Sadismul cu care-i tratează televiziunile pe pensionari

De când se vorbește de austeritate, televiziunile nu contenesc în a le spune pensionarilor că guvernul nu le va indexa pensiile, pentru a le face acestora zilele și mai amare decât le au ei din cauza bătrâneților care-i apară necontenit. Este o așa mare plăcere a televiziunilor de a insista pe acest subiect, căci televiziunile se hrănesc cu necazurile oamenilor, cu durerile oamenilor și mai ales cu nenorocirile care se abat asupra acestora necontenit. Televiziunile nu au o vorbă bună, ele nu știu să aducî bucurii. Ele prevestesc nenorociri, crează nenorociri, alimentează nenorociri.Pensionarii sunt o problemă doar pentru statele ineficiente, dar pensionarii sunt o masă omogenă de manevră la dispoziția guvernelor, căci guvernele prin politicienii lor incapabili, doar pocnind din degete, au capacitatea de a-i capacita pe pensionari să meargă într-o anumită direcție și de acolo să obțină exact ceea ce și-au propus, adică voturile, cu care ei, politicienii își hrănesc puterea o dată la patru ani, când își alimentează rezervoarele.

Acum se vorbește de ordonanța trenuleț care ar consfinți înghețarea pensiilor, care de la 01 ianuarie 2025 ar fi trebuit să fie indexate cu 12,5% așa cum cere legea. Deși vor fi alegeri prezidențiale și guvernul vine cu un candidat,

Același guvern îngheață pensiile, crezând cî în acest fel câștigă bunăvoința celor 5 milioane de pensionari, care vor merge cântând de fericire și dansând pe ritmuri de muzici săltărețe spre secțiile de votare și cu burta goală și cu mațele chiorăind vor pune ștampila VOTAT pe numele candidatului Crin ANTONESCU.

Ceea ce se întâmplă acum marchează ineficiența clasei politice, care în an electoral, în loc să se mobilizeze și să dezvolte țara sănătos, s-a dedat la măsuri populiste, fără bază economică, iar acum alții trebuie să plătească deconturile în locul celor care au muncit prost. Numai că momentul alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024  și cel al alegerilor parlamentare din 01 decembrie 2024 au fost momentele adevărului și alegătorii i-au sancționat dur pe ineficienți, dar apoteoza sancțiunilor va fi în zilele celor două tururi ale alegerilor prezidențiale din 2025, oricând se vor desfășura ele. Democrația costă, chiar dacă economia duduie și guvernul lucrează eficient, dar costă și mai mult dacă economia e în declin.


(28 decembrie 2024)

Pensionarii nu sunt asistații sociali ai numănui, nene!

Cei ce au gândit sistemul de pensii au fost niște indivizi cu creierul la ei și au făcut calcule ca totul să funcționeze bine, corect și mai ales, eficient pentru toată lumea.
Au fost luați în calcul factori precum:
- speranța de viață de după 65 de ani,
- rata de pensionare,
- cerințele decente ale unui pensionar,
- nivelul de suportabilitate al economiei naționale,
- volumul fondului de pensii,
- modul de utilizare a fondului de pensii,
- investițiile fondului de pensii pentru a face pui.
Dacă lumea ar gândi mai atent, ar vedea că fondul de pensii este îndestulător pentru a-și atinge obiectivele pentru care a fost creat și afirmația că 4,6 milioane de muncitori hrănesc 5 milioane de pensionari este cu mult mai puțin idioată decât cei ce-o emit și mai ales o susțin. Fondul de pensii a fost gândit să se auto-susțină, iar dacă nu o face, se datorează abuzurilor pe care statul ineficient le exercită asupra acestui fond și politicilor falimentare din economia muribundă în care statul risipește banii siguri din fondul de pensii pentru a se auto-salva, după care derulează tot felul de credite pentru a acoperi găurile din acel fond.
Așa cum a fost gândit fondul de pensii încă de la început, a avut la bază ipoteze decente și dacă acestea erau respectat nu s-ar fi ajuns la sincopele de azi, căci pensie înseamnă 100% contributivitate, iar artificiile cu pensii fără contributivitate au fost generate în ideea de a nu se mări fondul salariilor brute, căci includerea contributivității la militari, la magistrați, ar fi fost costisitoare pentru statul șmecher și ocolind cerințele fondului de pensii, statul și-a furat singur căciula în trecut pentru scadența din viitor.

Cred că un matematician ancorat bine în problemele de statistică socială, dacă ar veni și ar vorbi pe înțelesul vulgului, s-ar lămuri toți că pensionarii nu sunt asistați sociali și că statul se împrumută pentru a acoperi găurile din fondul de pensii, căci acest fond a fost devalizat de stat prin tot felul de digresiuni anti-economice, după care niște fraieri vor să-i îmbrobodească pe cetățeni că pensionarii sunt asistați sociali. Speranța de viață redusă din România face ca un individ care a muncit 40 de ani să nu ajungă să mânânce din pensie nici 15 ani, restul fiind dus la un coș comun din care se înfruptă pe principiul solidarității sociale toți cei care rămân în viață. 



