Trecerea la EURO a pământului nostru străbun

Apartenența la zona EURO nu este pentru orișicine. Faptul că nu suntem în zona URO arată că nu am îndeplinit niciodată condițiile pentru a fi acolo, adică nu am avut deficit bugetar mic, nu am avut o economie stabilă și multe altele.

Veșnicul Mugur ISĂRESCU vorbea de anul 2032 pentru a începe discuțiile legate de această trecere. Acum prezidentul a vorbit despre trecerea la zona EURO. Este un vis superb. Eu colecționez seturile de monede de 2 EURO, 1 EURO, 50 Cenți, 20 Cenți, 10 Cenți, 5 Cenți, 2 Cenți, 1 Cent și am cam din toate țările care sunt în zona EURO, mai puțin din Bulgaria. Îmi doresc să am și setul de eurocenți mioritici și dacă țărișoara mea va fi în zona EURO în anul 2147, la 200 de ani ai mei, a avea în colecție setul de eurocenți mioritici va reprezenta o victorie a mea asupra mie însumi.

Dacă trecerea la zona EURO va fi programul de țară al lui Nicușor DAN, va fi un lucru excepțional, căci îl va transfera multor generații de președinți de acum încolo și dacă obiectivul meu era să am o carte de identitate cu care să-mi aleg președintele după 2070 deja visul meu trebuie să meargă mai departe, spre anul de după 2147, pentru a prinde momentul de bucurie supremă a intrării țării mele în zona EURO. 


(09 august 2026) 

Lipsa modelului cibernetic al economiei românești

Dacă ar fi existat modelul cibernetic al economiei românești, acum nu s-ar mai bâjbâi în a găsi căile și mijloacele cele mai potrivite pentru reducerea deficitului bugetar, folosind metode empirice sau folosirea unor încercări după ureche. Nici problema inflației nu ar mai fi o calamitate, căci modelul cibernetic este acela care oferă informații legate de căile de urmat pentru reducerea inflației.

Modelul cibernetic nu este o sperietoare. El oferă variante de soluții și omul este cel care gândește, face calculele proprii și alege acea soluție ușor corectată de el, pentru a atinge obiectul pe care el l-a definit.

Nu este niciun motiv ca oamenii să se teamă de cibernetică, pentru că asemeni cleștelui cu acre scoatem foarte ușor cuiele, modelul cibernetic, ne ajută să fim mai deștepți, mai riguroși și mai eficienți, căci primim informații care zac ascunse în spatele noianului de serii de date care ne inundă creierii.

(07 mai 2026)

Cum construim un indicator pentru calculul nivelului de educație?

Am zis și o repet: indicatorii sunt niște convenții. PIB-ul se calculează folosind o formulă acceptată de multă lume, fără să însemne că nu ar mai exista și alte 100.000 de formule la fel de interesante, de bune și de acceptate, care ar da cu totul alte rezultate, pentru PIB, dar lumea, o acceptă pe cea care se găsește de ani buni la dispoziția specialiștilor. Tot așa este și cu indicatorul W - productivitatea muncii. W vine de la work cuvânt din limba engleză pentru muncă. Productivitatea muncii este și ea o convenție, care arată numărul de produse pe care-l realizează un om în unitatea de timp. Vom vorbi de productivitatea muncii orare, productivitatea muncii zilnice, dar și despre productivitatea muncii lunare. Sunt tot felul de modalități și formule de a calcula productivitatea muncii. Ideea de bază este să știm ce facem cu valorile obținute, căci dacă vom calcula un indicator de dragul de a avea numere cu care să ne lăudăm și să manipulăm, mai bine o lăsăm baltă.

Mergând la sala de fitness, am văzut tot felul de tipi care se comportă la vestia încât mă enervează teribil, drept care mi-am zis să calculez un indicator din care să deduc cu claritate dacă am în față un tip needucat. De aceea, m-am gândit să construiesc un indicator cât mai ușor de calculat, dar care să-mi permită să trag o concluzie rezonabilă și să-mi caut de drum după aceea.

