Masochismul la români

Masochismul la români nu este ceea ce zice DERX, ci este o cale de a obține disconfort și pierdere de timp în cunoștință de cauză, din plăcerea de a crea astfel de stări în mod planificat, în condiții de siguranță maximă și cu costuri acceptabile.

Masochismul definit astfel îi caracterizează pe românii care pleacă vineri seara sau sâmbăta dimineața spre munte sau spre mare, știind exact că se merge bară la bară. Și drumul de întoarcere tot bară la bară duminica, tot masochism se cheamă. Ceea ce în mod normal ar fi un drum de 3 ore se transformă lejer în drum de cel puțin 6 ore cu opriri lungi, cu stat în soare și cu nenumărate exemple de dezordine din partea celor care ies din coloană și fac pe deștepții, căutând să intre în fața altora, pe care ei îi desconsideră.

Cem mai clar exemplu de masochism este dat de români în ziua votului. Se zice că votantul nu greșește. Așa este. Faptul că un individ se biciuiește căci simte o plăcere în a-și crea durere, nu este o greșeală. Așa simte el, așa face. Tot așa este și în cazul votantului. Are în față buletinul de vot. Îl are în față pe pagina din stânga pe candidatul care minte, care promite, care nu a realizat nimic special, candidat care prin comparație cu cel de pe pagina din dreapta și el mincinos, parșiv, gargaragiu, i se pare mai rerzonabil, dar ștampila o pune în afara chenarului ca o răzbunare. Și răzbunarea este tot un fel de masochism, căci a-ți anula votul înseamnă a-ți satisface o plăcere vinovată, pe care votantul numai el cu sine însuși o simte în spațiul minimal al cabinei de vot, satisfacția fiindu-i maximă, cred.

(13 noiembrie 2021)

Poporul masochist

Poporul a văzut cum a fost în comunism și după 22 Decembrie 1989 toți s-au așezat la rând să-l pupe în c-r pe Ion ILIESCU, cel care a zis că predecesorul lui a întinat idealurile comuniste. Poporul și-a dorit după dărâmarea comunismului să fie condus tot de un comunist.

După ce și-a dat seama că a luat-o-n barbă cu Ion ILIESCU, poporul s-a orientat spre Emil CONSTANTINESCU, profesorul care a vorbit despre călugărul Vasile, bălăbănindu-și semnificativ ochelarii, fără a se întreba ce hram a purtat acesta nu în Convenția Democratică, ci pe la Universitate, unde saltul său de la lector la profesor universitar a fost fulminant, și el fiind tot un fost comunist, dar mai mic în poziție decât predecesorul său.

După ce a văzut că Traian BĂSESCU, la primărie în 6 ani nu a făcut nimic, dar absolut nimic, poporul l-a ales pe el în detrimentul arogantului Adrian NĂSTASE, care de bine de rău, făcuse sălile de sport, dar nu a fost suficient, pentru poporul masochist, care și mai mult, l-a reales pe BĂSESCU, după ce 5 ani ca președinte a arătat că autostrăzile nu sunt necesare și și doborât toți adversarii.

Realegerea din 2019 a președintelui care a stat cuminte 5 ani la Cotroceni, lucru care mie mi-a convenit căci eu sunt împotriva președintelui-tătuc, a reprezentat un act natural pentru un popor cu apucături masochiste, care nu-și dorește evoluție, ci autoflagelare prin stagnare și regres continuu. Ceea ce trăim acum în vremuri negre de pandemie, este rezultatul alegerilor mediocre ale unui popor sărac, obidit, trist și lăsat de izbeliște de o clasă politică mediocră, să nu spun criminală.

Mulți îl bârfesc le Klaus IOHANNIS că a fost la piramide îmbrăcat în alb. După mine, este exact ceea ce trebuia să facă, pentru a asigura independența partidelor politice, căci ele trebuie să dea guvernul și majoritățile, rolul președintelui nefiind să-și bage coada în politică și să tragă sfori. Bravo, lui!

(30 octombrie 2021)

Masochismul politic

Discutam cu niște prieteni și i-am întrebat ceva despre votul dat prin 2004, vot pe care îl regretau amarnic. Îmi vorbeau despre faptul că ei au acordat o a doua șansă. În viața de toate zilele cine face o chestie, o va repeta, căci nu întâmplător s-a zis că lupul își schimbă părul, dar năravul, ba.

Când vezi că un om:

• nu are spiritul de constructor,
• este pus pe gâlceavă,
• neagă evidențele,
• are un anume anturaj,
• este machiavelic,
• vrea să placă cu toto dinadinsul,
• pozează în de-al nostru,

să-i mai dai o a doua șansă este nu numai bizar, cimiroase a masochism mioritic dus la extrem. Înseamnă că unora le place să fie demolați, mințiti, umiliți, violentați, scuipați, tratați drept tâmpiți, furați, șutuiți. Fiecare cu plăcerea lui. Eu nu am astfel de plăceri. Știu precis că unul dacă și-a bătutu muierea prima dată, o va bate și a doua oară și a suta oară. ori înseamnă că ei îi place, ori că nu știe pe ce lume este, ori se lasă dusă de nas de unul care promite orice să fie iertat, se tine de civânt  până la a doua bătaie. Chiar zilele trecute a fost un caz cu o femeie omorâtă prin înjunghiere de soțul ei, care mai încercase tot așa ceva cu o altă ocazie, dar femeia și-a retras plângerea. nu am cum să cred că o astfel de moarte șia dorit, dar a dat dovadă de slăbiciune prima dată.

În politică a fost una care a făcut din 80 un 160 sau cam așa ceva și sistemul corupt a pupat-o sau a mangâiat-o pe creștet. La o a doua șansă pe care o va da electoratul, ea va face altfel? Sunt convins că nu, iar cei ce-i vor da votul să nu zică mai târziu că nu au știut ce fac. Se mizează mult pe scurtimea memoriei colective, lucru neadevărat. Oamenii nu uită lucrurile rele, dar din masochism politic le mai vor încă o dată și încă o dată. Cu zâmbetul pe buze, scrâșnesc dinții de durere  și merg mai departe, deși știau că într-un alt mod le-ar fi fost de 100 de ori mai confortabil. Nu ai cum să răpești plăcerea individului de a se lăsa biciuit. Masochismul politic a fost, este și va fi ca să nu zic va dăinui, deși așa este mai cotect.

(04 noiembrie 2016)