Povestea + Imaginea = Sponsori

Sponsorul așa cum este definit de DEX online înseamnă: cineva care oferă resurse, adică bani.

Povestea așa cum este definită de DEX online înseamnă: este ceva despre ceva care impresionează.

Imaginea așa cum este definită de DEX online înseamnă: ceva care se vede și ambalează povestea.

Un sponsor apare dacă și numai dacă prin ceea ce face el reușește să obțină un beneficiu de imagine, care se traduce prin creșterea profiturilor lui. Niciun sponsor nu este filantrop

Mulți se vaită că nu găsesc sponsor. Un sponsor nu vine el decât dacă imaginea și povestea se suprapun obiectivelor sale. Un producător de suplimente nutritive pentru dezvoltarea masei musculare cere o poveste și două imagini, prima cu o persoană înainte de a folosi suplimentele și a doua cu persoana după ce a utilizat acele suplimente. Povestea este construită din cele două imagini și nu necesită alte explicații.

La producîtorii de suplimente de slăbire trebuie să apară o femeie grasă care după 4 săptămâni de folosire a acelor suplimente dă jos de pe ea 15 kg. Apoi în alte două dă jos 10 kg și devine o frumoasă. Sponsorizarea este o acțiune care se desfășoară:

- la inițiativa sponsorului;

- pe banii sponsorului;

- 80% în avantajul sponsorului;

- cel sponsorizat nu este alesul; 

- cel sponsorizat este doar parțial beneficiarul;

- cei implicați parcurg  jumătate din drum.
Mulți se tânguie că nu au sponsori, crezând că sunt atât de valoroși încât sponsorii ar trebui să-i caute cu fremnezie. În realitate, sponsorii de la noi sunt săraci, zgârciți și mai mult decât interesați. Ei vor să obțină cu 10 lei chestii care i-ar costa 10.000 de lei. Mulți sponsori sunt falși și promit doar să fie auziți și filmați, iar în realitate nu fac nimic din ceea ce au promis. Era un ștab care în Aula Magna a ASE a promis burse speciale studenților merituoși, iar după 5 ani când a fost întrebat de ce nu s-a ținut de cuvânt s-a jurat că el nu a făcut nicio promisiune.

În algebră din ecuația Povestea + Imaginea = Sponsori rezultă ecuația Poveste=Sponsor - Imagine sau ecuația Imagine = Dponsor - Poveste sau niciuna dintre cele trei variante, căci fiecare sponsor are obiectivul lui, iar în business totul este afacere, nu există pomană cum acolo nici Mecena nu există.

(23 noiembrie 2017)

Banii siguri - manualele școlare gratuite

Cine crede că manualele școlare gratuite nu este o afacere, deja comite cea mai amre eroare a vieții sale. Afacerea se naște din primele clipe, căci nimic nu este întâmplător când este vorba de banul public. Apar o serie de întrebări firești, inocente și răscolitoare, precum:

- cine sunt câștigătorii competițiilor pentru manualele școlare?

- cum este garantată calitatea manualelor școlare câștigătoare?

- câtă obiectivitate demonstrată există pe tot traseul unde apar banii?

- demonstrează cineva că nu este vorba de interese financiare?

- din toți banii de pe flux, cât revin autorilor și cât restului de actori?

- sunt definite proceduri care elimină mita și celelalte forme de corupție de pe flux?

Faptul că apar tot timpul schimbări, faptul că programele se tot schimbă, faptul că manualele tot sunt înlocuite, arată clar că în sistem există lucruri dacă nu murdare, cel puțin discutabile. În opinia mea, un manual de clasele mici să zicem I - VIII n-ar trebui să conțină noțiuni cu uzură morală teribilă care să necesite modificări majore de conținut ce presupun tirăriri de manuale absolut noi. Un manual ar trebui să aibă o viață lungă de 10 - 15 ani ca elemente de bază și periodic să se tipărească niște suplimente sau să fie luate actualizări minore de pe internet. Realitatea este alta, căci foamea editurilor este imensă, corupția din sistem este atroce și banul public trebuie supt și el căci de aceea este ban public, să-și bată decidenții joc de el.
Are cineva curajul să facă schimbări majore în structura de costuri a manualelor, astfel încât să se demonstreze că toți cei care participă dau dovadă de patriotism prin voluntariat?

