare interes căci ele puneau bazele analizei automate a indicatorilor definiți în formularele care alcătuiau fluxurile informaționale din economie și care aveau un rol fundamental în optimizarea nivelului birocrației.

După anul 1990, profesorul Gelu APOSTOL a lucrat în colectivul de Programarea calculatoarelor coordonat de profesorul Ion Gh. ROȘCA și împreună cu colegii de acolo au realizat numeroase cărți de programare, care au fost publicate preponderent  în Editura ASE. După începerea colaborării cu Facultatea De Administrarea Afacerilor cu predare în limbi străine, profesorul Gelu APOSTOL a realizat cursuri de birotică în limba franceză, care s-au bucurat de un real succes printre studenți.

Nu vreau să scriu despre modul brutal și nefiresc de întrerupere a activității profesorului Gelu APOSTOL prin aplicarea mecanică a legii 1/2011, dar el a găsit puterea de a merge mai departe, căci este un om puternic și micimile unor oameni nu-l doboară, ci îl fac mai puternic să-și realizeze proiectele de-o viață.

(14 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Iulian SATRAN

Iulian SATRAN era inginer de sistem în Centrul de calcul al ASE, în vremea când eu mi-am început activitatea mai întâi de analist acolo în decembrie 1970. Stătea la un birou mititel, parcă avea numărul 105 și acolo nu era prea cald, că iarna inginerul Iulian SATRAN stătea îmbrăcat cu o haină de blană, un Delon, cum se zicea în epocă.
Pe vremea aceea nu exista internet ca acum, iar documentația despre calculator nu era accesibilă oricui și cei care aveau acces la acea documentație dacă puneau mâna pe ea, nu o scăpau din mână, căci era șansa lor de a fi importanți și de a rămâne importanți, căci lumea ar fi apelat la ei să dea asistență, căci numai cine avea documentația știa să depaneze corect programele, care erau bântuite de tot felul de erori, căci programatorii din vremurile acelea, nu erau ca programatorii din ziua de azi, căci nici limbajele și nici compilatoarele de atunci nu erau ceea ce sunt limbajele de programare și compilatoarele din ziua de azi.

Când am rulat niște programe, am avut niște erori și mi-a fost destul de greu să accept cum diferiți indivizi care avuseseră acces la documentație îmi vorbeau de sus, doar că citiseră câteva pagini. Cineva mi-a zis că cel mai bine era să merg la inginerul Iulian SATRAN că el mă va lămuri.

Aveam un pic de teamă să merg la inginerul Iulian SATRAN, căci el era o somitate în ale ingineriei de sistem și de departe era cel mai priceput. Nu exista niciun secret al calculatorului IBM 360 pentru acest om. Mi-am luat inima în dinți și am mers la el. Aveam imprimanta unde dădusem opțiunea OBJ și mi se listase ceea ce compilatorul genera ca secvențe de program scrise în limbaj de asamblare. Sub acele secvențe se aflau conținutul celor 16 registre ale calculatorului.

Am bătut la ușă, al intrat, am salutat. Inginerul Iulian SATRAN lucra la ceva. Am așteptat. S-a ridicat de la birou și a venit spre mine. Eram destul de temător că-l deranjez pe acest om atât de ocupat cu chestiuni mai importante decât ceea ce aveam eu, credeam. M-a întrebat care este problema. Am arătat imprimanta. Iulian SATRAN a luat un pix cu pastă și mi-a arătat pas cu pas ceea ce face. Era foarte clar ceea ce spunea. M-a atenționat că mă învață cum să localizez eroarea și s-o fac singur din acea clipă încolo. A încercuit conținutul unui registru. A încercuit o secvență dintr-un șir tipărit la imprimantă. A făcut o scădere în baza 16 și mi-a zis că a obținut deplasarea. A plimbat pixul pe textul obiect generat de compilator până a găsit acea deplasare. În acest fel a stabilit instrucțiunea care-mi producea durerea de cap și care făcea ca programul să nu finalizeze execuția. Era acolo și un cod. Cu mâna lui, inginerul Iulian SATRAN a scris câteva codurio și cauze asociate lor, acele coduri corespundeau celor mai frecvente erori. Așa l-am cunoscut eu pe Iulian SATRAN, cel care după câțiva ani a plecat în Israel și a lucrat în informatica de vârf, căci era un specialist adevărat, căruia niciunul din Centrul de calcul al ASE nu-i sufla în ciorbă.

