Cine vrea să vorbească despre Cibernetică Economică, nu are cum să facă o treabă bună, dacă nu va vorbi despre profesoara Anca ANDREI. Eu o știu de Anca ANDREI din vremea când eram student în anul al IV-lea de facultate, din vremea când mergeam la biblioteca Centrului de Calcul de la etajul al VII-lea, una dintre cele mai garnisite biblioteci de computer science din Ro. Tocmai se îmbogățise cu multe cărți de la Prentice Hall Publishing company. Era acolo o doamnă, Bella MIHNEA, o bibliotecară adevărată, care știa să facă numai ceea ce trebuia în planul conexiunilor pentru a atrage schimburi de reviste și de cărți dintre cele mai valoroase, știute fiind restricțiile de plăți valutare din vremea comunismului.
Studenta de atunci Anca ANDREI, era o prezență obișnuită în laboratoarele Centrului de Calcul, lucrând cu fostul meu profesor de programarea calculatoarelor Ștefan MUSTĂȚEA. Mergea mult timp și la bibliotecă pentru a se documenta din cărțile venite la schimb din America. A și scris materiale despre lansarea, programarea și urmărirea producției, căci și pe atunci existau ERP-uri, nu așa ca acum, dar tot produse ERP erau, dar făcute de IBM și care se reuneau sub numele de BOMP. Și eu am lucrat ceva în limbajul COBOL din ceva de calcul de necesar, drept care m-am folosit de ceea ce a scris Anca ANDREI cu Ștefan MUSTĂȚEA, lucrare despre care am scris tot pe aici pe blog ceva mai demult.
Anii au trecut și am reîntîlnit-o pe Anca ANDREI în Catedra de Cibernetică Economică, în subcolectivul de cibernetică economică, venită prin concurs pe poziția de asistent universitar. Dacă îmi aduc bine aminte, tot în acel an a susținut concurs de asistent universitar și Magdalena STANCIU, cu care am lucrat în subcolectivul de informatică economică, ea având seminarii de baze de date.
Viitoarea profesoară universitară Anca ANDREI a activat în tinerețe în ansamblul de dansuri populare al UTC, cu care a văzut lumea. Îmi aduc aminte cu claritate de vorbele ei speciale pe care mi le-a zis ori de câte ori ne întâlneam despre Sofia VICOVEANCA și Irina LOGHIN, marile soliste care însoțeau ansamblul ori de câte ori participau la festivaluri de folclor de peste mări și țări. Mare lucru, să auzi așa vorbe de la cineva care făcea parte dintr-un ansamblu, eu știind că unii coriști de la operă vorbesc cu foarte multă detașare și superioritate despre mari soliști, pe care ei cred că-i întrec din toate punctele de vedere, numai că soarta le-a fost potrivnică.
Anca ANDREI venea în Centrul de Calcul la sala 2320 unde și eu aveam biroul, pentru că acolo lucra distinsa doamnă Janette CUCU cu care ea era prietenă. N-am să uit niciodată acel Ajun de An Nou când Ancuța a venit cu câteva felii de cozonac învelite în ciocolată, făcut de mămica ei, după o rețetă specială. De câte ori o întâlnesc pe Ancuța, căci așa îi zic eu profesoarei Anca ANDREI, îi reamintesc de acel cozonoac și uneori primesc promisiunea că va veni cu așa ceva. Aștept.
Cu mulți ani în urmă, Anca ANDREI povestea că avea un chiriaș profesor la liceul de muzică, un om rău, deși artist, care o tortura la ore absurde cu muzica la un pian, unde tipul exersa nemilos. Nu a ieșit la un capăt cu el, alegând să plece de acolo.
Ea provenea dintr-o familie care avea un apartament la miua Bercenilor și nepoții ei au învățat carte la Școala generală 194 unde lucra ca profesoară de fizică soția mea. M-a uluit atenția ce o acorda Anca ANDREI nepoților ei, în legătură cu școala și am reținut că munca ei și devotamentul ei au continuat și după terminarea gimnaziului și continuă și în ziua de azi.
Cine vrea să afle despre acriera didactică a profesoarei Anca ANDREI n-ar altceva de făcut decât a intra pe portalul ASE la școala doctorală sau să vadă un CV al acesteia. Acolo va găsi tot, adică lucrări publicate, modul în care a evoluat profesional, doctoratele pe care le coordonează și câte și mai câte, inclusiv domeniile ei de interes.
Aici vreau să mai scriu de faptul că am fost de nenumărate ori în baze de practică agricolă înainte de 1989 și seara, în orele de răgaz, Anca ANDREI, eu, studenți și studente participam la alergări fie dinspre Zimnicea spre Smârdioasa. Forma fizică de la dansuri își spunea cuvântul, ceea ce o făcea imbatabilă pe trasee destul de lungi. Și când am fost la IAS Nazarcea ma păstrat obiceiul de a alerga pe digul care înconjura imensitatea de unitate agricolă socialistă, de care s-a ales praful în condițiile democrației autentice, dominată de înhățat subvenții aiurea de la APIA. Ce vremuri!
Acum că se fac 50 de ani de Cibernetică Economică, aceste aduceri aminte rămân permanent în memorie datorită frumuseții lor și mai ales oamenilor special cu care am avut fericitul prilej să discut sau să colaborez, ceea ce mă face să cred că soarele a răsărit și a rămas acolo în admirație pentru 100.
(21 martie 2017)