Ipotezele mele de lucru sunt:

- numărul factorilor de influență este 10,

- măsurarea se va face cu valoarea 1 și cu valoarea 0,

- formula este cea a mediei aritmetice,

- o persoană este educată dacă indicatorul e mai mare ca 0,78,

- pentru o aceeași persoană valoare indicatorului diferă, după cum se fac culegerile de date,

- fiecare folosește rezultatele cum își dorește,

- agregările nu sunt obligatorii,

- alte ipoteze, înseamnă alt indicator.

Caracteristicile pe care le-am luat în considerare sunt notate cu X01, X02, ..., X10 astfel:

X01. dacă închide ușa la dulap haine notez 1, altfel 0,

X02. dacă ocupă 1/4 băncuță notez 1, altfel 0,

X03. dacă nu lasă hârtii notez 1, altfel 0,

X04. dacă face duș cu ușile cabinei închise notez 1, altfel 0,

X05. dacă nu face lăcărie de la duș notez 1, altfel 0,

X06. dacă pune echipamentul pe stativ notez 1, altfel 0,

X07. dacă nu lasă peturi goale în sală notez 1, altfel 0,

X08. dacă lucrează fără a vorbi la mobil notez 1, altfel 0,

X09. dacă ocupă un singur aparat notez 1, altfel 0,

X10. dacă lasă echipamentul liber  de sarcină notez 1, altfel 0.

Pentru un tip WW am notat:

X01 = 1

X02 = 1 

X03 = 1 

X04 = 1

X05 = 1

X06 = 0

X07 = 1

X08 = 0

X09 = 1

X10 = 1

IWW = (X01+X02+...+X10)/10 = 8/10 = 0,80

IWW este mai mare ca 0,78 deci tipul WW este un tip educat în raport cu indicatorul construit de mine. Fiecare dintre voi își va defini indicatorul lui, dar totul este ca să fie convins că acel indicator chiar ajută la ceva în mod practic și persoana evaluată chiar îndeplinește condițiile impuse, dacă are valoare mai mare ca 0,78 căci în caz contrar, facem un lucru inutil construind indicatorul.

(16 octombrie 2025)

Direcția greșită

Toată lumea vorbește despre:
- deficitul bugetar,
- datoria publică,
vărsând lacrimi de crocodil căci generațiile viitoare vor plăti, fără ca cineva să se întrebe de unde vor avea bani generațiile viitoare să achite dobânzile și împrumuturile făcute din 1990 încoace de politicienii durdulii, lacomi și inconștienți care s-au perindat fie la Cotroceni, fie la Palatul Victoriei sau la Casa Poporului.

Ca să achiți datoria externă, trebuie să ai bani. Ca să ai bani, trebuie să exporți marfă pe care străinii o cumpără și o plătesc, iar tu reduci importurile, ca să-ți rămână câți mai mulți bani în țară. Exact așa a făcut Nicolae CEAUȘESCU până în 1988 timp de 10 ani ca să plătească datoria externă. Ne-a lăsat flămâni. Ne-a ținut în frig. N-ea ținut în întuneric. Vindea tot ce era de vândut, mâncare, mobilă, covoare, mașini, electronice, țiței, grâne și plătea din datorie. iar în anul când a anunțat că a achitat datoria, n-au mai trecut multe luni, a venit Revoluția din 1989 și noua putere a uitat de tot și de toate și a început dezmățul de acum avem o datorie externă care depășește 50% din PIB și sunt foarte slabe speranțe să avem produse care să ne ajute s-o plătim vreodată, căci în afară de cereale și bogății ale subsolului și păduri nu avem nimic a scoate la vânzare căci din showuri tv, modelling, fotbal, concerte, manele, scandaluri, muzică, teatru, filme, bolduri, ghivece de flori, nu se scot bani. Direcția este greșită și dacă nu se va trece la reindustrializare și la producție competitivă bună și pentru export, echilibrarea balanței de plăți nu se va produce, căci doar o balanță de plăți excedentară permite returnarea împrumuturilor, plata dobânzilor și deci și implicit, scăderea datoriei externe. Până ula-alta, direcția în care mergem este greșită și drumul spre sclavie politică este deja unul bun de mers.