(12 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Valer ROȘCA

În vremurile de demult, studenții din diferiți ani de studii din aceeași facultate și din aceeași secție, care erau căminiști, erau repartizați la același cămin. Întâmplarea a făcut ca în anul al IV-lea de facultate să stau în căminul de studenți SAHIA de lângă Grădina Icoanei , unde camerele erau foarte mari de cel puțin 16 paturi și am stat în cameră chiar cu Valer ROȘCA, care era student în anul al V-lea tot la secția de Mecanizare și Automatizare a calculului Economic, unde eram și eu student. El era mai mare cu șase ani decât mine. Lucrase în producție înainte de a veni la facultate. Așa erau vremurile atunci.

Mi-am dat seama că este un student special după modul în care se comportau față de el ceilalți studenți din anul al V-lea de la celelalte secții cu care stăteam în cameră. El stătea la bibliotecă și acolo lumea mergea să învețe nu să stea la taclale. La o ședință din Aula Magna, au fost nominalizați șefii de promoție și Valer ROȘCA era șef de promoție al primei promoții de absolvenți de la secția de Mecanizare. În anul următor, Valer ROȘCA a devenit asistent stagiar în Catedra de Cibernetică Economică și l-am avut asistent la seminariile de Analiză numerică. M-a impresionat dorința sa de a ne face să înțelegem lucrurile care se prezentau și se vedea că el muncește mult să pregătească seminariile, căci nu era puțin lucru să conducă un proaspăt absolvent, seminariile pentru niște studenți din ultimul an de facultate. 

Ceva mai târziu, după ce și eu am devenit asistent universitar, s-a constituit un grup de lucru format din Valer ROȘCA, Constantin APOSTOL, Ion Gh. ROȘCA și Ion IVAN, adică eu, grup de lucru care s-a apucat să lucreze la elaborarea unor materiale didactice. Noi am stabilit niște standarde înalte de lucru și am muncit cu toții din greu și în acest fel au ieșit din mâinile noastre câteva cursuri universitare, de care și acum sunt mândru. Tot ce am scris era verificat prin programe rulate la calculator. Fiecare cuvânt scris în curs era cântărit de fiecare în parte și apoi de toți laolaltă. Era entuziasmul tinereții și dorința noastră de a face lucrurile foarte bine. Echipa noastră nu avea cum să fie altfel, din moment ce Valer ROȘCA și Ion Gh. ROȘCA fuseseră șefi de promoție și ridicaseră ștacheta calității foarte, foarte sus. Eu ca absolvent cu media de 9,71 mă consideram un pigmeu pe plantație lângă cei doi monștrii sacri ai informaticii.

Anii au trecut și drumurile noastre s-au despărțit, căci Valer ROȘCA a plecat din ASE după 1989 la Universitatea Lucian BLAGA din SIBIU unde a fost șef de catedră și decan și a avut rezultate de excepție în munca lui. Se verifica faptul că un om care este foarte bun azi, tot foarte bun va fi și mâine și poimâine și câte zile va avea el. Valer ROȘCA a absolvit și Facultatea de Matematică de la Universitate.
Mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat șansa să lucrez în plan profesional cu Valer ROȘCA, care era un tânăr ardelean sistematic, exigent și foarte serios, căruia nu-i scăpa niciun detaliu și care avea vorba calmă, rară și măsurată, ceea ce însemna că ulciorul trebuie să meargă la apă de ori de câte ori e nevoie, dar cel care-l ține de toartă să fie cu mare băgare de seamă, căci dacă se sparge, un altul nou nu mai ai de unde să faci rost.

