LCCE ’60

 La 1 decembrie 1970 am devenit analist stagiar ca angajat în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE și acesta a fost primul meu loc de muncă de pe poziția de absolvent de studii superioare, căci în liceu am fost salahor pe un șantier de zidărie, iar în studenție am lucrat într-o vacanță ca muncitor necalificat la o stație de sortare a cerealelor. Eu am lucrat într-un laborator pe durata a nouă luni, când am trecut asistent stagial la Catedra de Cibernetică Economică, exact așa cum scria pe foaia mea de repartiție guvernamentală, din vara anului 1970. În studenție am frecventat mult biblioteca LCCE de la etajul al VII-lea unde am primit sfaturi deosebit de importante de la bibliotecara Bella MIHNEA. Tot atunci am învățat foarte multe lucruri de programare de la Ștefan MUSTĂȚEA, Alexandru VINEA și de la Gheorghe WEISS.
În toamna aceasta s-au împlinit 60 de ani de la înființarea Laboratoarelor Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE și cei ce au lucrat acolo s-au întâlnit în data de 8 octombrie pentru a sărbători această frumoasă aniversare.

Acum voi scrie câteva cuvinte despre cei cu care eu am lucrat direct în intervalul foarte scurt cât am stat în biroul de la etajul al III-lea, unde acum este sediul Departamentului de Informatică și Cibernetică Economică, sala 2314. Acolo am fost coleg cu Ana Maria SANDI, Doina FUSARU, Dan SOMNEA, Ioana SOARE, Georgia HERA. Am lucrat la un contract de implementare a sistemului BOMP de la IBM în cadrul unui colectiv în care lucrau Ioan CATONA, Cristian POPESCU, Margareta PENCEA. Sectorul era coordonat de matematicianul Vasile IONESCU. Am lucrat și la un contract coordonat de fostul meu profesor Valeriu PESCARU, iar în colectiv făceau parte Csaba FABIAN și Ștefan MUSTĂȚEA. Și după ce am devenit cadru didactic în catedră, tot timpul am avut un birou la sala 2320 unde am avut colegi pe Janette CUCU, Doina FUSARU și Rodica MARINESCU.

Am cuvinte de laudă pentru Emilian ABĂLUȚĂ, care într-un moment extrem de important al vieții mele, mi-a întins o mână de ajutor, pentru care îi voi fi recunoscător cât voi trăi.

Sunt sigur că acea întâlnire a fost extraordinară și mă bucur că oamenii care au lucrat în LCCE au plăcerea de a se revedea, căci acolo a fost viața lor și tinerețea lor.


(30 octombrie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Liviu TOMA

Liviu TOMA a fost un absolvent al Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică în vremurile în care cartea era carte, școala era școală, profesorii erau profesori și studenții erau studenți.

În anul 1993 Liviu TOMA s-a înscris la doctorat cu tema Contribuții la perfecționarea metodologiei de analiză și proiectare a sistemelor informatice, avându-l conducător științific pe profesorul universitar Gheorghe SABĂU. Am participat la colocviul de admitere și m-a impresionat modul de abordare a problematicii, căci Liviu TOMA venea din Centrul de calcul al ASE și lucrase într-un sector unde erau proiectate astfel de sisteme. El avea o imagine de ansamblu asupra organizațiilor beneficiare ale sistemelor informatice. După complexitatea fiecărei organizații trebuia aleasă metoda de analiză și proiectare. El a răspuns la întrebările puse de membri  comisiei și a fost declarat admis. Nu mai știu ce s-a întâmplat pe traseu cu evoluția lui Liviu TOMA, dar cred că modificările dramatice din Centrul de calcul al ASE au influențat dinamica profesională a lui. Peste ani l-am reîntâlnit pe Liviu TOMA pe Facebook și m-au impresionat postările lui. Chiar l-am rugat să realizăm un interviu și la data 30 decembrie 2020 l-am postat și acest interviu se află la adresa:

https://ionivan1947.blogspot.com/2021/01/interviu-cu-informaticianul-liviu-toma.html

Postările de pe Facebook ale lui Liviu TOMA au evidențiat o gândire matură, un om trecut prin viață cu puncte de vedere extraordinar de interesante, care arătau că el este ancorat în realitățile de la noi și că dispune de un aparat excelent de analiză, pentru a face predicții care să permită orientarea în vederea efectuării pașilor următori. Optimismul lui Liviu TOMA și umorul lui fin m-au impresionat, căci nu era deloc simplu, ca în vremurile nefericite pe acre le trăiam să rămânem cu acel spirit care să ne determine să traversăm întregi la minte fragmente dramatice de istorie și de pandemie.