(23 august 2025)

Falsa problemă a pensiilor magistraților

Acum sunt probleme grele căci adevărul a ieșit la suprafață și buboiul s-a spart, puroiul urât mirositor curge și deficitul bugetar nu scade deloc. Cum un cui îl scoate pe celălalt, se caută un antidot la a redirecționa atenția de la gravele probleme pe care guvernul Ilie BOLOJAN nu le rezolvă, pentru că nu are soluții și în buna tradiție mioritică, atenția este dusă spre o problemă falsă, problemă care este cea a pensiilor magistraților.

S-a mai întâmplat un lucru bizar: o doamnă a fost invitată la un post de televiziune și s-a lansat într-o serie de comentarii, pe care le-am găsit absolut rezonabile, dar pe toate televiziunile s-a rostogolit în buclă zicerea că o pensie de 11.000 lei este o pensie, nu știu cum i s-a zis, dar promteriștii au răstălmăcit-o exact cum au vrut ei, manipulând exact în ideea de a deplasa problema reală și gravă a incapacității guvernului de a face reformă cu adevărat, spre chestia cu pensiile magistraților. Să nu uităm că evaziunea din TVA este 44 miliarde de euro, care în niciun caz nu depășește costurile cu pensiile ma=gistraților, pe care ni-i dorim independenți și incoruptibili.



(04 august 2025)

Analiștii lu ' pește și specialiștii lu ' kk

Văd la televizor doar niște indivizi care trăncănesc și nu oricum, ci pe bani foarte mulți, spunând ceea ce și niște copilași ar spune dacă ar fi solicitați. Analiștii lu ' pește și specialiștii lu ' kk au în componența frazelor pe care le rostesc cuvântul NU. Ei spun că Nu sunt bani pentru majorarea salariului minim pe economie. Ei spun că Nu sunt bani pentru medicamente. Ei spun că Nu sunt bani pentru educație. Ei spun că NU sunt bani pentru pensii. De la niște analiști și de la noiște specialiști adevărați eu aștept soluții, adică să-mi spună:
- de unde găsesc bani pentru medicamente,
- cum se face rost de bani pentru creșterea salariului minim,
- cum se colectează bani pentru pensii,
- care sunt investițiile profitabile,
- cum se fac economii,

Când aud atât pe analiștii lu ' pește, cât și pe specialiștii lu ' kk cum trăncănesc pe bani grei, mă gândesc cât de jos a ajuns societatea să plătească pe toți aiuriții să ne spună ceea ce știam cu toții, să nu vină niciunul dintre ei cu o idee și să-și asume o acțiune care duce la creșterea PIB. Acum a căzut în ridicol să spui cuiva că este specialist sau analist, căci nici specialistul și nici analistul din ziua de azi nu este acea persoană inteligentă care crează soluții, ci este cel care turuie fără rost ceea ce a citit și el într-o carte, fără să treacă prin filtrul gândirii nimic și fără să vină cu ceva noutăți din practica lui, căci el nu are practică.


(13 decembrie 2023)

193

193 este număr prim. Suma cifrelor 1 + 9 + 3 = 13 iar 13 este și el număr prim. Numai că nu numerele prime ne interesează, ci faptul că 193 reprezintă numărul de miliarde de euro cu care s-a împrumutat statu român în ultimii câțiva ani, pentru chestii despre care nimeni nu scoate o vorbuliță. Cele 193 de miliarde de euro, nu se regăsesc în:
- kilometri de autostradă,

- fabrici care să producă bunuri de consum,

- agricultura bio,
- spitale regionale,
- construcția vreunei săli de spectacole,
- construcții de școli și universități.
Cele 193 miliarde de euro au fost tocate aiurea și toată lumea ridică din umeri, atât timp cât legile sunt făcute în așa fel încât nimeni nu răspunde pentru nimic și șansa de a recupera ceva din cheltuielile aiurea sunt nule, cu siguranță și toată lumea este fericită. 

