Despre performanța indivizilor

Musai, trebuie să avem niște criterii de performanță. Chiar dacă societatea românească este în derivă, totuși, trebuie să avem niște repere, chiar dacă nu sunt ele cele mai grozave, dar trebuie să le avem.
Ar trebui să avem o clasificare a liceelor din România, dar nu avem. Știm că sunt licee unde media de admitere în clasa a IX este peste 9,50, cum tot atât de bine știm că sunt licee unde media de admitere cea mai mare este de 6,80 și cea mai mică este 5,00.
Ar trebui să existe o clasificare a liceelor și eu aș propune drept criteriu de clasificare o medie pe ultimii 5 ani a limitei cu care s-a intrat la liceul respectiv. Dacă în ultimii 5 ani la liceul X ultima medie de admitere a fost 9,00 apoi 9,50 apoi 9.30 apoi 9,75 apoi 9,50 va rezulta media acestora care va fi 9,41. Așa vor face toate liceele din țară și se vor ordona descrescător după această medie. Vom vorbi despre primul liceu să zicem cu media 9,97 dar și despre ultimul liceu, cel cu media să zicem 6,01.
Pentru universități există deja o ierarhizare românească. Există și o ierarhizare mondială a universităților din întreaga lume deci, dar universitățile românești nu ocupă poziții fantastice, fiind plasate 1001 -1200 dintr-un total de 2100 de universități.
Deci, când cineva se prezintă în CV că a terminat o facultate din cadrul unei universități, trebuie să mergem la clasamentul românesc să vedem pe ce poziție este acea universitate în raport cu un clasament intern și să mergem și la clasamentul mondial să vedem cum stă universitatea acolo.
Să zicem că un nene politician pune în CV că este absolvent al Facultății de Drept de la Universitatea BABEȘ_BOLYAI. Să vedem cât de valoros este acel nene, mergem la clasamentul românesc și vedem că Universitatea BABEȘ-BOLYAI este pe poziția 1, deci a terminat studiile într-o universitate de top din România în raport cu clasamentul nostru cel mioritic. Mergem mai departe, la clasamentul mondial și vedem că Universitatea BABEȘ-BOLYAI intră în calupul celor 200 de universități de la 1001 la 1200, ceea ce nu este foarte rău, căci au fost luate în evaluare 2.100 universități.
Lucrurile devin neplăcute atunci când cineva indică o facultate dintr-o universitate care nu figurează în niciun clasament, ceea ce înseamnă că respectiva entitate funcționează după propriile-i reguli și despre  absolvenții ei nu avem cuvinte prea măgulitoare, căci valoarea universității este dată de multe criterii, ceea ce înseamnă că bieții absolvenți au doar vina de a urma cursurile și de a fi evaluați în cadrul unei entități necompetitive, căci așa ceva și-au dorit, din moment ce toate clasificările sunt publice și există ca peste tot o cea mai bună universitate, o cea mai bună facultate, cum tot așa de bine există o cea mai slabă universitate, respectiv, o cea la slabă facultate sau cum zicem noi chinezii, fabrică de diplome.

(08 august 2022)

Criterii valorice

 Toată lumea vorbește despre valori, dar când e vorba să ne uităm în propria ogradă suntem cu mult mai indulgenți și dorim ca acele criterii care sunt foarte bune pentru alții să nu ni se mai aplice și nouă, de teama că nu vom ieși din evaluări neșifonați.

Este bine să acceptăm criterii valorice care au mers și la alții și care sunt corecte.

Am mai spus că media aritmetică nu este criteriu de ierarhizare decât dacă avem de-a face cu colectivități omogene adică:

- notele au fost date de aceiași profesori,

- s-au dat note la aceleași discipline,

- perioadele de notare sunt foarte strânse,

- condițiile de învățământ sunt aceleași.

Nu se compară mere cu pere, așa cum rău fac cei care ierarhizează după medie absolvenți de matematică la Universitate cu absolvenți de conservator și cu absolvenți de la sport, deși toți se prezintă cu medii calculate, acele medii nu sunt comparabile pentru că:

- numărul de ani de studii sunt diferiți,

- disciplinele notate sunt diferite,

- profesorii au fost de fiecare dată alții,

- perioadele de notare sunt altele,

- volumul materiilor diferă.

Este rezonabil ca atunci când se definesc criterii să se spună clar cum se fac măsurătorile și definirile să fie astfel făcute încât să nu apară situații fără ieșire în ierarhizare sau să apară situații în care penibilul este vecin cu grotescul și în niciun caz nu se obține o clasificare după valoare a elementelor dintr-o colectivitate.

Dacă se iau mai multe criterii valorice și se agregă, trebuie spus cu claritate care este ponderea cu care fiecare criteriu valoric intră în nivelul criteriului agregat. Ponderile nu se dau la întâmplare, ci rezultă în urma unui studiu temeinic și a unor ponderi date de experți, astfel încât compensarea să nu ducă la situații absurde.

În general, eu am socotit un indicator agregat IA, definit prin:

IA = 0,4 * min(X,Y)/max(X,Y) + 0,6 * min C,D)/max(C,D)

unde:

X - nivelul de cantitate planificat a se realiza,

Y - nivelul de cantitate efectiv realizat,

C - nivelul de calitate planificat,

D - nivelul de calitate efectiv realizat.

Să presupunem că un muncitor trebuie să pună faianță, X = 10 mp. El pune în realitate 15 mp. Faianța trebuie pusă de nota C = 8 și el o pune de nota D = 6. Indivatorul IA  este dat de valorile:

IA = 0,4 * min(10,15)/max(10,15) + 0,6 * min 8,6)/max(8,6)  = 0,71

Înseamnă că muncitorul este unul slab.

Dacă un student pentru a-și pregăti examenul are X=14 cursuri de învățat și învață pe toate Y=14, își propune să ia nota C=8 și ia nota D=9, indicatorul IA este:

IA = 0,4 * min(14,14)/max(14,14) + 0,6 * min (8,9)/max(8,9) = 0,93 

adică avem de-a face cu un student care muncește și se evaluează destul de bine.

Este important să avem certitudinea că datele primare folosite sunt corect culese, nu sunt afectate de erori și că indicatorii agregați sunt reprezentativi. Nu este rezonabil să comparăm orice și să facem ierarhii fără sens, eșa cum s-a făcut în cazul acelui concurs de televiziune stupid 10 pentru Ro, în care persoane ale momentului, i-au surclasat pe Ștefan cel Mare și pe Mihai Viteazul.

(10 februarie 2021)