(24 decembrie 2024)

Marea recalculare a pensiilor are nemulțumiții ei

Zilele trecute am auzit la televizor că 1.700.000 pensionari nu primesc nimic în plus după marea recalculare a pensiilor. Ei reprezintă peste 30% din numărul de pensionari, adică foarte mult. Chiar dacă alți pensionari vor avea pensii majorate cu 90% chiar, dacă îi avem pe cei 30% care nu primesc. nimic în plus după recalculare, este clar că legea nu-și atinge obiectivul de a ameliora viețile și așa obidite, amărâte și zbuciumate ale pensionarilor. Cei 1.700.000 pensionari reprezintă la rândul lor votanți care fie vor aplica ștampila spre cei care în campanie le-au spus că le vor da ceva dacă ei vor câștiga puterea, deși respectivii sunt conștienți că nu au de unde, dar a promite nu-i costă nimic sau vor lipsi de la vot.
În opinia mea, există baza de date a pensionarilor cu situația tuturor parametrilor care stau la baza calculului de pensii. În acest context, nu era nimic îngrozitor de a face tot felul de simulări, pentru a nu se ajunge la acest 1.700.000 de nemulțumiți ai recalculării. Produsele software care utilizează această bază de date permite ca la simulări să se vad tot ce se întâmplă în ipotezele date, pentru ca legea să fie favorabilă pentru toți pensionarii.

Marea recalculare se transformă în bumerang acum în luna august și ceea ce se prefigura a fi un vis frumos colorat, se va dovedi a fi exact ceea ce nu trebuie pentru cei care se așteptau să fie votați și cu mâinile și cu picioarele.

(22 iulie 2024) 

Așa-zisele beneficii destinate pensionarilor

Statul în mărinimia lui s-a gândit la pensionari și le dă tichete de călătorie pe căile ferate. Cred că foarte mulți pensionari nu folosesc acele tichete de călătorie, ceea ce înseamnă că societatea de căi ferate încasează banii fără să fi prestat vreo activitate. Tot statul, în mărinimia sa oferă abonamente pe liniile de transport în comun pentru pensionari, cu număr de călătorii nelimitate. Am mari îndoieli că pensionarii chiar stau călare pe autobuze, pe troleibuze și pe tramvaie, astfel încât să folosească acele abonamente la adevărata lor valoare. 

Statul, în șmechereala sa desăvârșită a găsit modalitatea sublimă de a subvenționa întreprinderi ineficiente, plasându-le sub aripa serviciilor pe care respectivele întreprinderi le-ar presta pensionarilor. Normal ar fi ca pensionarii să primească sumele și dacă chiar au chef să se plimbe, cu talonul de pensie să meargă pe tren sau pe mijloace de transport în comun cu bilete cumpărate și se rezolvă problema prestării de servicii plătite de toată lumea.

(13 decembrie 2023)

Pe când eram tânăr...

Pe când eram tânăr am auzit multe lucruri despre bătrâni, dar nu le-am dat atenție, căci mediul în care eu am trăit era construit pe respect față de aceștia. Ai mei mi-au zis că atunci când trec prin fața unei bătrâne să-i zic sărut mâna, chiar dacă nu știu cine este, căci așa se cade. Când trec prin fața unui bătrân, mama mi-a zis să-i zic bună ziua, că așa este frumos. Când eu m-am născut tata avea 40 de ani și mama avea 38 de ani, iar când am devenit școlar, tata avea fire de păr alb pe cap, iar când eram student, tata era deja pensionar, ceea ce m-a determinat să știu din propria-mi experiență ce înseamnă să ai părinții în vârstă și cum trebuie să-i respecți.

Când eram tânăr am auzit despre conflictul dintre generații, dar nu i-am dat atenție. Am auzit despre răutatea bătrânilor și despre lipsa de respect a tinerilor față de bătrâni. Am fost preocupat de alte probleme și nu am căutat să găsesc nod în papură la orice. Am auzit bătrâni lamentându-se că acum tinerii sunt lipsiți de respect, în timp ce tinerii de pe vremea lor, nu treceau prin fața unui bătrân, ci-l respectau din tot sufletul. Am auzit cum ei, bătrânii când erau tineri, ascultau de părinții lor și nu le ieșeau din cuvânt. Niciodată nu le-am pus sub semnul întrebării, dar știu cum eu și prietenii mei făceam tot felul de drăcovenii și nu prea ascultam de părinții noștri. Eu niciodată nu am spus că am fost un sfânt, dar am văzut pe alții care se văitau cum tinerii din ziua de azi fac numai nefăcute, pe când ei când erau tineri erau cu totul altfel, deși eu știu că și ei făceau aiureli cât cuprinde, căci doar fusesem și eu acolo, când spărgeau geamurile de la casele vecinilor, când se cocoțau în pomii vecinilor, când fugeau la râu la scăldat de-i căutau părinții să-i pună la treabă și multe, foarte multe altele.

Se zice că motorul dezvoltării sunt contradicțiile. Norocul meu a fost că am trăit printre tineri, datorită meseriei mele și am avut șansa să nu devin o murătură bătrână și decrepită, care să vorbească cu admirație de tinerețea ei, în comparație cu ceea ce fac tinerii din ziua de azi. Și eu când eram tânăr am crezut că lumea este a mea, exact cum cred tinerii de acum. Și eu când eram tânăr am avut mii și mii de planuri, din care unele au devenit realitate, iar altele au rămas doar în stadiul de vis. Este exact cum se întâmplă acum. Niciodată nu am spus nici cu voce tare și nici în gând unui bătrân că moartea-l așteaptă acasă, iar el e călare pe mijloacele de transport, așa cum aud eu acum, nu neapărat că mi se zice mie, dar aud și tac, pentru că mie nu-mi place să mă manifest atunci când cel ce vorbește îmi arată că nu are creier.

