Azi 3 martie 2016 Opera națională București a găzduit un spectacol eveniment cu opera La bohème
de Giacomo Puccini, având în rolul Mimi pe marea noastră soptană Elena MOȘUC.
Valoroasa soprană care a cântat pe cele mai mari scene lirice ale lumii a avut parteneri precum Lucian Corchiş, Simonida Luțescu, Florin Simionca, Valentin Vasiliu, Marios Boloș, Mihneqa Lamatic, Adrian Ionescu și Constantin Neagu.
La pupitrul orchestrei s-a aflat Vlad Conta. Spectacolul a fost regizat de Ionel Pantea.
Lucrurile trebuie tratate distinct.
Corul, dansatorii, figuranții s-au descurcat foarte bine.
Orchestra a derulat corect aprtitura, dar amplificarea a fost foarte mare, acoperindu-i pe soliști, mai ales în actul întâi.
Soliștii s-au comportant civilizat și s-au străduit să facă față marii lor partenere, soprana Elena MOȘUC. Tot timpul spectacolului s-a văzut marea diferență dintre Elena MOȘUC și restul. În actul al doilea s-a atenuat diferența dintre soliști și acompaniament, în sensul că s-au auzit soliștii, orchestra devenind mult mai corectă ca poziționare, în a nu mai fi ca tarafurile cu clape de la nunți care prin puterea excesivă a difuzoarelor dorește să-și acopere imperfecțiunile.
Să nu se uite ca la sala radio a fost opera La Favorita tot cu o orchestră numeroasă, dar care orchestră a fost mult mai domestică în arport cu soliștii.
Am admirat muzicalitatea lui Lucian Corchiş în rolul lui Rodolfo. Musetta a avut intervențiile într-un decor neadecvat. Toate montările văzute de mine au plasat mesele unde se cinsteau soliștii în actul al II-lea în prim-plan. Aici nu știu ce a urmărit regizorul că a plasat mesele în planul al treilea, creind probleme soliștilor, mai ales că în secnă erau și foarte mulți figuranți ca la bâlci.
Elena MPȘUC a interpretat magistral celebrele arii și în duete a făcut diferența. De fapt la acest spectacol am mers să văd pe viu o Mimi interpretată de marea soprană Elena MOȘUC.
Nu știu de ce în ultimul act a trebuit să văd niște țâțe goale în fața unui pictor care se făcea că făcea și el ceva în fața unui șevalet. Noroc că a luat o bluză pe dânsa cea care era și cam durdulie la o adică.
Despre sala ONB am de spus foarte multe lucruri nasoale:
- fotoliile sunt incomode;
- planul sălii este aberant de înclinat că se fac eforturi amri sa nu vină omul în nas;
- la balcoane au rămas niște fire aiurea care atârnă;
- micile lămpi care atârnă la balcon nu au completați țurțurii;
- cortina parcă este de cămin cultural sătesc.
Clădirea are peste 70 de aniși se face dovada că municipalitatea dar nici guvernele n-au fost în stare să construiască o sală modernă mai mititică, nu chiar așa de mare ca vila lui AV din cimitir.
Cred că spectacolul cu La bohème din 19 martie 2016 va fi mai bun pentru că totți vor învăța din greșelile pe care le-a perceput orice profan azi.
Mă întreb: de ce este așa de zgomotoasa sala OBN? Din cauza publicului? Din cauza condițiilor? Nici la mine în mahala la cinematograf nu era atâta zarva ca la ONB pe la ora 18,50 când spectacolul începea la ora 19,00.
(3 martie 2016)