Lucrurile au luat-o rău la vale și marele adevăr se apropie cu pașii cei mai repezi cu putință, ceea ce impune luarea de măsuri severe pentru eliminarea opulenței și cheltuielilor din banul public fără rost, de către cei puși să facă cheltuieli cu chibzuială, dar care văzându-se în fața sacului cu bani și a butoiului cu miere, au băgat mâna adânc, au luat și tot au luat, iar acum a venit momentul adevărului.


(04 octombrie 2023)

Eu și indicatorii

În viața mea m-am confruntat cu tot felul de indicatori.
Productivitatea muncii este un indicator.
Salariul mediu brut pe economie  este un indicator.
Media aritmetică a elevului  este un indicator.
Produsul intern brut, celebrul PIB  este un indicator.
Venitul național  este un indicator.

Producția marfă  este un indicator..

Producție neterminată  este un indicator.

Producția marfă vândută și încasată  este un indicator.

TVA este un indicator.

Prețul  este un indicator.

Consumul mediu la 100 Km  este un indicator.
Noi suntem înconjurați ca să nu spun sufocați de tot felul de indicatori, care mai de care mai bizari și mai inutili, dar fără ei ne-am considera niște complexați, inutili și primitivi. Lumea are nevoie de indicatori pentru a se considera elevată, interesantă, profundă, deșteaptă, măreață, eficientă și drăgălașă. În realitate, indicatorii sunt doar niște convenții construite pentru a face măsurători în vederea comparării pentru a face ierarhizări care preced selecțiile noastre. Când cumpărăm un calculator sau un telefon mobil ne uităm la performanțele lui date de indicatori pentru care s-au efectuat măsurători și alegem produsul care ni se potrivește nouă cel mai bine și buzunarul nostru este suficient de larg și de plin ca să-l achiziționăm.

Este demonstrat de către matematicienii Gheorghe PĂUN și Daniel PELE că nu există niciun indicator perfect, adică nu există niciun indicator pe lumea aceasta care să fie în același timp senzitiv, necompensatoriu și necatastrofic. Dacă toți indicatorii sunt imperfecți, înseamnă că oricât ne-am zbuciuma noi nu vom construi decât un indicator oarecare care va fi nici mai bun nici mai prost decât indicatorii deja existenți. Așa că oricine vrea să compare ceva își construiește propriul indicator. Totul este să-l folosească în același fel când face măsurătorile, culege datele și face calculele. Toți indicatorii sunt o apă și un pământ. Totul este să respectăm cerințele lor de bază, definite de cei care i-au construit. dacă nu facem acest lucru, eu zic că nu mai trebuie să facem nimic pentru că orice comparație este nerelevantă și muncim degeaba, ci doar să ne aflăm în treabă sau să manipulăm, comparând mere cu pere.


(18 mai 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Elena Simona SPĂTARU

Elena Simona SPĂTARU este o femeie de 44 de ani.
Elena Simona SPĂTARU este senatoare din partea partidului PLUS începând cu anul 2020.
Elena Simona SPĂTARU este absolventă a facultății de Drept de la  Universitatea Româno-Americană, universitate aflată pe poziția 32 în clasamentul universităților românești, promoția 2001.
Elena Simona SPĂTARU are propriul cabinet de avocatură.
Elena Simona SPĂTARU a candidat în anul 2020 la primăria sectorului 4 din București și s-a clasat pe locul al II-lea cu 30.856 de voturi, al III-lea candidat obținând 4.527 de voturi, ceea ce arată că Elena Simona SPĂTARU a fost un candidat puternic în comparație cu ceilalți.
Elena Simona SPĂTARU are apariții interesante la televizor, dar nu-mi arată că face un altfel de politică, ci exersează cam aceleași teme și abordări ale politicii dâmbovițene.
Elena Simona SPĂTARU m-a dezamăgit că nu a spus clar cum a votat în toamna aceasta acea lege care majora indemnizațiile parlamentarilor.
Elena Simona SPĂTARU m-a dezamăgit că a fost de acord ca USR-PLUS să iasă de la guvernare și ei au aruncat țara în brațele unei coaliții care nu va face nimic bun, mai ales că PNRR fusese proiectat de GHINEA care era dun alianța USR-PLUS și nu văd cum actuala coaliție va înțelege să implementeze acest PNRR, mai ales că ei se leagă de acel procent 9,4% din PIB.