(13 decembrie 2023)

Recalcularea pensiilor din septembrie 2024

Recalcularea pensiilor este un subiect drăguț, tocmai bun de a fi dezbătut în campania electorală, căci pensionarii sunt 5.000.000 la număr și a avea măcar 70% din ei de partea ta ca partid participant la scrutin nu este de colea. Calculele sunt extrem de interesante căci recalcularea vine cu majorări semnificative de pensii, exact la categoriile de cetățeni ușor de manipulat, mai ales că nu sunt proaspeții pensionați. Strategia este simplă, primitivă, golănească, obscenă, din moment ce totul este aruncat exact în perioada alegerilor, știut fiind faptul că în știința dreptului constituțional există și chichița cu prorogarea legilor, exact așa cum s-a procedat cu creșterea cu 50% a salariilor dascălilor în vremea tandemului BĂSESCU- TĂRICEANU, lege votată cu freenezie în parlament, dar prorogată la nesfârșit.

Dacă era o treabă serioasă:

- legea era dusă în parlament,

- legea era votată,

- legea era promulgată,

- se recalculau pensiile până în mai 2024,

- pensiile erau majorat la 1 iulie 2024.

Eu nu mai cred nici umbra mea, căci chestia cu reciclarea ambalajelor din plastic din 30 octombrie 2023, anunțată ca fiind o treabă fermă, s-a decalat pentru 30 noiembrie 2023 și cu siguranță că aplicarea ei se va face în anul 3200 e.n. așa cum și autostrada Moldova va fi gata în anul 3133 e.n., ca să mă limitez doar la acest exemplu, deși am o listă cu mult mai multe chestii pe care mi le-aș dori realizate. Norocul meu este că pe CI am termen anul 2071 și atunci cu siguranță mi se va elibera un alt act de identitate cu durată de valabilitate până în anul 4200 e.n. ca să am certitudinea că voi prinde inaugurarea metroului de la Cluj.

Anul 2024 se anunță un an extrem de interesant și plin de tulburențe care vor face ca politicienii mioritici să regândească inclusiv problema pensiilor și s-o ducă undeva spre o direcție care le va fi nefavorabilă, căci ei știu exact că managementul succesului este de o cu totul altă factură și Spirache NECȘULESCU din piesa Titanic vals a lui Tudor MUȘATESCU ar trebui să le fie exemplu, căci acum nouă, alegătorilor, ne plac oamenii cinstiți, care nu mai mint și nu mai vând vrabia de pe gard ca struț dâmbovișean.


(01 noiembrie 2023)

Bătrânii și sportul

Pe plaiurile mioritice bătrânii reprezintă acea categorie de vietăți inutile, pe care societatea și-ar dori s-o vadă dispărând. Azilurile groazei sunt un exemplu prin care tacit societatea a acceptat exterminarea lentă dar sigură a bătrânilor. Dacă stăm și judecăm la rece, faptul că sistemul de pensii așa cum este el conceput a redus bătrânii la statutul de asistați sociali din moment ce după pensionare se rup toate legăturile cu societatea și lipsesc în totalitate programele de integrare în societate a bătrânilor.

Bătrânii sunt buni de ajutat la creșterea nepoților.

Bătrânii sunt buni de a ține gospodăriile a nu intra în paragină, a celor plecați la muncă în străinătate.

Bătrânii sunt buni în ziua votului pentru a contribui la așezarea și consolidarea clanurilor prin manipulare.

Bătrânii sunt buni pentru jurnalștii care-i doresc plângând prin piețe din cauza neajunsurilor.

Bătrânii sunt buni pentru a prelua averile fiilor sau fiicelor lor intrați în politică spre a se căpătui fără risc.

Bătrânii sunt buni pentru a se târî de pe o zi pe alta în lipsuri, singurătate, dispreț și durere.

carențele de educație ale celor din jurul celor bătrâni arată că cei care sunt copii, tineri, adulți sau maturi nu au nicio clipă în gând că peste ani și ani vor fi și ei bătrâni, bolnavi, săraci, uitați, căci dacă ar avea proiecția lor într-un viitor rezonabil, cu siguranță și-ar schimba părerea despre bătrânii de azi și ar crea premisele unui trai rezonabil, de care într-un viitor oarecare să beneficieze și ei ca pensionari, cărora nu li se va flutura sucombarea sistemului de pensii, așa cum ei fac azi bătrânilor, pentru a-i aduce pe nefericiți în pragul disperării, ca și puținele zile care le-au mai rămas, să fie întunecate și imposibile.

Și totuși, există bătrâni care reușesc să-și depășească statutul de oameni bătuți de soartă și fac ei ce fac și practică sporturi care nu sunt deloc costisitoare. Ei fac plimbări prin parcuri. Ei fac jogging prin zone ceva mai liniștite din cartiere. Ei merg la săli de fitness. Ei merg la maratoane organizate de diferite ONG-uri. Dintr-un milion de bătrâni năpăstuiți nu sunt 10.000 care practică sportul sau participă la viața culturală a cetății, pentru că dacă ei fac ceva, fac din proprie inițiativă, nu pentru că societatea se interesează de viața lor și în niciun caz pentru că cineva și-ar dori ca bătrânii lor să fie și ei în rândul lumii, adică să nu fie izolați și arătați cu degetul că sunt doar consumatori și stau pe spinarea celor care muncesc, uitând că și ei au muncit și au cotizat la sistemul de pensii și bătrânețea lor ar trebui măcar decentă să fie.

(31 octombrie 2023)

Pensionarii și tinerii

Nu vreau să creadă careva că am ceva cu tinerii. Ei sunt așa cum generația maturilor i-a format, i-a educat, i-a școlit și le-a impus reguli. Ar fi excentric dacă aă arăta cu degetul spre generația tânără, căci ea este inocentă, doar prin faptul că este un produs. 
Și eu am fost tânăr ca ei și ar trebui să recunosc că am avut apucături deloc bune față de bătrânii pe care i-am întâlnit, pentru maturii de pe vremea când eram eu tânăr, au avut comportamente deloc măgulitoare pentru ei ca maturi, care se considerau persoane îndreptățite să dea lecții, față de bătrâni.
Maturii de pe vremea tinereții mele erau autorii unor ziceri precum:
- Moartea te caută pe acasă și tu stai și te plimbi cu autobuzul.
- Stai acasă și așteaptă moarte, nu cere să stai pe scaun în autobuz.
- Dă-i dracului de pensionari, că doar consumă, ce le mai trebuie doctorii?