(23 iulie 2017)

Cumpărăm apartament în București - riscurile (06)

Există riscuri la tot pasul atunci când dorim să cumpărăm un apartament. Unele riscuri sunt mai mici, altele sunt mai mari, dar indiferent de mărimea riscului, ele intră în categoria marilor neplăceri pe care ni le aduc tranzacțiile făcute:

- neglijent;

- cu nerespectarea legii;

- incomplet;

- credul;

- din zgârcenie;

- fără asistență;

- proaste.

Enumăr câteva din situațiile care generează riscuri.

Diferența dinre prețul pieții și prețul ofertei la apartamente strict comparabile, are în spate un risc enorm. Prin natura lui, omul este oarecum și lacom și tocmai de aceas defect profită foarte mult cei care fac din tranzacțiile cu case o escrocherie cu rată de profitabilitate exorbitantă. Atunci când se vorbește de o garsonieră care se vinde obișnuit cu 50.000 euro la un preț de 25.000 de euro, precis ceva este dubios. Riscul este cu atât mai mare, cu cât se cere fie un avans mare din start, fără a încheia acte, ca o garanție că se face vânzarea, fie cerându-se întreaga sumă. Cel ce este necugetat și cade în plasă, evident va pierde totul pentru că escrocul ori dispare, ori recuperarea banilor se face în tribunal în zeci și zeci de ani, puțin câte puțin.

Eliberarea  locuinței se face la un termen oarecare face ca de cele mai multe ori să necesite apariția organelor judiciare și să se lase cu evacuarea, după ani și ani de procese. Deși fostul proprietar spune că ba elibera casa imediat ce-și cumpără una, el știe că legea îl apără prin amânări, va folosi orice portiță și chiar dacă noul proprietar are toate drepturile, până a-l evacua efectiv din casă pe fostul proprietar se consumă bani, nervi și timp. De aceea sunt preferate apartamentele libere în clipa efectuării vânzării, cu obținerea cheii atunci când au fost plătiți banii, cu verificare în prealabil.

Valabilitatea actelor de mână cu martori este interesantă dar este absolut necesar ca tot ce privește o tranzacție cu o locuință să se efectueze numai și numai pe bază de acte întocmite la notariat, după ce în prealabil tot ceea ce trebuie pentru a întocmi un act la momentul to conține acte întocmite anteriuor trebuie verificate, mai ales că sunt unele pentru acre termenele de valabilitate sunt extrem de strânse, la nivel de zeci de ore. Cine utilizează excesiv acte și alte înscrisuri de mână sau cu ștampile neclare, dar și cu datări care stârnesc semne de întrebare, precis că se pregătește de a înfrunta surprize dintre cele mai neplăcute, ca să nu scriu pierderi. Ceea ceste comportament drăguț sau galant din partea vânzătorului, la omentul doi se transformă în rânjet de satisfacție trăit de vânzător că a găsit un cumpărător credul, orgolios și fraier, care a plătit exact ceea ce nu va primi niciodată. Nu degeaba se spune că prostia și domnia se plătesc.

Mai sunt și multe alte situații pe care le consider nu esențiale, cu riscuri pe care eu le încadrez în gama găinăriilor ieftine, căci tot timpul apar surprize. Omul până nu-l păcălește pe cel de lângă el, nu se simte bine. Așa că trebuie să acceptăm și de la vânzător mici porcărioare nevinovate, peste care trebuie să trecem cu seninătatea ciobanului din Miorița, pentru că altfel am înnebuni de oftică, de durere și de filosofie existențială amestecată cu metafizică în proporții egale.

(05 iunie 2017)

Cumpărăm apartament în București - tranzacția (05)

Tranzacția propriu-zisă la cumpărarea unui apartament se face cu finalizare la notariat, între parteneri serioși. În cazul neseriozității pure, ori cumpărătorul vine cu schimbări de ultimă oră mai ales referitoare la preț, înercând să-l scadă, ori vânzătorul vrea mai mult și încearcă și el marea cu degetul. Eu am trăit al doilea aspect, când soția vânzătorului încerca să obțină un alt preț. M-a deranjat, m-am ridicat și a căzut toată afacerea, chiar dacă ei vânzătorii au încercat să-și ceară scuze. Au tot insistat ei mult timp după aceea, dar fără niciun rezultat.

Tranzacția se face la notariat, după ce totul a fost asistat de un avocat, mai ales în ceea ce privește actele, căci orice fisură în acte se transformă în disconfort total, anularea actului duce la recuperarea sumei avansate cu țârâita până la Sfântul Așteaptă.