(15 octombrie 2022)

Demitizarea indicatorului PIB - Produsul Intern Brut

Este demonstrat că nu există indicator perfect. Pentru ca un indicator să fie perfect el trebuie să îndeplinească trei cerințe și anume:
- să fie senzitiv, adică la variații ale variabilelor exogene, indicatorul să se modifice,
- să fie ne-compensatoriu, adică la variații ale variabilelor exogene să se modifice,
- să nu fie catastrofic, adică la variații mici ale variabilelor exogene, el să nu aibă variații exagerate.
Cum se știe că nu există indicatori perfecți, îi acceptăm pe cei existenți sau definim și noi alți indicatori și ne mulțumim cu ei așa imperfecți cum sunt. Pentru fiecare indicator construit:
- se dă o formulă de calcul,
- se arată cum se culeg datele,
- se impun condiții privind corectitudinea datelor,
- se arată cum se verifică cadă au fost respectate cerințele,
- sunt prezentate modalități de interpretare.

Acum mulți ani de zile, un prieten al meu m-a întrebat cum se calculează PIB-ul. Eu nu știam și nu știu nici acum cum se calculează PIB-ul, căci pentru mine PIB-ul este o glumă nereușită cu care nici copiii de lapte nu mai sunt adormiți după o masă copioasă la sânul mamei lor, pentru că:

- este indicator agregat,

- se referă la date culese de foarte multe persoane,

- nivelul de agregare este colosal de mare,

- probabilitatea de a se strecura inexactități este mare,

- nu include multe dintre cele care sunt evitate prin corupție,

- mijloacele de măsurare diferă de la localitate la localitate,

- intervine prea mult factorul uman în cunantificări.

Am rugat un statistician să-l lămurească pe prietenul meu și după două ore de stat de vorbă la telefon, prietenul meu a rămas mai nelămurit decât a fost la începutul dialogului. Acum, nu există o formulă de calcul a PIB, deși PIB este indicator. Ne-am aștepta să fie o formulă cu mulți operatori de însumare. Așa o fi, dar eu nu am văzut formula. Totuși PIB-ul se calculează. Totuși PIB-ul stă la baza comparațiilor dintre state, dintre stadiul de dezvoltare a țărilor. După părerea mea, indicatorul PIB este un indicator de lucru, orientativ, care permite luarea de decizii, dar el nu trebuie să fie absolutizat. Există nenumărate modalități de a-l umfla artificial, cum există și modalități de a-l scădea sever, dacă interesele o cer.

Ca să dau exemplu de artificiu, pentru a face minuni, vom introduce vineri într-o secție, la ora 15,59 când programul secției se termină la ora 16,00 zece kilograme de platină, care devine producție în lucru și neterminată și astfel activitatea întreprinderii devine cu totul alta fără să se fi depus niciun efort. A fost doar un artificiu pentru a plăti prime, salarii și toate cele...

(14 august 2022)

Cei de dreapta și mesajul lor comunist

Cei de dreapta, PNL mai ales, în lopc să ne învețe cum să ne îmbogățim pe căi legale, ne vorbesc despre etica și echitatea  comunistă a contributivității la pensionari și a egalității sporurilor într-o plajă de 20%.

Este exact cărticica intitulată Codul principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor, al eticii și echității socialiste, publicat în Editura Politică, București în anul 1981, având 32 pagini și care se găsește dând un click aici. 

Ar trebui să lămuresc cumva de ce stau așa lucrurile și nu altfel. Explicația este simplă:

- toți cei aflați la putere au fost pionieri și șoimi ai patriei,

- părinții guvernanților au trăit în comunism și au deprins viciile acelei societăți,

- constituția a fost elaborată de comuniști autentici în gândire,

- societatea românească nu s-a desprins de comunism îmcă.