S-a vorbit mult despre conflictul dintre generații. Când un președinte iresponsabil i-a făcut pe pensionari asistați sociali, pentru a primi voturile tinerilor, o fi crezut că el este bântuit de tinerețea veșnică. S-a văzut că ciclurile se derulează și tinerii ajung maturi, maturii ajung bătrâni. Nimeni nu învață nimic în tot ce se întâmplă. Pe mine de pe poziția de pensionar mă amuză când văd răutatea și ura bătrânilor față de tineri, când văd disprețul maturilor față de bătrâni, pentru că lipsa de respect și lipsa de bună creștere sunt boli fără tratament vreodată și societatea românească niciodată nu se va îndrepta spre direcția bună, în care bătrânii să-i respecte pe tineri, în care maturii să contribuie la educația tinerilor și societatea ei să trăiască în armonie.


(07 aprilie 2023)

Lipsa unui calculator de pensii...

Există legea.
Există algoritmul.
Nu există un calculator de pensii, adică o aplicație online unde fiecare pensionar să introducă punctajul și automat să i se calculeze pensia pe care o va primi.
Am încercat să văd ce este în online. Cineva a scris un titlu extrem de atractiv, pe care poporul să-l citească și să creadă că chiar găsește ceva inteligent. Același text stupid este rostogolit pe mai multe site-uri, căci așa este în online la indivizii fără inspirație, preiau fără jenă conținut digital de la alții, fără să adauge măcar o virgulă, dar nu spun că este furat și nici de unde.

În mod normal, ar fi trebuit ca specialiști în ale pensiilor :

- să identifice tipurile de pensii,

- să stabilească formule și  algoritmii de calcul,

- să vină cu exemple simple și clare.

Dacă un nene sau o tanti au  pensie de 1.000 de lei, prin aplicarea procentului de 12,5% pensia lor va fi de 1250 de lei la care se va adăuga un ajutor și se va spune valoarea acestui ajutor și la ce intervale se primește, ca omul să nu-și facă iluzii și în realitate lucrurile să stea altfel.

La fel se va spune și pentru celelalte categorii de pensionari unde ajutoarele scad valoric cu cât pensia crește, ca la pensionarii cu pensii mai mari de 3.000 de lei  să nu mai primească niciun sprijin din partea statului.

Aplicația ar fi foarte interesantă dacă la valoarea procentului de majorare a pensiei s-ar stabili valoarea implicită de 12,5 dar utilizatorul ar avea posibilitatea s-o schimbe și să facă simulări după cum îl taie capul, dând el diferite niveluri de majorare, să se bucure și el un pic, în nerozia lui.

Un programator bunicel, asistat de un nene sau de o tanti specialiști în calcul de pensii ar fi dat lovitura dacă ar fi pus pe un portal cu acces free un calculator de pensii, așa cum sunt în online calculatoarele care fac conversii de la inches la centimetri sau de la livre la kilograme.

Nu știm decât să ne văităm, dar de făcut lucruri inteligente și utile, nu suntem în stare...

(10 ianuarie 2023)

Gratuitățile date pensionarilor ca forme de subvenționare...

 Pensionarii români primesc:
- șase călătorii pe CFR anual,
- abonamente pe autobuze.
Sunt forme mascate de a subvenționa CFR călători, căci 5.000.000 de pensionari înmulțit cu 50 de euro cât ar fi cele 6 călători gratuite în medie, înseamnă 25 milioane de euro băgați în buzunarul unei companii de stat falimentare.
La fel și în cazul abonamentelor pe transportul în comun. dacă în București există 1.000.000 de pensionari și anual abonamentul luni pensionar este de 50 de euro, în buzunarul societății de transport intră 50 milioane de euro, ceea ce nu este deloc puțin.
Cred că pentru a dovedi că acestea nu sunt subvenții către niște entități falimentare, ar trebui ca pensionarii să opteze, ori să primească acele tichete și abonamente, ori să primească banii și punct.

(11 decembrie 2022)

PNL - eșec după eșec

Se vede că în PNL nu există strategi buni, pentru că în lupta politică are pierderi usturătoare. S-a aliat cu USR și a pierdut pe toate liniile, căci nu se numesc victorii nici primăria generală, nici primăriile de sector care aduc deficit de imagine nu USR, ci PNL. Faptul că USR a ieșit de la guvernare nu este un succes al PNL. Faptul că a ales un președinte de partid în septembrie ca să-l dea jos în ianuarie, nu este un succes al PNL. Faptul că a promis ca în 30 de zile să rezolve problema pensiilor speciale și nu a rezolvat-o, nici pe departe nu este un succes al PNL. Vedem acum cum au fost implementate soluțiile privind criza energiei cu ministru PNL la energie și chestiunea pensiilor și vedem că PNL a pierdut pe linie.
PSD a venit cu 10% majorare la pensii. Soluția finală a fost de creștere cu 12,5% ceea ce este un succes pentru PSD.
PNL a venit cu 15% creștere și punctul de pensie crește cu 12,5%, adică mai puțin cu 2,5% ceea ce este o pierdere pentru PNL.
PSD a venit cu ideea unor ajutoare pentru cei cu pensiile mici și le-a obținut. 
PNL a venit cu creșterea tuturor pensiilor cu același procent și ideea nu a fost adoptată, deci a pierdut.
Este adevărat că PNL este partid de dreapta și PSD este partid de stânga, dar important este ca atunci când ești într-o coaliție:
- să nu faci praf cu idei crețe,
- să nu tragi preșul de sub picioarele partenerului,
- să nu dai la gioale.
Lipsa noțiunilor de managementului politic la comunicatorii PNL este lucrul cel mai periculos, căci nu dai în adversarul care tocmai a înregistrat o victorie răsunătoare, mai ales când tu ești la pământ. Comunicatorii PNL sunt agresivi în limbaj, lipsiți de respect față de partenerii de platou și nu știu să-și construiască argumente care să atenueze eșecurile pe care le obțin ca urmare a modului lor defectuos de a înțelege realitățile românești din ziua de azi. Păcat, căci îmi pusesem speranțe în noua garnitură de peneliști, dar se dovedește la fel de anchilozată în dogmele trecutului, ca bătrânii peneliști.

