Ce înseamnă să fii meseriaș adevărat?

Am cunoscut meseriași adevărați. Nu sunt mulți, dar cei pe care i-am cunoscut, mi-au arătat că știu meserie, o fac bine, iar rezultatele lor sunt uimitoare.

Meseriașul adevărat nu se laudă.

Meseriașul adevărat este modest.

Meseriașul adevărat are scule, nu-ți cere ție.

Meseriașul adevărat înainte de a deschide gura, mai întâi analizează.

Meseriașul adevărat nu-i critică pe cei care au lucrat înainte de a veni el.

Meseriașul adevărat știe să folosească sculele.

Meseriașul adevărat are o sclipire în ochi, semn al siguranței pe meserie.

Meseriașul adevărat tace și face.

Meseriașul adevărat știe proceduri la perfecție.

Meseriașul adevărat dă sfaturi dacă defectțiunea este din greșeala ta,  fără să te jignească.

Meseriașul adevărat nu distruge nimic, ci lucrează ușor, ca un adevărat artist.

Meseriașul adevărat nu-ți cere să-i aduci piese, pentru că el le are sau știe de unde să le procure.

Meseriașul adevărat este punctual, nu întârzie, nu amână, nu promite, ci execută și finalizează.

Meseriașul adevărat nu te întreabă ce trebuie să facă, ci face propuneri și tu selectezi.

Meseriașul adevărat nu lasă lucrurile neterminate.

Meseriașul adevărat are prețuri decente, pe care le accepți ca și când te-ai gândit tot așa.

Meseriașul adevărat îți arată că a rezolvat problema, arătând că totul merge.

Meseriașul adevărat îți înapoiază și piesele uzate sau 

Meseriașul adevărat resturi rămase, pe care le-ai plătit.

Meseriașul adevărat umblă întotdeauna îngrijit și vorbește frumos.




(30 decembrie 2024)

Fii bărbatul care vrei să fii! (XV)

Spune doar ce trebuie și nu deschide gura pentru a spune prostii!

Mama, Dumnezeu s-o ierte, avea o vorbă:
- Ioane, vorbește gura fără el!
Îmi spunea aceste cuvinte când un bărbat spunea prostii în cascadă, fără să-și dea seama, căci dorea doar să umple liniștea cu vibrațiile vocii lui, crezând că nimeni nu-i contabilizează spusele, deși oamenii rețin tot ceea ce se spune, cu apăsare mai ales dacă sunt prostii dăunătoare nu auzului, ci unora sau altora.

Voi da câteva exemple.

Acum mulți ani, am chemat niște meșteri de la o firmă să-mi pună termopane la un apartament. Eram tare încântat de ceea ce realizaseră oamenii, încât la plecare i-am cinstit așa cum trebuie. A doua zi când am revenit în sufragerie, am încecat să deschid ușa de la balcon și am avut surpriza că la câteva secunde de la momentul când ușa era deschisă, geamul din partea de jos de la ușă a plesnit. Am dat telefon la firmă. A venit un tinerel care m-a apostrofat că nu știu să deschid o ușă. Am tăcut. A luat măsurile, a revenit a doua zi și a fixat noul termopan. A închis ușa. Dorea să plece. L-am rugat să deschidă el ușa. Ostentativ a deschis ușa. Nu au trecut două secunde și geamul termopan s-a crăpat. N-a mai zis nimic, dar atunci i-am spus că este posibil ca rama ușii să aibă o problemă. Atunci s-a uitat el mai atent și într-adevăr, rama ușii era un pic răsucită, ceea ce ducea la apariția de tensiuni ce duceau la fisurarea geamului. A reparat defectul și nu a mai plesnit geamul. Ideea era ca să nu deschidă gura înainte de a se convinge că eroarea este în altă parte, nu la cel care nu are interes să se producă un incident.

Mai am un exemplu.

Am cumpărat o mașină de spălat. Am chemat un meseriaș s-o instaleze. Respectivul mi-a dat senzația că e priceput. A făcut ceea ce trebuia să instaleze mașina, a făcut o probă, m-a convins că mașina funcționează, am plătit și a plecat. Am mutat mașina de spălat spre perete să nu stea în mijlocul bucătăriei.

A doua zi, am brut să spăl niște rufe și am avut surpriza că mașina de spălat nu începe să încarce apă. Am sunat la meșter. El a venit, a văzut că erau inversate capetele. Capul flexibil al furtunului era pus acolo unde furtunul intra în mașină, iar capul rigid, era pus la conducta de apă, adică invers decât trebuia. Culmea a fost că meseriașul a început să mă apostrofeze pe mine că furtunul fusese pus total greșit. Atunci i-am reamintit că el a făcut montarea furtunului cu o seară înainte și ar fi decent dacă ar recunoaște că a greșit, lucru care l-a făcut tăcând.

Mai am un exemplu.

