1000 de oameni care m-au dezamăgit: Cristian POMOHACI

Cristian POMOHACI este acum un bărbat de 53 de ani.
Cristian POMOHACI este absolvent al facultății de Teologie de la Universitatea București, promoția 1999, la 30 de ani.
Cristian POMOHACI a devenit paroh la Moșuni din 1999.
Cristian POMOHACI este în același timp un foarte apreciat cântăreț de muzică populară românească.
Cristian POMOHACI a fost îndepărtat din rândurile slujitorilor bisericii în 6 octombrie 2017.
Cristian POMOHACI m-a dezamăgit pentru că nu a avut probe cu care să combată acuzațiile care i-au fost aduse pentru că a întreținut relații sexuale cu un minor.
Cristian POMOHACI m-a dezamăgit pentru faptul că nu a fost un exemplu de moralitate pentru enoriașii săi, prin ceea ce a făcut.
Cristian POMOHACI m-a dezamăgit prin lipsa de demnitate de care a dat dovadă atunci când i-au fost aduse acuzațiile și a continuat să slujească în biserică.
Cristian POMOHACI m-a dezamăgit că atunci când era preot executa ritualuri de exorcizare, care contravin canoanelor bisericii ortodoxe.

Cristian POMOHACI m-a dezamăgit că între ceea ce era el cu adevărat și gesturile ample pe care le efectua pe scenă ca un om absolut credincios, era o diferență enormă, deși muzica lui este frumoasă și el este un om talentat, chiar excepțional ca interpret de folclor.

Eu am avut o casetă cu cântecele lui minunate și am separat lucrurile, căci una-i una, alta-i alta. Probabil lumea va uita acel minus enorm din viața lui intimă și cântecele lui vor dăinui peste decenii, dar undeva, Cristian POMOHACI, va rămâne acel preot care a greșit amarnic în fața Celui de Sus.

(02 octombrie 2022)

Mocirleala pură

Asistăm de câteva zile la o mocirleală pură, specifică nouă în care apare realitatea crudă în toată nuditatea ei sinistră.    

Stilul de mucă bizar, lipsit de implicare, diluat, amorțit și impersonal care traversează întreaga societate, acum își arată adevătatele implicații vecine cu dezastrul. Voi fi explicit. Un text de tipul: vă rugăm să soluționați problema luând toate măsurile legale ce se impun. Acest text spune totul și nimic. Problema trebuie soluționată. Perfect. Se iau toate măsurile legate. Sublim. În acest context credem că totul merge uns, ca pe roate, ceea ce este de fapt total fals. Cel ce a emanat un asemenea text de o asemenea bizarerie, trebuia de fapt să genereze textul prin care dădea soluția și indica articolele de lege care îi permit respectiva măsură sau respectivele măsuri. Textul acela vag este biletul pentru inacțiune că el ca șef se simte acoperit de un ceva care include fix orice și nu lasă loc la nimic, asemeni unei pături călduroase, dar care are menirea de a-i paraliza pe subalterni care nu știu nimic despre soluție și nu știu nimic nici despre toate măsurile legale, de la care nu trebuie să le scape nici măcar o virgulă. Fuga de răspundere îmbracă forme dintre cele mai odioase, groaza de a lua o decizie clară și asumată naște situații dintre cele mai absurde, vecine cu cele mai jegoase sofisme pe care le-a cunoscut omenirea. 

Atât timp cât nu se schimbă stilul de management și nu se clarifică procedurile, dar mai corect nu se definesc proceduri exacte, a căror traversare pas cu pas să ducă la soluția corectă, calidată ca fiind soluția acceptată, soluția morală și soluția benefică în raport cu un criteriu specificat, totul se va transforma într-o zbatere într-o mocirleală pură, ineficientă, zăngănitoare, pe bani mulți și bântuită de moliciune ridicolă, abjectă, dubioasă, sulfuroasă și mai ales tremurândă.

Toată lumea are mirări acum că un sistem este paralizat, inactiv și acaparat de nemișcare. Este doar o frântură din ceea ce aizbergul se arată muritorilor de rând, căci totul este de fapt un stil îmbâcsit de a face management neparticipativ, pe poziții de spectatori neimplicați, care așteaptă doar să treacă timpul, care oricum trece, dar toată lumea își spune rugăciunile pentru a trece acel timp plat, molcom, aritmic, banal și fără nicio implicare, pentru ca totul să pară normal, firesc și acceptabil, dacă nu chiar frumos în sensul acela incolor, absurd și lacom din care nimeni nu câștigă fix nimic.

Luați la minut tot ceea ce se întâmplă în evoluția interacțiuni personajelor ce gravitează în jurul violatorului sinistru și veți vedea că s-a clădit nodul gordian și se așteaptă cel care trebuie să-l desfacă. Acesta se lasă așteptat. Este prin țară în turneu. Cu siguranță că revigorat, va mustăci, va zâmbi și va zice exact ceea ce lumea așteaptă. A mai zis-o și s-a văzut că oastea sa l-a ascultat disciplinat. Cel căzut în cușca cu lei nu a fost atent și va fi mâncat de lei, căci leii sunt necruțători și sunt înfometați și reprezintă o adevărată pradă, care  va astâmpăra pofta fiarelor prin cantitate și dimensiune, deși pește fiind nu le este total pe plac.

(12 ianuarie 2018)