Limitele prognozelor

Folosind modelarea matematică, avem posibilitatea să facem orice. Când eram elev de liceu am învățat depre progresii aritmetice. Ele sunt primele modele de prognoză, deși sunt de un simplism revoltător, multe teorii s-au dezvoltat folosind prognoza bazată pe progresii aritmetice.

Să n e imaginăm că suntem halterofili și azi ridicăm haltera de 20 de kilograme, mâine rificăm haltera de 30 de kilograme, iar poimâine ridicăm haltera de  40 kilograme, credem că răspoimâine vom ridica 50 de kilograme. Cu mare ușurință generăm termenii progresiei aritmetice, obținând 30, 40, 50, 60, 70, 80, 90, 100, 110, 120, 130, 140 ...

Oamenii au trecut la alte modele de prognoză. În orice modelare este necesar să se stabilească ipotezele de lucru și ipotezele în care modelul de prognoză este valabil.

La ora actuală deținem serii de date de lungime scurtă, căci dacă o serie de timp are 200 de termeni și se referă la date anuale culese despre o anumită entitate, nu tragem concluzia că:

- datele au fost culese folosind mereu aceeași procedură,

- datele sunt comparabile,

- datele sunt suficiente,

- datele nu includ erori sistematice.

Acum se vorbește despre încălzirea globală. O eră geologică are durata de câteva milioane de ani. Dacă se folosesc modele de prognozare, este greu să se facă extrapolări ale unor serii de date cu 100 de termeni pentru ceea ce se va întâmpla pe un interval de 2.000 de ani din viitor.

Cred că statisticienii trebuie să fie mult mai activi acum când se vorbește de schimbările de mediu și de încălzirea globală, pentru că abordările empirice sunt păguboase și nu duc la nimic.

Modelele de prognoză au mari limite, căci ele reprezintă doar ceea ce noi suntem în stare să construim, nimic mai mult, nimic mai puțin. Ele sunt doar niște scheme de calcul, care încearcă să evidențieze cam =ceea ce s-ar întâmpla în viitor. Adevărul este că multe modele de prognoză nu se verifică și este normal să fie așa căci dacă noi am prognoza viitorul 100% din situații, viața noastră ar fi o calamitate și omenirea ar dispărea instantaneu.

(21 iulie 2023) 

Cum va fi anul 2024?

 Anul 2024 va fi:
- oribil din cauza celor 4 rânduri de alegeri,
- nesemnificativ pentru că nu se va da în folosință niciun spital mare,
- banal, pentru că o vom duce și mai rău decât în anul 2023,
- stupid, pentru că în goana după procente, politicienii vor gafa,
- dubios, pentru că nici atunci nu va fi stăvilită corupția,
- instabil, căci finanțele vor intra în degringoladă în epoca postisăresciană,
- crunt, din cauza conflictelor din jurul nostru, care par să nu se mai sfârșească.
Pentru mine, anul 2024 nu va însemna prea mare brânză, căci nefiind o autostradă București - Brașov prin Comarnic, nimic nu mai contează. Cât privește traseul București - Atena nu am nici cea mai vagă speranță, deși o autostradă București - Giurgiu n-ar fi mare lucru căci s-ar lucra în câmpie. Numai că noul pod peste Dunăre ar dura 25 de ani să se construiască. Mi-am luat gândul de la autostrada spre Suceava. Mi-am luat gândul de la autostrada Transilvania. Nici la Sibiu nu voi ajunge fluierând în 2024, așa că pentru mine anul 2024 nu va însemna chiar nimic.

(31 decembrie 2022)

A extrapola, a estima, a prognoza... (III)

Autoritatea Națională de Meteorologie - ANM ne amețește cu prognozele sale stupide. Există și un institut de prognoză care și el are ziceri care ne lasă perplecși. Și la FMI se fac prognoze privind. creșterea economică, dar și prin UE există un organism care ne pleznește peste ochi cu prognozele sale. Toți, asemeni ghicitorilor în cafea sau a femeilor care ghicesc în ghioc, în palmă, în bobi sau în tarot, spun ce va fi în viitor, dar nu are nimeni curajul să ia acele preziceri și să le compare cu realitate, pentru a vedea cât de mincinoase sunt prognozele sau să fiu mai elegant, cât de nesigure sunt ele.