Este rezonabil ca mai ales clientul să nu dea dovadă de prostie în sensul de a declara o valoare mai mică decât cea plătită în ideia de a face economie la taxe notariale și alte impozite. În actul de vânzare-cumpărare scrie clar că o astfel de porcărie duce la anularea actului. Treaba se produce când soții divorțați se dau în gât unul pe altul la împărțirea banilor luați pe apartament. E clar că cel care a încasat în realitate mai mult, vrea să-l păcălească pe celălalt cu 1/2 din diferența reală încasată.

Trebuie să fie foarte clar modul de a intra în posesia apartamentului, adică de a obține cheia. De regulă, apartamentul trebuie să fie GOL la vânzare sau dacă nu este gol, nu se va achita toată suma. Diferența se va achita în momentul în care apartamentul se eliberează, tot prin act notarial. Nimic nu se face la mica înțelegere, pentru că fiecare caută să-l păcălească pe cel mai prost dintre ei. Este foarte simplu: se merge înainte de a face deplasarea la notariat, se schimbă broasca de la ușa de intrare a apartamentului, se dă cheia de la noua broască vânzătorului, iar la primirea banilor de către acesta, el va înapoia chei. Acum, doar butucul de la broască trebuie schimbat. Nu trebuie lăsat nicio clipă apartamentul neasigurat din momentul în care s-a plecat la notariat până la intrarea efectivă, pentru că vânzătorul este pus pe tot felul de hoții de doi lei, chemându-și vecinii să:

- înlocuiască ferestre;

- ia cada;

- schimbe lustre;

- smulgă chivete.

Nu este rău ca fură de acolo tot ce este posibil de furat sau schimbat, dar distrug. Una este să ia lustra civilizat și alta este să taie firele de la nivelul tavanului să nu mai ai cum să pui și tu o altă lustră. Trebuie să dea vechiul proprietar și un înscris că nu a făcut schimbări la instalația electrică să fure curent de la stat. Dar cel mai bine este ca înainte de a merge la notariat să fie chemat cineva de la Electrica să verifice ca nu cumva să fi fost vreun furt de energie prin modificare la instalație sau la tablou. Viața este extrem de complicată și trebuie să fie luate tot felul de măsuri, pentru a evita surprizele neplăcute.

Tranzacția nu este o joacă. Trebui ca vânzătorul să aibă achitate dările la asociație și la stat, că altfel, noul cumpărător are de umblat și de scos banul din buzunar.

După efectuarea tranzației, cumpărătorul are de umblat pentru că trebuie să facă niște operațiuni, pentru care dacă plătește corespunzător, i le face notariatul. Dacă se zgârcește, cumpărătorul va avea de alergat zile sau chiar săptămâni bune, consumând nervi și timp.

Foarte târziu, cumpărătorul devine proprietar cu drepturi depline și fără bătăi de cap. Numai că pentru a obține un astfel de rezultat, musai trebuie lucrat sub asistența unui avocat.

(04 iunie 2017)

Cumpărăm apartament în București-negocierea (04)

