CSIE'50 - Calitatea procesului de autoevaluare

Un student trebuie să știe să se autoevalueze, pentru a avea o evoluție foarte bună în plan profesional. Cei care nu învață să se auoevalueze corect vor avea mari probleme în atingerea obiectivelor, pentru că a participa la obținerea de finanțări pe bază de proiecte presupune derularea de procese de evaluare. Înainte de a depune un proiect, autorul acestuia trebuie să facă mai întâi o autoevaluare, pentru a efectua eventuale corecții care să aducă creșterea ratei de succes în competiție. Mi s-a întâmplat de-a lungul carierei mele să întâlnesc studenți care știau să se evalueze cu eroare de + sau - 5 sutimi. Dar am întâlnit și studenți care spuneau că au făcut teze de 8 și luau de fapt 2 sau alții care spuneau că au făcut lucrări de 6 și luau 9. Am văzut manageri de proiecte care credeau că proiectele lor la evaluare vor obține 95 puncte și în realitate, obțineau sub 40 de puncte. Repet, este esențial ca studentul să învețe singur să se autoevalueze. Este un proces greoi, dar atunci când va fi stăpânit, ăi va aduce mari satisfacții respectivului, pentru că va defini obiective realizabile și nu va avea dezamăgiri fundamentale din partea celor care îl evaluează.

Cândva am făcut un studiu și am obținut trei subintervale, corespunzătoare pentru calificativele:

- foarte bine, dacă indicatorul calculat este mai mare sau egal ca 0,92 și mai mic decât 1;

- bine, dacă indicatorul este mai mare sau egal ca 0,78 și mai mic decât 0,92;

- necorespunzător, dacă indicatorul este mai mic decât 0,78 și mai mare sau egal decât zero.

Indicatorul I se calculează după formula:

I = 1 -  |Np - Nr| / 5

unde:

Np - nota planificată pe care crede că o va obține studentul;

Nr - nota efectivă obținută de student de la profesor.

Dacă la un examen studentul crede că Np = 8 și profesorul îi dă nota Nr = 6 atunci

I = 1 -  |8 - 6| / 5 = 1- 0,4 =0,6 ceea ce înseamnă că studentul a făcut o evaluare necorespunzătoare.

Dacă la un examen studentul crede că Np = 9 și profesorul îi dă nota Nr = 9 atunci

I = 1 -  |9 - 9| / 5 = 1- 0 = 1 ceea ce înseamnă că studentul a făcut o evaluare foarte bună.

Dacă la un examen studentul crede că Np = 5 și profesorul îi dă nota Nr = 5,5 atunci

I = 1 -  |5 - 5,5| / 5 = 1- 0,1 =0,9 ceea ce înseamnă că studentul a făcut o evaluare bună.

Studentul trebuie să analizeze unde greșește la evaluare pentru a face corecțiile necesare, altfel va persista în a face autoevaluări eronate, mai ales când nota este defalcată pe probleme ca puncte și după aceea se dă formula de conversie a punctelor în note, mai ales atunci când se anunță că nu se fac rotunjiri. La n=managementul de proiecte când se dau manualele se prezintă și modul în care echipele vor evalua proiectele și managerii de proiecte, cei care fac ofertele, dacă au educația autoevaluării vor ști care le sunt punctele slabe și cu siguranță că vor acționa corect. În acest fel, diferența dintre punctajul estimat și cel rezultat din evaluare, va fi decentă și indicatorul I va arăta că managerul este bun sau foarte bun sau din contră, este unul aerian.
Nu iau aici în calcul pe elevii care-și mint conștient părinții când ies de la examene pentru a nu le furniza anticipat surprize neplăcute, cum nici nu-i iau în calcul pe lăudăroșii care vor să-și impresioneze prietenii cât de măreți sunt ei. 

(20 mai 2017)

A evalua, a subevalua, a supraevalua deci...