A prognoza înseamnă a ghici viitorul, folosind așa-zise metode științifice, care tot un fel de alchimie se numesc, din moment ce nicio metodă de prognoză nu se demonstrează, ci este luată ca un dat și punct.

Să zicem că știm să construim tot felul de modele de prognoză.

Să zicem că avem suficiente date pentru a estima coeficienții modelelor de prognoză.

Să zicem că dorim să avem modelul de prognoză cel mai mișto.

Este nevoie să parcurgem etapele unui ciclu de realizare a modelelor de prognoză, din care etapa de rafinare și etapa de validare sunt cele mai importante, care nu exclud să ducă la concluzia că ceea ce am făcut a fost degeaba, dacă modelele pe care le-am construit sunt niște gunoaie.

Realitatea este cu totul alta. oamenii:

- cunosc câteva modele,

- știu să facă estimări cu o singură metodă,

- nu aplică teste care să dovedească ceva despre model,

- folosesc modelul orbește.

Mă apucă și râsul când îi văd pe unii care fac tot felul de prognoze sinistre. Unul prognozează că până în anul 2050 populația României va ajunge la 10 milioane de suflete. Un nene, așa-zis cercetător științific făcea niște prognoze legate de numărul contaminaților cu COVID de-l iubeau televiziunile plătite să-i îngrozească și să-i înfricoșeze pe oameni, pentru a fi mai ușor de dus de nas. Numai cei onești când fac prognoze spun ce ipoteze au luat în considerare, care au fost metodele de prognoză, care sunt limitele și nu uită să spună că rezultatul este doar o imagine a ceea ce s-ar întâmpla dacă și dacă și dacă, iar realitatea va fi foarte diferită, deci trebuie să fim rezervați. Prognozarea e un fel de alchimie, un fel de vrăjitorie, făcută cu mijloace pe care noi le credem științifice, doar pentru că folosesc statistica matematică și altele asemenea, dar care dacă nu se fac precizările necesare, tot șarlatanie se cheamă.


(30 decembrie 2022)

Fă, Marițo, prognozezi, fă, ca JURMA?

- Da fă, prognozez. Ce io nu sunt în stare să prognozez, ai?
- Și cum faci fă, Marițo?
- Ca la carte, fă!
- Adică cum, fă?
- Am luat câte ouă au ouat găinili în ultimele șaișpe zile.
- De ce șaișpe, fă?
- Așa zice statistica, proasto!
- Și ce-ai mai făcut ,fă?
- Am scris câte ouă a făcut găinili azi față de ieri și tot așa...
- Și?
- Fă, am luat ipoteza că găinili mele vor oua mult, ca la JURMA, fă.
- Ei, na!
- Da, fă. Am ajuns că în sectembrie, găinili mele, fă, să ouă de trei ori pe zi.
- Taci, fă!
- JURMA nu bagă groaza tot așa. Io măcar știu o socotează.
- Care, fă?
- Că dacă ești prost, alegi prost și ies prostii.
- Da, fă, ai dreptate, fire-ai a dracului dă dășteaptă care ești!

(06 august 2022)

JURMA nu folosește modele de prognoză serioase

Toată lumea știe că niciun model de prognoză nu oferă rezultate precum 800.000 sau 15 sau 25.000, căci modelele de prognoză elaborate oferă valori numerice cu virgulă, iar rotunjirile nu duc nici la 15 nici la 25.000 și cu atât mai puțin la 800.000 sau la 20.000.

Întotdeauna când privim serii de date și vedem anumite regularități, ori că prea multe numere se termină cu cifra 5 ori că au ceva comun, trebuie să ne punem problema că respectivele serii de date sunt scoase din burtă sau sunt construite artificial de cineva grăbit, neglijent și interesat în a ajunge musai la o anumită concluzie.

Dacă Octavian JURMA ar fi folosit modele de prognoză corecte, ar spune care sunt acestea, care sunt ipotezele de lucru și și-ar exprima rezervele necesare asupra rezultatelor, căci în fiecare prognoză este posibil să se precizeze care este riscul de eroare. El nu face aceste precizări pentru a nu scădea din spectaculozitatea șirurilor de date pe care le enumeră, iar valorice care îngrozesc poporul sunt cele mai importante pentru televiziunile avide după rating pe știri negative.