Oricât s-ar zbuciuma, tineretul de sub 40 de ani să vină cu ideile democratice, ei nu vor reuși datorită celor care acu acum peste 50 de ani și care primii lor 20 de ani i-au trăit în comunism și fibra lor este îmbibată de învățăturile comunismului dâmbovițean, cel mai parșiv comunism din câte au existat și niciodată ei nu se vor debarasa de racilele acestei societăți, căci este a doua natură pentru ei. Nu au cum să aibă o gândire democratică evoluată din moment ce educația lor de bază este comunistă, de sorginte ceaușistă, iar rădăcinile vin din stalinismul cel mai dur, căci gorbaciovismul și hrusciovismul i-a ocolit.

Ceea ce zicea Ion ILIESCU în anii lui de glorie că trebuie să fim săraci și cinstiți, tinerii liberali și useriști transpun în viață cu sârg, din moment ce în 2020 a fost un an de stagnare, iar anul 2021 se anunță ca fiind un an de privațiuni, în care capitalul românesc nu are nicio șansă, cum nici capitalul migrant străin nu se multiplică în favoarea poporului român, clasa mijlocie având de așteptat încă 30 de ani până a reprezenta mai mult de 15% - 20% din forța de muncă de la noi, căci acum nu reprezintă nici 3% și aici am inclus și pe milionarii în euro făcuți prin contracte frauduloase cu statul.

(29 martie 2021)

Nobilii asistați sociali

Postcomunismul a creat acea pătură socială numită nobilimea asistată social, caracterizată prin:

- venituri din propria muncă zero,

- mașini superbe foarte scumpe,

- case ultraconfortabile,

- nemuncă totală,

- primirea de ajutoare sociale,

- refuzul de a face ceva, orice,

- distracții la maximum.

Așa cum în Evul Mediu nobilimea avea ca preocupări pierderea timpului și explatarea iobagilor, nobilimea asistată social are și ea caracteristica pierderii timpului, iar iobagii sunt populații extrem de largi care contribuie și ele cu mici firimituri la crearea PIB-ului din care această nobilime se înfruptă cu candoare, veselie și dispreț faăt de cei care muncesc și le asigură supraviețuirea în lux.

(20 aprilie 2018)

Problema rangurilor

De când ne naștem și până punem mâinile pe piept, trăim obsesia rangurilor, a ierarhiilor și a poziționărilor. 

Ne dorim să fim cei mai buni, adică să ocupăm primele poziții într-un clasament.

Ne dorim să avem un copil de premiul întâi la cala a I-a.

Ne dorim să ajungem primii la magazinul unde se fac înscrieri pentru ultimul tip de iPHONE.

Ne dorim să cumpărăm o haină de la unui din primii 10 designeri vestimentari din lume.

Ne dorim să ne spălăm pe dinți cu pasta numărul 1 din lume.

Ne dorim să avem țoalele spălate cu detergentul numărul 1 în lume.

Multe ne dorim, dar unele nu prea se îndeplinesc și nu din vina noastră, ci pur și simplu natura nu a fost prea darnică sau prea îngăduitoare cu noi, încât în clasamentele făcute, unele obiective chiar, ne plasăm în a doua parte a listei elementelor din colectivitatea din care facem parte. Nasol, dar asta e!

Acum, de când suntem membri ai Uniunii Europene ni se servesc zilnic tot felul de ierarhizări de țară în raport cu tot felul de criterii. Unele dintre aceste ierarhizări au scop propagandistic, altele sunt făcute să ne mai taie din elanul nostru cel mioritic, în care ne considerăm așa, de unii singuri, cei mai tari din parcări.