(22 martie 2022)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ștefan FILIPESCU

De Ștefan FILIPESCU am auzit din prima zi în care am ajuns să lucrez ca analist în Centrul de calcul al ASE. El venea zilnic prin birouri și-și saluta colegii. O doamnă i-a făcut cunoștință cu mine. De atunci, ori de câte ori avea noutăți, eram printre primii care le aflam. Când zic noutăți, zic informații despre excursiile pe care nea Fănică le organiza.
Cu nea Fănică am mers pe Valea Oltului.
Cu nea Fănică am mers la Budapesta în iarna lui 1974. 
Cu nea Fănică am mers la Chișinău și Kiev înainte de 1989.
Cu nea Fănică am mers de mai multe ori la Kiev și Moscova înainte de 1989.
Cu nea Fănică am mers la Moscova și Leningrad de mai multe ori înainte de 1989.
Cu nea Fănică am mers la Ruse în Bulgaria înainte de 1989 de mai multe ori.
Cu nea Fănică am mers în RDG în vara lui 1972.
Nea Fănică avea talentul de a descrie excursia și de a obține de la organizatori prețuri decente, dar și posibilitatea de a plăti excursia în rate, ceea ce era un mare avantaj pentru un debutant în meserie care avea un salariu în mână de 1480 lei în primul an, 1910 lei în al doilea an și 2100 lei în al treilea an, iar o excursie cu trenul în URSS  de 10 zile depășea 1400 lei.

M-a impresionat Ștefan FILIPESCU că era om de acțiune și când spunea ceva, vorba lui era vorbă. Nu s-a întâmplat niciodată să planifice o excursie și să ne trezim că se amână sau se anulează. Era un om corect și știa să vorbească, să ne atragă în a ne înscrie la excursii. Dacă am văzut orașe din fosta URSS lui Ștefan FILIPESCU trebuie să-i mulțumesc din tot sufletul. Îmi amintesc că într-o excursie am mers cu un tip care avea rude la Moscova și le-a vizitat. Când s-a întors de la rude, avea sub brațe busturi mari ale lui V. I. LENIN. Mulți colegi s-au minunat, dar nu au făcut glume, căci vremurile nu permiteau. În sinea noastră, fiecare avea textul său, căci la orice cadou te-ai fi așteptat, dar la busturi, nu.

(18 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Vasile IONESCU

Matematicianul Vasile IONESCU era șef de sector în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE și avea biroul la sala 2302, ușa de lângă lift. Eu îl știam pe Vasile IONESCU din timpul studenției, căci a venit la vreo câteva seminarii de Cercetări operaționale. L-am perceput ca pe un om calm, echilibrat și care știa materie, deși nu vorbea nici mult și nici repede cum fac unii care vor să te îmbrobodească, mai ales când sunt pe nisipuri mișcătoare. Vasile IONESCU mi-a lăsat o impresie foarte bună. 
Când am venit ma luncă să lucrez ca analist în LCCE la 1 decembrie 1970, mi s-a spus să merg la Vasile IONESCU, șeful de sector ca el să mă repartizeze într-o sală, să mi se dea birou și să mi se spună ce am de făcut. Am trecut la executarea comenzilor. Am mers la sala 2312. M-am prezentat. Șeful de sector Vasile IONESCU m-a dus la sala alăturată 2313 și mi-a zis să ocup un birou, singurul birou liber. Apoi mi-a zis că eu trebuie să iau legătura cu matematicianul Ioan CATONA de la sala 2316.
Cât am stat în Centrul de calcul, am avut o colaborare bună cu șeful de sector. Chiar și după ce am plecat la Catedra de Cibernetică Economică am avut biroul meu la sala 2320 și șeful de sector mi-a aprobat întotdeauna să rămân după program la birou să lucrez.

Vasile IONESCU a susținut în 1980 teza de doctorat de 191 de pagini intitulată Modele si tehnici de optimizare a amestecurilor de produse petroliere, teză coordonată de academicianul la acea vreme Manea MĂNESCU.

Doctorul Vasile IONESCU a scris multe lucrări interesante  precum  Cercetarea operationala in intreprinderile industriale, împreună cu Gheorghe BĂTBAT și publicată la Editura tehnică în 1981, dar și foarte multe articole pe care le-a publicat în revista Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El m-a impresionat prin claritatea gândirii și prin tactul de care a dat dovadă ori de câte ori alcătuia echipele de cercetare pentru diferitele contracte. El îi cunoștea foarte bine pe oamenii din subordine și reușea să dezvolte în colectivele de contract acea atmosferă propice dezvoltării unor cercetări științifice de anvergură, cu un nivelș de profunzime și originalitate pe acre eu le-am apreciat mereu și care în ziua de azi sunt foarte greu de atins.