(05 ianuarie 2022)

Prognozele sumbre care se adeversec

În vremurile comuniste nu aveai voie să faci decât prognoze optimiste.
Trebuia să spui că producție de țiței va crește cu XXL procente.
Trebuia să spui că producția de porumb la hectar va crește cu YYL procente.
Trebuia să spui că producția de laminate de oțel va crește cu WWL procente.
Trebuia să spui că numărul de nașteri la porcine va crește cu ZZL procente.
În ziua de azi, cei ce fac prognoze, ca să aibă auditoriu, se apucă și construiesc acele modele care duc spre rezultate vecine cu catastrofele, pentru a îngrozi populația cu zisele lor. Știu un tip care acum în vremuri de pandemie, mai rău ca Thomas MALTHUS care zicea că producția de alimente crește în progresie aritmetică în timp ce populația crește în progresie geometrică și că trebuie luate măsuri, iar războiul este una dintre ele. Respectivul vine pe Tv și zice tot felul de aiureli despre numărul de infectări și despre numărul de decese, amplificând spre deliciul televiziunilor cu iz criminal.
Acum s-a produs relaxarea.
Acum lumea are voie să facă tot felul de chestii.
Acum suntem în zona verde.
Același personaj cu apucături spre viziuni apocaliptice a făcut calcule, primitive și pe premise false, zic eu, care l-au dus la niște concluzii negre.
Este adevărat că această relaxare de sărbători îi face pe români să scape hățurile, dar românii, vaccinați în proporție de sub 40% sunt imunizații de turmă ai planetei, chestie neluată în calculele individului, ceea ce atenuează efectele valului al V-lea.
Este adevărat că valul al V-lea va fi mai crunt decât valul al IV-lea că se suprapun tulpinile DELTA și OMICRON, dar ceea ce a fost de dus, s-a dus, impactul va fi cu mult mai slab cantitativ. Acum se pare, va fi o pregătire ceva mai sistematică și vaccinații sunt cei care vor fi afectați, dar nu în forme severe. Eu dacă aș face prognoze, aș folosi mult mai multe variabile și aș fi sigur că rezultatele nu vor fi sumbre deloc.

(15 decembrie 2021)

Planificarea în comunism

 Planificarea comunistă esra un adevărat fetiș pentru că șefii partidului au avut credința că prin plan controlează:
- producția agricolă, 
- producția industrială,
- consumul de alimente,
- numărul de studenți,
- biletele de teatru,
- orele de program Tv,
- șantierele de construcții.
Nu exista domeniu în comunism pentru care planul de dezvoltare economico-socială să nu prevadă cifre exacte, care trebuiau urmărite și mmusai depășite, căci planul nu includea acele caracteristici din economie care ar fi trebuit să fie reduse pentru a obține avantaje, așa cum ar fi fost ponderea rebuturilor, numărul de repetenți, consumurile pe unitatea de produs.

Era un sistem foarte bine construit pentru a se face planificarea. Se colectau date, se defineau direcții de urmat, se identificau resurse și se construiau variantele de plan. În final, partidul era cel care aviza varianta de plan care devenea lege și care urma să fie transpusă în viață, adică implementată, cum s-ar zice azi.

În ultimii ani de comunism, planul devenise o adevărată obsesie pentru cei diun vârful puterii, dar și pentru executanți, care suportau consecințe nefaste atunci când planul nu se îndeplinea.

Când a venit Revoluția din decembrie, s-a trecut în extrema cealaltă. Cuvântul plan și cuvântul planificare au devenit tabu și a trebuit lumea să și le scoată din vocabular, fiind mai urâte și mai nepotrivite decât cele mai ordinare înjurături care se ziceau la colț de stradă sau în cea mai puturoasă mahala.

Deși fără plan nu se face o afacere. după ce a fost dată legea de înființare a SRL-urilor, a fost acceptat conceptul de plan de afaceri, dar nu mai mult de atât. Acum când se face bugetul anual, este clar că se face tot ca un fel de plan, numai că nu apar capitolele unui plan, ci apar capitole de cheltuieli. 

În facultate, am învățat că Franța avea un plan cincinal și chiar am văzut un model econometric utilizat pentru a simula diferite variante de dezvoltare.