Negocierea este cel mai dificil aspect și un cumpărător fără experiență are toate șansele de a obține un preț dezastruos pentru el.
Cumpărătorul trebuie să facă dovada că:
- are obiective precise;
- spune ce trebuie;
- știe ce vrea;
- apreciază apartamentul;
- nu intră în detalii nesemnificative;
- nu este disperat;
- are oarece experiență în problemă;
- respectă pe vânzător;
- știe să facă față.
Cumpărătorul înainte de a vizita și deci de a negocia ceva pune întrebări legate de:
- zonă;
- mijloace de transport;
- etaj, liftș
- liminozitatea scării;
- balcoane;
- anvelopare;
- poziție față de punctele cardinale;
- tipul apartamentului;
- finisaje;
- condiții de eliberare;
- acte;
- sarcini, ipotecă, partaj.
La vizionare, cumpărătorul va evalua dacă ceea ce i-a fost prezentat corespunde cu realitatea. El va scoate telefonul și va verifica punctele cardinale. Va evidenția toate neconcordanțele dintre cele zise și cele reale, pentru că el are totul notat într-un carnețel.
Va discuta și despre preț. Va lăsa dialogul deschis, în ideia că dacî proprietarul are un alt client care îi oferă mai mult sau dacă se grăbește să vândă liniștit apartamentul, că el, clientul mai are de văzut alte câteva oferte, aceasta fiind abia la început. În acest fel vânzătorul își dă seama că nu are în față un cumpărător disperat. Clientul va spune că în 2-3 zile va viziona toate ofertele și în ziua X la ora Y îl va suna și-i va da rezultatul, legat de continuarea discuțiilor, numai dacă prețul spus nu este fixat și nenegociabil. Se vor face schimburi de telefoane, eventual cu acordul celui de la agenție, care de regulă nu-l va da de teamă să nu piardă el afacerea din mână.
Cumpărătorul trebuie prin îmbrăcăminte, limbajul nonverbal, prin tot ceea ce face, să arate că este determinat să-și rezolve problema cu seriozitate, dar că cere seriozitate și din celelalte părți. El trebuie să spună exact că la următoarea discuție ce precede mersul la njotariat va fi însoțit de avocat, pentru că el dorește o afacere adevărată, corectă, legală și fără probleme ulterioare.
Cine are banii prin conturi, nu trebuie să distrugă depozite decât în ziua când se încheie actul de vânzare-cumpărare, iar precontractul cu clauze clare trebuie să-l ocrotească pe cumpărătorul care dă un avans în prealabil, avans care trebuie să fie decent, încât cel ce-l dă să nu moară de oftică, dacă.
Negocierea cumpărării unui apartament se face în mai multe întâlniri. De fiecare dată, cumpărătorul trebuie să arate că știe despre ce este vorba și nu lasă loc la nicio șmecherie, mai ales în  ceea ce privește legalitatea tranzacției și mai ales actele de proprietate. Trebuie făcută o afacere numai și numai cu acte complete, respectând legea oricărei vânzări - cunmpărări. Orice alt mod de o așa-zisă înțelegere miroase a escrocherie și cine scoate banul, va fluiera a pagubă. Acum sunt mulți aventurieri, tipi care n-au muncit o zi și care se cred peste măsură de deștepți și îi cred pe alții foarte tâmpiți. Nenorocirea este că uneori ei au dreptate.

(04 iunie 2017)

Cumpărăm apartament în București - banii (03)

Românul este destul de visător, mai ales, românul cu punga goală. De multe ori am auzit oameni care doreau să-și cumpere sau să-și facă vile, deși salariile lor erau cu 10% mai mari decât salariul minim pe economie sau nu aveau niciun venit. Nici cei care vând case sau apartamente nu sunt mai nepoeți decât cei ce vor să cumpere. Se vede această trăsătură de visători din prețurile pe care ți le trântesc atunci când discuți cu direct proprietarul, nu prin intermediari, să zicem o agenție imobiliară. Este adevărat că fiecare dorește să optimizeze. Vânvătorul dorește să maximizeze, pentru a câștiga cât mai mult. Tot atât de adevărat că și cumpărătorul dorește optimizare, dar vrea să minimizeze prețul cu care-și cumpără locuința. Este normal să fie așa, dar la noi prea este de tot.

La noi sunt codri verzi de brad

Şi câmpuri de mătasă;

La noi atâţia fluturi sunt,

Şi-atâta jale-n casă.

Cum bine le mai zicea poetul și el, Octavian GOGA!

Și acesta este un motiv din care piața imobiliară stagnează, căci oamenii trăiesc în trecutul apropiat al anilor 2005-2008 când era boom-ul imobiliar. La gândul acelor prețuri nesimțite, vânzătorii cred că nebunia de atunci va reveni, când entuziasmul față de creditele în franci elvețieni a generat explozii ale prețurilor pentru te miri ce construcție. Acum lumea este cu mult maiu prudentă și eșecul legii dării în plată arată că oamenii trebuie să gândească de o mie de ori înainte de a merge la drum cu luarea unui credit.

Când se pleacă la achiziționarea unui apartament, banii provin din:

• geantă și pe loc, caz în care dacă sunt toți grămadă la momentul începerii discuțiilor, prețul devine extrem de atractiv pentru vânzător, în lăcomia lui care devine dintr-o dată ponderată, realistă și domoală, știind că niciodată nu este bine să se dea pasărea din mână pe cioara de pe gard; în momentul în care unui vânzător i se spune că pe loc i se cumpără apartamentul, adică în 10 minute dacă are actele toate și cadă prețul este cel propus cu decență de cumpărător, am mari dubii că proprietarul îl dă afară pe ușă pe cel cu banii;
•  surse proprii, în ideia că vor fi puși în palma vânzătorului într-un timp dat, foarte scurt, dar cu un răgaz, până când prietenii și părinții formează suma, negocierea devine interesantă, dar nu fermă; prețul are o tendință ușoară de scădere, dar nu violentă și nici cu duritatea clientului care ar fi trebuit să fie mult mai sigur pe el din toate punctele de vedere;
• credit bancar, care deși este aprobat, are limite de valabilitate acea aprobare, drept pentru care vânzătorul are și el un as în mânecă, cu tendința de a nu prea lăsa din preț, mai ales când știe că apartamentul pe care l-a scos la vânzare nu este o geoarsă oarecare; știind că creditul este limitat și că la acesta nu se adaugă suplimentări după voie, nici cumpărătorul și nici vânzătorul nu au o marjă de negociere prea largă; dacă vânzătorul are calculele lui și dacă ceea ce i se oferă nu este sun prețul lui de nivel pesimist și dacă mai are și unele restricții de timp, evident va bate palma; cunosc mulți care acum regretă că față de ceea ce li se propunde în 2006 nu au încheiat afacerea, căci acum nici 1/3 din suma de atunci care era certă, nu o mai încasează,acum, din cauza economiei care nu se mișcă.