În anul 2012 Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică - DICE, a decis în unanimitate să acorde diploma și medalia Grigore MOISIL lui Valer ROȘCA, recunoscând în acest fel meritele sale incontestabile în dezvoltarea învățământului de informatică economică în țara noastră cu ocazia desfășurării lucrărilor Conferinței Internaționale de Informatică Economică. prezentarea activității profesorului Valer ROȘCA se află în revista Informatica Economică, vol. 16, nr. 4, 2012, pag. 5 -6.


(11 ianuarie 2023)

Foaia de programare

În vremurile de început ale programării calculatoarelor, instrucțiunile programelor se scriau pe foi de programare. O foaie de programare era o foaie A4 care era tipărită cu 25 de linii și 80 de coloane. În fiecare mic dreptunghi se scria un caracter. Dacă aveam un program cu 250 de linii sursă, trebuia să completez instrucțiunile pe 10 foi de programare.

Fiecare linie de pe foaia de programare se concretiza printr-o cartelă perforată. Deci, programul de 250 de instrucțiuni, devenea 250 de cartele perforate, la care se mai adăugau câteva cartele de control, iar toate cartelele  erau citite de un echipament al calculatorului și intrau în fluxul de analiză și de execuție dacă nu existau erori de compilare și de editare de legături.

Era foarte important ca scrierea să fie inteligibilă, ca instrucțiunile să fie corecte și ca perforarea cartelelor să se facă, de asemenea, corect. La câte programe am scris și la câte cartele perforate am dus la dispecerat pentru a-mi fi rulate pe calculator și la câte incidente am avut, nu mi-ar ajunge un roman în cel puțin cinci volume, fiecare de 500 de pagini, căci multe situații bizare s-au întâmplat...

Comparativ cu situația de acum în care programul nici nu se mai schițează pe o bucată de hârtie și se trece direct de a-l scrie, exact cum un compozitor își scrie partitura ajutându-se de pian, în vremurile de demult, orice greșeală însemna pierdere de timp, căci trebuia să aștepți să vină rândul programului tău pentru a fi citite cartelele și a fi prelucrate informațiile citite din ele.

(12 decembrie 2022)

Profesorul Constantin Gelu APOSTOL

Pe profesorul Constantin Gelu APOSTOL pe care noi colegii îl apelam cu diminutivul Tinu, l-am cunoscut imediat ce am venit ca asistent universitar stagiar în Catedra de Cibernetică Economică. Lucram împreună la disciplina de Programare a calculatoarelor electronice, dar el lucra și la disciplina de Analiză și proiectare a sistemelor informaționale economice - APSIE, pe care o conducea dr. ing. Valeriu PESCARU, directorul Centrului de calcul al ASE.

Am apreciat la colegul meu Constantin Gelu APOSTOL rigurozitatea, seriozitatea și profunzimea abordărilor în toate zonele unde noi am colaborat. 

Constantin Gelu APOSTOL are o voce calmă.

Constantin Gelu APOSTOL are întotdeauna o vorbă bună să-ți spună.

Constantin Gelu APOSTOL muncește foarte disciplinat și foarte eficient.

Constantin Gelu APOSTOL are preocupări și în afara informaticii, precum arheologia. El a făcut săpături arheologice în comuna sa natală și a desfășurat cercetări asupra trecutului acelor pământuri natale.

Împreună cu colegii Constantin Gelu APOSTOL, Valer ROȘCA, Ion Gh. ROȘCA și cu mine, am elaborat o serie de materiale didactice, cu care mă mândresc foarte mult, pentru că formam o echipă serioasă, bine structurată care știa să muncească cu mare seriozitate și să verifice tot ceea ce scriam. Așa au apărut lucrările: 

Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA - Limbaje de programare. Limbajul de programare ASSIRIS, Lito ASE, Bucureşti, 1977, 516 pag.

Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA - Memorator pentru limbajul de programare ASSIRIS, Lito ASE, Bucureşti, 1977, 167 pag.

Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA - Limbaje de programare - Limbajul FORTRAN si FORTRAN conversational, LITO ASE, Bucureşti, 1980, 224 pag.

Valer ROSCA,Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Sergiu COMAN, Ion Gh. ROSCA - LIMBAJE DE PROGRAMARE, metoda programatorului sef. Studiu de caz, Editura ASE, Bucureşti, 1979, 115 pag.

Trebuie să spun că Constantin Gelu APOSTOL, Valer ROȘCA, Ion Gh. ROȘCA și Ion IVAN, am apărut

pe un panou la intrarea profesorilor din ASE ca elemple negative că aveam un procent de promovabilitate scăzut, imdeiat după ce facultatea noastră se transformase din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică în facultatea de Planificare și Cibernetică Economică, iar interesul pentru disciplinele de programare scăzuse dramatic, dar programa analitică rămăsese intactă.

După anul 1989, drumurile noastre au luat-o în direcții diferite. Profesorul Constantin Gelu APOSTOL a coordonat în mod strălucit disciplina de Birotică la Facultatea de Științe Economice în Limbi Străine și a elaborat cărți deosebit de valoroase, unele dintre ele mi le-a oferit cu autograf.

Constantin Gelu APOSTOL este un om de cultură, cu talent spre poezie și au fost ocazii în care el a compus versuri pe care le-a citit colegilor din catedra de Cibernetică Economică. Cândva mi-a dedicat și mie versuri, unele dintre ele le reproduc aici.



(26 noiembrie 2022)

Virgil HORNOIU, un om de nota 10

Virgil HORNOIU, fostul meu coleg din Centrul de calcul al ASE, omul de mare caracter cu care am colaborat în vremurile mele de început și m-a ajutat de pe poziția pe care o avea la dispecerat și la operarea calculatorului IBM 360, să rezolv multe probleme, pe care oamenii în ziua de azi nu le-ar înțelege în niciun caz.

Virgil este omul care nu vorbește mult, dar face foarte multe. Cu el discuți, îi explici. El evaluează situația și-ți propune o soluție la problema pe care i-o prezinți. Dacă a fixat o oră, ora aceea așa rămâne. El se ține de cuvânt. 

În vremurile de demult, se proceda astfel:

- șeful de contract enunța problema,

- mă documentam,

- defineam algoritmul de rezolvare,

- elaboram schema logică,

- constriam setul de date de test,

- scriam programul pe foi de programare,

- duceam foile spre a fi perforate cartelele,

- pachetul de cartele mergea la dispecerat,

- erau rulate programele,

- se obținea o imprimantă,

- dacă se obțineau rezultate complete și corecte era perfect și gata,

- dacă erau erori, se făceau corecții,

- se mergea din nou cu cartelele la dispecerat, 

- etc, etc, etc.

Rolul lui Virgil HORNOIU era fundamental, mai ales când trebuia să se obțină rulări mai multe pentru a reuși încadrarea în termene. Se lucra contra cronometru, iar Virgil HORNOIU știa să găsească acele momente când să intercaleze pachetele de cartele ceva mai mici printre lucrări mari. Atunci el spunea că dacă aștepți 10 minute va veni cu imprimanta și cu cartelele proaspăt preluate de cititorul de cartele al calculatorului, programul compilat și eventual intrat în editarea de legături și era și mai bine dacă intra programul în execuție.

Acum, Virgil HORNOIU a împlinit o foarte frumoasă vârstă. Îl urmăresc pe Facebook și nu este schimbat deloc. Este exact cu aceeași privire pe care o avea atunci când discutam cu el.

Să ne trăiești Virgil HORNOIU, căci ești omul cu care am colaborat excelent și dacă s-ar mai ivi ocazia, aș colabora fără să stau pe gânduri nicio secundă!

(27 noiembrie 2021)