Toată lumea vorbește după ureche despre evaluare și de despre derivatele acesteia. Ca vechi absolvent al unui curs de evaluatori ținut de niște francezi și cu certificatul de rigoare pe care trebuie să-l caut printre tot felul de troace zic:
- lumea face confuzii grave legate de terminologie;
- lumea crede ca evaluarea este un fel de tabla înmulțirii, adică un dat veșnic;
- lumea nu înțelege că evaluarea este imperfectă tocmai că omul este imperfect;
- lumea crede că tot ce zboară este comestibil, lucru fals;
- lumea crede că totul este împietrit deși lucrurile sunt volatile;
- lumea vrea ca principiile să se aplice numai lor, iar altora, nu.
pentru că tot se vorbește despre corupția de la ANRP și despre evaluările de acolo, exemplul folosit aici este o bucată de pământ ce trebuie evaluată.
Ca să se facă o evaluare trebuie îndeplinite niște condiții legate de a accepta că:
- operașia se face de specialiști în așa ceva;
- există metode utilizate;
- se construiesc sisteme de ipoteze;
- rezultatul este orientativ.
Să zicem că este vorba de o bucată de pământ despre care trebuie să se știe:
- ce suprafață are;
- unde este amplasată;
- care sunt căile de acces;
- ce utilități are;
- dacă are pe ea construcții.
Tot timpul se va vorbi de valoarea contabilă. Aceasta nu are nicio legătură cu prețul rezultat în urma aplicării unei metode de evaluare.
În orice evaluare se pleacă de la un preț, să-i zicem prețul de start. În orice evaluare se utilizează tot felul de tabele cu coeficienți de importanță. Trebuie specificate toate elementele.
In cazul terenului despre care s-a făcut vorbire prețui de start este cel cu care s-a vîndut un petru npătrat la periferia orașului. Acest lucru se specifică și se vine cu exemplificări. dacă există mici fluctuații de preț, se va lucra cu un preț mediu. Cel ce face evaluarea trebuie să aibă toate seturile de date. Dacă nu le are dă senzația că nu utilizează metodele de evaluare în mod corect. Să presupunem că suprafata este de 1000mp a terenului și acesta este amplasat in zona ZERO, are acces la drum principal, la metrou și are toate utilitățile. Să presupunem ca au fost luate 50 de preturi cu care s-au vândut terenuri la periferie , preturile au fost între 50 și 60 de euro/mp deci au fost omohene și prețul mediu este de 65euro/mp la periferie.
Deci la o primă evaluare, pretul terenului este PT0 = 1.000 * 65 = 65.000 euro/mp.
Numai că terenul este în zona ZERO. Există un catalog oficial al unor coeficienți pe zone, Zona de periferie are coeficientul 1, iar terenurile agricole mai îndepărtate de acea zonă vor avea în tabele valori subunitare. În acel catalog, pentru zona ZERO coeficientul este 10 să zicem. Rezultă ca prețul terenului ținând seama de pozișia unde se află va fi PT1 = 1.000 * 65 * 10 = 650.000 euro.
Privind exact în același catalog, la utilități se vede că dacă terenul are toate utilitățile, acces la drum principal și la metrou, coeficientul pus în tabel este 3, rezultă ca prețul este
PT2 = 1.000 * 65 * 10 * 3 = 1.950.000 euro.
Cel ce face evaluarea spune cum a ajuns acolo și cei care au pământul în proprietate vor considera că a utilizat corect coeficienții. Metodologia să zicem, că arată că numai acești coeficinți sunt suficienți. În realitate, câte bordeie, tot atâtea obiceie. Deci există metode, există tabele oficiale cu coeficienți, există legi. Cel ce face evaluarea trebuie să le aplice corect și în integralitate.
Să zicem că toată lumea este de acord că totul a fost aplicat corect. Deci, prețul de 1.950.000 euro este rezultat din evaluare și va fi PREȚUL EVALUAT CORECT  al  terenului.
În evaluare se vorbește de PREȚUL SUBEVALUAT dar și de PREȚUL SUPRAEVALUAT.
Pretul subevaluat se obține din coeficienți utilizati incorect sau neluați în considerare.
În aczul terenului:
- daca la calculul pretului mediu se iat numai termeni anumiti și nu toti cei 50 rezultă un preț mediu de 63Euro/mp, ceea ce conduce la PT0 = 1.000 * 63 = 63.000 euro/mp.
- dacă se invocă ceva legat de periferia zonei zero a poziliei pământului și se ia în loc de coeficient 10 coeficientul mediu dintre zona ZERO și zona UNU care dă valoarea 8 se obține
PT1 = 1.000 * 63 * 8 = 504.000 euro;
- dacă să zicem că nu este luată în calcul poziția față de metrou, coeficientul va fi 2,5 în loc de 3, PT2 = 1.000 * 63 * 8 * 2,5 = 1.260.000 euro. Terenul este deci subevaluat fin, cu grație și din condei, avantajând pe un cumpărător care vrea să dea bani puțini pe un lucru valoros.
Chestia cu supraevaluarea este foarte drăguță pentru ca ea este aducătoarea marilor profituri dacă cel ce evaluează nu este nesimțit și umflă nepermis prețul încât oricine își dă seama că evaluarea puterău de tot.
Revenim la teren. Prețul de start se calculează folosind anumite preturi de la metrul pătrat de la periferie și rezultă undeva la 68euro/pm, adica PT0 = 1.000 * 68 = 68.000 euro/mp. Despre poziția din centru nu se modifică prea mult, caci este vorba de zona ZERO, dacp era o zona să zicem UNU era transformată din coeficientul 6 în coeficient 9, dar așa el rămîne 10
PT1 = 1.000 * 68 * 10= 680.000 euro.
Umflarea prețului se face din coeficienți. Că este aproape de utilităși, ca este aporape de metroul că este aproape de dum dar drumul este mai special, că este aproape de centre comerciale, de opera de teatre, ceea ce duce la un coeficient egal cu 7, PT2 = 1.000 * 68 * 10 * 7 = 4.760.000 euro, ceea ce ste drăgălaș și din condei și mulțumește pe cel ce vrea să câștige sume astronomice din nimic. Dacă se lucrează transparent, evident că supraevaluarea se va identifica și în a doua iterație pretul supraevaluat va fi desumflat sever. Și pentru hoți cu gulere albe exista ac de cojoc.
Evaluarea, subevaluarea dar și supraevaluarea sunt arme în arsenalul celor care au menirea de a stabili ierarhii, cu sau fără bună credință.

(7 marie 2016)