(22 noiembrie 2022)

Îi ridicăm statuie lui Cristian GHINEA sau îl dăm jos de pe soclu?

Cristian GHINEA este un personaj controversat. El împreună cu o echipă necunoscută, au elaborat în totală atmosferă de conspirativitate Programul Național de Redresare și Reziliență pentru România, ca unică șansă pe care Uniunea Europeană ne-a oferit-o de a ieși din mocirla unde ne zbatem din 2007 încoace.

Au trecut aproape doi ani de când se tot vorbește de PNRR și nu am cunoștință ca să se fi demarat un proiect.

Cristian GHINEA este arătat cu degetul că a pus acolo costuri de consultanță. În spiritul dâmbovițean, noi care nu am fost în stare să creionăm un spital regional măcar, credem că vom face ceva fără consultanță. Cristian GHINEA a înțeles că sunt specialiști care știu să definească proiecte și prin asistența pe care o dau să facă eligibile acele propuneri și consultanța reprezintă cam 10% din valoarea proiectului.

Printre problemele ce trebuie soluționate în PNRR este și problema redefinirii sistemului de pensii pentru a-l face sustenabil. Noul sistem de pensii din România va fi elaborat de către experți străini, care știu ceea ce există în lume și care vor vedea ceea ce ni se potrivește nouă.

Dacă noul sistem de pensii care va trebui implementat în 2023 va produce alinierea pensiilor românilor la pensiile europene, lui Cristian GHINEA, pensionarii îi vor ridica statuie.

dacă noul sistem de pensii îi va sărăci și mai mult pe pensionarii din România, nu numai că lui Cristian GHINEA nu i se va ridica statuie, dar dacă undeva există amplasat un bust al acestuia, se va produce exact ceea ce s-a întâmplat cu bustul lui Nicolae CEAUȘESCU, adică va fi coborât de pe soclu și va fi deteriorat, așa cum se face în momentele oricărei revoluții cu tot ceea ce reprezintă dictatura.

PS: am mari dubii că hățișul legislativ din spațiul mioritic va fi înțeles de cei ce vor să reproiecteze sistemul românesc de pensii și ceea ce va rezulta va fi o chestie caricaturală, insuportabilă, căci oamenii noștri au mari limite de a explica ce și cum cu realitatea din spațiul mioritic al pensionarilor. În plus, vin unii să ne dea nouă lecții, nouă, care le știm pe toate și încă foarte bine?


(07 august 2022) 

ARȘINEL și-a dat jos masca

Nu știu de ce, dar Alexandru ARȘINEL, se supradimensionează. Omul nu este ca vinul, cu cât e mai vechi, deci omul mai bătrân, este mai bun. Fals. Vinul foarte vechi devine oțet și oamenii bătrâni dau în mintea copiilor.
Alexandru ARȘINEL este acum un bătrânel de 82 de ani, care crede că are dreptul de a rămâne în teatru, până moare. Dacă ar fi la trupa lui, desigur, ca patron, are acest drept, căci își asumă și riscurile și succesele. Dar la stat e cu totul altceva. La stat, la vremea pensionării, omul își ia bocceluța și pleacă, indiferent de cât de mpreț, sublim, genial a fost, pleacă și punct.
Alexandru ARȘINEL vrea să fie altfel. Mie nu mi-a plăcut niciodată acest Alexandru ARȘINEL. Cânta binișor, dar nu atât de bine cât să fie cântăreț. Juca, dar nu atât de bine cât să fie în roluri pe scenele de teatru. Pe partenera sa, Stela POPESCU am văzut-o jucând la Teatrul de Comedie. Am văzut-o și la Tv în piese de teatru. Pe Alexandru ARȘINEL nu l-am văzut jucând teatru deloc. Are câteva scenete, dar roluri cap-coadă, nu are acest Alexandru ARȘINEL. 
Am înțeles că a făcut afirmații stânjenitoare la adresa faptului că poporul nu-i recunoaște meritele. 
Am admirat pe actorul George CALBOREANU pe care l-am văzut jucând pe scenă la Național.

Am admirat pe actorul Ștefan CIUBOTĂRAȘU pe care l-am văzut jucând pe scenă la Bulandra.

Am admirat pe actorul Radu BELIGAN pe care l-am văzut jucând pe scenă la Național.

Am admirat pe actorul Ștefan IORDACHE pe care l-am văzut jucând pe scenă la NOTTARA.

Am admirat pe actrița Olga TUDORACHE  pe care am văzut-o jucând pe scenă la Teatrul Mic.