Trebuia să mi se facă legătura dintre conducta de gaz și microcentrala termică. meseriașul mi-a dat o listă cu piesele pe care trebuia să le cumpăr. Am mers la un magazin de piese, am arătat vânzătorului lista, mi s-au dat piesele și am revenit. Când am ajuns acasă, meseriașul m-a apostrofat că piesele nu sunt bune. Norocul meu a fost că nu am aruncat lista scrisă de el și că pe piese erau ștanțate dimensiunile, care coincideau 100% cu cele scrise de meseriaș Văzându-l că este lipsit de respect, i-am spus clar că nu știe meserie și că el trebuie să meargă la magazin să cumpere piesele care trebuie. Văzând că nu are loc de întors, căci era venit pe contract, s-a executat, a făcut ceea ce trebuia făcut, dar ciubuc nu i-am mai dat.

Eu am multe exemple în care am văzut meseriași care critică pe cei care au lucrat înaintea lor, dar ei au lucrat mai prost decât aceștia și de fiecare dată mă gândesc că este foarte important ca omul să învețe să deschidă gura exact atunci când trebuie și să spună numai și numai ceea ce trebuie, ceea ce este necesar.

Când vrei să fii bărbatul care vrei să fii, definirea ta se face prin vorbele pe care le scoți pe gură și a le măsura nu este deloc un lucru imposibil, dar este necesar, pentru a pune de acord vorbele cu faptele bărbatului care vrea să fie ceea ce vrea să fie și nu altceva.


(05 decembrie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mituș zidarul

Când am trecut în clasa a XI-a mi-a venit ideea mie și prietenului meu Nicu să mergem pe șantier să facem pe zidarii, să câștigăm un bănuț. Așa am nimerit lângă spitalul mare din Pitești, de pe strada 1 Mai, unde se făcea instalația de termoficare. Am ajuns în echipa lui  Mituș zidarul, acolo unde mai lucrau nea Gică și nea Niculae.  Mituș zidarul era un bărbat tânăr de douăzeci și șase de ani, care fusese pus șef de către cei ce răspundeau de șantier. Noi, adică eu și Nicu, răspundeam la comenzile lui  Mituș zidarul. Numai că nea Gică și nea Niculae, mai bătrâni fiind, nu prea se simțeau în largul lor să fie comandați de un tinerel așa cum era  Mituș zidarul.
Într-o zi, tensiunea dintre nea Gică, nea Niculae și  Mituș zidarul a răbufnit. Atunci  Mituș zidarul le-a zis celor doi zidari bătrâni să facă un concurs. Ideea era ca fiecare să construiască un zid de un metru înălțime cu cărămida pusă pe cant, fără vreun instrument de control. Cine face zidul cel mai lung și cel mai drept, acela este șeful.  Mituș zidarul s-a pus pe treabă și a făcut un zid perfect, lung de vreo cinci metri. Zidul lui nea Gică parcă era pișatul boului și nea Gică a pierdut. Nea Niculae nici nu s-a mai apuicat. Pe mine m-a impresionat  Mituș zidarul și de la el am învățat că omul nu e ca vinul, cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun. Omului trebuie să-i dai să facă lucruri importante cât este în putere. Dacă omul a obosit, degeaba îi dai să facă lucruri grele, că nu le mai face, pentru că nu mai are suflu.

(11 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Vasile tinichigiul

Eram prea mic pentru a reține și numele de familie. Am reținut însă ceea ce am văzut cu ochii mei de copil și am fost impresionat. În vremurile de demult era o mare problemă dacă se defecta un întrerupător de la instalația electrică, pentru că nici nu se găseau sayu dacă se găseau era foarte scumpe și salariile erau mici rău de tot. Tocmai se defectase ceva la un întrerupător. tata avea un prieten tinichigiu care venise să-i repare tata ceva la o pereche de pantofi. Atunci i-a zis și de întrerupător. Vasile tinichigiul, că așa se numea tânărul meseriaș, a desfăcut întrerupătorul și i-a arătat tatei că se rupsese o piesă mititică de tablă. Atunci vasile a luat foarfeca de tablă și a decupat ca un artist autentic dintr-o bucată de tablă acea piesuliță. A montat-o la întrerupător și totul a fost în regulă. M-a impresionat cum folosind o foarfecă de tablă, Vasile a reușit să decupeze acea piesă minusculă. Nici acum nu știu cum a făcut. Era un artist. Ne-a mai făcut Vasile o stropitoare, care era ca o operă de artă. Eu sunt în. măsură să spun cât de ergonomică era stropitoarea, căci la viața mea am folosit-o la greu să stropesc legumele din grădina noastră de zarzavat de aproape 1/2 ha de pământ. Să nu mai aud nici de grădinărit, nici de stropit legume, că mi-a ajuns. Numai că stropitoarea făcută de Vasile nu mă jena la mână când o utilizam și era perfectă ac dimensiune pentru mine care eram doar un puști.

(25 martie 2023)

Cum ne dăm seama că avem în față un bărbat fără onoare

Deși cuvântul onoare lipsește din constituția noastră, încă ar trebui să pune preț pe această calitate a oamenilor. Totuși, este bine să ne dăm seama care dintre oamenii cu care relaționăm sunt lipsiți de onoare, pentru a ne feri de ei, căci lipsa onoarei la cei cu care relaționăm, este ceea ce duce în toate cazurile la situații neplăcute pentru noi, dar foarte avantajoase pentru ei.