Acum la nivel de UE se lucrează cu buget multianual, respectiv, există un buget pe 7 ani, ceea ce arată că la Brussels lumea gândește în perspectivă, dar miriapodul de lut, nu are capacitatea de a defini obiective care să facă țările membre să conveargă spre ceva, ci așa cum curg lucrurile, decalajele se vor adânci, căci a face un plan centralizat și a lăsa fiecare țară să facă ce le bubuie prin cap conducătorilor, fără a fi niște linii directoare unanim acceptate, este ca și cum banii ar fi aruncați pe fereastră. Și sunt aruncați.


(18 noiembrie 2021)

JURMA, dragule, mă lași!

JURMA este personajul agreat de televiziuni pentru că le face pe plac anunțând lucruri îngrozitoare legate de creșterea numărului de infectări. Televiziunile juisează de plăcere când printre violuri, crime, jafuri, bătăi, bătăi, urlete, ciomăgeli, JURMA vine și el cu vești care-i sperie de moarte pe români, mai ceva decât cutremurele, tsunami, tornadele, erupțiile vulcanice, uraganele și alunecările catastrofale de terenuri.
Eu am crezut întotdeauna că matematica și teoria simulării au ajuns la acel nivel care să permită elaborarea modelelor de optimizare care să permită stabilirea:
- nivelului minim al persoanelor ce trebuie vaccinate ca efectul de stopare a pandemiei să fie maxim,
- durata optimă a procesului de vaccinare, astfel încât să fie eficiența cea mai mare.
Cred că acest JURMA, care are o plăcere specială de a prezenta acele date înfricoșătoare, pe care nimeni nu are curiozitatea de a le verifica pentru a vedea cât de exacte sau cât de mincinoase au fost, ar fi trebuit să facă o echipă care să se ocupe de a simula diferite scenarii și să se obțină informații pentru a ști exact că 75% din populație, de exemplu, este numărul minim de oameni care stopează pandemia dacă durata procesului de vaccinare este de 45 de zile, de exemplu. El ar fi fost cu mult mai util, dar nu ar fi fost spectaculos, căci una este să spui că ai nevoie de 10.000 de centre de vaccinare pentru a vaccina 75% din populație în 45 de zile pentru a stopa cu probabilitate de 94,5% răspândirea virusului și alta este să spui că în 22 noiembrie vei avea 30.000 de infectați. Se zbârlește părul pe cap la acel 30.000 și în niciun caz la acel 94,5% sau 45 de zile sau 75%. Cele trei numere reflectă o traiectorie pozitivă, în timp ce 30.000 se referă la un lucru negativ, care-i sperie pe oameni și televiziunile fac rating din veștile foarte rele.

(03 octombrie 2021)

Prognoze în comunism, fără modelare cibernetică

Mi-am adus aminte de vremurile comuniste când trebuia să mergem în practică agricolă cu studenții. Erau niște șmecheri la Catedra de Economie Politică, știută fiind ca regină a științelor sociale comuniste, șmecheri care se fofilau zicând că ei stau în București că sunt solicitați de conducerea de partid și de stat, să facă prognoze. Ei, care habar nu aveau ce este un radical, școliții de la Moscova, erau de un descriptivism dus la limitele obscenității științifice, se puneau pe construirea de prognoze. Mulți ani am stat și m-am gândit cum ar arăta metodele de prognoză fără modele cibernetice. Abia zilele acestea am descoperit marele adevăr, după ce am consrtruit serii de date despre evoluția în lume a  structurii populației în diferite țări, deci având un tabel cu atâtea coloane câte țări am luat în analiză și pe linii am pus datele furnizate în zilele care treceau.

Cu ochiul liber se văd creșterile, descreșterile și, respectiv, situațiile staționare. Mi-a venit ideea de a lua în considerare aruncarea unei pietre, care are o traiectorie destul de lină în urcare, dar și în coborâre, piatra neavând o mișcare nici în zig-zag, nici cu mișcare ondulatorie cu perioadă mică.