Pe Alexandru ARȘINEL l-am văzut la o șușe de la Teatrul de Vară de la Mamaia și nu m-a dat pe spate, căci avea un cuplet cu ceva politic, care nu prea era gustat de publicul din sală care în cea mai mare parte era de stânga, iar criticile din text erau destul de trase de păr. Nu cred că plecarea lui Alexandru ARȘINEL din teatru va însemna un gol pentru revista românească, pentru că el nu este un simbol, ci un licrător de talent, dar nu de geniu al teatrului de revistă. Păcat că ieșirea și-o face atât de penibil. Am mai cunoscut eu un gunoi proaspăt ieșit la pensie din ASE, pe care l-am invitat să vină să bem o cafea și tipul mi-a replicat că nu urcă la etajul trei, fiindcă nu-l merităm. A mai fost un Terchea Berchea care a zis că s-a săturat de România. Mă așteptam să plece pe meleaguri străine, dar este tot aici și-și miroase pârțurile cu cei de care se săturase. Aștept să văd ce face și nemulțumitul de AA.

(10 februarie 2022)

Pensionari în România

A fi pensionar în România este o calamitate. Ca orice lucru prost făcut, sistemul de asigurări sociale reflectă mentalitatea păguboasă a celui pe care nu-l interesează decât ziua de azi și nimic altceva. Aici stă explicația prin care:
- tinerii nu sunt interesați să-și plătească dările către stat căci pensia este prea departe de ei,
- pensionarii îi privesc neliniștiți pe politicieni care nu sunt în stare să le asigure trai decent,
- fondul din care sunt plătite pensiile este extrem de fragil și pe zi ce trece carențele se adâncesc,
- nimeni nu înțelege căci pentru toate există și soluții de succes și doar acestea trebuie preluate,
- asistarea cu pasivitate nu este soluția, căci sistemul se erodează și se prăbușește la o adică.

Acum există baze de date foarte complexe și există modele matematice care permit efectuarea oricrei tipologii de simulare, pentru a fi identificate doar modelele care oferă soluții de succes, înțelegând prin aceste soluții, doar pe acelea care permit ca sistemul de colectare și de plăți de pensii să se întrețină singur. În lume există astfel de sisteme de pensii de stat și dacă cineva s-ar apleca mai atent ar înțelege cum stau lucrurile și ar trece la implementarea unei noi gândiri de colectare și de plată și la noi. Abordările învechite nu mai au nimic cu ceea ce se întâmplă în economiile robotizate și acolo unde informatica se constituie în element primordial de efectuare a reglajelor fine, astfel încât crizele economice și dezechilibrele macroeconomice să fie controlate în mai mare măsură, pentru a fi diminuat efectul de tăvălug.

Faptul că abordările de la noi sunt cele bolșevice nu mă miră, dar credeam că apariția unei noi generații de finanțiști care știu ce este aceea modelare de fenomene economice, ar fi trebui să schimbe concepțiile învechite și să se obțină restructurarea din temelii a sistemului de asistență socială. Fluturarea marotei cu contributivitatea este atât de depășită încât mă apucă jalea numai când văd cât de primitivă este lupta cu pensiile nesimțite, care sunt expresia lipsei de onoare a politicienilor mioritici.

Acum se vorbește de pilonii de pensii. Sunt tare curios să văd ce moace vor face propovăduitorii acestor piloni când se va întâmpla ca un astfel de fond să-și declare insolvența sau să fugă cineva cu banii. Statul garantează ceva, dar să nu uităm că fondurile sunt private pentru pensii private, deci statul n-ar prea trebui să-și bage nasul 100%.

Eu știu că statul are bani. Eu știu că există zone unde investițiile statului devin profitabile. Eu știu că numai dacă ceva din fondul de pensii s-ar băga în comerțul cu arme, suma s-ar dubla. Nu am vorbit, jucat la Loto, barbut,  de prostituție și nici de droguri unde bagi 1 leu și câștigi 50 lei, căci statul nu se bagă în așa ceva, dar construcțiile, autostrăzile ar merita încercate ca investiții ale statului folosind ceva bani din fondul de pensii.

Concluzie: scamatoria amintită de TURCAN de nu mai erau bani de pensii, arată arbitrariul din sistem.



(17 decembrie 2021)

Pensionarii și statul

Despre stat se zice că este cel mai prost manager. Nu contrazic acest postulat. Cei care intră în contact cu satul sunt pensionarii, care constată că statul este:

- discreționar;

- corupt;

- anchilozat;

- birocratic;

- risipitor;

- intolerant;

- inuman;

- rău;

- distructiv;

- impredictibil;

- disprețuitor;

- ineficient;

- ambiguu;

- dezastruos.

Statul înseamnă multe, dintre care și sistemul de pensii care include pe lângă tot felul de organisme și legislația, făcută în așa fel încât să aducă pe cetățenii care devin pensionari la statutul de sclavi ai mileniului al III-lea. Procedând cu de la sine putere, statul face exact ceea ce vrea cu toate resursele, adoptând politici dintre cele mai bizare care duc inevitabil la corupție endemică și ireversibilă, după principiul hoțul strigă hoții. Toate regulile definite și practicate refelctă o mentalitate medievală, prin care cetățeanul activ nu reprezintă decât o unealtă aducătoare de profit, iar pensionarul nu reprezintă nimic în afara unei guri de hrănit și a unui consumator ineficient și în exces de servicii sanitare. De aceea, pensionarii trebuie să-și calibreze din timpul în care sunt persoane active raporturile viitoare cu statul, în ideia de a realiza astfel de acumulări încât să-l facă pe el, pensionarul, să fie cât mai puțin dependent de atitudinea inumană a statului așa-zis democratic, care de fapt este un stat al dictaturii mediocrilor, corupției, ineficienței și risipei. Mai mult, pensionarii trebuie să conștientizeze că nu sunt altceva decât mase de manevre, care acceptă minciunile cele mai aberante legate de creșterea pensiilor și fac ceea ce statul le cere, inclusiv se pun capră. Ei sunt înșelați de politicienii venali, dar au marele defect că uită prea repede și se lasă păcăliți din nou, făcând jocurile celor care doresc să acceadă la cașcaval, hămesiți fiind. Să nu-l uităm pe T.B. să nu-l uităm pe T.S. și nici pe A. V. care de pe scenă vorbeau ei cum că pensia minimă va ajunge de 800 euro, ca și cum aici pe Dâmbovița în doi ani va apare atletul ce va sări în înălțime direct 4,44 m când recordul național la săritura în înălțime este de  2,40 al lui Sorin MATEI înregistrat  la data de 20 iunie 1990. Trebuie spus că raporturile statului cu pensionarii nu se vor schimba niciodată și statutul pensionarului a fost, este și va fi acela de oropsit, jugnit, umilit și blamat doar din vina că trăiește pur și simplu.