Uneori, cumpărătorul care folosește creditul, este în mod nejustificat generos, din moment tot el este cel acre îl va achita, chiar dacă acest lucru se va produce peste ani și ani. Dacă el va face calculele, va vedea că împrumutând K lei azi, în 30 de ani va plăti cel puțin 2,5 * K lei, ceea ce este foarte mult, chiar cocoșabil de mult dacă ne gândim că peste 30 de ani cumpărătorul va fi foarte aproape ca vârstă de 30 de ani, iar rata lui nu va scădea sub 25% din salariu niciodată.

Experiența arată că cel ce are banii în geantă și în 10 minute are posibilitatea să încheie afacerea, pune presiune pe vânzător și are toate atuurile să joace destul de tare, căci niciodată vânzătorul nu se mai întâlnește cu o atare situație, mai ales în cazul unui apartament scos la vânzare în urmă cu un an. 

Negocierea este cel mai dificil aspect și un cumpărător fără experiență are toate șansele de a obține un preț dezastruos pentru el.

(04 iunie 2017)

Marii combinatori lipsesc în 2016!

Marii combinatori ai alegerilor fie locale, fie parlamentare din anii anteriori, acum lipsesc. Nu mai sunt în peisaj pentru că toți au probleme cu legea. Combinatorii au fost transpartinici, interesele lor bizare făcând să pălească orice principiu și orice regulă de bună conduită.
Combinatorul nr. 1, ins cu vechi ștate ăn campaniile electorale, a jucat totul strict cum interesele sale sau cele ale grupului căruia îi era asociat cereau. Cifra aceea de două mii de voturi din anul 2000 de la Capitală și voturile din acele zone de omogenitate excesivă și la comandă sunt un exemplu de combinație făcută fără un efort special, dar cu mare inteligență. Influența acestui combinator în zonele speciale nu m-a mirat, ci mult mai mirat am fost când l-am văzut scăpat din brațe ca pe un pepene lunecos, greu și care cu tot diandinsul își dorea full-contact cu asfaltul.
Combinatorul nr. 2, înzestrat cu mult mai puțină inteligență decât combinatorul nr. 1 s-a remarcat prin prostioarele spuse cu diferite prilejuri care punctau exact dotarea în care se afla. Încercările sale de a face combinații au fost dintre cele mai reușite. Îmi aduc aminte cum a transformat calitatea în creștere cantitativă cu care s-a manifestat ca tăvălugul. S-a dovedit de fiecare dată când și-a dorit să-și arate mușchii, fie că are în dotare cantități de mușchi cu care face ce vrea dacă vrea, fie că este mielușel inocent, care se scurge ca o lătură prin grătarul canalului, prin propriile-i cătușe.
Combinatorul nr. 3 a acționat discret, din umbră dar s-a văzut că nu este chiar atât de inteligent pe cât îl arătau zarurile de pe o plajă de lux sau rochia de o sută de mii de euro pe acre eu am văzut-o într-un Aall din Dubai și care cred că arăta rău de tot pe purtătoarea sa domestică dintr-un perimetru cimiterial reamenajat cu debarcader. Nici acest combinator nu mai este activ, ci își duce zilele derulând acte de creație din biroul său de un kilometru pătrat ca suprafață minusculă, care nu necesită niciun fel de cheltuieli de întreținere, fiind un fel de perpetuum mobile de Dâmbovița.
Viața este mai săracă fără aceste javre, dar să fim siguri că altele își fac încăzirea, întrucât banul nu are mirosși trebuie furat, sacul înțesat cu parnos  fiind în mijlocul drumului, nepăzit.
(27 februarie 2016)