Văd că mulți așa-ziși analiști, folosind tabele legate de ce efecte are COVID 19 exprimate prin cifre, se lansează în a face tot felul de calcule și de a căuta să construiască tot felul de argumente, folosind acele cifre pentru a verifica ipotezele lor, care sunt de regulă doar elemente de manipulare, exact ca la buletinele meteo, mai ales că televiziunile trăiesc și fac profituri prin știri care îngrozesc, prin cataclisme anunțate, dar care nu se produc niciodată. Ele mizează pe dezinteresul pe termen lung al oamenilor și mai ales pe analizele a ceea ce nu se întîâmplă când se fac prognoze. Doar în ziua alegerilor se compară exit-poll-ul cu rezultatele reale și definitive, dar apar numai cei lăudăroși care au cifre din sondaje foarte apropiate de rezultatele efective.

Dacă nu se explică modalitatea cu care se construiesc datele din seriile anunțate oficial, este foarte dificil de a face analize și comparații. Numai la recensăminte se face condiția cu momentul t-zero, care este situația din familie la data de 1 ianuarie ora 24,00. Deci dacă la 23h59min omul a decedat, el nu va figura la recensământ. Dacă însă omul a decedat la ora 00h01min respectivul nu va intra la numărătoare. Eu am mari rezerve că raportările au avut la bază proceduri unitare, căci aceste proceduri trebuie să fie transparente, iar neuniformizarea modului de raportare tulbură calitatea datelor, mai ales omogenitatea și corectitudinea acestora. Sunt erori voite sau erori involuntare, în lipsa procedurilor și a responsabilizării culegerii, transmiterii și prelucrării. Numerele 13, 31, 03, mai puțin 2020 sunt numere prime, nu? Litera S are poziția 18 în lfabet...

(01 aprilie 2020)

Previziuni pentru anul 2018

Anul 2018 cu siguranță va fi un an diferit de toți ceilalți. Nici nu are cum să fie altfel. Nici degetele de la o mână nu seamănă între el, așa că nici anul 2018 nu va semăna cu niciunul dintre anii care l-au precedat.

În primul rând ca previziune, anul 2018 va avea și el tot patru anotimpuri. Această iarnă va fi cu zăpadă, cu frig. Primăvara va fi mai cald, dar va ploua, ca în orice primăvară. La vară va fi cald, chiar foarte cald. Toamna va fi cu ploi, cu strânsul recoltei și în decembrie se va serba centenarul Marii Uniri de către toți românii. Lucrările la catedrală vor fi accelerate, dar planul stabilit acum doi ani va rămâne doar o ideie frumoasă, căci ritmul de lucru acolo este încă foarte lent.

În al doilea rând ca previziune, anul 2018 va fi mai zgomotos ca anul care a trecut pentru că s-au acumulat multe lucruri nerezolvate din anii precedenți și se încearcă aflarea marilor adevăruri, deși nu despre aceste aspecte trebuie discutat, ci trebuie date soluții la nenumăratele probleme care trenează de ani și ani și care evidențiază că doar se încep lucruri și nu există resurse de a le și termina. Și în anul 2018 linia de metrou Drumul Taberii va stagna și în anul 2018 nu se va porni nicio investiție majoră precum spitalul de municipiu, iar centura Capitalei va fi tot un vis prea îndepărtat.

În al treilea rând ca previziune, anul 2018 vom observa schimbarea de discurs atât la oamenii politici, cât și la cetățenii de rând, căci vechile slogane nu mai au substanță. Se va căuta să fie prezentate marile adevăruri ca lucruri banale, pentru a se reuși schimbarea de priorități și crearea de ținte false, care să permită înțelegerea lucrurilor de neînțeles, căci statul pe loc nu are cum să fie de înțeles, cât în jurul nostru totul este într-o continuă mișcare.

În al patrulea rând ca previziune, anul 2018 se va vedea că nici analiștii politici nu vor mai fi ceea ce au fost, căci nu mai sunt atractivi, din moment ce tot ceea ce au prezentat s-a dovedit a fi mlipsit de realism, de substanță și de coerență. Faptul că fiecare televiziune are politica ei și analiștii invitați și unii chiar plătiți nu au cum să iasă din canoanele acelor politici. Plimbându-se prin mai multe televiziuni vor deveni un melanj cenușiu care să mulțumească pe toată lumea, abordând problemele în formate care să se potrivească oricărui context, lipsind de vlagă orice tentativă de înțelegere a lor.

