Să vă fie rușine!

În această zi măreață de sărbătoare, când noi trebuie să ne omagiem înaintașii care au făcut Unirea Principatelor din care a rezultat după câțiva ani Regatul României, poporul încinge Hora Unirii în piețe publice la Iași, București, Cluj, Brașov, Focșani, Craiova, Timișoara, Ploiești, Oradea, Tg. Mureș, Giurgiu, Galați, Satu Mare și oriunde în celelalte orașe, dar și la sate, pentru a se bucura că atunci în 24 Ianuarie 1859 a început marele vis al nostru al românilor, de a fi uniți.
Marii bărbați de stat ai vremurilor de atunci, Alexandru Ioan CUZA, Mihail KOGĂLNICEANU, Anastasie PANU, Manolache Costache EPUREANU, Barbu CATARGIU, Costache NEGRI, au făcut ca actul Unirii să devină un moment de referință pentru istoria noastră modernă. Noi suntem ceea ce suntem azi, pentru că la 24 ianuarie 1859 a fost începutul, care s-a continuat la 1 Decembrie 1918, care s-a dezvoltat prin Revoluția din 22 Decembrie 1989 și am ajuns să fim în UE și în NATO prin lupa noastră a tuturor, având în fruntea țării adevărați bărbați de stat.
Nu voi înțelege în ruptul capului cum un moment atât de important pentru întregul popor așa cum este Ziua Unirii Principatelor Române, este folosită de unii și de alții pentru a atrage atenția, pentru a protesta, transformând această zi a omagierii acestui măreț act din istoria noastră într-un prilej de răfuială a unora și a altora, în scopuri politice meschine.
Să vă fie rușine!

(24 ianuarie 2025)

Eu și electronica

Deși am făcut doi ani de electronică avându-l profesor pe marele Alexandru POPOVICI, nu mă laud că sunt în stare de prea multe, căci electronica din anii 1965-1967 comparativ cu ceea ce este acum, nu prea mai au legătură, mai ales că la calculatoare principiile s-au schimbat fundamental.
Totuși, trevuie să scriu aici o poveste.
Am cumpărat un radio MAESTRO Stereo, dar care nu era stereo căci îi lipsea decodorul. După mulți ani, am cumpărat acel decodor și un coleg din catedră, inginer electronist, m-a dus cu vorba că vine să mi-l monteze. M-am enervat și într-o noapte m-am pus pe lucru. Am eliberat masa din sufragerie. Am pus pe masă un cearșaf alb. Am luat aparatul de radio, l-am demontat. Am luat decodorul. Aveam schemele electronice. Îmi cumpărasem ciocan de lipit și fludor. Am urmărit schema și instrucțiunile și spre dimineață aparatul de radio avea montat decodorul. Nu am avut curajul să pun în priză aparatul și să-l încerc. Nu sunt aventurier.
Am mers la o cooperativă care repara aparate de radio, undeva pe Bulevardul 6 Martie, dincolo de Cișmigiu, la statuia lui KOGĂLNICEANU. Am explicat ceea ce am făcut. Un meșter a deschis capacul aparatului de radio. A analizat. A zis că am făcut o treabă bună. Tocmai era emisiune stereo la radio București pe programul 3. A pus meșterul niște boxe și mi-a dovedit că se aude stereo. Eram încântat că nu eram chiar așa de fraier, că nu uitasem electronica învățată în facultate.
În seara de 4 martie 1977 ascultam la radio o bucată muzicală a lui George ENESCU în format stereo și tocmai atunci s-a produs cutremurul. S-a derulat pe muzică stereo, până s-a oprit curentul electric. Apoi am ieșit din bloc și am mers pe străzi aiurea, speriat ca toți ceilalți. M-am întâlnit cu soția care în acel moment nu era acasă și atunci mi-am dat seama că omul este o ființă neînsemnată.

(17 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Profesorul DUMITRU

Am tot zis că în liceul unde eu am făcut clasele a IX la a XI-a nu am avut sală de sport și mai mult nu făceam spor în liceu decât făceam. Când eram elev în clasa a IX-a, profesorul nostru de liceu se numea Profesorul DUMITRU. Nu mai știu ce prenume avea. Știu însă că în timp ce-i alerga pe colegii mei, eu și un coleg al meu discutam cu Profesorul DUMITRU despre literatură. Nu știu ce fusese înainte de a fi profesor de sport Profesorul DUMITRU, dar știu că în câteva rânduri, a scos din portofel niște scrisori. Una era o scrisoare a lui Vasile ALECSANDRI către un prieten al lui, tot așa, un om mare. Am ținut în mână acea scrisoare și am citit-o căci Vasile ALECSANDRI avea un scris foarte frumos. Cu un alt prilej, Profesorul DUMITRU ne-a arătat o filă de manuscris a lui Mihail EMINESCU. M-am simțit extraordinar de important să am în mână ceva scris de marele poet. Eu știam despre semnătura specială a lui Mihail EMINESCU și acea filă conținea semnătura inconfundabilă. Am mai văzut și ale pagini scrise de oameni mari, dar Profesorul DUMITRU ne-a atenționat că despre ele nu trebuie să vorbim niciodată, căci am fi făcut și noi și el pușcărie. Așa mi-au trecut mie orele de sport. Noroc că făceam eu sport la mine acasă, unde aveam o bară fixă improvizată și făceam flotări, iar când era vreme bună mergeam pe râul Argeș la înot.

(02 aprilie 2023)