(06 noiembrie 2018)

Pensionarii și...

Pensionarii sunt o categorie formată din persoane:

- ușor manipulabile;

- secătuite de puteri;

- aduse la exasperare,

- ignorate de societate;

- cu stare de sănătate precară;

- mințită de toți;

- folosită în toate direcțiile;

- jignite fără jenă.

Merită o analiză pentru a stabili raporturile dintre pensionari și ceilalți cu care ei interacționează. Concluziile sunt nasoale rău de tot.

(05 noiembrie 2018)

Pensionarii și privații

Când un om lucrează la stat, trebuie să se supună rigorilor, adică la 65 de ani își ia bocceluța și PA. La privați lucrurile stau altfel. Omul lucrează toată viața. Pe vremuri se zicea despre actori că mor pe scenă. Era vorba de actorii care jucau în companii private, gen STURDZA-STORIN-MAXIMILIAN, unde se montau anula peste 20 de piese și actorii colindau țara-n lung și-n lat, nu ca acum când pe salarii mici, vegetează, unii nejucând ani în șir, nici măcar figurație.

Și la privați este tot ca la stat. Cei din jur așteaptă momentul pensionării colegilor care au ajuns la 65 de ani pentru:

- a le ocupa funcția;

- a le ocupa biroul;

- a le prelua din lucrări;

- că s-au săturat de ei;

- a fi fericiți și liberi.

Și în mediul privat există:

- invidii;

- răutăți;

- bârfe;

- insatisfacții;

- frustrări;

- dorințe;

- pofte;

- răzbunări.

De aceea, momentul pensionării unui coleg este;

- o bucurie;

- o eliberare;

- o izbăvire;

- o fericire;

- o speranță.

Cel care pleacă se vede în situația ca și la stat, de a fi omul care și-a rupt toate legăturile cu vechiul loc de muncă. Să nu ceradă nimeni că patronul îi așterne covorul presărat cu petale de trandafiri celui care pleacă, mai ales dacă pensionarul a lucrat foarte bine, căci patronul vede o obligație ca toți să-l slujească pe el în cele mai bune condiții. Am văzut zile de pensionare foarte triste în viața celui care pleacă la pensie, chiar dacă acesta dă o masă și se bea șampanie și se taie tortul.
Pensionarii din mediu  privat nu sunt mai deosebiți de cei de la stat. Există riscul la privați ca să nu li se fi plătit dările, drept care pensionarul chițăie să-și rezolve situația. Pensionarul de la privat are drept să se pensioneze cam când vrea el. Mi se pare rezonabil să nu treacă de 70 sau cel mult 75 de ani ca vârstă fără să se pensioneze. la pictori, scriitori și actori e un pic altfel.

(03 noiembrie 2018)

Pensionarii și nerecunoscătorii

Am văzut foarte mulți oameni supercalificați, puternici și cu caractere nobile, care cât timp au fost în activitate:

- au făcut numai bine;

- i-au sprijinit pe tineri;

- au promovat necondiționat valorile;

- au apărat dreptatea celor din jur;

- au acționat responsabil și corect;

- au fost buni și apreciați.

Am crezut că toți colaboratorii lor se vor comporta exact așa cum trebuie dând măsura binelui pe care l-au primit. La pensionarea binefăcătotilor lor, i-am văzut pe mulți dintre cei care au promit o mână de sprijin, că s-au năpustit asupra celor care plecau în pensie și cu gesturi nejustificate, au procedat exact cum nu trebuiau să procedeze. Am văzut cum peste ani, cei care veneau din urmă, le-au aplicat și lor exact același tratament, fără să le convină deloc.

Din punctul meu de vedere, este cea mai mare eroare pe care o face o persoană prin a crede că binele pe care l-a făcut cândva, cuiva, se va întoarce în timp, chiar și numai sub forma unei fărâme. Această gândire echivalează cu crearea de așteptări, care nerealizându-se generează mai dezamăgiri. Am văzut oameni dezamăgiți. Uneori și mie mi se întâmplă să-mi fie relatate niște cazuri când foști colaboratori de-ai mei au niște atitudini ciudate, de neacceptat. Numai că eu mi-am fosrmat o astfel de atitudine căci nu am așteptat niciodată nici recunoștință, nici aprecieri, nimic mulțumiri, nici compasiune, nici atenție, nici daruri, nici felicitări, nici vizite, nici vorbe de consolare, adică nimic. Este lucrul cel mai potrivit pentru a nu avea dezamăgiri sau așteptări deșarte. Oamenii trebuie luați exact așa cum sunt, cu caracterele lor exact pe care le au, cu timpul lor, exact de care dispun și nu cum ar trebui să fie pentru a ne satisface nouă niște exigente egoiste, ca să zic mai pe șleau.