(17 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Gigi CAZAN

Gigi CAZAN lucra în Centrul de calcul, în biroul unde acum este laboratorul cu calculatoare de la sala 2315. Eu îl știam pe Gigi CAZAN ca pe un om deosebit, care când lucra, lucra și când era de spus glume, Gigi CAZAN știa să spună glume. El imita foarte bine diferite personaje cin Centrul de calcul, dar cel mai bine îl imita pe directorul Centrului de calcul, al cărui nume nu vreau să-l scriu aici, pentru că relația mea cu acela a fost un dezastru din cel puțin două puncte de vedere, pe care nici pe acestea nu vreau să le dezvolt aici, căci nu vreau să-i fac reclamă, cum se spune acum la Tv.
Vreau să povestesc o întâmplare. Era într-o zi de joi, când erau programate tragerile la poligonul din nordul capitalei. În acea zi de joi am venit la ASE îmbrăcat cu hainele specifice gărzilor patriotice și am plecat cu autobuzul ASE la poligon. Când m-am întors și am vrut să mă schimb ca să redevin civil să merg că aveam cursuri era mare zarvă în Centrul de calcul pe etajul al III-lea. În pauza de masă, la sala 2315 tinerii mâncau. Unii se puseseră pe glume. Gigi CAZAN îl imita pe director. El avea un pahar din acelea cu o rezistență la bază, care băgat în priză după ce ai pus apă și cafea, are rol de ibric de cafea. El preparase cafeaua și a uitat că aparatul este în priză. Ținea paharul plin cu apă și cafea între picioare, imita și gesticula. Cafeaua a dat în foc și apa fierbinte l-a opărit pe Gigică între picioare și chiar mai sus. A început Gigică să urle. Un coleg i-a spus să dea pantalonii jos. Gigică s-a executat. Să dea chiloții jos. El a făcut automat ce i se spunea. Colegii se pierduseră cu firea. Acolo era și o cutie sanitară de prim ajutor. O doamnă care se ocupa de cutie, a venit, a luat o alifie și i-a dat pacientului să se ungă. 
Când am ajuns eu la sala 2320 unde aveam biroul, se cam încheiase toată povestea. L-am văzut pe Gigi CAZAN în uniforma de gărzi patriotice mergând ca o umbră pe culoar. Toată lumea comenta întâmplarea și unii reluau filmul cu dezbrăcatul și cu colegele care au zbughit-o din birou când bietul Gigică încerca să scape de țoalele fierbinți. Atunci mi-am dat seama că viața este foarte complicată și necazurile vin tocmai când te aștepți mai puțin și dacă nu ții seama de toate elementele, ele vin și mai repede.

(12 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Radu MÂRȘANU

Și Radu MÂRȘANU mi-a fost student și cu el, dar și cu alți colegi ai lui am plecat în primăvara anului 1977 în Bulgaria și am vizitat localitățile Plevna, Grivița, Smârdan, căci se împlineau 100 de ani de la Independența României și UTC trasase sarcina ca tinerii să-și cunoască istoria, iar eu, asistentul Ion IVAN îi însoțeam, cu un aparat de filmat Quartz.
Cu Radu MÂRȘANU am fost colegi prin Centrul de calcul al ASE, căci eu aveam birou acolo și lucram cu cei din Centru de calcul la contracte. Îmi aduc aminte că la o zi aniversară a lui Radu MÂRȘANU a venit soția lui cu un tort excepțional. Am cerut rețeta. Mi-a dat-o și am folosit-o mereu, că tare bun mai ieșea acel tort!
Se iau șase ouă.
Se separă albușurile de gălbenușuri.
Se bat spumă albușurile.
Se pun șase linguri de zahăr și se continuă să se amestece până albușurile devin ca o bezea.
Se pun șase linguri de făină în ploaie și se amestecă cu grijă să nu cadă compoziția.
Se unge o cratiță, se pune foaie de pergament, se răstoarnă compoziția.
Se bagă la cuptorul încins în prealabil.
Se așteaptă să se coacă, fără a se arde blatul. Nu se scoate instantaneu din cuptor pentru a nu cădea.
Se iau cele șase gălbenușuri, se pun într-o crăticioară în bain-marie și se mestecă.
Se pun șase linguri de zahăr și se mestecă până devine o pastă omogenă.
Se pun trei linguri de cacao și se mestecă foarte bine.
Când totul este o pastă omogenă se ia crăticioara și compoziția se lasă la răcit.
După răcire, se ia 1/2 pachet de unt și se amestecă, obținându-se crema de ciocolată.
Se ia un ibric de 1/2 litri de apă. Se pun 4 linguri de zahăr și coajă de portocală și se fierbe.
Când siropul este destul de dens se pune la rece.
Se ia blatul și se secționează, obținând două discuri.
Se pune un disc pe un platou și se însiropează. Se pune cremă de ciocolată pe blat.
Se acoperă blatul cu al doilea disc. Se însiropează și acesta. Se acoperă cu restul de cremă.
Așa s-a obținut torul de ciocolată!
Cu Radu MÂRȘANU am fost coleg de catedră până m-am pensionat eu. La o Conferință Internațională de Informatică, la care s-a făcut o deplasare în deltă, l-am întâlnit pe Radu MÂRȘANU și pe fiul său, mare amator de artă fotografică, dotat fiind cu niște aparate foto cu niște teleobiective de n-am mai văzut la viața mea și cu care a fotografiat pelicanii ca nimeni altul!

(11 februarie 2023)