În al patrulea rând ca previziune, anul 2018 va menține ștacheta foarte ridicată în ceea ce privește nivelul de mediocritate rafinată pe toate planurile. Învățământul va continua să coboare din punct de vedere calitativ, legile care se vor da nu vor avea acel spor de calitate și de precizie la care toți râvnim, pentru că cei ce le vor elabora, nu se vor schimba la cumpăna dintre ani, din mediocrii strălucitori să devină genii întunecare.

În al cincilea  rând ca previziune, anul 2018 va fi cu același nivel de ignoranță și de ambiguitate ca anul 2017 pentru că nimeni nu are interesul în a-și scădea profiturile imense pe care le realizează prin nivelul scăzut de independență al unora și prin credulitatea altora, căci taxele pe ignoranță se obțin și sigur și repede și în cote nebănuit de mari. Așa că vom vedea și în acest an cozi foarte lungi în tot felul de procesiuni, mitinguri și locuri unde se va da ceva fie gratis, fie la preț de chilipir.

În al șaselea rând ca previziune, anul 2018 se va cracteriza prin aceeași dorință a televiziunilor de a manipula cu nerușinare oamenii, inducându-le teamă, atitudini necontrolate prin propagarea de neadevăruri și panică prin anunțarea de evenimente extreme, pe care în mod normal știința nu este în stare să le prognozeze de nicio sămânță.

În al șapetelea rând ca previziune, anul 2018 fotbalul românesc va bate pasul pe loc ca și în ceilalți ani, echipa națională, mediocră ca sistemele bazate pe profit din întreaga societate nu va avea acea capacitate de a defini un punct de start și de a porni un nou început, caracterizat printr-un salt calitativ spectaculos. Miza fiind foarte mare, la FRF se va instala un nespecialist, necunoscut și neavenit, care va determina menținerea fotbalului în cotele de profitabilitate ale celor care s-au instalat în fața bucatelor și pe care nu-i interesează decât câștigurile lor, țara necontând deloc în calclulele lor.

În al optulea rând ca previziune, anul 2018 va fi caracterizat prin lucruri ambigue, de catifea, care au drept consecință rămânerea pisicii în forma ei inițială, căci nimeni nu are voie și nimeni nici nu vrea s-o rupă în două și să tragă aer în piept pentru a porni înainte cu fermitate, verticalitate și cu onoare. Mediocritatea din noi nu ne permite să facem acest pas și anul care abia a început, în culorile terne și cunoscute din ceilalți ani se va prelungi și se va împrătia anost ca și ceilalți. În niciun caz, acest an nu va fi vesel, nu va fi special și nici nu va însemna mare lucru din moment ce noi așteptăm ca alții să ne rezolve problemele noastre, deși suntem conștienți că străinii nu o vor face niciodată.

În al noulea rând ca previziune, anul 2018 va însemna pentru noi toți speranțe, dorințe și mai ales gândul că fiecare vom ajunge acolo unde ne dorim, deși nu prea avem clară nici direcția, nici obiectivul și nici resursele necesare acelui parcurs. Cei optimiști văd acest an în culori vii, frumoase și calde, cei pesimiști stau cu privirea în pământ și așteaptă să treacă timpul, iar cei manipulați, pur și simplu în acest an, asemenea unor frunze desprinse de pe ramuri, se îndreaptă acolo unde bate vântul fără a avea temeri existențiale de vreun fel și se așează pe sol cu grație, îndrăzneală și resemnarea specifică datoriei în curs de îndeplinire.

În al zecelea rând ca previziune, anul 2018 va fi așa de puțin diferit de ceilalți ani care l-au precedat încât orice abordare optimistă peste niște limite de rezonabilitate vecină cu mocirleala este nerealistă orice s-ar spune. Marea Unire ne va prinde ca și până acum nepregătiți, căci fără o autostradă care să treacă munții suntem mici, nesemnificativi și de neluat în serios. Vor fi în ziua de întâi decembrie a acestui an soboruri de popi, depuneri de coroane de flori, paradă militară grandioasă, tensiune maximă pe scena politică și tristețea dată de nivelul de sărăcie generat de artificialitatea creșterii economice, creștere care nu are în spate producție, ci rostogolire artificială de bani.