Rangul nostru ca țară în funcție de populația țărilor UE este 7, dat pe poziția din lista:

01. Germania - 81.471.834 locuitori

02. Franta - 65.312.249 locuitori

03. Marea Britanie - 62.698.362 locuitori

04. Italia - 61.016.804 locuitori

05. Spania - 46.754.784 locuitori

06. Polonia - 38.441.588 locuitori

07. Romania - 21.904.551 locuitori

Rangul nostru ca țară în funcție de suprafața țărilor UE este 9, dat pe poziția din lista:

01 Franta 643.801 kmp

02 Spania - 505.370 kmp

03 Suedia - 450.295 kmp

04 Germania - 357.022 kmp

05 Finlanda - 338.145 kmp

06 Polonia - 312.685 kmp

07 Italia - 301.340 kmp

08 Marea Britanie - 243.610 kmp

09 Romania - 238.391 kmp.

Rangul nostru ca țară în funcție de lungimea autostrăzilor construite dintre țările membre UE este 18, fiind dat pe poziția din lista:

01 Spania 16.204 km

02 Germania 12.845 km

03 Franța 11.882 km

04 Italia 6.661 km

05 Marea Britanie 3.555 km

06 Portugalia 3.080 km

07 Olanda 2.758 km

08 Grecia 2.250 km

09 Danemarca 2.241 km

10 Suedia 1.920 km

11 Belgia 1.747 km

12 Austria 1.720 km

13 Polonia 1.389 km

14 Ungaria 1.361 km

15 Croația 1.270,2 km

16 Irlanda 1.017 km

17 Finlanda 863 km

18 România 748 km

Deși nu se adunp mere cu pere, folosind coeficienți de importanță, există posibilitatea de a agrega rangurile și de a obține un rang agregat, unic, funcție de mai mulți indicatori. În ipoteza criteriilor de clasificare cu aceeași importanță, coeficienții sunt P1=P2=P3=1/3 și se calculează indicatorul agregat:

RA=P1*7+P2*9+P3*18=11,33

Rotunjirea se face în minus, ceea ce înseamnă că în raport cu cele trei criterii suntem pe locul al XI-lea.

Aceste ierarhizări sunt extrem de subiective căci:

- includ criterii de clasificare arbitrare;

- coeficienții de importanță sunt inexacți;

- selecțiile de criterii sunt subiective;

- măsurarea indicatorilor se face pe ani diferiți;

- metodologiile nu sunt omogene;

- clasificările pe criterii sunt neomogene;

- procedurile de cuantificare sunt oarecare.

Sunt interesante aceste clasificări numai și numai pentru spectacol și pentru decizii politice, oricum nejustificate, mai ales atunci când respectivele nu convin celor din coada listelor care rezultă din ierarhizări. Aceste clasificări au caracter pur propagandistic și deci analizele serioase nu se bazează pe așa ceva, iar atunci când o fac, expun metodologia după care s-a efectuat ierarhizarea.

(05 februarie 2018)

Trump își duce singur umbrela

Trump, președintele celui mai puternic stat al globului, își duce singur umbrela când plouă.

Regina Elisabeta I și ea își duce singură umbrela când plouă.

În țările lumii a IV-a și a V-a capetelor încoronate, șefilor de stat dar și altora mărunței li se duce umbrela de către trepădușerimea slugarnică, supusă, gata să facă orice din lipsă de meserie. Totul este din lipsă de autostrăzi, PIB imfim și carențe educaționale în raporturile slugă-stăpân.

Trump își duce singur umbrela. Putin și-o duce singur umbrela?
Lui Xi Jinping la cele 1.373.541.278 de suflete câte păstorește, merită să-i care cineva umbrela, nu? Cum e cu umbrela la 19.511.000 suflete păstorite?

(29 iulie 2017)

Cât din 2% din PIB merg spre Steaua-fotbal?

Se vede acum fervoarea cu care se luptă să fie resuscitat fotbalul la clubul de stat care se privatizare prin ramura sa cea fotbalistică.

