Momentul adevărului

Despre doctoratele făcute pe picior sau pe repede înainte nu mai vreau să scriu că m-am plictisit. Vreau să scriu despre două întâmplări, una mai veche și alta mai recentă.
Cândva, era scos la concurs un post de dactilografă. Eu eram un fel de șefișor, prezidam comisia de concurs. Fusesem pus acolo că eram un individ dintr-o bucată și pentru acel post se exercitau tot felul de presiuni. Ca să fiu mai clar, indivizi care nu mă sunaseră niciodată, nu știu de unde aveau numărul meu de telefon, m-au sunat în preziua concursului să mă anunțe că va veni o candidată de excepție, adică altfel spus, o pilă, iar eu să am grijă. Întrucât cocoșul meu nu cânta pe gardurile acelor indivizi, i-am asigurat de respectul meu și că acel concurs se va derula corect.
Candidatele au fost puse să dactilografieze o pagină dintr-o carte.
O candidată nu știa cum se introduce foaia A4 în mașină.
Altă candidată bătea pe taste cu un deget.
Numai o candidată dactilografia cu metoda oarbă folosind toate degetele. Ea a și fost aleasă. Concursul a fost transparent, derulat după regulile pe care mi le dictase un avocat specialist în dreptul muncii, pentru că eu nu aveam chef de contestații. Și cu doctoratele tot cam așa stau problemele, căci dintr-o droaie de doctoranzi, numai sub 20% muncesc din greu pentru a face tezele adevărate, restul sunt de umplutură, căci nu au timpul fizic să facă cercetare științifică, să se documenteze și să elaboreze teza, teză care are un singur autor, nu este lucrare colectivă.
A doua întâmplare s-a produs în decembrie. Eu și încă doi tipi cu doctorate și un tip care lucra în meserie, ne-am pus și am scris un articol. Toți știam domeniul, toți citisem despre temă. Articolul a avut 7 (șapte) pagini, nici 10 pagini, nici 5 pagini, exact 7 pagini. Pentru a-l scrie ne-a trebuit o lună de zile și s-a muncit, nu s-a stat. Mă întreb și eu pentru mine, dacă 4 indivizi au scis o lună la un articol, doi fiind pensionari și ocupându-se doar de articol, pentru a scrie o teză de doctorat de 150 de pagini, ar trebui cam 16 luni, dacă teza ar fi scrisă de 4 autori, dar dacă un singur autor e implicat, în cel mai optimist scenariu are nevoie de doi ani dedicați doar tezei. 
Nu trag nicio concluzie, căci ea este evidentă. Se știe că din 10 milioane de adulți numai unu este genial. Să credem că la noi 2.000 de doctori din cei 20.000 din ultimii 30 de ani, sunt geniali. Nu avem două miliarde de locuitori, deci prin reducere la absurd se ajunge la concluzia că.

(07 februarie 2022)

Fake news de altădată

Acum câțiva ani, spre sfârșitul de mandat prezidențial, cineva s-a gândit să arunce în piață vestea că prezidentului i se pregătește funcția de secretar general NATO. Nici n-a fost respinsă și nici nu a fost acceptată ipoteza în cercurile pro-prezidențiale, ceea ce arăta că nu era o minciună, un zvon, o basnă.

Era un fake news pentru că:

- era o ideie fanezistă,

- personajul era izolat,

- cine e în declin, e,

- importanța era mică,

- dimensiunea era inexistentă,

- management a fost rău,

- visul e una, realitatea alta.

Tristețea este imensă atunci când ne dăm seama că domnii se uită în oglindă și se văd Brad PITT, iar doamnele care se uită în oglindă musai se văd  Angelina JOLIE, realitatea dezavantajându-i flagrant. Acel fake news de altădată mi-a arătate carențele grave de management politic din sferele puterii, pe care autosuficiența o domină copios. Să nu uit că pe problemele de strategii de securitate era consilier un tip care s-a scremut într-o maximă penibilitate să zică și el două vorbe în limba lui SHAKESPEARE, ceea ce se află mărturile vie pe yoytube ca moment de referință în comedie.

(06 mai 2018)

Fake news de Dâmbovița

Mi-am adus aminte de replica aceea din piesa O scrisoare pierdută a lui Ion Luca CARAGIALE:

Caţavencu: Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?... Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliţii noştri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!...

Deci și noi avem fakenews-urile noastre gen:

- niște francezi au băut șampania de 100.000 de euro într-un club pe litoral,

- niște francezi au închiriat un penhause de 1.500 euro pe noapte la Mamaia,

- în minivacanța de 1 Mai românii au spart 1 miliard de euro în cluburi.

Absurditatea acestor ziceri este dată de nenumărate chestii evidente, dintre care cea mai clară se leagă de francezi care sunt recunoscuți prin zgârcenia lor. Nu mai spun nimic de faptul că nu văd cum cluburile noastre chiar de fițe fiind ar avea forța financiară de a aduce barem o sticlă de șampanie care să treacă de 40.000 de euro ca să fie vândută cu 100.000 de euro, știut fiind faptul că pe acolo și un cappuccino Illy este botezat și trucat cu o nerușinare adecvată. Este posibil să fi fost găsită pe la gunoaie undeva în Dubai sau la Monte Carlo o atare sticlă goală, să fi fost umplută pe local cu ceva contrafăcut și să fie dată ca fiind de 100.000 de euro, dar și așa mi se pare o minciumă gogonată. Cât privește penhause de 1.500 euro pe noapte, acolo în acel hotel ar trebui ca cea mai jegoasă cameră să coste 250 de euro pe noapte, ceea ce arată clar că acel hotel nu ar avea grad de ocupare mai mare de 0,5% ceea ce înseamnă faliment sigur. În plus, la un hotel cu 1.500 de euro pe noapte mobila ar trebui să fie aurită, chiuvetele să aibă robineții de aur, iar personalul să fie cu cel puțin două doctorate pe la MIT sau Sorbona sau UCLA, curățenia și păpica să fie ceva de nota 101. La câtă mizerie este prin localurile de pe litoral și nu numai, am mari îndoieli că există pe litoralul nostru un hotel cu 700 euro pe noapte unde la micul dejun să se servească 30 de tipuri de brânzeturi fine și bucătarii să nu înlocuiască salamul de vânat cu jenantul salam Victoria îmbibat cu E-uri.

Eu nu mai cred nici umbra mea, deci acele așa-zise noutăți nu le-am crezut din start.

Morala: un pic de decență și de creier nu strică nimănui.

(04 mai 2018)