Oamenii fără onoare se laudă.

Oamenii fără onoare promit orice.

Oamenii fără onoare se contrazic.

Oamenii fără onoare nu te privesc în ochi.

Oamenii fără onoare împreunează degetele de la mâini.

Oamenii fără onoare repetă mecanic ceea ce ai spus acum două minute.

Oamenii fără onoare vor să impresioneze.

Oamenii fără onoare mint fără să clipească.

Oamenii fără onoare angajează cheltuieli fără să aibă bani și rămâi să plătești tu.

Oamenii fără onoare nu au meserie, ci zic că se pricep la orice.

Oamenii fără onoare vorbesc urât despre cei care nu sunt de față.

Oamenii fără onoare îi laudă fără rezerve pe cei prezenți.

Oamenii fără onoare au gânduri ascunse.

Dacă avem suficientă putere de concentrare ne dăm seama rapid de lipsa onoarei la cel cu care purtăm o discuție. Trebuie să rămânem rezervați, să nu intrăm în jocul lui și vom vedea cum se va strădui să ne fie pe plac din ce în ce mai mult, ajungând să facă lucruri nefirești pentru un om cu capul pe umeri. În clipa în care ne dăm seama că omul din fața noastră este lipsit de onoare, toate discuțiile noastre trebuie să fie protocolare, distante și extrem de generale, astfel încât să-și dea seama că nu suntem nici pe departe una dintre victimele sale, ceea ce-l va face să se retragă în speranța că va găsi pe altcineva care să fie victimă.

(24 decembrie 2021)

Doar fușereala e de ei

Oamenii serioși când e de muncă, muncesc, iar când e de distracție se distrează. Ei nu-și arată goliciunile în public și nici nu se bălăcăresc. În copilăria mea nu am văzut bărbați certându-se sau blestemându-se între ei. Mai scăpau ei înjurături, dar nu-și aruncau sudalme ca femeile și nici nu se scărpinau în c-r în mijlocul drumului așa cum femeile își băteau fâfâloancele ca semn de dispreț total pentru dușmance.

Un om serios, așa cum îi știam eu pe meseriașii de pe stada mea era oameni serioși care dacă aveau ceva de făcut, făceau:

- la timp,

- serios,

- temeinic,

- în respect,

- de calitate,

- bine,

ca omul să mai apeleze la ei și a doua oară. Acum lucrurile nu mai sunt cum erau cândva, ci toți fușeresc.

Zugravul fușerește.

Ministrul fușerește.

Profesorul fușerește.

Mecanicul fușerește.

Vânzătorul fușerește.

Ospătarul fușerește.

Patronul fușerește.

Nici nu are cum să fie altfel căci cei ce nu se respectă pe ei, nu vor respecta pe alții. Când totul este pe fugă pentru a face banul pe cât mai puțină muncă, seriozitatea, calitatea, temeinicia, seriozitatea nu mai există. Se merge după regula: fușerește, ia banul și fugi! Nu contează ce rămâne în urmă, căci pseudomeseriașul va găsi pe altul să-l păcălească, să fușerească și să se care în secunda următoare pentru a nu mai fi văzut vreodată, căci pentru el onoarea nu există.

În ultimii 5 ani nu am mai văzut meseriaș care să aibe scule, care să nu-l critice pe cel care a lucrat înaintea lui și care să facă treabă ca și a doua oară să-l chem să-mi rezolve o altă problemă.

(20 februarie 2021)

Fântâni de oameni neisprăviți

Am văzut oameni neisprăviți cât cuprinde. Ei sunt așa pentru că nu-i duce mintea să vadă mai mult decât lungul nasului. 

Ei își doresc să aibă în curte o fântână. Cheamă un meseriaș cu scule, cumpără tuburi, realizează fântâna, dar uită să mai pună un tub care să fie deasupra pământului. Ei nu au citură, ci o frânghie de care a=gață o găleată. Există riscuri imense de a se produce accidente teribile, prin căderea în fântână. Știu eu un caz al unui vecin, deși i se atrăsese atenția să mai pună un tub, să facă puț american cu ciutură. Nu erau oameni sărmani, ci aveau dare de mână dar erau niște neisprăviți. Așa le-a murit o copilă, înecată în fântână. Și au mai fost multe cazuri. Și nu se face nimic, adică nici lor și nici celor care construiesc fântâni ca adevărate gropi sigure pentru înec.

Ar trebui procedat așa:

- vine clientul,

- spune ce vrea,

- meseriașul îi spune ce materiale trebuie,

- meseriașul verifică materialele,

- se construiește fântâna,

- numai puț, cu ciutură, roată și capac,

- se recepționează lucrarea.

Și în acest caz trebuie să fie numai oameni autorizați, iar pentru a avea un puț în curte trebuie o autorizație și în acest fel n-ar mai face fiecare ce-i bubuie prin cap, adică improvizațiile specifice unor neisprăviți.

(04 februarie 2021)