Un calcul simplu arată că a pune pe picioare un o echipă de fotbal, cn, competiții, staff, duce la niște chestuieli ce depășesc 100 de milioane de euro din start, plus alte și alte angarale. Din ce se vede la televizor, nu a apărut un nabab gata să vină cu sacul de euro să-l verse acolo la parta veche și ruginită a clubului, astfel ca să se meargă la drum, în necunoscut, fără să se știe unde se va ajunge. Acum știu că 2% din PIB merge spre apărare. Și o echipă de fotbal are o apărare a ei. Bănuiesc că bugetarii de acolo nu au săpat de o fântână și a țâșnit petrol. Cred că în curtea fostului mare club nu a ieșit la săpături nicio mină cu diamante pure. La un management de stat, care prin definiție este falimentar, neapărând nicio vacă de muls, am mari îndoieli că acum în 2017 nu există criterii de eligibilitate în care cheltuielile cu fotbalul să rămână pe dinafară. Gala Bute îmi aduce aminte de sponsorizare mascată, de condamnare și de pușcărie, probabil. Acum există DNA, care nu doarme. Mă cam îndoiesc că cineva își asumă riscuri ce depășesc limitele suportabilității acum.

O mie de ani pace!

(12 aprilie 2017)

Creșterea mămăligii

Eu văd PIB-ul ca pe o mămăligă. Tehnocrații lui pește nu au făcut altceva decât să gândească asemeni unui croitor care are o bucată de stofă din care vor să faca ceva. Dacă taie mai mult dintr-o parte rămâne mai puțin în alta. Nu i-am văzut zicând că vor o bucata de stofă cu mult mai mare din care a tăia înseamnă cu totul altceva decât să taie dintr-o bucată cât o batistă.

Un politician autentic trebuie să gândeaască spre:

- dezvoltarea industriei;

- creșterea productivității;

- reducerea pierderilor;

- creșterea eficienței;

- dezvoltarea calitativă a societății;

- combaterea evaziunii fiscale;

- realizarea infrastructurii.

Toate văicărelile de prost gust cu acel 3% din PIB care nu trebuie depășit, aiurelile legate de colectarea taxelor și multe alte bizarerii nu arată altceva decât limitele de gândire ale unora puși în fruntea bucatelor.

Dacă ajutorul social este 300 lei și salariul minim ar ajunge 3.000 lei sunt sigur ca nimeni nu și-ar mai dori sa stea acasa cu mâna întinsă spre cei 300 lei. Dacă indemnizatia la copii ar fi X lei pentru fiecare copil, dar cei care lucrează ar primi salariu diferențiat funcție de numărul copiilor sunt sigur ca bețivii ar judecat și ei și n-ar mai sta să aștepte poștașul să le afucă cele câteva sute de lei, ar merge la muncă și acolo prin socializare ar fi și ei altfel, n-ar mai sta să toarne copii cu gândul la înmulțirea K * X = S

unde:

K - numărul de copii;

X - valoarea indemnizației;

S - suma cu care vien poștașul.

Voi aprecia foarte mult pe cei care vor înțelege că creșterea economică sănătoasă nu se bazează pe creșterea consumului, ci pe:

- creșterea numărului de locuri de muncă în producție și servicii;

- dezvoltarea infrastructurii;

- creșterea atractivității prin facilități reale;

- execuții de activități numai de înaltyă calitate.

Numai așa va crește PIB-ul în mod real și nu prin rostogolirea de bani în mod artificial, fără a avea la bază bunuri noi, servicii efective, ci chestii artificiale precum produse bancare, inginerii financiare și alte scamatorii care crează premise certe ale apariției crizei economice. Mămăliga crește dacă se adaugă apă fiebinte peste micuța mămăligă în fierbere, dacpă se adaugă apoi mălai și dacă se mestecă vârtos cu făcălețul. Dintr-o mămăligă mică nu se satură gurile flămânde ale unei națiuni. Cei 3% din PIB care au devenit obsesie, ar fi țintă dacă chiar ne propunem mâine să trecem la euro. Cum tărășenia cu euro e undeva în anul 5.000 d.Hr. legenta lui 3% trebuie depășită dacă creșterea economică sănătoasă ar impune o astfel de abordare. Nu cred că este mai nine să zăcem în 3% fără autostrăzi, fără spitale și fără fabrici, când depășirea pentru 2 ani a acestui prag va permitre crearea de creștere sănătoasă și revenirea la obsesie, dar pe un alt plan și cu alte perspective.

(07 ianuarie 2017)