Din punctul meu de vedere nu există nerecunoscători decât în măsura în care noi construim imagini deformate despre cei din jur în raport cu obiectivele noastre și judecâm oamenii după cum se încadrează sau nu în tiparele absurde pe care ni le imaginăm doar pentru că credem că lumea este strâmbă și îngustă, după cum ne-o modelăm noi în micimea noastră.

(03 noiembrie 2018)

Pensionarii și pensionabilii

Pensionabilii sunty cei care mai au cel mult un an sau doi până a ieși la pensie. Ei sunt oamenii care au atitudini dintre cele mai neașteptate crezând că:
- universul va sta în loc dacă ei se pensionează;
- prin plecarea lor instituțiile se vor prăbuși;
- fără aportul lor nu se va mai obține calitate;
- sunt de neînlocuit, tot ceea ce făceau ei fiind perfect;
- iubesc locul de muncă și colegii îi iubesc pe ei.
Nimic mai eronat decât o astfel de atitudine.
Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit.
Viața merge înainte, chiar mai bine  și cu ei și fără ei.
Plecarea oricăruia nu se simte câtuși de puțin.
Nimeni nu face ceea ce este de făcut ca să nască  iubirea veșnică.
Așa, că pensionabilii trebuie să-și reconsidere poziția față de tot ce mișcă în jurul lor și trebuie să accepte că:
- ziua pensionării vine și pentru ei obligatoriu;
- prin pensionare toate firele cu locul de muncă se rup;
- trebuie să plece pur și simplu că lumea s-a săturat de ei;
- a sosit momentul când ei pun punct unei situații.
Este de înțeles cum în USA, la pensionare vezi pe cei ce pleacă având în mână o cutiuță de carton cu strictul necesar, ca simbol al plecării definitive de la locul de muncă pe care l-au slujit mai mult sau mai puțin, unde și-au dat ani buni de viață pentru a face munci de rutină și pentru a câștiga salariul să trăiască și ei mai mult sau mai puțin decent.
Pensionabilii trebuie să-și pregătească ziua pensionării, stabilind cu precizie ce vor face ca pensionari. Amânarea acestei analize va avea efecte dezastruase asupra stării lor de spirit, căci ziua pensionării îi va găsi nepregătiți și vor vea un șoc, căci de a doua zi vor fi nimeni pur și simplu.
Pensionabilii sunt cei care vor deveni pensionari în curând și de aceea trebuie să-și pună ordine în viață pentru a face față zilei în care li se va spune că activitatea lor s-a încheiat, fie într-un mod festiv, fie așa, dintr-o dată, du cispreț și cu ură, exact așa cum stă bine unor oameni needucați, lipsiți de suflet, care musai au găsit prilejul în frustrarea lor să plătească polițe imaginare uneori, reale în cele mai multe situații.

Pensionarii și ...

Mi-a venit o idee. Anume, să scriu despre situația pensionarilor din țărișoara noastră, pensionari despre care există o mie de păreri împărțite, idei crețe și atitudini bizare, deșănțate și răutăcioase. Merită un studiu mai atent, pentru că societatea trebuie să înțeleagă că nici HITLER nu a reușit să extermine în lagărele de concentrare instanntaneu 5.000.000 de suflete fără ca istoria să-l judece definitiv altfel decât ca un pe un criminal odios. Oricum, societatea nu are cum să-i lichideze instantaneu pe cei 5.000.000 de pensionari, căci dacă ar avea, ar face-o instantaneu, fluierând, zâmbind, aplaudând și bucurându-se nespus că a scăpat de o mare povară. Numai că în fiecare an ar trebui aceeași societate să repete procesul de excluziune cu aceeași viteză, veselie și frenezie, pentru a se păstra tânără, viguroasă și mai ales fără consumuri nejustificate.

În acest context, existența pensionarilor va fi privită:

- ca un rău necesar, pe care societatea trebuie să-l suporte cu stoicism că nu are încotro;

- din punctul de vedere al unei resurse încă utilă în a face pe puțini bani multe alte activități;

- prn prisma consumurilor de doctorii care stimulează obligatoriu industria farmaceutică;

- la scara serviciilor pe care le oferă preoților, mai ales la înmormântări cu ritm accelerat;

- cu speranța că aceștia lasă în urmă o agoniseală pe care ereții tineri o vânează hămesiți.

Această suită de articole sunt scrise destul de detașat de problemă din mai multe puncte de vedere, mai ales că mă laud că am o oarecare independență față de tot și de toate, prin faptul că am avut cu două grame mai mult creier decât media, încât să prognozez corect cum stau lucrurile și să am condițiile de a mă apăra cât de cât de necazurile probabile care vor apare.

Nu scriu aceste articole nici cu răutate, nici cu invidie, nici cu speranță, ci cu detașare, cu obiectivitate și cu optimismul celui care vede lucrurile exact așa cum sunt ele și nu în roz sau în negru, așa cum le-ar vedea un  îmbuibat, respectiv,  un flămând. Aceste articole merită să fie citite de:

- pensionari, căci ei vor înțelege marasmul pe care îl parcurg;

- tineri, căci este bine să știe ce-i așteaptă;

- maturi, care să-și pregătească terenul și forța de a-și suporta destinul.

Viața este mult prea complicată și timpul lucrează în defavoarea oricăruia dintre noi, căci nu am auzit, chiar în cazul celor care traversează complicate tratamente geriatrice să li se oprească timpul în loc sau să întinerească și mai și, devenind frumoși, sprinteni și drăgălași.

(03 noiembrie 2018)