Cine prezice în anul 2018 geruri năpraznice, cutremure, erupții de vulcani pe Magheru, tsunami pe lacul Pantelimon, tornade devastatoare și alte fenomene extreme aici în spațiul carpato-danubiano-pontic nu face decât să mintă cu nerușinare. Va fi frig că este iarnă, va fi foarte cald când va fi vară. În zona Vrancea se va mișca pământul, dar cutremur devastator de peste 8,7 nu va fi în acest an. Tornade nu vom avea. Ploi vor fi căci perdelele de pădure au fost rase. Despre erupții vulcanice cu siguranță nu va fi vorba în niciun caz, mai ales că Vitanul este o zonă bântuită de manele și vulcanii n-au nicio treabă cu această specie muzicală, iar restaurantul de manele s-a închis de câțiva ani.

(01 ianuarie 2018)

CSIE'50 - planificarea de la Facultatea de Cibernetică

Dintotdeauna la Facultatea de Cibernetică Economică s-a predat cursul de Planificarea economiei naționale. Dacă ar fi să scriu despre acest curs și să-l caracterizez acum după atâțea ani aș zice că a fost:

- monoton;

- descriptivist;

- de memorat;

- cantitativ;

- artificial;

- politizat;

- nepractic;

- enervant;

- de umplutură.

Nu scriu toate acestea de pe poziția studentului frustrat care ar fi picat examenul sau care nu a luat o notă ca lumea, ci numai din cauza ca mergând odată în URSS am găsit într-o librărie o carte de planificare în limba franceză care avea două volume și când am citit-o mi=am dat seama ce timp prețios am pierdut în studenție. Rușii făceau planificare, francezii făceau planificare, dar ei foloseau matematică la un nivel deosebit. Modelele econometrice sau de balanță a leăturilor dintre ramuri erau fumate demult de aceștia. Numai la noi, planificarea nu conținea formule, ci eventual niște tabele care aveau coloane și linii, uneori făcându-se însumări pe linii și cu anumite restricții se făceau însumări și pe coloane.

Întrucât planul de stat era instrumentul fundamental al partidului comunist de a dezvolta țara, totul era descris ca fiind izvorât din:

- gândirea infailibilă a mult-iubitului conducător;

- dorința de dezvoltare planică și proporțională;

- necesitatea alocării a peste 33% din venitul național în investiții;

- caracterul științific al politicii partidului;

- respectarea unei ierarhizări de alocare a resurselor.

