Am avut ocazia să ascult un cântec și mi-am dat seama că am în față un șlagăr. Interpretul de muzică populară Costel POPA are tot ce-i trebuie să-l impună la acel nivel în care să fie fredonat de tot românul.
Cântecul are versuri interesante, rimele sunt îngrijit alese, știe- răchie, mare - pahare, usturoi - noi, cată - apă, sfințită - uită. Ritmul este alert, iar interpretul este o prezență excelentă. Are dicție. Are prezență scenică. Fața lui este expresivă. Zâmbetul lui este cuceritor. Știe să gesticuleze în economia și în ritmul melodiei.
Refrenul este cuceritor:
Sfântă-i slana bună-i ceapa,
Dar pălinca-i leacu' nost', așa-i?
Nu știu pentru ce-o fi apa
Că așa beteag n-am fost, no.
Clipul este realizat într-un decor natural de poveste. Oamenii sunt îmbrăcați cu costume populare tradiționale, fără acele încărcături inutile din cusătură, cusute cu fir negru, iar ospățul este în ton cu cântecul, cu conținutul versurilor. Pe farfurii se află slană, ceapă, usturoi, pită, iar oamenii plimbă sticle cu pălincă de la unii la alții, iar femeile ciocnesc ceșcuțe de lut smălțuite, cu pălincă. Însuși Costel POPA are o sticlă cu apă de foc din care mai gustă din când în când, pentru atmosferă.
Orchestra are o contribuție importantă și formează un tot unitar cu vocea cântărețului. Apreciez că artistul Costel POPA, un tânăr cântăreț nu are fălcuțe, nu are burtică, semne ale suficienței și se prezintă într-o formă de zile mari, chipul său luminos convinge că tot ceea ce spune reprezintă marele adevăr.
(24 iulie 2026)