Mă așteptam ca venirea lui Manea Mănescu în fruntea Comitetului de Stat al Planificării și consolidarea Centrului de Calcul al CSP cu directoratul dr. Valeriu Pescaru, avându-i în preajmă pe Ioan Catona și Cristian Popescu, va determina schimbări radicale de concepție. La Facultatea de Cibernetică deja avea absolvenți și unii dintre ei populau institute de cercetări dar și centrale industriale. Discuțiile pe care le aveam cu unii dintre absolvenții de informatică economică de la Centrul de Calcul al CSP rezulta că munceau foarte mult să scoată variante de plan. Pe la conferințe științifice unde mergeam și unde cei din CSP veneau cu comunicări nu am văzut ca aceștia să aibă modele, să facă optimizări. Tot timpul am avuty senzația că planurile se construiesc din aproape în aproape pe niveluri și se procedează la defalcări folosind diferite chei de distribuire. Adica se spune ca producția de tractoare va fi dublată, adică va avea 50.000 de unități pornind de la 25.000. Dacă există doua fabrici de tractoare A și B există următoarele variante:
- se dezvolta fabrica A să preia ea întreaga creștere:
- se dezvolta fabrica B să preia ea întreaga creștere:
- se dezvoltă ambele fabrici sa preia fiecare câte o parte din creștere;
- se construiește o nouă fabrică într-o zonă după criterii  politic de finite.
Rezultă tot felul de calcule și se fac variante de abordare pe criterii de eficiență economică dar mai ales de eficiență socială. Acele variante de plan erau rulate pe calculatoarele de la Centrul de Calcul al CSP. Planul cincinal se realiza în mii de variante care mergeau la CC al PCR și dintre acele variante era aleasă una și se trecea la defalcare.
Disciplina de Planificarea economiei naționale prezenta mecanisme de construire ale planului. Pentru a nu avea interferența cu ce zicea partidul, cei care lucraru la disciplina aceasta își luau mii de măsuri de precauție, vorbind de o economie ipotetică, de nu știu ce situație care s-ar realiza în ipoteza că, și tot așa de totul devenea foarte artificial, ca o joacă de copii pe maidan.
Cei de la Catedra de Planificare erau niște profesori iscusiți dar timorați de ingerințele brutale ale politicului. Planul trebuia să însemne creștere, iar cuvinte precum nerealizarea planului, fluctuații, reduceri, scăderi ale producției, erau chestiuni care trebuiau spuse cu aprobare de sus. Chia dacă tânăra asistentă, absolventă strălucită de Cibernetică a intrat în acea catedră, ea nu avea cum să schimbe radical mersul lucrurilor, căci angrenajele erau gripate demult. Cred că unirea planificării cu cibernetica ar fi trebuit să ducă la utilizarea tehnicilor de modelare cibernetică spre planificare. Un lucru era foarte clar, că deasupra oricărei modelări trebuiau soluții pe placul partidului. Și dacă ceva era important, se lega de faptul că modelele trebuiau să arate că soluțiile obținute la CC al PCR erau cele mai bune, adică optime.
Atât de jenant ajunsese cuvântul plan încât după Revoluție toată lumea se rușina să-l mai folosească Atunci se vorbea despre programe de dezvoltare, despre proiecte. Despre plan nu se mai vorbea deloc, deși totul se face pe bază de plan, chiar în economia capitalistă. Chiar dacă după unirea ciberneticii cu planificarea au apărut nenumărate discipline de planificare, cu siguranță, inexistența celor care ar fi trebuit să introducă modele, a făcut ca și noile discipline să bată pasul pe loc, pentru a nu face din planul de stat altceva decât ceea ce era el, adică un dat bătut în cuie. Aveam mulți colegi cu care mă cunoșteam și care lucrau în Catedra de Planificare și pe care unirea cu Cibernetica i-a surprins plăcut, bănuiesc, pentru că li se pusese pe cap o pălărie un pic cam mare și le-a căzut pe ochi. De aceea, imediat după Revoluție s-a trecut la curățarea planurilor de învățământ și a rămas numai ceva de planificarea regională, așa cum place la UE. Luminița Daniela Constantin, ajunsă acum profesor universitar dezvoltă o rodnică activitate de cercetare științifică în domeniul științelor regionale. Teza ei de doctorat intitulată Previziune şi politici regionale în România, susținută în ședință publică la data de 11 oct. 1991, prefigura acel domeniu de cercetare extrem de benefic, în care elemente de planificare modernă devin operaționale în noul context structural al economiei de piață, iunde descentralizarea joacă un rol esențial, dar în care economia națională ca sistem cibernetic dinamic și complex se manifestă plenar.
Așa ceva trebuia făcut în vremurile de demult în planificare, pentru că problemele de modelare trebuiau să fie duse foarte departe și în profunzime, rără a intra în coliziune cu domele comuniste, oricare ar fi ele. Prognozele macroeconomice, apanajul ciberbeticii economice s-ar fi împletit de minune cu cerințele planificării. Mai mult, corecțiile în plan erau acceptate că economia era un organism viu, iar abordările cibernetice se potriveau de minune. Nu trebuiau folosiți termeni care deranjeau, precum eroare, accident, nerealizare, scădere, pierderi sau alții care marcau limitări în gândirea partidului. Totul a fost legat de capacitatea profesorulor de a primeni disciplinele, de a le moderniza.
Disciplinele de  planificare de la Facultatea de Cibernetică ar fi trebuit să fie ceva interesant dacă și numai dacă se producea translatarea către planificare tehnicile și metodele de modelare cibernetică. Ceea ce nu s-a produs, în principal datorită lipsei de curaj a celor care trebuiau să-și învingă limitele. Tehnică de calcul exista, software exista, date existau. Trebuiau construite modele, obținute soluții și trecut la treabă. Atât.

Discuțiile avute cu unii din zona planificării legate de finalizarea tezelor de doctorat, arătau cu claritate că pentru ei a extrage un radical este o mare problemă, iar chestiulie de modelare, algoritmii de optimizare erau piedici insurmontabile. De aceea planificarea în cibernetică nu a fost factor de progres, deși în  mintea celor care au făcut joncțiunea o fi fost ceva nobil. Nema putirința.

(24 noiembrie 2016)